Home
Judetul Bacau
Linkuri utile
Despre noi
Membri
Proiecte
Parteneri
Comisii de lucru
Agentii
Birouri
Reprezentante
Media
Publicatii
Contact

RAPORT SĂPTĂMÂNAL ENERGIE, 16-22 Noiembrie 2015

16 noiembrie, investenergy.ro: INTERVIU Ministrul Andrei GEREA, la final de mandat: “Nu pot accepta ca profitul Electrica să fie redistribuit către acționari, fără să existe investiții”

INTERVIU Ministrul Andrei GEREA, la final de mandat: “Nu pot accepta ca profitul Electrica să fie redistribuit către acționari, fără să existe investiții” • Listarea Hidroelectrica și Complexului Energetic Oltenia, posibil de realizat în 2016 Asigurarea unui mix energetic care să garanteze eficiența și securitatea energetică națională, reducerea corupției în companiile statului, stabilizarea sectorului de minerit, asigurarea securităţii în aprovizionarea cu gaze naturale, precum și asigurarea unei relații de parteneriat între mediul de afaceri și clasa politică și guvernanți sunt câteva din prioritățile Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri, susține ministrul Andrei Gerea. “În oamenii de afaceri am cea mai mare încredere și îi voi susține permanent, pentru că reprezintă inițiativa privată, individuală, sănătoasă”, este mesajul domniei sale. Potrivit ministrului Gerea, putem asista în 2016 atât la listarea Hidroelectrica, cât și a Complexului Energetic Oltenia. “La Hidroelectrica și Romgaz au fost demarate proiecte de investiții importante, mi-aș fi dorit să avem asemenea proiecte de mentenanță și de dezoltare și la Electrica. Chiar dacă observ că sunt atacat pe acest final de mandat pe tema Electrica, eu nu pot accepta ca profitul să fie redistribuit către acționari, fără să existe investiții în mentenanță și dezvoltarea infrastructurii”, afirmă Gerea. La solicitarea InvesTenergy, Ministrul Energiei, IMM și Mediului de Afaceri, Dl Andrei GEREA a acordat un interviu la final de mandat. –          Domnule ministru, ați condus practic 3 ministere comasate într-unul singur: Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri. Cum ați procedat, unde sunt cele mai multe probleme de gestionat? Considerați eficientă o astfel de formulă: 3 în unul? –       Ministerul este rezultatul unei negocieri politice. Dacă este să discutăm din perspectiva politică, atunci putem să admitem că, fiind propus de ALDE, și avându-se în vedere structura liberală, zona IMM-urilor și a Mediului de Afaceri este un punct central al interesului nostru. Sunt probleme și pe zona de energie și pe cea a mediului de afaceri, dar am structurat o echipă cu experiență și profesionistă care m-a ajutat în gestionarea situațiilor. Predictibilitatea legislației, programe guvernamentale de sprijin pentru antreprenori, măsurile de relaxare fiscală au fost prioritățile noastre pentru zona de IMM-uri și Mediu de Afaceri. Reducerea de TVA, reducerea impozitului pentru dividende, impozitarea microîntreprinderilor sunt cele mai importante măsuri luate de la guvernul Tăriceanu încoace, măsuri pe care le-am susținut din poziția ministerială, pentru că au fost propuneri pe care le-am primit direct de la mediul de afaceri. Pe zona de energie, probleme au fost mult mai complexe, cu atât mai mult cu cât este vorba de un sector care ține de securitatea națională. Sunt mulțumit de faptul că s-a lucrat temeinic la strategia energetică națională care este pe finalul elaborării. – Dacă îmi permiteți, o scurtă trecere în revistă: “Mediul de Afaceri” – Cum caracterizați mediul de afaceri românesc, care sunt nemulțumirile investitorilor percepute de dvs? Va rog sa le transmiteți un mesaj… Opinia dvs despre legislație, sistemul de taxe și impozite… –           Mediul de afaceri românesc este extrem de dinamic și cred că în ultima perioadă a dobândit mai multă forță prin faptul că a fost consultat. Propunerile venite dinspre mediul de afaceri, adoptate de Guvern, și-au dovedit eficiența economică. Cred că cel mai important este ca între mediul de afaceri și clasa politică și guvernanți să existe o relație de parteneriat. Oamenii de afaceri vor predictibilitate, vor mai puțină birocrație, vor facilități fiscale. În parte, am reușit să onorăm aceste solicitări. Ca liberal, vă pot spune că am un mesaj clar pentru oamenii de afaceri: sunt oamenii în care am cea mai mare încredere și îi voi susține permanent, pentru că reprezintă inițiativa privată, individuală, sănătoasă. Mi-aș dori ca viitorul guvern să continue promovarea acestor măsuri adoptate până acum și chiar să le îmbunătățească. –            “IMM-uri” – Are România o clasă de mijloc sănătoasă, cu șanse de dezvoltare? – România are o clasă de mijloc economică, dar care are nevoie de sprijin să se consolideze. Alături de ponderea unor mari companii, zona de IMM-uri are cea mai importantă contribuție la bugetul de stat. Zona de IT este una dintre cele mai active, inovative și puternice din Europa, de exemplu. În zona de IMM-uri regăsim cea mai mare pondere a investițiilor autohtone, a capitalului românesc. Cred că prin măsurile de relaxare fiscală adoptate, IMM-urilor au o șansă reală de această dată pentru a se dezvolta. Să nu uităm că multe dintre ele s-au zbătut să supraviețuiască în perioada guvernării Boc, când măsurile aplicate au avut rolul de a sufoca micile firme, care și așa se luptau cu acea criză financiară. –     „ Energie” – Dați-mi voie să dezvoltăm acest domeniu și să va întreb, în primul rând, care au fost/sunt prioritățile Ministerului Energiei? –    Prioritatea principală este să asigurăm un mix energetic care să garanteze eficiența și securitatea energetică națională, pentru a putea juca, ulterior, și un rol important în plan regional. Un alt obiectiv a fost să reducem corupția în companiile unde statul mai are un procent semnificativ de acțiuni și să introducem principiul transparenței, care să co-intereseze toți acționarii, dar și consumatorii finali. Am depus eforturi, și cred că am reușit, deși uneori am deranjat, ca statul să nu mai fie pasibil și să își apere interesele în societățile unde este acționar. O altă prioritate a fost stabilizarea sectorului de minerit, care asigură 30% din consumul de energie. La Complexul Energetic Oltenia mă bucură să văd o anumită stabilitate în 2015. Cred că există șanse, după reorganizare, să își dovedească viabilitatea și profitabilitatea. Mai ales după aprobarea Societății de Proiect pentru construcția noului grup de 500 megawați de la Rovinari. La Complexul Energetic Hunedoara situația este mult mai delicată și mai complexă, dar încercăm și acolo să stabilizăm situația. Planul de restructurare a CEH, întocmit de consultantul selectat, este în analiza Comisiei Europene – DG Competition, împreună cu notificarea unui ajutor pentru restructurare care să susțină măsurile prevăzute în plan. –      Când apreciați că va avea România o Strategie Energetică pe termen mediu și lung? –    Strategia energetică este principala prioritate a ministerului. Având în vedere schimbările profunde care se petrec la nivel mondial şi european, devine esenţială elaborarea unei noi strategii, care să exprime în mod clar atât principalele obiective, cât şi definirea priorităţilor de acţiune. Inițial, această Strategie trebuia finalizată până în luna octombrie. Am preferat însă ca partea finală, care este și cea mai importantă, să fie pregătită temeinic. Știți cum este, consultantul îți oferă răspunsuri la ceea ce îi ceri. Ca atare, am preferat să mai întârziem câteva luni finalizarea ei, mai ales că nu există încă nicio presiune, dar să fie cât mai acoperitoare, pentru că luăm în calcul mai multe scenarii la care vrem răspunsuri. Nu este important să mai avem încă un document, important este să avem o strategie adevărată, profesionistă. Au fost deja prezentate public două capitole introductive, respectiv analiza stadiului actual al sectorului energetic şi angajamentele naţionale şi internationale. Mai este însă de lucru până la finalizarea componentei de substanţă a strategiei. Toţi factorii implicaţi îşi doresc o strategie cât mai realistă, care să analizeze în profunzime sistemul energetic şi care trebuie să conţină, obligatoriu, o analiză a cadrului legislativ. Ministerul Energiei intenţionează să achiziţioneze servicii de consultanţă în vederea elaborării strategiei și se preconizează lansarea licitaţiei până la finele anului 2015. Noua strategie va urmări îndeplinirea obiectivelor de politică energetică şi de mediu ale Uniunii Europene, obiective asumate şi de România, cu luarea în considerare a următoarelor deziderate naţionale: securitatea aprovizionării cu energie coroborată cu asigurarea dezvoltării economico – sociale; protecţia mediului prin promovarea investiţiilor ce răspund conceptului de integrare în mediu, în condiţiile limitării efectelor schimbărilor climatice; asigurarea competitivităţii economice, având la bază inclusiv criteriile eficienţei energetice. Alte priorităţi în activitatea ministerului sunt asigurarea securităţii în aprovizionarea cu gaze naturale, modificarea şi adaptarea cadrului legislativ conform cerinţelor pieţei interne a Uniunii Europene în contextul principiilor Uniunii Energetice. Obiectivul pachetului privind uniunea energetică este de a asigura o energie la preţuri accesibile, sigură şi durabilă atât pentru Europa, cât şi pentru cetăţenii săi. –            Sărăcie energetică în România: se dublează prețul energiei până în 2018!, avertizează un studiu realizat ANRE și Academia Română. Autoritățile să regândească sistemul de impozite şi taxe conţinute în preţurile energiei, este una dintre recomandări. Care este opinia dvs pe această temă? –   Calendarul de liberalizare a preţului de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru clienţii casnici şi producătorii de energie termică, numai pentru cantităţile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică în centralele de cogenerare şi în centralele termice destinate consumului populaţiei a fost aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 488/2015 privind stabilirea preţului de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru clienţii casnici şi producătorii de energie termică, numai pentru cantităţile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică în centralele de cogenerare şi în centralele termice destinate consumului populaţiei în perioada 1 iulie 2015-30 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. nr. 481 din 1 iulie 2015. Prima etapă a fost pusă în aplicare începând cu data de 1 iulie 2015 – astfel, tarifele reglementate pentru prestarea serviciului de distribuţie şi preţurile pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, în vigoare începând cu data de 1 iulie 2015, au fost aprobate prin Ordinul Preşedintelui ANRE nr. 105/01.01.2015, publicat în Monitorul Oficial nr. 482/01.07.2015. După cum știți, am avut și un moment de cumpănă cu FMI din cauza acestui calendar, pentru că formula asumată de guvernul PDL, ar fi presupus o creștere care nu ar fi putut fi suportată de cetățeni. În cele din urmă, am reușit să ne impunem punctul de vedere, cu o creștere de 6 lei pe MWh în fiecare an, până în 2021. Propunerile inițiale au fost mult mai mari și ar fi fost mult mai greu de suportat. Am reușit să convingem partenerii noștri că prețurile din piața liberă vor ajunge să fie net inferioare graficului propus inițial. Mai avem în lucru și o variantă care să protejeze consumatorul vulnerabil, făcând referire la familiile pentru care creșterea tarifului la gaze va fi dificil de suportat. Combaterea sărăciei energetice reprezintă o nouă prioritate socială care trebuie abordată la toate nivelurile. Este important ca Uniunea Europeană să definească orientări comune pentru ca toate statele membre să avanseze în aceeaşi direcţie pentru a eradica sărăcia energetică. Conceptul de sărăcie energetică poate fi abordat la nivel atât macro, cât şi microeconomic. Accesul la energie electrică, termică şi gaze naturale pentru toţi consumatorii (atât casnici, cât şi non-casnici) este esenţial pentru prosperitatea şi competitivitatea unei ţări. Creşterea eficienţei energetice reprezintă o modalitate importantă prin care facturile de energie, în special ale consumatorilor casnici, pot fi reduse, iar o mai bună informare a populaţiei cu privire la piaţa energiei şi creşterea puterii de negociere a consumatorilor casnici în raport cu furnizorii de energie poate contribui în mod substanţial la limitarea sărăciei energetice. –    Cei mai nemulțumiți investitori par a fi, în acest moment, cei din sectorul regenerabilelor. Aveți vești bune pentru aceștia? –           A existat o perioadă în care, grație politicii guvernamentale, am asistat la un adevărat boom al investițiilor în sectorul regenerabilelor. Această dezvoltare a fost încetinită în ultima perioadă din simplul motiv că am încercat să sprijinim și alte sectoare energetice, iar anul 2015, în care nu au fost nici ploi, nu am prea avut nici vânt, ne-a confirmat că a fost o decizie corectă, în sensul că este nevoie să avem un mix energetic echilibrat pentru a nu pune în pericol sistemul național energetic. Sunt însă și unele zone legislative care au creat unele dificultăți pentru sectorul regenerabilelor, sunt de accord. Tocmai din acest motiv, reprezentanții ministerului au avut întâlniri cu reprezentanți ai Asociației Române pentru Energie Eoliană, PATRES, RPIA și ARmHE în urma cărora s-a ajuns la un numitor comun cu privire la anumite modificări care ar trebui aduse schemei de suport în vederea asigurării unui echilibru rezonabil între producătorii de energie electrică din surse regenerabile și consumatorii finali. Am manifestat permanent toată deschiderea către toate zonele de producere de energie, tocmai de aceea, acolo unde putem corecta anumite greșeli, ne-am implicat. –            În ce privește legislația în domeniul energetic, mă refer în mod expres la legislația primară, la nivelul Ministerului Energiei s-a constituit un Grup Interministerial pentru modificarea unor Legi importante: 123, 220. Vă rog să precizați care sunt principalele aspecte de ordin legislativ care trebuie reglate/modificate/îmbunătățite? Când v-ați propus să mergeți cu aceste modificări de legi în Parlament? –        În conformitate cu prevederile legale în vigoare, Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri (MEIMMMA) îndeplineşte atribuţiile de Autoritate Competentă (AC) în înţelesul Regulamentului (UE) NR. 994/2010 privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaze naturale şi de abrogare a Directivei 2004/67/CE a Consiliului (Regulament). Autoritatea Competentă analizează necesitatea promovării unor modificări a prevederilor legale în vederea constituirii premiselor necesare adoptării unor măsuri care nu au la bază mecanismele pieţei pentru nivelul de urgenţă, în scopul de a garanta aprovizionarea cu gaze naturale a consumatorilor protejaţi, în special în cazul unei cereri excepţional de mari sau al unei întreruperi semnificative a furnizării sau al unei afectări semnificative a situaţiei livrărilor şi în cazul în care toate măsurile bazate pe mecanismele pieţei au fost implementate, dar oferta de gaze este insuficientă pentru a satisface cererea rămasă neacoperită, respectiv: a) consumatorii care nu intră în categoria celor protejaţi vor avea obligaţia de a nu consuma gaze naturale, cu excepţia cantităţilor de gaze naturale necesare asigurării integrităţii fizice a instalaţiilor exploatate sau securităţii mediului; b) oligaţia suspendării executării contractelor de furnizare, transport, distribuţie şi înmagazinare pentru consumatorii care nu intră în categoria celor protejaţi, cu excepţia cantităţilor de gaze naturale necesare asigurării integrităţii fizice a instalaţiilor exploatate sau a securităţii mediului. În plus, Autoritatea Competentă analizează necesitatea promovării unor modificări a prevederilor legale în vederea instituirii unei ordini de priorităţi a garantării aprovizionării cu gaze naturale şi în interiorul şi cadrul consumatorilor protejaţi, pentru situaţia în care cantităţile de gaze naturale disponibile pe piaţă nu ar asigura necesarul de consum al acestei categorii de consumatori. –           Am înțeles că la minister se lucrează la o analiză diagnostic a sectorului energetic. Acest document va sta la baza strategiei energetice, respectiv modificărilor legislative? – Analiza diagnostic va fi o componentă importantă a strategiei energetice a României. Nu se poate face o strategie fără o evaluare extrem de serioasă a situaţiei actuale. –         Anul 2015 – fără listări la bursă a companiilor din subordine. La Hidroelectrica se fac deja pregătiri pentru listare, va avea loc aceasta în 2016? Listarea Complexului Energetic Oltenia, anul viitor sau în 2017? –        Probabil că în 2016 vom asista la listarea pe bursă a unui pachet de acţiuni la Hidroelectrica. Totul depinde de cât de repede va apărea decizia instanţei prin care compania va ieşi din procedura de insolvenţă. Sunt convins că listarea Hidroelectrica va fi un succes. În privința CE Oltenia, sub rezerva rezolvării problemelor care afectează executarea cu succes a IPO, se estimează că oferta publică primară pentru vânzarea unui pachet de 15% acţiuni prin majorare de capital social să se deruleze în prima parte a anului 2016, dacă şi Sindicatului de Intermediere recomandă această soluție. În prezent, Complexul Energetic Oltenia derulează un program de restructurare şi eficientizare a activităţii în vederea creşterii atractivităţii societăţii pentru investitori. Având în vedere poziția Complexului Energetic Hundeoara în Sistemul Energetic Național, M.E.I.M.M.M.A. și Ministerul Finanțelor Publice au acordat tot sprijinul pentru restructurarea CEH, având drept scop eficientizarea activității și creșterea gradului de solvabilitate pentru evitarea insolvenței. Planul de restructurare a CEH, întocmit de consultantul selectat, este în analiza Comisiei Europene – DG Competition, împreună cu notificarea unui ajutor pentru restructurare care să susțină măsurile prevăzute în plan. Ulterior implementării acestui program se vor desfăşura activităţile necesare pentru derularea ofertei publice. Vrem că o eventuală vânzare de acţiuni să fie una care să aducă beneficii, ca atare este nevoie mai întâi să consolidăm această companie. – Hidroelectrica: în acest moment, nu poate statul să preia administrarea companiei? – Hidroelectrica nu a ieșit din procedura de insolvență, deci preluarea administrării de către stat a companiei nu este posibilă. –         Sunteți mulțumit de mersul restructurării CE Oltenia? –     Anul acesta, la CE Oltenia am avut rezultate excepţionale, compania – care în 2014 era printre marii datornici la stat – este acum pe profit. Mergând strict pe baza rezultatelor economice, pot spune că sunt mulțumit. Desigur, mai sunt destui pași de făcut. –     Ați declarat în repetate rânduri că șefii Electrica “dorm pe banii din listare”? Înțeleg că filialele companiei iau credite bancare să facă investițiile! Ce trebuie făcut la această societate să se schimbe situația? –            MEIMMMA în calitatea de minister de resort depune eforturi, prin promovarea de acte normative adecvate, ca în cazul operatorilor economici listați, deciziile importante privind activitatea acestora, cum ar fi aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli să fie la îndemâna acționarilor și nu a statului. Am aprecia ca în deciziile pe care ceilalți acționari semnificativi le iau în cadrul operatorilor economici din portofoliul nostru să țină seama de interesele companiei pe termen lung, nu numai obținerea unui profit imediat. Anul acesta, am reușit să realizăm și să începem proiecte de investiții importante în sectorul energetic, realizate de Hidroelectrica și Romgaz. Deci se poate. Mi-aș fi dorit să avem asemenea proiecte de mentenanță și de dezoltare și la Electrica, chiar dacă uneori, atunci când am încercat să luăm poziție, am întâmpinat reacții nu tocmai corecte din partea unor membri ai CA, mulți se tem mai degrabă că își pierd beneficii care, sincer, cel puțin în acest an, nu sunt demonstrate prin eficiența deciziilor. Am solicitat un plan de management, răspunsul primit a fost unul inadecvat, și nici măcar pentru acela nu și-au asumat răspunderea pentru ducerea la îndeplinire. Au cerut indemnizații majorate și comisioane noi. Electrica și-a asumat realizarea unor investiții de 859.680 mii lei în cursul anului 2015. Din aceste investiții angajate, până la 30.08.2015, societățile din grupul Electrica au realizat investiții de 279.285 mii lei (cca 32 % din investițiile angajate pentru întreg anul 2015). Toate investițiile realizate la nivelul filialelor Electrica au fost făcute cu fonduri proprii ale acestor societăți sau fonduri atrase în nume propriu de acestea și nu din fondurile rezultate din IPO. Chiar dacă observ că sunt atacat pe acest final de mandat pe tema Electrica, eu nu pot accepta ca profitul să fie redistribuit către acționari, fără să existe investiții în mentenanță și dezvoltarea infrastructurii, pe de o parte pentru o calitate ridicată a serviciilor către consumatorii finali și pe de altă parte pentru a asigura siguranța sistemului, precum și pentru a satisface interesele companiei pe termen lung, nu numai obținerea unui profit imediat. – Există susținerea statului român, a autorităților în realizarea propriu zisă a Unităților 3 și 4 de la Cernavodă? Dar pentru centrala de la Tarnița-Lăpuștești? –          Sunt mulțumit că am reușit să deblocăm proiectul realizării reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă. Când am preluat mandatul, era blocat total. Am reușit, printr-o colaborare bună cu partenerii chinezi, să ajungem în punctul în care am reușit să semnăm Memorandumul de Înțelegere. Este o investiție de peste 6 miliarde de euro. Dublarea capacității nucleare cu încă două reactoare de tip CANDU 6, de ultimă generație, va însemna că facem un pas important în asigurarea securității energetice, va însemna un plus pentru economia românească, 16000 noi locuri de muncă și sprijinirea activității de cercetare, pentru că 40% din valoarea proiectului va fi contribuția industriei românești. Sunt convins că statul român va continua, indiferent de modificările în plan politic, să susțină această investiție, la fel ca și cea pentru centrala Tarnița- Lăpușești. –         Care sunt prioritățile pe energie pentru 2016? –       Priorităţi pentru anul 2016 sunt: demarare proces elaborare strategia energetică; securitatea aprovizionării cu energie coroborată cu asigurarea dezvoltării economico – sociale; promovarea investiţiilor ce răspund conceptului de integrare în mediu, în condiţiile limitării efectelor schimbărilor climatice; asigurarea competitivităţii economic; modificarea şi adaptarea cadrului legislativ conform cerinţelor pieţei interne a Uniunii Europene în contextul principiilor Uniunii Energetice; realizarea unui mix energetic diversificat, echilibrat, cu utilizarea eficientă a tuturor resursele de energie primară interne şi a tehnologiilor moderne ce permit utilizarea pe termen lung a combustibililor fosili cu emisii reduse de gaze cu efect de seră, sursele de energie regenerabilă, precum şi energia nucleară; promovarea de noi iniţiative de cooperare în regiune şi întărirea celor deja existente: dezvoltarea proiectelor care să asigure diversificarea surselor de aprovizionare; creşterea flexibilităţii capacităţilor de înmagazinare subterană a gazelor naturale sau continuarea proiectelor de interconectare energetică cu ţările vecine. –         Vă mulțumesc!

17 noiembrie, romanialibera.ro: Petrolul ieftin scade prețurile, dar ne poate impinge în deflație

Prețul țițeiului a atins unul dintre cele mai scăzute niveluri, iar Organizația Statelor Exportatoare de Petrol nu reduce producția. Analiștii economici susțin că este o veste bună pentru economia românească, dar pot exista și efecte negative.

Prețul mediu pentru petrolul brut vândut de Organizația Statelor Exportatoare de Petrol (OPEC) a scăzut pentru prima dată după 2009 sub pragul de 40 de dolari per baril, anunță Bloomberg. Prețul barilului de țiței s-a redus cu 40% în acest an, fiindcă OPEC a decis să-și apere cota de piață în fața rivalilor prin pomparea unei cantități-record de țiței în pofida scăderii prețurilor. Ana­listul economic Aurelian Dochia spune că cele mai importante efecte sunt resimțite de țările producătoare și exportatoare de petrol. De exemplu, Arabia Saudită nu a mai putut să facă față cheltuielilor și a fost nevoită să se împrumute. Și economia Rusiei a fost dezechilibrată și încă mai are de suferit.

“România produce 5 milioane de tone anual, iar consumul depășește producția. De aceea, pentru noi scăderea prețului petrolului are efecte pozitive. Prețul la pompă al combustibilului ar trebui să scadă și odată cu el și cel al produselor”, susține Dochia.

Acesta folosește însă cuvântul deflație, arătând că indicele prețurilor este negativ și că acest fenomen poate persista. “Până acum acest lucru a fost de ajutor politicii monetare. Însă, deflația afectează politica monetară, care nu mai are mecanism de transmitere și banca centrală nu mai poate controla mersul economiei”, explică analistul economic.

Conform acestuia, un alt efect negativ este scăderea investițiilor în explorare și dezvoltare de noi câmpuri petroliere. Dochia spune că mari companii, inclusiv Petrom, și-au redus investițiile. Iar, în Statele Unite, aproape în fiecare lună, se anunță că se renunță la aceste proiecte, în vreme ce OPEC își poate permite să mențină actuala producție de petrol fiindcă nu trebuie să facă noi investiții.

Prințul saudit Abdul Aziz bin Salman a declarat de curând că industria petrolului şi gazelor a renunţat în acest an la proiecte de 200 de miliarde de dolari, care ar fi avut o capacitate echivalentă cu jumătate din producţia zilnică a Arabiei Saudite, din cauza preţurilor scăzute care descurajează investiţiile.

Citește și:  INS: Importurile de gaze au scăzut drastic

La rândul său, Eugen Șinca, analist-șef echipa Cercetare Macro și Titluri cu Venit Fix, BCR, consideră că ieftinirea petrolului va avea un impact pozitiv asupra celor mai multe companii româneşti prin reducerea costurilor energetice, ceea ce ar putea îmbunătăţi profilul lor de profitabilitate.

De ce OPEC nu reduce producția

Ministrul petrolului din Arabia Saudită, Ali al-Naimi, declara în urmă cu câteva luni că OPEC nu va reduce producţia de petrol, chiar dacă preţul barilului va scădea până la 20 de dolari. „Nu este în interesul producătorilor din OPEC să reducă producţia, indiferent de preţ. Indiferent dacă scade la 20, 40, 50 sau 60 de dolari. Nu este relevant“, a susținut al-Naimi. De fapt, Arabia Saudită menţine producţia la un nivel ridicat pentru a exercita presiuni asupra unor producători concurenţi precum Statele Unite. Însă, unii dintre membrii OPEC, între care Venezuela, Iran şi Algeria, sunt loviţi puternic de scăderea preţurilor şi au cerut reducerea producţiei.

Citește și: Ce impozite ar trebui să încaseze statul de la companiile petroliere

Directorul Agenției Interna­ționale a Energiei (AIE), Fatih Birol, a estimat recent că pe baza prețurilor actuale la țiței veni­turile anuale ale OPEC ar putea fi reduse până la 550 miliarde de dolari, de la o medie de 1.000 de miliarde de dolari în fiecare din ultimii cinci ani. Chiar și Arabia Saudită, cel mai important membru al OPEC, ar putea înregistra în acest an un deficit bugetar care potrivit Fondului Monetar Internațional va trece de 20% din PIB. Cu toate acestea, AIE estimează că prețurile scăzute la petrol vor mai dura câțiva ani, urmând să revină treptat până la 80 de dolari pe baril abia în 2020. Miniștrii Petrolului din statele OPEC urmează să revizuiască politica grupului la următoarea reuniune programată a avea loc la începutul lunii decembrie.

 

17 noiembrie, postare pe blog: Gazele naturale si relatia UE-Rusia-Ucraina: cine conduce politica europeana?

sursa: http://www.contributors.ro/economie/gazele-naturale-si-relatia-ue-rusia-ucraina-cine-conduce-politica-europeana/

Începând cu primăvara anului 2014, când au apărut primele semne ale unui nou conflict între Ucraina și Rusia pe tema furnizarii de gazelor natural, s-a discutat intens atat la nivelul statelor membre ale UE dar si la nivelul forurilor europene despre identificarea unor solutii menite sa reduca dependenta Europei (si a statelor sale membre) fata de importurile de gaze naturale din Federatia Rusa. In prezent, Rusia furnizează o treime dintre necesarul de gaz al Uniunii Europene, iar 15 % din acest volum de gaz tranzitează Ucraina. In contextul tensionarii relatiilor dintre Rusia si Ucraina, alimentarea cu gaze naturale a Europei a fost amenintata pentru iarna 2014-2015, situatie care se repeta si pentru 2015-2016. Intrebarea este care sunt alternativele si cat de viabile sunt ele, avand in vedere aparitia unei defazari intre interesele geopolitice europene si interesele economice ale companiilor energetice din UE.

Scurta trecere in revista a situatiei ruso-ucrainiene

La 16 iunie 2014, Gazprom intrerupe livarile de gaz catre Kiev, care refuza cresterea pretului decretata de Moscova dupa preluarea puterii de catre proeuropeni in februarie. Fosta republica sovietica, ce a acumulat o datorie de aproximativ 4,5 miliarde de dolari, protesteaza fata de cresterea pretului decisa de Moscova, de la 268 de dolari la 485 de dolari pe 1.000 de metri cubi – un pret fara echivalent in Europa.

In urma unor serii de negocieri tripartite (Federatia Rusa – Ucraina – Comisia Europeana), in octombrie 2014 Rusia, Ucraina si UE au semnat un acord privind reluarea livrarilor de catre Gazprom, valabil pana in martie 2015. Acordul a fost semnat de ministrii Energiei ai celor doua tari, rusul Aleksandr Novak si ucraineanul Iuri Prodan, si comisarul european pentru Energie, Günther Oettinger, dupa cinci luni de negocieri. Acordul se refera la un total de 4,6 miliarde de dolari, cuprinzand atat plata datoriei la gaze a Ucrainei fata de Rusia, in valoare de 3,1 miliarde de dolari, cat si plata livrarilor de gaze rusesti pana martie. Pretul a fost fixat la 385 de dolari pe mia de metri cubi, un pret in continuare mare. Ucraina s-a angajat sa achite 3,1 miliarde de dolari, corespunzand platilor neachitate in noiembrie-decembrie 2013 si aprilie-mai-iunie 2014. Aceasta datorie, restructurata la un pret redus de 268,5 dolari pe mia de metri cubi, urmeaza sa fie achitata pana la sfarsitul anului, in doua transe, adica 1,45 de miliarde de dolari pana la sfarsitul lui noiembrie si 1,6 miliarde de dolari pana la sfarsitul lui decembrie. Dar, in total, datoria ucraineana se ridica la 5,3 miliarde de dolari potrivit Gazprom, a amintit Novak. Pentru restul datoriei, el a anuntat ca Rusia accepta, la fel ca Ucraina, sa astepte verdictul Curtii Internationale de Arbitraj de la Stockholm, care se va pronunta abia in vara anului viitor.

Acordul pe 2014-2015 a fost prelungit in mod provizoriu in luna martie 2015, pentru a expira pe 30 iunie a.c.. La 30 iunie 2015 insa Ucraina şi-a suspendat achiziţiile de gaze naturale ruseşti, în urma unui eşec în negocierile vizând menţinerea aprovizionării în următoarele trei până a şase luni. Compania ucraineană de stat Naftogaz a anunţat că va continua să asigure transportul gazelor naturale ruseşti către alţi clienţi europeni ai Moscovei. Intre timp insa drama s-a mai potolit, Rusia, Ucraina şi Uniunea Europeană, reunite la Bruxelles, au ajuns la un acord asupra livrărilor de gaze naturale, suspendate de la 1 iulie, conform vicepreşedintelui Comisiei Europene Maros Sefcovic.  Ministrul rus pentru Energie Aleksandr Novak şi omologul său ucrainean Vladimir Demcişîn au ajuns atunci la un acord în vederea livrării de gaze naturale către Kiev pentru această iarnă, după luni de negocieri dure.

Potrivit acordului, Ucraina va plăti un preţ redus, de 232 de dolari pe mia de metri cubi de gaze naturale, pentru livrări începând de la 1 octombrie şi până la 31 martie. Preţul este redus faţă de cel prevăzut de contract – 251 de dolari pe mia de metri cubi de gaze naturale, a precizat Sefcovic. Diferenţa provine de la o scădere a taxelor aferente exporturilor ruseşti. Ucraina s-a angajat să cumpere două miliarde de metri cubi de gaze naturale în vederea stocării lor subterane, în octombrie, a precizat comisarul european, adăugând că Guvernul de la Kiev a deblocat suma de 500 de milioane de dolari pentru Naftogaz în acest scop. Comisia Europeană s-a angajat, la rândul ei, să ajute la organizarea finanţării necesare a achiziţiilor Ucrainei de gaze naturale pentru această iarnă, prin intermediul unor “instituţii financiare europene şi internaţionale”, a anunţat CE într-un comunicat. Asadar, este vorba de un aranjament mai complex, in care Bruxellesul a avut un rol economic si geopolitic cheie. Gazprom s-a angajat, de asemenea, să renunţe la clauza din contractul încheiat cu Naftogaz în 2009 potrivit căreia compania ucraineană era obligată să plătească pentru un anumit volum de gaze naturale indiferent dacă le primea sau nu.

Geopolitica est-europeana fiind schimbatoare, problema asigurarii unui flux constant al gazelor naturale din Federatia Rusa catre Europa ramane, neexistand garantii asupra faptului ca nu pot aparea surprize. Se vede insa diferenta intre strategia ruseasca si tactia europeana. In timp ce Europa pare blocata intr-un interminabil sir de discutii si negocieri pe tema reducerii dependentei energetice fata de Federatia Rusa, aceasta din urma nu numai ca pare sa nu fie ingrijorata, dar isi continua si dezvolta operatiunile in Europa, semnand o serie de parteneriate strategice cu companiile energetice europene. Strategia Moscovei pare a functionafapt ce ne face sa ne intrebam daca politica energetica a UE se afla in mainile forurilor europene sau a marilor companii. O serie de actiuni recente ale Gazprom-ului ridica serioase semne de intrebare asupra viitorului politicilor energetice europene, asa cum au fost ele formulate pana in prezent.

Proiectul Nordstream 2

Desi la inceputul acestui an oficialii Gazprom dadeau asigurari ca nu exista planuri de extindere a gazoductului Nordstream, compania rusa a anunțat la inceputul lunii septembrie că a semnat o intelegere cu companiile germane BASF și E.ON, francezii de la ENGIE, grupul austriac OMV (proprietarul Petrom) și grupul anglo-olandez Shell, pentru gazoductul Nord Stream-2, un proiect care vizează majorarea livrărilor de gaze naturale rusești spre Uniunea Europeană.

Potrivit Agerpres, Pactul semnat cu ocazia Forumului economic oriental de la Vladivostok prevede construcția a două noi linii, cea de-a treia și a patra, pentru gazoductul Nord Stream. Lucrările, ale căror costuri au fost estimate de Gazprom la 9,9 miliarde de euro, vor permite creșterea capacității de transport a gazoductului Nord Stream până la 55 de miliarde metri cubi pe an.

Realizarea proiectului va fi atribuită companiei New European Pipeline AG, la care Gazprom va deține 51% din acțiuni iar E.ON, Shell, OMV și BASF/Wintershall vor deține fiecare 10% în timp ce ENGIE un pachet de 9%.

Acesta va fi al doilea mare proiect de gazoduct destinat să creeze o rută directă pentru aprovizionarea cu gaze naturale rusești a Europei Occidentale. Asadar, se ocoleste Ucraina, pastrandu-se intacta relatia cu Rusia.

În 2011, Gazprom și partenerii săi occidentali au inaugurat prima fază a proiectului Nord Stream. Nord Stream este compus din două conducte care fac legătura între Vyborg (Rusia) și Greifswald (Germania) via Marea Baltică, ocolind astfel țările de tranzit din Europa de Est. Gazprom deține 51% din acțiunile consorțiului Nord Stream, în timp ce companiile germane Wintershall și E.ON AG au fiecare o participație de 15,5%, iar societatea olandeză Gasunie și cea franceză GDF Suez SA dețin la rândul lor un pachet de 9%.

Prin construirea a două noi linii, cea de-a treia și a patra, capacitatea de transport a gazoductului Nord Stream se va dubla. Noile conducte Nord Stream vor fi construite pe sub Marea Baltică împreună cu Shell, E.ON şi OMV, care vor transporta o cantitate suplimentară de 55 de miliarde de metri cubi de gaze pe an, respectiv peste o zecime din necesarul Europei, de la sfârşitul lui 2019. Gazele vor fi livrate dincolo de Germania, OMV având ca obiectiv să transforme Austria într-unul dintre cele mai mari centre de livrare a gazelor din Europa.

Gazoductul de 1.225 de kilometri va porni din apropierea portului rusesc Ust Luga, de lângă St Petersburg, şi va intra pe teritoriul german nu departe de punctul de intrare al Nord Stream 1 şi 2. Proiectul va costa până la 9,9 miliarde de euro, poate mai puţin, datorită economiilor de costuri, comparativ cu 8,5 miliarde de euro cheltuiţi pentru cele două conducte Nord Stream existente.

Gazprom si Shell

Directorul general al producătorului rus de gaze, Alexei Miller, a declarat potrivit Mediafaxcă Gazprom construieşte o alianţă strategică cu Royal Dutch Shell care va include schimburi de active şi va permite producătorului rus de gaze să intre pe noi pieţe.

Acordul cu Shell prevede extinderea unei companii mixte de lichefiere a gazelor naturale, de 20 de miliarde de dolari, de pe insula Sahalin, precum şi schimbul de active în domeniul explorării şi producţiei. Shell a convenit în acest an preluarea grupului BG pentru 70 de miliarde de dolari, iar Miller consideră că tranzacţia sporeşte potenţialul colaborării cu Gazprom, cum ar fi schimburi de active de explorare şi producţie. Shell trebuie să obţină acordul autorităţilor de reglementare din Brazilia, Australia şi China pentru preluarea BG.

Intelegerea semnata cu Shell este un câştig pentru Gazprom, într-o perioadă în care multe companii occidentale îşi reduc expunerea la Rusia din cauza sancţiunilor impuse statului rus din cauza politicii faţă de Ucraina.

Gazprom, BASF si OMV.

Gazprom a reînviat un schimb de active in valoare de cateva miliarde de euro cu grupul BASF din Germania, la doar câteva luni după ce acordul initial a fost anulat din cauza conflictului din Ucraina. Măsura neașteptată a sosit intr-un moment in care declaratiile de la Moscova arăta hotărârea Gazprom de a își apara cota de piață în Europa in ceea ce priveste gazelor naturale. Compania vrea să creeze noi legături comerciale cu grupuri energetice mari, în ciuda sancțiunilor americane impuse precum și a anchetei UE în domeniul concurenței.

Potrivit Financial Times, compania germana isi asigura exploatarea unor campuri de gaze si petrol din Siberia, precum si extinderea accesului asupra punctelor de iesire a gazelor naturale si a capacitatilor de inmagazinare. La schimb, Gazprom primeste active de importanta strategica in Germania.

Astfel, Gazprom va detine in intregime controlul asupra unei companii mixte de tranzactionare si inmagazinare a gazelor naturale din Europa, inclusiv controlul asupra celui mai mare depozit subteran de inmagazinare a gazelor naturale din Europa. Pe langa aceasta, Gazprom va detine 50% din actiunile subsidiarei BASF Wintershall North Sea, companie ce exploreaza si produce petrol si gaze naturale in Olanda, Marea Britanie si Danemarca. Specialistii apreciaza ca este pentru prima data cand Gazprom detine controlul asupra unor capacitati de productie a gazelor naturale in Europa de Vest. In schimbul actiunilor cedate, Wintershall va obtine acces la doua campuri gazeifere din Siberia.

Alaturi de grupul german BASF, la aceasta intelegere cu Gazprom participa si grupul austriac OMV, care a semnat o intelegere asemanatoare.

In loc de concluzie

Recent semnatele acorduri intre grupul rus Gazprom si companiile europene arata o regandire de facto, si discreta, dincolo de mesajele politice, a politicii energetice a Rusiei fata de Europa, precum si o noua maniera de abordare a relatiilor.Desi la un moment dat parea ca influenta Gazprom in Europa va scadea semnificativ (prin prisma anularii proiectului South Stream si a anchetei Comisiei Europene asupra companiei ruse) iata ca Moscova nu numai ca reuseste sa isi mentina influenta energetica, dar prin noile acorduri semnate arata o regandire a strategiei sale si o intarire a pozitiei sale. Ramane de vazut cum va reusi Bruxelles-ul sa raspunda actiunilor venite de la Moscova. Cum va concilia interesele geopolitice cu cele economice, asta e intrebarea. Ramane de vazut in ce masura oficialii europeni vor mai putea sa apere Ucraina in negocierile cu Rusia vis a vis de pretul gazelor naturale livrate, avand in vedere ca odata operational Nord Stream 2, gazele naturale destinate Europei vor ocoli teritoriul Ucrainei.

Mai mult decat atat, desi Europa vorbeste despre scaderea dependentei energetice fata de Rusia si de gasirea unor noi furnizori de gaze naturale pentru statele europene, noile acorduri semnate de catre Gazprom cu partenerii sai europeni vor intari pozitia Rusia ca principal furnizor de energie catre Europa. Eforturile depuse pana acum de Uniunea Europeana par a fi fost in zadar. Nu in ultimul rand, Europa va trebui sa isi regandeasca mecanismele institutionale. In prezent Europa pare incapabila sa raspunda concret si rapid in fata actiunilor Rusiei, si pare sa nu mai fie mecanismul unitar care se doreste. Mai mult ca oricand, pozitia UE pare subrezita in fata interesul nationale sau a marilor companii.

Bonus: Romania

Strategia energetică a României promisă de Guvernul condus de Victor Ponta încă din 2012 va fi gata în 2016, susţine premierul. Nu se mai ştie a câta amânare a elaborării strategiei este aceasta, cert este insa că miniştrii din Guvern nu au fost în stare să o realizeze. Nu trebuie sa ne mire faptul ca Ministrul Energiei, Andrei Gerea, a declarat la conferinţa Mediafax Talks about Energy din primavara acestui an, că este adevărat că România nu are încă o strategie energetică, dar nici la nivelul Uniunii Europene încă nu este clară direcţia comună în acest domeniu.

Fostul ministru al Energiei Răzvan Nicolescu a prezentat la finele anului trecut o parte din viitoarea strategie energetică. Potrivit documentului elaborat de Departamentul pentru Energie, obiectivele noii strategii energetice sunt securitatea alimentării cu energie şi menţinerea unui preţ suportabil la consumatorii finali şi protecţia mediului, iar necesarul de investiţii în sector se ridică la 100 miliarde euro până în 2035. Trebuie vazut insa si cum va aborda aceasta strategie energetica aspecte atat de politici europene cat aspecte de importanta nationala si regionala. Accentul pare să se pună în continuare pe găsirea finanțării externe pentru construirea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă. Rămâne însă de văzut cum va fi rezolvată problema interconectărilor (cu Rep. Moldova, Ungaria și Serbia), interconectarea cu gazoductul TAP și dezvoltarea pe teritoriul României a coridorului sudic pentru preluarea gazelor din Marea Neagra (conducta țărmul Marii Negre – Podișor ), necesitatea  de noi strategii, programe şi scenarii de prognoza a utilizării eficiente a depozitelor de gaze naturale, creşterea performanţelor capacităţilor de înmagazinare, utilizarea înmagazinărilor subterane a gazelor ca instrument cheie de optimizare a proceselor între sursele de aprovizionare şi reţelele de tranzit internaţional şi transport şi cele naţionale de distribuţie, interconectarea rețelelor electrice. Timpul nu mai are rabdare, nici cu UE, nici cu Romania.

17 noiembrie, zf.ro:   Conflictele din nordul Africii vor duce la creşterea dependenţei Europei de gazele ruseşti

Gazprom acoperă 27% din necesarul de gaze naturale al Europei Livrările de gaze ale statelor din nordul Africii în Europa vor scădea pe fondul conflictelor care sunt în desfăşurare în regiune, fapt care va avantaja alţi furnizori, precum grupul rus Gazprom, potrivit unei analize Bloomberg. Algeria şi Libia ar putea reduce livrările de gaze în Europa în următorii doi-trei ani, din cauza instabilităţii politice, a lipsei investiţiilor şi a renegocierii contractelor, a declarat Carlo Malacarne, director general al companiei italiene Snam, cel mai mare operator european de gaze în funcţie de mărimea reţelei de conducte şi a capacităţii de stocare.   Africa de Nord este al doilea mare furnizor externe de gaze al Europei, după Rusia, acoperind în 2013 aproape 10% din cererea de pe continent.   Producţia a scăzut de la izbucnirea revoltei din Libia, care a pus capăt în 2011 regimului condus timp de 42 de ani de Muammar Qaddafi, în timp ce un atac militant din 2013 asupra facilităţii de gaze In Amenas din Algeria a scos în evidenţă riscurile de securitate din regiune.   Atragerea investiţiilor într-o zonă de război este problematică   O altă problemă este maturizarea exploatărilor, care au nevoie de noi investiţii pentru a menţine producţia. „Riscul scăderii importurilor Europei din Africa de Nord este destul de mare“, a spus Malacarne într-un interviu. El consideră că atragerea investiţiilor este problematică, ceea ce înseamnă că dependenţa Europei de gazele ruseşti va continua.   Algeria a acoperit 8% din cererea de gaze a Europei în 2013, cu un punct procentual mai puţin faţă de 2012, potrivit Eurogas.    Contribuţia Libiei a rămas neschimbată, la 1%. Exploatările din Algeria sunt realizate de către compania de stat Sonatrach, în vreme ce în Libia au concesiuni companii precum grupul spaniol Repsol sau cel austriac OMV.   În 2013, Rusia a acoperit 27% din necesarul de gaze al Europei.   Recent, grupul petrolier italian Eni a anunţat descoperirea unui zăcământ „uriaş“ în apele teritoriale ale Egiptului. Pe de altă parte, militanţii ISIS din Egipt au doborât un avion rusesc cu pasageri care zbura pe ruta Sharm el-Sheikh – Sankt-Petersburg.   Avertismentele Agenţiei Internaţionalw pentru Energie   Perspectiva generală a sectorului gazelor din Africa de Nord s-a deteriorat, din cauza instabilităţii politice din Libia şi a progreselor lente în dezvoltarea de noi resurse în Algeria, potrivit celui mai recent raport al Agenţiei Internaţionale pentru Energie (AIE) privind perspectivele globale ale energiei, publicat săptămâna trecută.   Agenţia a redus estimarea referitoare la producţia de gaze a Algeriei, la 116 miliarde de metri cubi în 2040, cu 20% sub nivelul anticipat anul trecut. Producţia de gaze a Algeriei a totalizat 81 de miliarde de metri cubi în 2013.   „Nu cred că producătorii europeni se vor decide să investească în Algeria. Acesta este motivul pentru care fără gazele ruseşti pot fi unele probleme în Europa“, a arătat Malacarne.   Cererea de gaze din Europa nu îşi va reveni la nivelul de vârf din 2010, dar declinul producţiei interne va face ca importurile să reprezinte 83% din necesar până în 2040, comparativ cu 63% în 2013, potrivit AIE.   Ca şi Algeria, Libia are nevoie de investiţii pentru a menţine şi a creşte capacitatea. Producţia de gaze şi exporturile Libiei şi-au revenit anul trecut, dar sunt cu 30% sub nivelul din 2008-2010, iar AIE consideră că producţia va fi volatilă, pe fondul situaţiei politice şi de securitate.

18 noiembrie, adevarul.ro: Alternative la încălzirea cu gaze. Ce soluţii avem în prag de iarnă

Alternative la încălzirea cu gaze. Sobele pe peleţi pot fi soluţii convenabile Sezonul rece a început deja, dar gazele se scumpesc an de an, până în 2018, ca parte a măsurilor de liberalizare impuse de FMI şi UE, astfel că o parte dintre români deja caută alte soluţii. „Adevărul“ vă prezintă alternative la încălzirea cu gaze naturale. Alternative la încălzirea cu gaze. Sistemul centralizat, în funcţie de oraş O primă soluţie o constituie reconectarea la sistemul centralizat de încălzire, însă pentru acest lucru trebuie să fiţi într-unul dintre marile oraşe ale ţării care în care centralele electro-termice încă mai funcţionează şi în care regiile de distribuţie pentru agentul termic nu sunt falimentare.   Cel mai redus preţ al energiei termice este plătit de consumatorii casnici din Cernavodă, Arad, Vaslui, Tulcea şi, potrivit unui raport de anul trecut al Consiliului Concurenţei. Preţul mic din Cernavodă este datorat apei de răcire utilizată de către centrala atomică deţinută de către Nuclearelectrica. La polul opus se află locuitorii din Constanţa, Reşita, Brăila, Miercurea Ciuc şi Târgu-Mureş.   Circul dintre RADET şi ELCEN a determinat mulţi conaţionali să încerce trecerea de la sistemul centralizat, de teama opririi furnizării de energie termică în mijlocul iernii.   Potrivit Ariston Thermo, în cazul Capitalei, unde până în acest moment Primăria a subvenţionat, din fonduri proprii, costul de facturare al gigacaloriei către populaţie, diferenţa dintre preţul plătit la RADET şi costul generat de o centrală termică în condensare, nu este unul foarte mare – aproximativ 200 lei.   Diferenţele sunt însă mult mai mari în alte oraşe ale ţării: în Constanţa facturile ar putea fi cu 2.000 de lei mai mici folosind o centrală murală pe gaze comparativ cu cele generate de CET, potrivit Ariston. În Iaşi diferenţa este de circa 1.200 de lei anual, în timp ce în Timişoara, este de circa 1.000 de lei.   Alternative la încălzirea cu gaze. Centrale pe lemn sau peleţi Centralele termice pe lemn sau peleţi sunt soluţii mai noi, mult mai puţin utilizate faţă de cele pe gaze. Un cazan pe lemne Protherm de 20 kW costă în jur de 3.200 de lei la Comstal, în vreme ce o centrală pe lemne Bosch de 45 kW este aproape 5.000 de lei cu tot cu TVA.   Atmos are în ofertă chiar şi un gen de cazan care permite ardere în funcţie de preferinţe: fie lemn plus peleţi, fie lemn plus petrol lampant.   Important de ştiut: o centrală ieftină, în jurul a 4.500 de lei, la care se adaugă ţevile şi radiatoarele, trebuie să funcţioneze cu peleţi de calitate, care costă în jur de 1.200 lei/ tona. Centralele mai performante, care au şi funcţie de autocurăţare, costă în jur de 20.000 de lei şi funcţionează cu peleţi mai ieftini, cu un preţ de circa 400-500 lei/tonă. La majoritatea, însă, trebuie curăţată periodic cenuşa. Cele care-şi curăţă automat cenuşa costă în jur de 10.000 euro.   Alternative la încălzirea cu gaze. Pompe de căldură Pompele de căldură sunt o altă soluţie, însă acestea nu pot fi instalate la bloc, ci doar la casă. Acestea pot înlocui cu succes sistemele convenţionale de producere a energiei folosite pentru atât încălzire, cât şi prepararea apei calde menajere.  De asemenea, acestea pot genera apa rece care poate fi folosită de sistemele de răcire prin pardoseală sau cele conventionale cu cu ventiloconvectoare. Acestea sunt de mai multe feluri: fie sol-apă, apă-apă sau aer-apă. Pompele de căldură extrag energie din mediu şi o folosesc împreună cu electricitatea pentru a genera căldură sau apă caldă menajeră.   Un încălzitor cu pompă de căldură ce preia energie din aer costă în jur de 3.800 de lei, dar preţul urcă foarte uşor pentru pompele de căldură până la valori de peste 8.000 de lei, în funcţie de dotări, ajungând chiar şi la 34.000 de lei în cazul unora Bosch.   Alternative la încălzirea cu gaze. Panourile radiante Panourile radiante funcţionează pe curent electric, folosesc radiaţii cu infraroşu (invizibile ochiului uman) pentru a încălzi corpurile din jurul nostru, inclusiv pereţii care păstrează căldura şi o emană la rândul lor pentru a ne da senzaţia de cald.   Părţile componente, inclusiv suprafaţa activă a unui panou radiant nu ar trebuie să depăşească temperatura de 80 de grade Celsius, numai în cazuri speciale – până la 120 de grade Celsius – pentru panourile montate la înălţime mare sau în locuri neaccesibile, având în vedere riscul atingerii lor de către persoane sau în încăperi cu risc ridicat de incendiu.   Foarte important, trebuie avut în vedere faptul că, dacă pentru încălzirea unei locuinţe se folosesc numai panouri radiante infraroşu (electrice), costul lunar cu încălzirea pentru acelaşi confort – temperatură de 20-22 de grade Celsius şi umiditate de 70-75%, este mult mai mare decât în cazul încălzirii cu o centrală termică pe lemne sau gaz.

18 noiembrie, Economica.net: Rafinăria Vega Ploieşti împlineşte 110 ani. O istorie cu nemţi, care cu boi, invenţii, bombe, naţionalizare şi privatizare

S-a înfiinţat la început de secol 20, a suferit mult în cele două războaie, apoi şi în regimul comunist, a beneficiat de aportul unor ingineri care au patentat soluţii tehnologice folosite la nivel mondial, a fost aproape de închidere, după Revoluţie, apoi a renăscut odată cu preluarea de către Rompetrol.

Rafinăria Vega Ploieşti împlineşte astăzi, 18 noiembrie, 110 ani. A fost înfiinţată de nemţi în timpul guvernului lui Titu Maiorescu, a lucrat cu ţiţei adus de care cu boi, a fost bombardată de americani în Al Doilea Război Mondial, a ajuns să prelucreze 1 milion de tone de ţiţei în perioada comunistă, a fost aproape de închidere după Revoluţie, a fost cumpărată de Rompetrol-ul omului de afaceri Dinu Patriciu, pentru ca, în cele din urmă, să ajungă la kazahii de la  KazMunayGaz. În prezent, este singurul producător din Europa Centrală şi de Est de n – hexan(produs de rafinare utilitat pentru extragerea uleiurilor vegetale şi ca agent de sigilare în industria alimentară) şi singurul producător din România de bitum rutier, inclusiv bitum polimerizat.

Începuturi

La momentul începerii construcţiei rafinăriei Vega Ploieşti, în mai 1905, România avea deja o istorie de 50 de ani în rafinarea ţiţeiului. În anul 1857, România apare în statisticile internaţionale ca ţară producătoare de ţiţei şi ia fiinţă prima rafinărie din România la Râfov (Prahova) construită de către Theodore Mehedinţeanu. Rafinăria „a fost prima distilerie sistematică de petrol din toată lumea”. Tot în 1857, totalul producţiei de petrol reprezenta 257 de tone extras dintr-un număr de 200 de puţuri.  În 1902, sectorul petrolier reprezenta 12% din investiţiile industriale; în 1915 ajunge la 63%. Cu toate acestea, au existat probleme cauzate de tipul de sol, care a pus probleme forărilor. În plus, rezultatele financiare au fost uneori mediocre. Cele mai mari trei companii înainte de 1895 erau Standard Oil (SUA), Royal Dutch (Olanda) şi Uniunea Petroleum (Germania).

Una dintre băncile preferenţiale ale statului român in aceea perioada – „Disconto Gesellschaft, acţionară de referinţă la un moment dat a Tramways Unis de Bucaresti, începe să-şi consolideze prezenţa şi implicarea în sectorul petrolier din Romania. Banca „Disconto Gesellschaft” a pus bazele în Olanda, în 7 septembrie 1899, a societăţii petroliere „Internaţionala Română”,  care a obţinut concesiuni petrolifere, importante la Gura Ocniţei (40 hectare din moşia Statului), Buştenari, Bana-Moreni. Pentru finanţarea activităţii în domeniul petrolier, în 1897, grupul va fonda şi Banca Generală Română, a cărei activitate se va desfăşura până în 27 noiembrie 1919, când se va dispune lichidarea tuturor părţilor, acţiunilor, creanţelor şi drepturilor de orice fel din capitalul băncii aparţinând supuşilor ţărilor inamice de la data de 14 august 1916, precum şi cele dobândite de asemenea supuşi după această dată.

De asemenea, Grupul bancar german preia de la un grup financiar italian, în noiembrie 1903 societatea „Telega Oil” (fostă „Sylva”), creată în anul 1900 cu capital englez, şi care ulterior fuzionează cu „Buştenarii” si „Italo-Română” rezultând  o nouă societate de exploatare, numită „Concordia”. Apoi, în 1904, înfiinţează societatea de transport şi comerţ cu petrol „Creditul Petrolifer”, care a construit o intensă reţea de conducte petrolifere în regiunea Telega.

Tot în 1904, „Disconto Gesellschaft” împreuna cu investitori francezi anunţă intenţia de a construi o rafinărie. În acest sens, a infiinţat, în 22.12.1904/5 ianuarie 1905, societatea Vega Ploieşti, sub denumirea „Vega” – Societatea Anonimă Română pentru rafinarea petrolului, cu o capitalizare iniţiala de 5 milioane lei aur.

Sub conducerea consiliului de administratie, prezidat de Titu Maiorescu, societatea Vega începe în luna mai construcţia rafinăriei în partea de nord a orasului Ploieşti, în apropierea viitoarei staţii Ploieşti-Nord a liniei ferate locale Ploieşti – Vălenii de Munte. Astfel, apar primele unităţi pentru prelucrarea ţiţeiului, distilarea păcurei pentru uleiuri, rectificarea benzinei brute şi rafinarea de gaz lampant şi uleiuri.

În 1907, rafinăria se întindea pe o suprafaţă de 50 hectare, aceasta crescând până în 1933 la circa 68,2 hectare prin achiziţia unui teren înspre Văleni (12,5 milioane lei). Ulterior, prin construcţia de drumuri de acces, depou căi ferate, suprafaţa ajunge la 70 de hectare.

În 18 noiembrie/1 decembrie 1905, lucrările de construcţie a rafinăriei au fost finalizate şi s-au început probele tehnologice pentru punerea în functiune a instalaţiilor. Cu o capacitate iniţială de prelucrare de 200.000 tone ţiţei/an, unitatea de procesare intră efectiv în productie în 13/26 februarie 1906, când se livrează primul transport.

În momentul punerii în functiune, societatea dispunea pentru aprovizionarea cu materie primă (ţiţei neparafinos, din 1924 se începe procesarea şi de ţiţei parafinos din perimetrul Arbăşani Buzău) de circa 300 de vagoane şi vagoane cisterne, din care 246 proprietatea Creditul Petrolifer. La finele lui 1935, societatea gestiona şi opera 4 locomotive, un parc de 1200 cisterne şi 421 linii de căi ferate, iar zilnic circa 4-6 trenuri de cate 50 de vagoane-cisternă părăseau rafinăria cu produse către export sau piaţa internă.

În ceea ce priveşte transportul ţiţeiului la rafinăria „Vega”, el se făcea la început cu căruţele, apoi cu vagoanele-cisternă, în paralel cu transportul prin conductele societăţii „Creditul Petrolifer”, pe care le-au dezvoltat treptat. În acelaşi timp, societatea împreună cu acţionarul majoritar începe construcţia şi conectarea la rezervoarele sale de ţiţei a 3 conducte, proprietatea societăţii Creditul Petrolifer (3 ţoli – Buştenari – Recea, două de 4 şi 5 ţoli – Moreni, cu legătura în Băicoi).

Rafinăria Vega Ploiesti a procesat, în 1906 un număr de 11.283 vagoane cu ţiţei, ajungând, în 1935, pe fondul dezvoltării activităţilor de profil, la un nivel de 98.182 vagoane. Cantitatea totală de materie primă procesată de rafinărie în perioada 1906 – 1935 s-a ridicat la 928.113 vagoane – circa 9.3 milioane tone ţiţei, valoarea ţiţeiului procesat fiind estimat la circa 4,2 miliarde lei (medie tiţei – 5.000 lei/vagon – 10 tone).

În ceea ce priveşte personalul rafinăriei acesta se ridica, în 1905, la 145 de persoane (1 director, 6 ingineri, 7 funcţionari administrativi, 11 maiştri, 120 de lucrători calificaţi şi muncitori), în 1945 numărul acestora fiind de 610 persoane. Conducerea tehnică a rafinăriei a fost asigurată de-a lungul timpului de Didaczek (1905-1906), Lossel (1906-1913), Edeleanu ( 1906-1913), Nazarie (1913-1917), Schimtz (1917-1920) şi Baliff (1920-1943).

Printre performantele tehnologice realizate la rafinaria Vega se numără şi realizarea unei instalaţii tubulare (Pipe Still) cu instalaţii de automate, cu pompe electrice, care prelucra 120 vagoane de ţiţei zilnic şi producea întreaga gama de derivate comerciale, inclusiv uleiurile de uns, până la asfalt. Această unitate a fost concepută şi construită de Societatea Concordia (cu care societatea Vega va fuziona in iulie 1930), reprezintă un adevărat succes pentru industria metalurgică din Romania.

În calitate de director tehnic al rafinariei, Dr. ing. Lazăr Edeleanu dezvoltă experimental, în 1908, o metodă inovativă de prelucrare a ţiţeiului, brevetată apoi în România (1908), SUA (1909) şi Austro‐Ungaria (1910). Ulterior, procedeul a fost aplicat industrial în Franța (la Rouen) şi ulterior în lumea întreagă.

Cunoscutul drept „procedeul Edeleanu”, aceasta metoda de rafinare selectivă a fracțiunilor de petrol pe baza solubilității specifice a diverselor clase de hidrocarburi în dioxid de sulf lichid permite extragerea selectivă a hidrocarburilor aromatice (benzen, toluen, xilen). În anul 1960, se estima ca existau 80 de „instalații Edeleanu” în diferite țări ale lumii.

Primul Război

În Primul Război Mondial, la sfârşitul lui noiembrie 1916, majoritatea puţurilor de petrol din România au fost distruse ca o măsură de precauţie, sub controlul unei comisii militare britanice.

La 5 decembrie 1916 s-a dat foc rafinăriei „Vega”, situată la nord de Ploieşti, care aparţinea grupului german „Deutsche Erdöl A.G” din Berlin. Potrivit datelor existente, rafinăria avea o capacitate de lucru de 508.166 tone şi prelucrase în 1913, 169.200 tone iar în 1915, 78.600 tone.

Importanţa petrolului pentru desfăşurarea războiului a determinat autorităţile germane să emită, în martie 1917, o ordonanţă referitoare la reluarea rapidă a exploatărilor petroliere.

La terminarea primului război mondial, marile trusturi petroliere internaţionale au declanşat o puternică acţiune pentru a pune mâna pe societăţile petroliere, foste germane, care de drept trebuiau să intre în proprietatea statului român ca pradă de război. Imediat după înfrângerea Germaniei, bunurile germane din ţară au fost puse sub sechestru, urmând ca ele să fie lichidate în folosul învingătorilor. Societăţile „Concordia”, „Vega” şi „Creditul petrolifer” aparţineau aceluiaşi grup german, „Deutsche Erdöl A.G.”.

Obţinând scoaterea de sub sechestru a acestor societăţi, societatea franco-belgiană „Compagne Financière Belge des Pétroles” („Petrofina”) va prelua „Concordia” iar trustul francez „Compagne Française des Pétroles” societăţile „Vega” şi „Creditul Petrolifer”. În 1922, „Concordia” va absorbi prin fuziune societăţile „Vega” şi „Creditul Petrolifer” devenind una dintre cele mai mari societăţi petroliere din ţară, controlată de trustul franco-belgian „Petrofina”, condus de Léon Wenger, care lucrase multă vreme în industria petrolieră din ţara noastră. Astfel, operatorii germani din sectorul petrolier au dispărut complet de pe scena românească, după 1918.

Interbelic

În toată perioada anilor 1918-1944, petrolul a constituit obiectivul primordial al politicii interne şi internaţionale a statului român, care a considerat industria petrolieră ca industrie naţională, integrată politicii naţionale a statului, motiv pentru care s-a acţionat în ideea subordonării societăţilor petroliere cu capital străin, intereselor majore ale ţării. După încheierea războiului, efortul s-a concentrat pentru refacerea şi repornirea rafinăriilor. În decembrie 1919, funcţionau 46 de rafinării, şi 5 depozite petroliere, repartizate în Prahova, Dâmboviţa, Bacău, Buzău şi Constanţa, rafinăria „Vega” situându-se pe locul al doilea.

Dinamica dezvoltării rafinăriilor de petrol din România, constituie o caracteristică a perioadei interbelice. Capacitatea rafinăriilor se dublează de la 4.593.474 tone în 1916, la 9.434.000 tone în 1940.

În toată această perioadă, societatea „Vega” s-a situat pe locul doi, după „Astra Română”, dar înaintea rafinăriilor „ Steaua Română” şi „Româno-Americană”.

Rafinăria Vega s-a remarcat ca unul dintre cei mai buni contribuabili la bugetul local al oraşului Ploieşti, în intervalul 1924-1933, contribuţia societăţii la buget fiind de 200 milioane lei.

Al doilea razboi mondial

În anul 1940, s-a înfiinţat în cadrul societăţii „Concordia” Serviciul de Mobilizare şi Apărare Pasivă, cu două secţii: Mobilizare şi Apărare Pasivă. Rolul acesteia era de a camufla atelierele metalurgice, rafinăria şi de a crea adăposturi pentru lucrători, în cazul bombardamentelor aeriene. Pentru a preveni orice acţiune ostilă societăţii, s-a creat şi un Serviciu de siguranţă, care avea ca principală activitate prevenirea accidentelor, precum şi inspectarea tuturor instalaţiilor şi echipamentelor de incendiu şi siguranţă.

Prin Decretul din 11 decembrie 1940 privind militarizarea instituţiilor şi întreprinderilor de stat şi particulare, societatea „Concordia” a fost pusă sub regim de control, disciplină şi jurisdicţie militară, împreună cu tot personalul care era socotit rechiziţionabil, societatea, dar mai ales rafinăria şi secţia de armament (tunuri şi muniţii), din cadrul Uzinelor Metalurgice din Ploieşti, s-au aflat în perioada 1940-1945 sub controlul Marelui Stat Major şi al Ministerului Înzestrării Armatei şi Producţiei de Război, (M.I.A.P.R.). Au fost numiţi comandanţi militari şi au fost instalate gărzi militare şi posturi de apărare antiaeriană, la rafinărie, ateliere şi şantiere.

Pentru a oferi condiţii de siguranţă lucrătorilor pe timpul atacurilor aeriene, s-au construit la rafinăria „Vega”, Uzinele Metalurgice Ploieşti, Fabrica de bidoane şi Staţia de export Constanţa, adăposturi betonate pentru personal. În cazul alarmelor aeriene, personalul de serviciu era nevoit să rămână la post pentru manevrarea instalaţiilor, ceilalţi se puteau adăposti în aceste adăposturi şi tranşee construite de societate.

În cadrul rafinăriei şi celorlalte departamente, existau Servicii de Apărare Pasivă bine organizate cu echipe sanitare, de dezinfecţie, de cercetări de gaz, dotate cu măşti de gaze. Periodic se ţineau cursuri şi aveau loc exerciţii cu toate categoriile de lucrători despre războiul aerian şi apărarea pasivă. Formaţiunile de apărare pasivă au fost organizate în mod militar şi cuprindea echipe de incendii, de noapte, de cercetaşi, de dezinfectare, de alarmă, de control şi disciplină în adăposturi, sanitare.

În ziua de 18 iulie 1941, ora 19.55 a fost bombardată pentru prima dată rafinăria „Vega”, luând foc un rezervor de ţiţei cu o capacitate de 400 de vagoane. Focul a fost localizat după 20 de ore de echipele de intervenţie iar artileria antiaeriană a doborât unul dintre avioanele sovietice care a efectuat raidul. Între 1 şi 21 iulie 1941, s-au dat opt alarme oficiale de prezenţă a avioanelor inamice sovietice.

În ziua de 1 august 1943, ora 13:40, avioanele americane şi-au luat zborul de la Benghazi cu direcţia Ploieşti si au atacat în valuri succesive rafinăriile, şantierele şi industria de război din jurul şi în oraşul Ploieşti, cât şi din judeţele Dâmboviţa şi Prahova. Raidul aerian – Tidal Wave a fost realizat cu 178 de bombardiere de tipul Liberator B-24, rafinaria Vega fiind obiectivul – White 2 si fiind in sarcina Grupului 98 (supranumit „Piramiders”) compus din 40 aparate de zbor.

Societatea „Concordia” a suferit de pe urma acestui atac aerian, din partea aviaţiei inamice, distrugerea instalaţiilor sale în departamentele Petrol – Uzine Metalurgice şi Distribuţie de Energie Electrică. Au avut avarii rafinăria „Vega” din Ploieşti – bariera Văleni, conductele de transport ţiţei, parcurile de rezervoare din schelele din judeţul Prahova şi schela Bucşani din judeţul Dâmboviţa.

In 1943, Rafinăria era compusă din 100 de clădiri industriale şi 10 sociale, care se întindeau pe o suprafaţă de 696.116 m.p. din care suprafaţa clădită, 596.000 m.p. Capacitatea maximă era proiectată pentru 93.000 tone.

Ţiţeiul brut şi produsele derivate existente în rafinărie în momentul bombardamentului şi pierdute prin ardere sau împrăştiere se datorează bombelor explodate (49) care au incendiat direct, parte din rezervoare şi recipiente, ca apoi prin împrăştierea lichidului aprins sau a schijelor aruncate de explozii, cât şi din cauza bombelor incendiare, să se întindă la un număr mare de instalaţii şi rezervoare.

Din cele 22 de raiduri aeriene ale aviaţiei americane şi engleze efectuate asupra oraşului Ploieşti şi rafinăriilor din oraş, în intervalul de la 1 august 1943 la 23 august 1944, rafinăria „Vega” a mai fost lovită de bombe în anul 1944, în 5 şi 24 aprilie, 5 şi 31 mai, 9, 15 şi 31 iulie şi 10 august.

În total, în aceste bombardamente, rafinăria „Vega” a avut pierderi însumate la 1.040.226.466 lei, valoarea de la data bombardamentelor, fără valorile recuperate şi fără includerea zidurilor de protecţie. Pagubele suferite de pe urma bombardamentelor în perioada 1 august 1943 – 13 septembrie 1944, de către rafinăria „Vega” s-au ridicat la 1.465.598.277 lei.

Naţionalizarea

Rafinăria „Vega”, în urma bombardamentelor, a avut distruse sau avariate toate instalaţiile principale de fabricaţie, inclusiv construcţiile cu caracter administrativ şi social. Din fericire, din cele patru instalaţii de bază pentru prelucrarea ţiţeiului au scăpat mai puţin avariate două instalaţii din cele mai moderne, celelalte două fiind avariate într-un grad mai pronunţat. Programul de refacere elaborat de specialiştii societăţii a fost eşalonat pe trei faze, două prevăzute în anul 1945 (refacerea instalaţiilor principale şi a parcului de rezervoare pentru cerinţele interne şi susţinerea imediată a frontului, cerută de sovietici) şi una în 1946 (realizarea randamentului normal de produse). Incendiul din 18 februarie 1945, produs la casa de pompe a rafinăriei cu pagube de 20.000.000 lei, nu a împiedicat programele de refacere a rafinăriei.

Prezentând o uzură fizică şi morală, afectată de bombardamente, soluţia optimă era grefarea unor instalaţii noi pe structurile existente pentru modernizarea rafinăriei şi creşterea capacităţii de rafinare a ţiţeiului necesar exportului.

Transporturile produselor petroliere de la rafinărie continua să fie în anul 1945 dificilă, influenţând aprovizionarea consumului intern al ţării.

Situaţia se datora lipsei de locomotive şi aglomerărilor de transporturi pe cale ferată în interes militar şi datorită executării Convenţiei de Armistiţiu pentru transporturile de tranzit. Lipsa vagoanelor era destul de accentuata mai ales pentru produsele albe.

Treptat, rafinăria, a intrat în funcţionare normală cu toate instalaţiile, şi va ajunge, în 1948, la o capacitate de 90.000 tone şi nu maximă, de 93.000 tone, pentru distilarea ţiţeiului, păcurii şi a uleiurilor, de 20.000 tone pentru cracare, de 1.300 tone pentru producerea asfaltului, precum şi alte instalaţii diverse pentru rafinarea uleiurilor şi a altor produse.

În 1948, s-au prelucrat în rafinărie 633.494 tone/ţiţei din care, 485.924 tone ale societăţii, 80.608 tone ale „Sovrompetrol” , 62.904 ale Societăţii „Unirea”, şi 4.057 de la diverşi producători. S-au obţinut 18.000 tone gazolină şi 98.500.000 mc gaze şi s-au transportat 1.050.300 tone produse diferite.

În anul 1948, în urma aplicării prevederilor legii de naţionalizare a principalelor mijloace de producţie, societatea va fi trecută în proprietatea statului. Astfel, rafinăria „Vega” şi-a pierdut identitatea, ca urmare a interesului regimului comunist de a şterge trecutul, primind un număr, în ordinea mărimii sau a locului unde erau situate rafinăriile, devenind Rafinăria nr. 2 Ploieşti.

Din 1 ianuarie 1949, rafinaria a trecut cu toate activele sale in subordinea Sovrompetrol, care a fuzionat la 1 august 1955 cu societatea Muntenia. In decembrie 1955, o data cu retragerea capitalului sovietic din Sovrompetrol, aceasta ramane in patrimoniul statului.

Începand cu anul 1977, rafinăria cunoaşte o nouă etapă de dezvoltare pentru ca în anul 1981 să se pună în funcţiune instalaţia de fabricare a solvenţilor petrolieri pentru industria chimică şi petrochimică.

După Revoluţie

În anul 1990, Rafinăria Vega devine societate comercială pe acţiuni, iar prima staţie de distribuţie a produselor  petroliere a fost deschisă în 1993.

Între 1990 şi 1998, rafinăria trece printr-o serie de frământări generate de perioada economică de tranziţie. Astfel, rafinăria Vega s-a aflat, pentru aproape opt luni, pe lista celor 16 societăţi care urmau să fie lichidate.

În 1998, Guvernul României încearcă privatizarea societăţii cu consorţiul format din firmele Holster Trading Ltd. şi Harelock Trading & Investments Ltd din Cipru. Fondul Proprietăţii de Stat declarase câştigător consorţiul în luna martie pentru preluarea pachetul majoritar de acţiuni – 51% pentru 75 milioane dolari, din care circa 75% reprezentau investiţiile angajate pentru următorii cinci ani. Pentru neplata sumei, Guvernul anulează licitaţia, iar Adunarea Generala a Acţionarilor stabileste anularea lichidării rafinăriei şi reluarea activităţii. De asemenea, se alocă 1,1 miliarde de lei pentru unele investiţii, dar şi pentru realizarea lucrărilor de revizie a instalaţiilor.

La finele primului semestru din 1997, Vega avea un capital social de 39 de miliarde de lei, datorii de 175 miliarde de lei şi o cifră de afaceri de 187 miliarde de lei.

În 7 mai 1999, Rompetrol, deţinut de omul de afaceri Dinu Patriciu, a achiziţionat  pachetul majoritar de acţiuni deţinut de stat la rafinăria Vega, iar in 19.10.1999 unitatea a fost înregistrată la Camera de Comerţ cu noua denumire Rompetrol Rafinare- Rafinăria Vega SA Ploieşti. Astfel, începe procesul de formare a Grupului Rompetrol.

În doar 9 luni de la preluare, cifra de afaceri a rafinăriei Vega s-a triplat.

Prin achizitii de acţiuni, Grupului Rompetrol ajunge la o participare de 78,26% in cadrul rafinariei Vega.

O data cu preluarea şi integrarea rafinăriei Petromidia, în 2000, în cadrul Grupului, rafinăria Vega Ploieşti, o unitate de prelucrare cu o capacitate anuală de 500.000 de tone, evoluează de la o rafinărie clasica, la un producator şi furnizor de produse şi solutii speciale (solvenţi ecologici, bitum cu destinaţie specială, carburanţi ecologici pentru încălzire sau alte produse dedicate). Materiile prime sunt asigurate integral de rafinăria de Petromidia.

În 2007, în urma unei investitii de peste 7 milioane dolari, Grupul finalizează, la unitatea din Ploieşti o instalatie de bitum modificat rutier modificat cu polimeri, care completează gama de bitumuri rutiere. Instalaţia de producţie de bitum are o capacitate de 60.000 tone/an.

În acelaşi an, Patriciu vinde Rompetrol catre KazMunayGaz, compania de petrol şi gaze a Kazakhstan-ului.

Bitumul rutier modificat cu polimeri produs la Vega se distinge printr-o elasticitate îmbunătăţită şi are o rezistenţă mai ridicată la uzură şi variaţiile de temperatură. De asemenea, asfaltul realizat cu acest tip de produs are o durată de viaţă cu 50% mai mare, costurile de întreţinere sunt reduse la jumătate, rezistenţa la deformaţii permanente este mai bună cu 85% şi, în plus, poate reduce zgomotul în trafic cu până la 20%, în funcţie de soluţia aleasă de constructor.

Rafinăria Vega Ploiesti este în prezent singurul producător intern de bitum rutier. Fabricarea bitumului de unitatea din Ploieşti a început încă din1928. În 2014, rafinăria atinge o producție record de bitum (61.400 tone) și de n-hexan (64.000 tone), cantitatea totală de materie primă procesată ridicându-se la peste 300.000 de tone de materie primă, cu 28% mai mult faţă de nivelul atins în 2013 (peste 240.000 de tone).

„Caracteristicile de calitate ale produselor asigură o utilizare optimă în diferite ramuri industriale, din care, fără a se limita, le menţionăm pe urmatoarele:

– industria chimică, industria petrochimică şi industria de prelucrare a cauciucului,

– industria alimentară (extracţia şi rafinarea uleiurilor vegetale, obţinerea proteinelor naturale),

– agenţi de curăţare în industria textilă, a pielăriei şi încălţămintei,

– solvenţi pentru industria  lacurilor şi vopselelor şi componenţi pentru adezivi.

 

Vega este unicul producator din Europa Centrală şi de Est de n-hexan, care este utilizat la polimerizarea olefinelor liniare precum şi la rafinarea uleiurilor vegetale în industria alimentară ca şi agent de sigilare”,   potrivit prezentării de pe site-ul propriu al companiei

18 noiembrie, zf.ro: Acorduri de mediu pentru construirea a patru microhidrocentrale în Munţii Ţarcu, anulate de instanţă

Acordurile de mediu emise de Agenţia pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin pentru construirea a patru microhidrocentrale în Munţii Ţarcu au fost anulate de Curtea de Apel Timişoara, decizia fiind definitivă, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Potrivit unui comunicat transmis, miercuri, de Federaţia Coaliţia Natura 2000 România, prin decizia instanţei Munţii Ţarcu “au fost salvaţi de la distrugere”.

Federaţia Coaliţia Natura 2000 România a dat în judecată Ministerul Mediului după ce Agenţia pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin a emis, în 2014, acorduri de mediu pentru construirea unor microhidrocentrale pe râurile Bistra Mărului, Şucu şi Olteana, râuri care fac parte din situl Natura 2000 Munţii Ţarcu.

“Federaţia a obţinut sentinţă definitivă şi irevocabilă în procesul intentat Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor cu privire la anularea acordurilor de mediu pentru proiectele energetice de pe râurile Şucu-Olteana şi Bistra Mărului, din situl Natura 2000 Munţii Ţarcu. Această sentinţă împiedică ridicarea microhidrocentralelor propuse de SC Alset Energy SRL şi avizate inadecvat de Agenţia pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin. Astfel, situl Natura 2000 Muntii Ţarcu – arie naturală protejată la nivel european – a fost salvat de la distrugerea ihtiofaunei şi a habitatelor limitrofe, distrugere generată de astfel de «proiecte verzi»”, se arată în comunicat.

Federaţia Coaliţia Natura 2000 România se declară, totodată, bucuroasă că mediul şi biodiversitatea au câştigat în faţa “investitorilor care abuzează de influenţă şi putere în goana după câştiguri imediate”.

“Este un succes important care generează un precedent favorabil pentru situaţii abuzive similare. Am demonstrat că legislaţia de mediu trebuie respectată indiferent de situaţie, iar avizele de mediu nu sunt nişte hârtii la dosar, ci decizii care pot distruge sau salva un colţ din natură”, arată Liviu Cioineag, directorul Federaţei Coaliţia Natura 2000, în comunicat.

Reprezentanţii Curţii de Apel Timişoara au declarat, corespondentului MEDIAFAX, că sentinţa, dată în 12 noiembrie, este definitivă şi irevocabilă.

Încă din februarie 2014, World Wide Fund (WWF) România, alături de Asociaţia Coaliţia pentru Mediu, Asociaţia Natura Transilvaniei, dar şi persoane fizice au contestat la Agenţia pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin proiectele aflate atunci în proces de avizare, solicitând respingerea acestora. În iunie 2014, WWF România a lansat o petiţie publică online prin care 6.246 de cetăţeni au cerut autorităţilor respingerea proiectelor.

Agenţia pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin a emis însă acordurile de mediu, astfel că Federaţia Coaliţia Natura 2000 a solicitat în instanţă anularea acestora, pentru a evita efectele negative ale construcţiei şi funcţionării microhidrocentralelor asupra speciilor de faună acvatică şi asupra habitatelor protejate.

Munţii Ţarcu concentrează un complex de ecosisteme preponderent naturale (81 la sută), cu o diversitate remarcabilă şi cu o abundenţă locală de 25-78 de ori mai mare faţă de media la nivel naţional.

În zona cursurilor de apă Bistra Mărului, Şucu şi Olteana (Bazinul Hidrografic Timiş) au fost identificate specii de peşti precum Cottus gobio (specie care este afectată de orice modificare a habitatului, ceea ce poate duce chiar şi la dispariţia speciei din zonă) sau Eudontomyzon danfordi (o specie care are nevoie de un volum de apă relativ mare şi o diversitate a microhabitatelor, de asemenea, relativ mare), astfel că microhidrocentralele ameninţau migraţia acestor peşti pentru depunerea icrelor distrugând, de asemenea, habitatele ripariene de care depind specii de nevertebrate, animale şi păsări.

18 noiembrie, adevarul.ro: Energia regenerabilă nu este chiar aşa de „verde“: acordurile de mediu pentru patru microhidrocentrale din Banat, anulate în instanţă

Acordurile de mediu emise de Agenţia pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin pentru construirea a patru microhidrocentrale în Munţii Ţarcu au fost anulate de Curtea de Apel Timişoara, decizia fiind definitivă. Mai multe organizaţii care militează pentru protecţia mediului au dat în judecată Ministerul Mediului după ce Agenţia pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin a emis, în 2014, acorduri de mediu pentru construirea unor microhidrocentrale pe râurile Bistra Mărului, Şucu şi Olteana, râuri care fac parte din situl Natura 2000 Munţii Ţarcu.   „Federaţia a obţinut sentinţă definitivă şi irevocabilă în procesul intentat Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor cu privire la anularea acordurilor de mediu pentru proiectele energetice de pe râurile Şucu-Olteana şi Bistra Mărului, din situl Natura 2000 Munţii Ţarcu. Această sentinţă împiedică ridicarea microhidrocentralelor propuse de SC Alset Energy SRL şi avizate inadecvat de Agenţia pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin. Astfel, situl Natura 2000 Muntii Ţarcu – arie naturală protejată la nivel european – a fost salvat de la distrugerea ihtiofaunei şi a habitatelor limitrofe, distrugere generată de astfel de «proiecte verzi»“, se arată în comunicat.   Mediu vs câştig   Organizaţia care militează pentru protecţia mediului se declară, totodată, bucuroasă că mediul şi biodiversitatea au câştigat în faţa „investitorilor care abuzează de influenţă şi putere în goana după câştiguri immediate“.   „Este un succes important care generează un precedent favorabil pentru situaţii abuzive similare. Am demonstrat că legislaţia de mediu trebuie respectată indiferent de situaţie, iar avizele de mediu nu sunt nişte hârtii la dosar, ci decizii care pot distruge sau salva un colţ din natură“, arată Liviu Cioineag, directorul Federaţei Coaliţia Natura 2000, în comunicat.   Sentinţa, dată în 12 noiembrie, este definitivă şi irevocabilă.   Istoricul scandalului   Încă din februarie 2014, World Wide Fund (WWF) România, alături de Asociaţia Coaliţia pentru Mediu, Asociaţia Natura Transilvaniei, dar şi persoane fizice au contestat la Agenţia pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin proiectele aflate atunci în proces de avizare, solicitând respingerea acestora. În iunie 2014, WWF România a lansat o petiţie publică online prin care 6.246 de cetăţeni au cerut autorităţilor respingerea proiectelor.   Agenţia pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin a emis însă acordurile de mediu, astfel că Federaţia Coaliţia Natura 2000 a solicitat în instanţă anularea acestora, pentru a evita efectele negative ale construcţiei şi funcţionării microhidrocentralelor asupra speciilor de faună acvatică şi asupra habitatelor protejate.   Munţii Ţarcu concentrează un complex de ecosisteme preponderent naturale (81%), cu o diversitate remarcabilă şi cu o abundenţă locală de 25-78 de ori mai mare faţă de media la nivel naţional.   Ce specii ar fi afectate   În zona cursurilor de apă Bistra Mărului, Şucu şi Olteana, aflate în bazinul hidrografic Timiş, au fost identificate specii de peşti precum Cottus gobio (specie care este afectată de orice modificare a habitatului, ceea ce poate duce chiar şi la dispariţia speciei din zonă) sau Eudontomyzon danfordi (o specie care are nevoie de un volum de apă relativ mare şi o diversitate a microhabitatelor, de asemenea, relativ mare), astfel că microhidrocentralele ameninţau migraţia acestor peşti pentru depunerea icrelor distrugând, de asemenea, habitatele ripariene de care depind specii de nevertebrate, animale şi păsări.

19 noiembrie, mirsanu.ro: Tranzacţia prin care TransOil preia grupul de firme Racova înfiinţat de omul de afaceri Adrian Porumboiu, estimată în jurul a 110 mil.

Dolari, se apropie de final. Grupul americanului Vaja Jhashi, International Finance Corporation şi o bancă de investiţii activă în comerţul de cereale ar putea aloca aproximativ 160 mil. Dolari pentru plata creanţelor către creditorii grupului Racova, asigurarea de capital de lucru şi refinanţarea unui credit dat pentru operaţiunile TransOil din Republica Moldova. Acordul cu creditorii şi finalizarea tranzacţiei de preluare a grupului Racova, aşteptate în decembrie

Tranzacţia de preluare a grupului de firme Racova, înfiinţat de omul de afaceri Adrian Porumboiu, de către grupul TransOil, deţinut de către americanul de origine georgiană Vaja Jhashi, urmează să fie finalizată în cursul lunii decembrie, au declarat pentru jurnalul de tranzacţii MIRSANU.RO surse din piaţă.

Tranzacţia a fost deja semnată, însă nu poate fi încheiată fără ajungerea la un acord cu creditorii care au bani de recuperat în baza creanţelor neplătite de firmele din grupul Racova.

Pe lista creditorilor, se află mai multe bănci de pe piaţă, din care cea mai mare expunere o are BCR, pe listă fiind şi parteneri de afaceri şi instituţii de stat.

“Costul proiectului este de aproximativ 164 mil. Dolari şi are trei componente. Una dintre ele este tranzacţia cu grupul Racova, a doua înseamnă o facilitate pentru asigurarea de capital de lucru, iar o altă componentă înseamnă refinanţarea unor împrumuturi contractate anterior pentru operaţiunile TransOil din Republica Moldova. Tranzacţia cu Racova are o pondere de două treimi din întregul proiect. Proiectul va fi finanţat de către grupul TransOil, IFC (divizia de investiţii a Băncii Mondiale – n.r.) şi de către o bancă de investiţii care activează şi în comerţul cu cereale“, susţin sursele citate.

Potrivit acestora, centrul de greutate al tranzacţiei cu grupul de firme Racova înseamnă, de fapt, plata către creditori pentru stingerea creanţelor, în timp ce plata unui preţ către omul de afaceri Adrian Porumboiu, de numele căruia se leagă una dintre cele mai mari afaceri din agricultură, este o componentă neglijabilă raportată la scara tranzacţiei. Până acum, negocierile privind rambursarea datoriilor de către noii proprietari au adus un discount important faţă de valoarea nominală a datoriilor pe care firmele din grupul Racova le au de plătit.

Omul de afaceri Adrian Porumboiu nu a putut fi contactat pentru comentarii pe marginea tranzacţiei.

International Finance Corporation (IFC), divizia de investiţii din grupul Băncii Mondiale, intenţionează să aloce până la 54 mil. Dolari prin credite de tip A şi B către Aragvi Holding International Limited, companie din grupul TransOil.

Propunerea de finanţare a IFC este programată să fie luată în discuţie pentru aprobarea de către boardul instituţiei financiare internaţionale pe 14 decembrie, potrivit datelor disponibile pe site-ul instituţiei.

Costul total al proiectului este estimat la 160 mil. Dolari de către IFC, care precizează că va fi finanţat printr-o combinaţie de împrumuturi pe termen lung, capital şi din generarea de lichidităţi proprii (fluxuri interne de numerar).

Potrivit IFC, finanţarea va avea ca destinaţie expansiunea TransOil prin achiziţie în România, asigurarea de capital de lucru şi refinanţarea parţială a unor datorii existente.

Grupul Racova operează pe o suprafaţă agricolă de 45.000 de hectare, din care 5.000 de hectare sunt în proprietatea sa, iar restul de 40.000 de hectare sunt luate în arendă.

Grupul Racova include fabrica de ulei Ulerom Vaslui, SC R-Agro Fălciu SA, 14 situri ale SC Comcereal SA Vaslui (Banca, Băceşti, Buhăieşti, Codăeşti, Cresteşti, Drânceni, Epureni, Ivăneşti, Murgeni, Negreşti, Huşi, Puieşti, FNC Bârlad, Siloz Vaslui) şi SC Agrocomplex Bârlad SA (cu operaţiuni la Bârlad, Bujoreni, Coroieşti, Iteşti, Pochidia, Trestiana şi Tutova).

Printre instituţiile de credit care au formulat pretenţii, popriri sau cereri de executare silită împotriva firmelor din grupul Racova se află BCR, CEC Bank, Eximbank, OTP Bank, Banca Românească, UniCredit Leasing Corporation. De asemenea, pe lista firmelor care au dat în judecată companiile din grupul lui Porumboiu se află nume precum Rompetrol Downstream, NHR Agropartners, BASF sau Maisadour Semences România.

Casa de avocatură Voicu & Filipescu, care a reprezentat anterior interesele de afaceri ale lui Adrian Porumboiu, a intentat pe 16 noiembrie proces Comcereal Vaslui, solicitând judecătoriei sectorului 1 învestirea cu formulă executorie.

Între timp, unii dintre creditori au ajuns la o înţelegere şi au renunţat la cererile formulate în justiţie.

Omul de afaceri Adrian Porumboiu a dezvoltat una dintre cele mai ample afaceri din zona Moldovei, cu o reţea integrată care pleca de la terenuri agricole, baze de recepţie şi silozuri până la fabrici de pâine şi capacităţi de procesare ulei. Grupul Racova ajunsese la nivelul anului 2011 la o cifră de afaceri de 140 mil. Euro şi 2.100 de angajaţi, potrivit propriilor declaraţii ale reprezentanţilor grupului. Ulterior însă, datoriile au ajuns la un nivel la care practic a devenit imposibilă recuperarea lor integrală.

Acum, grupul Racova are silozuri şi unităţi de stocare în 18 locaţii diferite din România. Operaţiunile sale includ o capacitate de procesare de ulei vegetal, Ulerom Vaslui, ce poate prelucra 450 de tone de seminţe de floarea soarelui pe zi, 350 tone de seminţe de rapiţă pe zi şi 200 de tone de seminţe de soia pe zi. La acestea se adaugă producţia de cereale şi afacerile de depozitare şi comerţ.

TransOil a intrat în România în 2014, când a cumpărat activele fabricii Ultex Ţăndărei, fosta afacere a lui Vasile Niţescu, pentru 10,5 mil. Euro. Acum, afacerea operează sub numele unei alte firme, Floarea International.

Fosta Ultex are o capacitate de procesare de 500 de tone de seminţe de floarea soarelui pe zi.

Experţii IFC au vizitat locaţii din Ţăndărei, Vaslui, Bârlad şi Fălciu între 30 septembrie şi 3 octombrie.

“Datorită numai a recentei achiziţii a grupului Racova, aceste operaţiuni şi cele ale Floarea International rămân unităţi separate, totuşi ele ar putea fi eventual fuzionate“, notează reprezentanţii IFC.

Floarea International şi grupul de firme Racova numără acum 1.071 de angajaţi, din care aproximativ 30% sunt femei.

În fruntea operaţiunilor grupului TransOil din România a fost pus în urmă cu un an Radu Muşinschi, un bancher de investiţii care a lucrat timp de zece ani pentru Raiffeisen. De origine din Republica Moldova, Muşinschi este licenţiat în fizică al Universităţii de Stat din Chişinău, are o diplomă de afaceri şi relaţii internaţionale la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti şi un MBA în management al Universităţii din Cambridge.

De asemenea, TransOil a pus pe Denis Palii în funcţia de director general al Racova Group, respectiv Comcereal Vaslui.

Omul de afaceri Vaja Jhashi, cetăţean american, georgian şi moldovean, născut în Rusia, 49 de ani, şi considerat de presa de peste Prut drept un apropiat al oligarhului Vlad Plahotniuc, devine un jucător de top în sectorul agricol local. Astfel, el va intra în grupul celor mai mari proprietari de terenuri şi de afaceri în agricultură, în care poziţii importante ocupă oamenii de afaceri locali Ioan Niculae, resepctiv Mihai Anghel, precum şi alţi investitori străini.

Vaja Jhashi are afaceri nu doar în agricultură şi comerţ, ci şi în sectorul bancar, fiind principalul acţionar al Victoriabank din Chişinău, conform presei de la Chişinău.

Jhashi vorbeşte rusa, georgiana, engleza şi araba. Are studii făcute la Universitatea Lomonosov din Moscova şi la Universitatea din Cairo.

Grupul TransOil, al cărui patron este Vaja Jhashi, are o relaţie veche cu IFC.

În 2012, instituţia financiară internaţională a investit 55 mil. Dolari (din care 40 mil. Dolari sub formă de împrumut, iar 15 mil. Dolari investiţie de capital) în TransOil pentru a ajuta la finanţarea achiziţiei a 87% din fabrica de ulei Floarea Soarelui şi a cinci silozuri din Republica Moldova.

Pe 11 septembrie 2014, TransOil a beneficiat de o facilitate de 155 mil. Dolari, aranjată de către SocGen şi parţial de către IFC.

Pe 5 noiembrie 2014, TransOil contractează un împrumut de 25 mil. Dolari de la BERD pentru extinderea terminalului de la Giurgiuleşti şi achiziţia unei facilităţi din portul Reni.

Potrivit datelor disponibile pe propriul site, grupul TransOil operează pe o suprafaţă agricolă de 28.500 hectare în Republica Moldova şi deţine 14 capacităţi de stocare cereale din totalul de 19 existente peste Prut.

Sectorul agricol din România a devenit în ultimii ani scena unor tranzacţii de anvergură, în urma cărora mai multe fonduri de investiţii britanice, americane şi alţi investitori străini au venit şi au ajuns să cumpere suprafeţe mari şi loturi comasate de mii de hectare per tranzacţie.

Atractivitatea pentru investitori este dată în primul rând de preţul de achiziţie al terenului mult mai mic comparativ cu alte state din Uniunea Europeană şi din vestul Europei, în condiţiile în care calitatea solului permite obţinerea unei productivităţi superioare.

 

19 noiembrie, investenergy.ro: Ministrul Grigorescu dă asigurări că va finaliza Strategia Energetică

Asigurarea securității aprovizionării pe perioada iernii și finalizarea Strategiei Energetice sunt prioritățile ministrului Energiei Victor Vlad Grigorescu. Un lucru extrem de important în perioada următoare este asigurarea securității aprovizionării pe perioada iernii. Primele măsuri pe care le voi lua sunt convocarea Comandamentului de Iarnă pentru a verifica dacă sunt asigurate stocurile necesare de gaze naturale, cărbuni și păcură, pentru a putea răspunde eventualelor provocări pe care le pune sezonul rece, a declarat Victor Grigorescu. Strategia Energetică este un proiect important pentru ministrul Energiei, “un document important pentru a defini o viziune clară pe termen mediu și lung și a avea un etalon pentru a evalua politicile publice în sector”. Grigorescu a demisionat din calitatea de membru În Consiliul de Administrație al Electrica în data de 17 noiembrie 2015. Domnia sa va conduce Ministerul Energiei, care în noua organizare nu mai deține Întreprinderile Mici și Mijlocii și Mediul deAfaceri.

20 noiembrie, agerpres.ro: Ministerul Energiei: Transpunerea directivei privind conținutul de sulf al combustibililor marini, în avizare interministerială

Hotărârea de Guvern prin care se transpune în legislația românească directiva privind conținutul de sulf al combustibililor marini, pentru care Comisia Europeană vrea să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene, se află la avizare interministerială, potrivit reprezentanților Ministerului Energiei.

“Avizarea interministerială a unei hotărâri de guvern privind limitarea conținutului de sulf din combustibilii lichizi, în vederea transpunerii integrale a Directivei 2012/33/UE, este în curs de derulare, textul fiind agreat interinstituțional din punct de vedere tehnic.

Întârzierile în transpunere au fost provocate de nesincronizări administrative între instituții, urmare a reorganizării succesive a unor ministere în decursul mai multor ani, reorganizare ce a generat, în timp, transformarea sau chiar dispariția unor structuri tehnice cu responsabilitate în transpunerea Directivei 2012/33/UE. Analizând, însă, stadiul actual al proiectului, apreciem că hotărârea urmează să fie adoptată în viitorul apropiat.

În acest context, vor fi luate măsuri pentru ca organizarea administrativă să răspundă în mod eficient îndeplinirii adecvate a obligațiilor de stat membru ale României”, se menționează în răspunsul Ministerului Energiei transmis la solicitarea AGERPRES.

Comisia Europeană a anunțat joi că propune o amendă zilnică în valoare de 38.042,6 euro și că sesizează Curtea de Justiție a UE în legătură cu netranspunerea de către România a normelor UE privind conținutul de sulf al combustibililor marini, informează un comunicat de presă al executivului comunitar.

Potrivit Comisiei Europene, au trecut 17 luni de la expirarea termenului de transpunere, fără ca România să fi încorporat în legislația sa națională normele UE privind conținutul de sulf al combustibililor marini.

Amenda zilnică în valoare de 38.042,6 euro ar urma să fie plătită începând cu data hotărârii pronunțate de Curte, până la transpunerea deplină în legislația națională de către România a obligațiilor care îi revin în temeiul directivelor. Această amendă, propusă de Comisie în temeiul Tratatului de la Lisabona, ține seama de gravitatea încălcării, de durata acesteia și de efectul de descurajare care reflectă capacitatea de a plăti a statului membru în cauză. Hotărârea finală privind penalitățile financiare aparține Curții care, cu toate acestea, nu poate stabili o sumă mai mare decât cea propusă de Comisie.

România a confirmat faptul că nu a transpus Directiva privind conținutul de sulf al combustibililor marini (Directiva 2012/33/UE), care trebuia să fie încorporată în legislația naționala până la 18 iunie 2014.

În temeiul Tratatului de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, în cazul în care statele membre nu transpun legislația UE în dreptul național în termenul prevăzut, Comisia poate solicita Curții impunerea de sancțiuni financiare.

Legislația privind sulful are rolul de a reduce efectele poluării atmosferice cu dioxid de sulf și particule. Dioxidul de sulf este un poluant pe care îl degajează, în principal, navele. Pe lângă faptul ca este dăunător pentru sănătatea umană, acest gaz afectează mediul și contribuie la producerea ploilor acide.

În absența Directivei privind sulful (Directiva 2012/33/UE), emisiile generate de transportul maritim ar depăși în curând emisiile combinate provenite din toate sursele terestre. Poluarea aerului de către navele ce staționează în porturi reprezintă o preocupare majora pentru numeroase orașe portuare care depun eforturi pentru a atinge valorile-limita ale calității aerului stabilite de Uniune.

20 noiembrie, avantulliber.ro: DEFICIENŢE ÎN PROCEDURA ACHIZIŢIILOR DE LA CEH

Deficienţe grave la Complexul Energetic Hunedoara. Fostul ministru al Energiei, Andrei Gerea, a precizat la predarea mandatului că societatea energetică din Hunedoara a avut deficienţe grave la achiziţii.

“La nivelul Complexului Energetic Hunedoara,  am găsit lucrurile într-un stadiu extrem de dificil. Ni se solicita direct băgarea lui în insolvență. Rapoartele Corpului nostru de control au arătat grave deficiențe, mai ales la nivelul achizițiilor. Am reușit totuși să stabilizăm compania. Am reușit să aducem un ajutor de stat, condiționat însă de rambursarea ajutorului de stat acordat ilegal în timpul guvernării Boc și care a grevat suplimentar anul acesta complexul”,  a declarat Andrei Gerea la predarea mandatului de ministru.

Anul acesta la Complexul Energetic Hunedoara au descins procurorii DNA. Anchetatorii nvestighează importul a 400.000 de tone de cărbune din Ferederaţia Rusă, prin companii din Ungaria şi Elveţia.

Totodată, inspectorii financiari de la Curtea de Conturi au identificat mai multe nereguli cu iz penal, iar documentele au fost înaintate organelor de cercetare.

“În ceea ce priveşte actele întocmite urma acţiunilor efetuate la Complexul Energetic Hunedoara menţionăm că acestea se află în curs de valoficare cu propunerea de sesizare a organelor de urmărire penală, context în care precizăm că instituţiile respective sunt singurele în măsură să decidă asupra accesului liber la informaţiile publice fără a fi periclitate desfăşurarea sau rezultatul anchetelor”, se arată într-o informare a Curţii de Conturi.

20 noiembrie, in-gorj.ro: Un deputat de Gorj îi ia la întrebări pe miniştrii Energiei şi Economiei

După Scarlat Iriza, Vasile Popeangă este al doilea deputat de Gorj care i-a transmis noului ministru al Energiei o interpelare privind strategia energetică pentru CEO, la doar câteva zile de la instalarea lui Victor Grigorescu la ministerul de resort. De asemenea, Popeangă se interesează şi de soarta UM Sadu, interpelându-l şi pe ministrul Economiei, Costin Borc.

Deputatul PSD, Vasile Popeangă, îl întreabă pe noul ministru al Energiei care este strategia în ceea ce priveşte companiile de stat, în special a Complexului Energetic Oltenia şi dacă se are în vedere crearea Mixului Energetic? De asemenea, Popeangă îl mai interpelează pe Grigorescu de la Energie când va prezenta strategia energetică a ţării şi ce rol vor avea producătorii de energie pe bază de cărbune. Popeangă cere lămuriri şi în ceea ce priveşte capitolul III din Planul de guvernare în care noul guvern vorbeşte despre continuarea procesului de restructurare și eficientizare a activității companiilor și implementarea principiilor de guvernanţă corporativă, fără, însă, a fi date alte detalii. De asemenea, Vasile Popeangă se interesează şi de soarta UM Sadu, interpelându-l şi pe ministrul Economiei, Costin Borc. Deputatul îl întreabă pe acesta care este strategia pentru Uzina Mecanica Sadu din judeţul Gorj, având în vedere faptul că producţia este realizată cu costuri mai mari decât preţul de vânzare, fiind înregistrate pierderi şi dacă se are în vedere retehnologizarea acesteia. Popeangă îl mai interpelează pe ministrul Borc ce proces de restructurare și eficientizare a activității UM Sadu va fi aplicat și dacă doreşte implementarea principiilor de guvernanţă corporativă şi la această companie a statului.

20 noiembrie, gazetadeagricultura.ro: Uniunea energetica si energiile regenerabile in UE si in Romania

Primul raport privind starea uniunii energetice arata ca s-au inregistrat deja progrese semnificative de la adoptarea strategiei-cadru pentru o uniune energetica in urma cu noua luni. Mai sunt multe de facut, inclusiv cresterea ponderii energiilor regenerabile, iar anul 2016 va fi important pentru indeplinirea obiectivelor stabilite.

Strategia-cadru privind uniune energetica (IP/15/4497) a dat un nou impuls realizarii tranzitiei catre o economie hipocarbonica, sigura si competitiva. De asemenea, Comisia s-a angajat sa prezinte un raport anual cu privire la starea uniunii energetice, pentru a aborda aspectele esentiale si pentru a directiona dezbaterea politica. Raportul privind starea uniunii energetice, publicat pe 18 noiembrie pentru prima data, analizeaza progresele inregistrate pe parcursul ultimelor noua luni si identifica aspecte care necesita atentie in 2016, formuland concluzii politice la nivel de stat membru, regional si european. Acesta este un element central pentru a implementarea acestei prioritati-cheie a Comisiei Juncker.

Maroš Šefčovič, Vice-presedintele responsabil cu uniunea energetica, a declarat: „Dupa noua luni, putem afirma increzatori ca nu ne-am abatut de la calea spre concretizarea uniunii energetice. Mesajele mele pentru 2016 sunt clare. In primul rand, UE ar trebui sa continue sa joace un rol de lider in tranzitia catre o economie hipocarbonica. In al doilea rand, aceasta tranzitie ar trebui sa fie echitabila din punct de vedere social si axata pe consumator. Si, in al treilea rand, provocarile geopolitice cu care ne-am confruntat in acest an nu vor disparea. De asemenea, 2016 va fi anul in care vom pune bazele unui sistem de guvernanta robust, asigurand previzibilitate si transparenta, intr-un cuvant mediul de care au nevoie investitorii. In concluzie: 2016 va fi un an al realizarilor!”

Miguel Arias Cañete, comisarul pentru politici climatice si energie, a spus: „Uniunea energetica incepe sa prinda forma. S-au realizat numeroase progrese in aceste cateva luni, insa ar trebui acum sa se treaca la realizarea integrala a tuturor actiunilor necesare. Acesta va fi obiectivul meu in 2016: prezentarea legislatiei menite sa imbunatateasca functionarea pietei energiei electrice, sa creasca ponderea energiilor regenerabile, sa reduca consumul de energie si sa garanteze securitatea aprovizionarii cu gaz. In acest sens, sistemul energetic al UE va fi mai puternic si vor fi indeplinite toate conditiile pentru tranzitia UE catre un sistem energetic hipocarbonic. Acum ca toate privirile se indreapta catre negocierile de la Paris, Europa isi reinnoieste angajamentul de a-si mentine rolul de lider precum si de a promova eforturile internationale de combatere a schimbarilor climatice.”

In ceea ce priveste schimbarile climatice, starea uniunii energetice subliniaza contributia Europei la negocierile de la Paris. In aceasta etapa, peste 160 de tari, reprezentand peste 90 % din emisiile globale, si-au prezentat contributiile la Acordul de la Paris. In cadrul acestui proces, UE a prezentat un obiectiv cu caracter obligatoriu de reducere a emisiilor la nivelul intregii economii interne cu cel putin 40 % pana in 2030, comparativ cu nivelurile din 1990. Dupa Conferinta de la Paris, este important ca toate tarile sa ia masurile necesare prin concretizarea angajamentelor asumate.

Pentru ca tranzitia sa fie de succes si echitabila din punct de vedere social, cetatenii vor trebui sa isi asume raspunderea pentru acest proces, prin participarea activa la piata energiei, deoarece ei sunt cei care, in ultima instanta, ar trebui sa beneficieze de pe urma acesteia. In acelasi timp, exista un atu economic major pentru aceasta tranzitie. Principalele intreprinderi europene isi modifica modelul de afaceri. Energiile regenerabile si eficienta energetica creeaza locuri de munca la nivel local in Europa, acest fapt necesitand competente noi.

Evenimentele geopolitice au mentinut problema energetica printre prioritatile ordinii de zi. Anul 2015 a fost caracterizat de tensiunile constante dintre Rusia si Ucraina, de persistenta preturilor scazute la petrol cu impact asupra pietelor energetice din toata lumea, de anuntarea unor noi initiative comerciale pentru infrastructuri suplimentare de aprovizionare cu gaze naturale din Rusia, de noile perspective deschise de acordul nuclear cu Iranul, precum si de o scadere continua a productiei interne de combustibili fosili.

In plus fata de reducerea emisiilor de dioxid de carbon (inclusiv prin recurgerea la sursele regenerabile de energie) si de securitatea energetica, strategia privind uniunea energetica produce in continuare rezultate in ceea ce priveste eficienta energetica, piata interna a energiei si cercetarea, inovarea si competitivitatea, deoarece toate aceste prioritati sunt legate intrinsec.

Starea uniunii energetice prezinta, de asemenea, elemente esentiale pentru un mecanism de guvernanta care sa conduca la politici mai previzibile, mai transparente si mai stabile, menite sa contribuie la indeplinirea obiectivelor uniunii energetice. Orientarile privind planurile nationale integrate in domeniul energiei si al schimbarilor climatice, publicate in 18 noiembrie, constituie punctul de plecare al statelor membre pentru elaborarea planurilor lor pentru perioada 2021-2030. Metodologia propusa in ceea ce priveste indicatorii-cheie este primul pas in directia masurarii si monitorizarii gradului de indeplinire a obiectivelor uniunii energetice. Starea uniunii energetice este, de asemenea, insotita de 28 de fise informative, care ofera o evaluare a progreselor inregistrate in ceea ce priveste uniunea energetica in fiecare stat membru.

In legatura cu acest subiect, Arias Cañete, comisar pentru politici climatice si energie, a declarat: „O infrastructura moderna si fiabila este esentiala pentru a permite ca energia sa circule liber pe teritoriul Europei. Aceste proiecte ne vor ajuta sa integram pietele noastre energetice, sa diversificam sursele de energie si rutele de transport si sa punem capat izolarii energetice a unora dintre statele membre. Acestea vor spori, de asemenea, nivelul de energie din surse regenerabile in retea, reducand semnificativ emisiile de dioxid de carbon. Transformarea din punct de vedere energetic a Europei va necesita investitii in valoare de miliarde in infrastructura strategica. Aceasta lista de proiecte va contribui la asigurarea faptului ca fondurile noastre servesc obiectivului nostru de a garanta energie la preturi abordabile pentru europeni.”

Tot in 18 noiembrie Comisia Europeana a adoptat o lista de 195 de proiecte-cheie (16 propuneri romanesti) de infrastructura energetica, cunoscute sub denumirea de proiecte de interes comun, care vor contribui la realizarea obiectivelor energetice si climatice ale Europei si care constituie elemente esentiale ale uniunii energetice a UE.

De asemenea, Comisia lanseaza o consultare publica cu privire la viitoarea revizuire a Directivei privind energia din surse regenerabile, care se va desfasura pana la 10 februarie.

Uniunea energiei: 16 propuneri romanesti pe lista proiectelor de interes comun

Saisprezece proiecte romanesti sunt considerate de Comisia Europeana ca fiind de interes comun in vederea atingerii obiectivelor Uniunii energiei. Sase dintre aceste proiecte privesc cresterea capacitatii de interconectare cu Bulgaria, Serbia si Ungaria, iar zece au ca obiectiv imbunatatirea sistemului energetic national. Prin includerea lor in lista, proiectele sunt eligibile pentru finantare prin Mecanismul de interconectare a Europei (MIE).

Comisarul european pentru schimbari climatice si energie, Arias Cañete, a declarat: “O infrastructura energetica moderna si fiabila este un element esential pentru ca energia sa circule liber in Europa. Toate aceste proiecte vor sprijini integrarea pietelor energetice, vor diversifica sursele si rutele de aprovizionare si vor pune capat izolarii energetice a anumitor state membre. Fondurile noastre, investite in aceste proiecte, vor servi obiectivului nostru de a oferi tuturor europenilor energie curata, la preturi accesibile”.

In 2014, capacitatea de interconectare a Romaniei a fost de doar 7% din intreaga productie de energie. Pentru a atinge tintele de 10% in 2020 si 15% in 2030, realizarea practica a proiectelor de interes comun este esentiala.

In primul sau raport privind starea Uniunii energiei, Comisia Europeana analizeaza rezultatele obtinute in atingerea obiectivelor acesteia si realizeaza o radiografie a situatiei din fiecare stat membru. In ce priveste Romania, raportul mentioneaza dependenta redusa fata de importurile de gaze naturale, preturile sub media Uniunii Europene pentru gaze si electricitate de care beneficiaza consumatorii casnici, precum si ponderea importanta in economie a sectorului energetic.

 

20 noiembrie, hotnews.ro: Laurentiu Ciurel, greu de clintit din functie: Refuza sa-si dea demisia de la Complexul Energetic Oltenia, insa ministrul spune ca nu tolereaza lipsa de integritate

Laurentiu Ciurel a declarat vineri seara, la o emisiune la TV Sud, ca NU isi da demisia din functia de director al Complexului Energetic Oltenia, informeaza publicatia locala Pandurul. Aceasta in ciuda faptului ca noul ministru al energiei Victor Grigorescu a spus ca Laurentiu Ciurel este dispus sa-si dea demisia, fiind o decizie benefica pentru companie. 

UPDATE Victor Grigorescu a spus in urma unei solicitari HotNews.ro ca discutia sa cu Ciurel a fost foarte clara si ca nu va avea niciun fel de toleranta fata de semnalele care vizeaza lipsa de integritate. “Nu doresc sa intru in dialog public cu directorii companiilor din subordinea ministerului. Discutia mea cu domnul Ciurel a fost foarte clara. Nu va exista, fata de nimeni, niciun fel de toleranta la semnalele care vizeaza lipsa de integritate”, a afirmat Grigorescu.

“Ministrul nu mi-a reprosat ca as fi gresit ceva sau ca as fi dus compania intr-o zona de risc, ceva profesional. Reprosul a fost ca nu am prieteni si ca am suparat foarte tare anumite persoane. (…) Am fost numit in aceasta functie dupa o selectie facuta de o firma germana, selectata de Ministerul Economiei in anul 2011. Singura institutie care ma poate demite este Consiliul de Supraveghere, nu poate nimeni altcineva. Ce am semnat am semnat cu Consiliul de Supraveghere”, a declarat Ciurel, potrivit Pandurul. Insa reamintim ca numirea sa a fost contestata tocmai pentru ca nu ar fi respectat principiile guvernantei corporative, conform OUG 109/2011.

Ciurel sustine ca demisia sa ar duce la plecarea a inca patru persoane importante din companie si ca acest lucru nu ar fi bun nici pentru el, nici pentru companie. Mai mult, Ciurel sustine ca oricum Consiliul de Supraveghere nu intentioneaza sa-l demita. Luni, 23 noiembrie, va fi sedinta de Consiliu de Supraveghere, dar demiterea sa nu va fi pe ordinea de zi, afirma Ciurel. Si oricum, daca s-ar lua decizia luni ar mai dura 3 luni pana sa paraseasca societatea, conform contractului de mandat.

Declaratia a fost facuta in contextul in care joi Victor Grigorescu a anuntat ca Laurentiu Ciurel a luat in considerare sa-si prezinte demisia din functia de director general al Complexului Energetic Oltenia. “Am avut o discutie cu domnul Laurentiu Ciurel si am apreciat deschiderea acestuia de a lua in considerare demisia din functia de director general al Complexului Energetic Oltenia, apreciind aceasta decizie ca fiind benefica atat pentru domnia asa, cat si pentru companie”, a afirmat Victor Grigorescu.

Acesta ar fi intr-un conflict de interese in conditiile in care compania pe care o conduce s-a constituit parte civila in procesul Turceni-Rovinari.  Laurentiu Ciurel a fost trimis in judecata in dosarul Turceni-Rovinari, alaturi de Victor Ponta si Dan Sova. Acesta a ramas in functia de director general al CE Oltenia, chiar daca aceasta companie este parte civila in dosar. CE Oltenia ar trebui sa recupereze un prejudiciu estimat de procurorii DNA la 19,7 milioane de lei, din care 2,7 milioane de lei provocat de actualul director general, Laurentiu Ciurel, inculpat in acest dosar. Insa, in conditiile in care Laurentiu Ciurel nu isi da demisia din functia de director general, apare sub semnul intrebarii libertatea directiei juridice a companiei de a prezenta probe impotriva sa.

Complexul Energetic Oltenia, companie gigant cu peste 15.000 de angajati, se confrunta si alte probleme, nu doar de natura penala. Anul trecut, compania a inregistrat cea mai mare pierdere dintre societatile de stat: aproape 700 de milioane de lei. Practic, o companie cu profit de 118 milioane de lei in 2012 a ajuns in doar doi ani in pragul falimentului, in doar doi ani. De asemenea, valoarea creantelor a crescut de la 300 de milioane de lei in 2012 la peste 1 miliard in 2014, iar platile restante de la zero in 2012 la peste 50 de milioane de lei in 2014. In ciuda acestei situatii, managerul Laurentiu Ciurel a fost mentinut in functie, motivul invocat in mai multe randuri de fostul ministru al energiei Andrei Gerea fiind faptul ca a fost numit in baza OUG 109/2011 privind managementul corporativ. Insa si aceasta numire a starnit controverse.

Ciurel detine functia de director general al Complexului Energetic Oltenia din septembrie 2012, chiar din momentul infiintarii companiei prin fuziunea complexurilor energetice Craiova, Rovinari si Turceni si Societatea Nationala “Lignitul Oltenia”. La inceput a fost interimar, iar din ianuarie 2013 este director general, fiind o numire controversata. Ciurel sustinea ca a ajuns director general prin OUG 109/2011 privind managementul corporativ, insa procesul de numire a fost contestat de actionarul minoritar Fondul Proprietatea care acuza incalcari grave ale legislatiei. In primul rand a fost numit de un Consiliu de Supraveghere cu un mandat interimar limitat care nu avea atributii in acest sens. Intai trebuia numit Consiliul de Supraveghere cu mandat plin, in baza OUG 109/2011, iar acesta sa desemneze directorul general. Apoi, a fost ignorata cu totul lista de candidati intocmita de o companie de recrutare de personal, angajata special pentru selectarea managementului companiei. Exista o lista scurta de candidati, romani si straini, insa Consiliul de Supraveghere interimar nu a intervievat pe nimeni, potrivit Fondului Proprietatea, si a decis sa il desemneze direct pe Ciurel. In plus, Ciurel era si membru de partid (PSD), fapt care contrazicea principiile OUG 109/2011 referitoare la depolitizarea managementului din companiile de stat.

21 noiembrie, b1.ro: Șeful Gazprom, cel mai bine plătit director al unei companii din Rusia: În 2014 a primit un salariu de 27 milioane de dolari

Cel mai bine plătit director al unei companii din Rusia a fost, anul trecut, Alexei Miller.

Ca director general al Gazprom, acesta a primit in 2014 – 27 de milioane de dolari, potrivit revistei Forbes.

Practic, veniturile sale de anul trecut au crescut cu doua milioane de dolari.

Gazprom, companie controlată de statul rus, este responsabilă pentru aproximativ 8% din Produsul Intern Brut al Rusiei

        Impreuna in lumea afacerilor