31 august, postare pe blog: Să scumpești motorina, asta înseamnă să fii stat mafiot
Sursa: https://logec.ro/sa-scumpesti-motorina-asta-inseamna-sa-fi-stat-mafiot/
Hai să vedem cine este mafiotul.
În primul rând, dezinformăm lumea dacă spunem că prețul petrolului era 140 de dolari barilul în 2008. Prețul s-a prăbușit efectiv pe parcursul acelui an, din cauza crizei economice. Coincidență! – prețul barilului a ajuns la sfârșitul lui 2008 practic egal cu cel de astăzi:
În decembrie 2008 prețul motorinei era 3,2 lei (sursa), ultima dată am alimentat cu 5,2 lei . Consumatorul scoate din buzunar 2 lei în plus pentru fiecare litru de carburant pe care îl cumpără? Unde se duc banii?
Scurt, din prima, este vorba de taxe, de accize mai precis (mulțumesc Energy Report pentru datele furnizate):
- În iulie 2008, acciza la motorină era 283,92 euro/1000 l, adică 1022 lei/1000 l, adică 1216 lei /1000 l cu TVA aferent;
- În 2015, acciza la motorină este 1.897 lei/1000 l, adică 2352 lei/ 1000 l cu TVA aferent.
Țineți cont că nu doar acciza a crescut (și s-a pus și supra-acciza de 7 cenți), dar și TVA este mai mare.
Aceasta înseamnă o diferență de 1136 lei / 1000 l, adică faptul că statul preia acum cu 1,1 lei mai mult la fiecare litru de motorină. Doar din accize și TVA aferent accizelor, dar nu uitați că TVA se aplică și la adaosul comerciantului, deci…
Însă nu doar accizele s-au schimbat, ci și cursul leului. În iulie 2008 cursul era 2,3 lei/dolarul, până în decembrie a ajuns la 2,9. În prezent un dolar valorează 3,9 lei. Asta înseamnă că în iulie 2008 șoferii plăteau 1,8 dolari pe litru, iar în prezent doar 1,3 dolari pe litru. De ce s-a schimbat cursul leului? Nu știu, întrebați la BNR de ce s-au tipărit bani, de ce am avut inflație…
Așadar, plătim cu 2 lei mai mult pentru fiecare litru de motorină acum, deși prețul petrolului este același, din cauza statului care a pus mărit impozitarea – atât impozitarea vizibilă (accizele și TVA), cât și impozitarea invizibilă (inflația). Asta înseamnă să fii mafiot, să confiști mai mulți bani de la populație pe timp de criză. Aproape 60% din prețul plătit de șoferi se duce acum la stat.
P.S. Era cumva absurd să presupunem că, din 2008 încoace, adică pe timp de criză și de creștere a fiscalității companiile petroliere au câștigat mai mult. Este contraintuitiv. Nu-ți trebuie facultate ca să înțelegi că atunci când cererea scade, presiunea pe preț crește și companiile își reduc marja de profit. Ceea ce s-a și întâmplat.
31 august, postare pe blog: Dumitru Chișăilă: Consumatorii de gaze, din nou abuzaţi
Lipsa de reacţie a consumatorilor, a societăţii civile, a oricăror altor entităţi, face ca în continuare jocurile să fie în defavoarea românilor. La începutul lunii iunie 2015, ANRE anunţa prelungirea perioadei de tranzacţie a consumatorilor non-casnici la piaţa liberalizată, perioadă în care consumatorii vor fi nevoiţi să accepte preţul furnizorilor care le furnizează în prezent gaze: dat fiind timpul scurt rămas până la termenul limită 30 iunie 2015 şi numărul mare al consumatorilor noncasnici care nu au încheiat încă noi contracte de furnizare, ANRE a elaborat un proiect de modificare a ordinului nr. 107/2014, care extinde deadline-ul până la 31 august 2015. Sfidătoare este clauza acestui act normativ, pentru consumatorii noncasnici care nu încheie, până la 31 august 2015: contractul transmis de furnizorul actual se consideră acceptat tacit dacă până la 31 august 2015, consumatorul nu îşi allege un alt consummator. Aparent această decizie este în favoarea consumatorilor, apparent este o metodă de a I proteja pe aceştia să aibă gaze, dar o analiză atentă demonstrează că prin această forţare, actualii furnizori vor pune mâna tacit pe 71.000 de consumatori noncasnici, cu impunerea pre’ului gazelor acestora. Obligaţia ANRE, era să iniţieze campanii de informare asupra liberalizării pieţii gazelor naturale în perioada anterioară liberalizării (2012 – 2014), o campanie intensă în perioada de tranziţie ianuarie – iunie 2015 şi o campanie mai agresivă perioada de posttranziţie (iulie-august 2015). Liniştea care a dominat toate aceaste perioade dinspre ANRE, este acuzătoare, deoarece face jocurile furnizorilor de gaze care furnizează gaze în prezent gaze consumatorilor în virtutea unor situaţii istorice. De remarcat că deşii perioada de tranziţie s-a finalizat la 1 iulie 2015, data la care contractele prelungite la începutul anului au expirat, furnizorii de gaze nu au mai transmis nici o ofertă pentru perioada următoare. ANRE nu a dorit să lezeze perioada de concedii ale furnizoriilor şi a pregătit preluarea tacită a (inclusiv la un pret tacit) a jumatate din consumatorii noncasnici. Legea gazelor conţine prevederi care stabileşte care sunt acţiunile care pot fi întreprinse de furnizori la 1 iulie 2015 în situaţia în care un consumator nu semnează un contract cu un furnizor Conform Art. 177 din legea gazelor : preţurile se formează pe baza cererii şi a ofertei, ca rezultat al mecanismelor concurenţiale. Pe piaţa concurenţială cu amănuntul, furnizorii vând gaze naturale clienţilor finali prin contracte la preţuri negociate sau oferte-tip. Ordinele ANRE au scopul de a detalia modul de aplicare a Legii gazelor si nu de a fi opozabile legii. Astfel, ne găsim în situaţia în care pentru jumătate din consumatorii noncasnici din România, începând cu data de 1 iulie 2015, furnizorii vor furniza gaze naturale fără existenţa unui contract de gaze. În lipsa inaintarii unui act additional de prelungire a contractului existent, anterior datei de 1 iulie 2015, furnizorii se găsesc în poziţia de a încălca prevederile legii gazelor şi a furniza gaze fără contract. Anterior datei de 1 ianuarie 2015, consumatorii au primit de la furnizorii lor de gaze o adresa prin care li se prezentau posibilitatea exercitarii dreptului de eligibilitate prin incheierea unui nou contract sau asigurarea furnizarii gazelor natural de actualul furnizor in baza contractului de furnizare a gazelor naturale existent in luna decembrie 2014, incepand cu data de 1 ianuarie 2015 şi până la data încheierii unui contract de vânzare – cumpărare aferent furnizării în regim negociat, dar nu mai târziu de data de 30 iunie 2015. Astfel, pentru a putea să se furnizeze gaze după data de 1 iulie 2015, furnizorii ar fi trebuit să înainteze un act additional. În lipsa acestuia, contractul de furnizare existent s-a încheiat. Reluarea furnizarii gazelor, după data de 1 iulie 2015, se putea face conform legii, doar în baza unei negocieri sau a înaintării de către furnizorii de gaze a unei oferte-tip. Lipsa acestora determină încălca prevederilor legale privind furnizarea gazelor fără contract, respectiv permite consumatorilor posibiltatea să refuze parţial plata gazelor în perioada iulie – august 2015. Astfel, un contract care nu există la data de 31 august 2015, nu se poate acceptat tacit începând cu data de 1 septembrie 2015. Campania PreţCorectLaGaze a tras săptămânal semnale în ultimele 6 luni asupra modului în care s-a făcut informarea clienţilor noncasnici la data de 1 ianuare 2015 şi mai ales asupra faptului că clienţiilor nu li se aduce la cunoştiinţă că se găsesc într-o perioada de tranziţie, urmând ca la data de 1 iulie 2015 să intre întru totul în piaţa liberă.
31 august, comisarul.ro: Rămâne cum a spus Nicolescu: cărbunele, element strategic. Strategia energetică întocmită pe mandatul lui Răzvan Nicolescu, la baza viitoarei strategii energetice a României
Ministerul Energiei va scoate, în maxim o lună, la licitație strategia energetică a României, document care aproape a fost finalizat pe mandatul lui Răzvan Nicolescu, fără niciun leu, doar cu contribuția adusă de specialiști. Ce a fost pus pe hârtie în mandatul lui Nicolescu va reprezenta începutul viitoare strategii energetice a României, cărbunele urmând a fi ”element strategic”, după cum spune actualul ministru al Energiei, Andrei Gerea.
Actuala conducere a Ministerului Energiei susține că în maxim o lună strategia energetică va fi scoasă la licitație. La documentul necesar stabilirii liniei energetice a României s-a lucrat de pe vremea fostului ministru, Răzvan Nicolescu. A și fost pus în dezbatere publică, în decembrie anul trecut, însă schimbarea de la fruntea Ministerului Energiei a condus și la schimbarea de optică. Actualul ministru a avut nevoie de alte analize, strategia urmând a fi scoasă la licitație. Ce s-a realizat însă pe mandatul lui Răzvan Nicolescu, rămâne punctul de plecare a strategiei energetice din mandatul lui Andrei Gerea.
”Nu am aruncat la gunoi (strategia întocmită pe mandatul lui Răzvan Nicolescu-n.r.). Ce a făcut (Răzvan Nicolescu-n.r.) nu era gata. El a pus în dezbatere publică o prezentare a situației la momentul respectiv în domeniul energiei, nimic de viitor ci doar o fotografie a momentului. Aia va fi parte din strategia energetică, ca și introducere. Aia rămâne ca bază, e un punct de plecare, e începutul strategiei. Practic strategia și planul de viitor abia acum se fac. Acum facem caietul de sarcini la care s-a muncit foarte mult, pentru că el depinde cum va arăta”, a declarat, luni, pentru Gazeta de Dimineață, ministrul Energiei, Andrei Gerea.
Potrivit demnitarului s-a lucrat foarte mult la caietul de sarcini pentru că „e important să știm ce solicităm„.
„A fost verificat pentru a fi totul OK și să avem cât mai puține piedici când îl lansăm într-o săptămână, două, trei. În maxim o lună dăm drumul la licitație. Mai sunt niște criterii de departajare de pus la punct, ca să nu ave contestații și să pierdem jumătate de an. În ea (strategia energetică-n.r.) vreau să băgăm cărbunele ca element strategic”, a mai spus Andrei Gerea.
Pe 5 decembrie, pe site-ul Departamentului pentru Energie, condus la acea vreme de ministrul tehnocrat Răzvan Nicolescu, fusese postat draftul strategiei energetice care era supus dezbaterii publice, așa cum prevedea legea.
”Documentul elaborat fără costuri, fără consultanți externi, elaborat cu resurse umane proprii din departament, în principal, prezintă o radiografie a stării sistemului energetic românesc, prezintă o radiografie a angajamentelor asumate de România ca stat membru al Uniunii Europene, prin acorduri internaționale”, spunea, pe 4 decembrie 2014, Răzvan Nicolescu.
Ministrul a afirmat că va fi lansat un set de întrebări și că așteaptă participanți, de la toate partidele politice, să lucreze la etapa finală a proiectului, etapa în care vor fi prezentate scenariile de dezvoltare și politicile pe care România urmează să le implementeze în următorii 20 de ani.
“România are șansa ca, în 2020, să fie a doua țară, după Danemarca, ce va produce mai multe resurse de energie primară decât vă consuma. Acest lucru îi va conferi țării noastre un rol strategic regional”, a afirmat Răzvan Nicolescu la vremea respectivă.
Strategia întocmită pe mandatul lui Nicolescu, care nu a costat statul român nimic, este acum scoasă la licitație, statul plătind zeci de mii de euro pentru firmele de casă.
Actualul ministru al Energiei a uitat ce declara în luna februarie a acestui an.
“Strategia energetică va fi gata prin septembrie-octombrie. Era bine dacă aveam finalizată strategia de reindustrializare, dar nu avem o idee finalizată”, a spunea în februarie 2015 ministrul Andrei Gerea.
Strategia întocmită de jumătate pe mandatul lui Nicolescu arăta că ”exploatarea resurselor de combustibil fosil ale României este de natură strategică pentru un mix echilibrat de producție a energiei electrice. Grupurile termoenergetice joacă un rol esențial în asigurarea securității funcționării SEN, mai ales în perioada de iarnă”.
„Cărbunele este un combusibil primar strategic pentru mixul energetic al României și va rămâne așa în anii care urmează. În aceste condiții, ceea ce se întâmplă cu complexele energetice ne preocupă foarte mult, pentru că, repet, cărbunele este și va rămâne un combustibil primar strategic pentru mixul energetic al României”, declara, la finele lunii octombrie, în județul Hunedoara, Răzvan Nicolescu, ministrul Energiei.
Iar cărbunele pe care specialiștii ce au lucrat- gratis- pe mandatul lui Răzvan Nicolescu la strategia energetică l-au considerat strategic, rămâne element strategic și în strategia din mandatul lui Andrei Gerea. Numai că acum ministerul pregătește scoaterea la licitație a strategiei energetice. Costurile nu sunt cunoscute însă la acest moment.
1 septembrie, Agerpres.ro: Gazprom ar putea semna în curând un memorandum de înțelegere pentru livrările de gaze în China
Grupul rus Gazprom intenționează să semneze un memorandum de înțelegere cu firma chineză CNPC pentru livrarea de gaze naturale către China printr-o conductă din apropiere de coasta Pacificului, cu prilejul următoarei vizite la Beijing a președintelui Vladimir Putin, a declarat luni un consilier de la Kremlin, transmite Bloomberg.
Liderul de la Moscova este așteptat miercuri la Beijing pentru o vizită de stat de două zile, în cursul căreia Putin va participa și la o paradă militară în capitala chineză pentru a aniversa 70 de ani de la terminarea celui de al doilea război mondial în Asia.
‘Un memorandum de înțelegere între Gazprom și China National Petroleum Corporation (CNPC) cu privire la proiectul livrărilor de gaze naturale din Rusia spre China printr-o conductă din extrem orientul rus’, a declarat consilierul prezidențial Yuri Ushakov, răspunzând la întrebarea dacă Gazprom are de gând să semneze vreun contract în cursul vizitei în China a președintelui Putin.
În schimb, Yuri Ushakov a precizat că este ‘puțin probabil’ ca în cursul următoarei vizite la Beijing a lui Putin să fie semnat un alt acord care să permită Chinei să primească gaze naturale de la zăcămintele din vestul Siberiei. Anul trecut, Gazprom și CNPC au semnat un acord cadru pe 30 de ani care prevede că o cantitate de 38 de miliarde de metri cubi de gaze naturale rusești vor fi livrate anual Chinei de la zăcămintele din vestul Siberiei. Yuri Ushakov a adăugat că se poartă ‘discuții intense’ cu privire la acest subiect.
Deși Gazprom anunța săptămâna trecută că discuțiile cu privire la proiectul vestic sunt în derulare, legătura din Orientul extrem rus, mai puțin ambițioasă și mai interesantă pentru China, are mai multe șanse de reușită, susține Maxim Moshkov, analist la UBS Group AG.
2 septembrie, profit.ro: Guvernul amână din nou modificarea redevențelor și vrea să introducă un nou impozit pe profit numai pe exploatarea gazelor, nu și a petrolului
Volatilitatea de pe piața internațională a petrolului, care a atins săptămâna trecută minimul ultimilor șapte ani, se pare că a mai făcut o victimă: controversata lege a redevențelor, amânată deja în repetate rânduri în ultimii ani. Pe lista priorităților guvernului pentru a doua sesiune legislativă din 2015, aceasta nu apare, fiind înlocuită de un nou proiect de Lege privind instituirea unui impozit pe profitul obținut din exploatarea gazelor naturale numai, nu și a petrolului, cu un termen de finalizare a procedurii legislative propus pentru noiembrie 2015.
Potrivit unor surse din piața, în urma unor simulări efectuate cu o echipă a Fondului Monetar Internațional (FMI) la mijlocul lunii iunie, guvernul a realizat că introducerea noului sistem de redevențe, dublat de eliminarea impozitelor “temporar” introduse în prima lună de mandat a guvernului Ponta (taxa pe stâlp, impozitarea cu 0,5% a veniturilor din exploatarea resurselor, și supraimpozitarea veniturilor suplimentare din liberalizarea gazelor naturale), ar fi cauzat o importantă gaură la buget, ca urmare a profitului inexistent la nivelul activităților de upstream ale companiilor, petroliere în special.
Anii precedenți, guvernul a încasat din impozitele suplimentar “temporar” introduse în sectorul energetic o sumă similară cu cea provenită din redevențe, acestea echivalând cu o dublare practic al nivelului redevențelor.
Surse guvernamentale susțin însă că pe lista cu prioritățile legislative ale guvernului, publicată în urmă cu câteva zile, pe 31 august, a fost preluată o variantă “mai veche” de lucru și că noul proiect de lege nu se va referi numai la sectorul de exploatare al gazelor naturale. Totuși, atât timp cât oficialii au anunțat că cel puțin “taxa pe stâlp” rămâne în vigoare până în 2017, este puțin probabil ca noul impozit de profitul obținut din exploatarea gazelor și a altor resurse pe care guvernul le “agreează” să intre în vigoare mai devreme de această dată.
Probabil că este o simplă coincidență, însă chiar astăzi, miercuri, premierul Ponta are programată o întalnire la Palatul Victoria cu reprezentanții OMV Petrom și ExxonMobil. Cele două companii trebuie să ia cel tarziu în 2017 decizia finală de investire cu privire la proiectul de exploatare de gaze naturale de mare adancime din apele teritoriale romanești ale Mării Negre.
Cum ar fi trebui să arate noile redevențe
Industria de extracție a petrolului și a gazelor naturale ar fi trebuit să beneficieze începând cu anul viitor de un nou regim fiscal, care urma să combine actualul sistem de redevențe aplicat venitului cu un nou sistem de impozitare suplimentară a profitului (rezultat numai din activitatea de extracție – upstream), dublat de acordarea unui sistem mai larg de deductibilități companiilor din domeniu. În ceea ce privește segmentul offshore, acesta ar fi trebuit să beneficieze de un nivel mai redus de impozitare decât activitățile de pe uscat dat fiind nivelul ridicat al investițiilor și gradul de risc al acestora, dar și perioada îndelungată după care acestea se amortizează.
În luna mai, fostul secretar de stat al ministerului finanțelor, Dan Manolescu, susținea, potrivit Energy Report, că actualele impozite impuse temporar industriei upstream, precum celebra taxă pe stâlp și impozitul pe exploatare resurselor naturale, vor fi eliminate odată cu adoptarea noului regim fiscal. Iar reprezentanții partidelor au anunțat săptămâna trecută că, cel puțin în ceea ce privește taxa pe stâlp, aceasta va rămâne în vigoare anul viitor.
La jumătatea lunii iunie, potrivit unor surse guvernamentale, au fost efectuate simulări privind impactul noului regim fiscal asupra veniturilor bugetare și industriei, simulări realizate cu o echipă a Fondului Monetar Internațional (FMI). Se pare însă că simulările au dat rezultate negative, în condițiile în care prețul de 50 de dolari pe barilul de petrol Brent anulează practic orice profit al segmentului de upstream, baza de impozitare la care ar fi trebuit aplicat noul impozit.
“Redevențe” noi numai pentru exploatarea gazelor naturale
Noul proiect de lege privind instituirea unui impozit pe profitul obținut din exploatarea gazelor naturale reprezintă probabil varianta noilor redevențe, aplicată însă numai gazelor, care nu sunt atât de afectate de evoluția prețului internațional al petrolului. În ultimul timp, la nivel internațional s-a renunțat la practica legării prețului gazelor de cel al petrolului, Gazprom fiind ultima companie care factura după această formulă. În 2013 și 2014 însă, și Gazprom a renunțat la acest sistem, noile contracte semnat cu partenerii săi europeni conținând formule legate mai mult de prețul spot al gazului natural pe piețele europene.
Cu alte cuvinte, guvernul intenționează să introducă noul sistem de redevențe doar în sectorul de exploatare a gazelor naturale, amânând introducerea sa în sectorul de exploatare a petrolului.
Impozitul de 0,5% pe veniturile din exploatarea resurselor naturale va rămâne probil în vigoare
Rămâne de văzut ce se va întâmpla cu impozitul de 0,5% pe exploatarea resurselor naturale, care se aplică asupra veniturilor rezultate din extracția petrolului brut, cărbunelui, uraniului, minereurilor feroase și neferoase, precum și din exploatarea forestieră, însă nu și gazelor naturale. Foarte probabil, fiind aplicat venitului, și nu profitului din upstream, acesta va rămâne în vigoare în continuare, de pe urma aplicării sale, statul având de câștigat.
Impozitul asupra veniturilor suplimentare din liberalizarea gazelor – majorat
În ceea ce privește impozitul asupra veniturilor suplimentare obținute ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale, acesta nu numai că nu va fi eliminat, ci se va aplica pană în 2021, adică pană la finalizarea calendarului de liberalizare a prețurilor. Și va fi probabil majorat. Modificarea acestuia se află pe lista de prioritățile legislative a guvernului pentru a doua jumătate a anului, un proiect în acest sens fiind retrimis de plenul Camerei Deputaților către comisia de specialitate la cererea liderului grupului PSD, pe motiv că “a fost instituită o nouă formulă de calcul fără ca operatorii din domeniu să fie consultați”. Reprezentanții PNL au votat împotrivă susținând că “în cadrul dezbaterilor din Comisia pentru industrii și servicii a fost adoptată forma care a fost trimisă în plen a raportului în deplină cunoștință de cauză, nu au existat obiecții în cadrul comisiei din partea ministerului de resort. Domnul secretar de stat Albulescu a fost prezent la comisie în cadrul dezbaterilor și, nu în ultimul rând, aș vrea să amintesc faptul că formula de calcul, care știu că este mărul discordiei în acest raport, aduce bugetului de stat un venit estimat suplimentar de 150 de milioane de euro anual. Dacă considerăm, dacă Guvernul sau cine dorește să modifice această formulă de calcul consideră că acești 150 de milioane de euro suplimentari în bugetul de stat nu sunt necesari, atunci puteți modifica raportul și puteți spune ce formulă de calcul doriți. Noi am considerat, ca buni români, că există posibilitatea și financiară și legală ca acești bani să ajungă în vistieria statului.”
Costuri de administrare mai ridicate
Noul regim fiscal aplicat industriei gaze va fi însă unul destul de dificil de administrat, ca urmare a faptului că va trebui ca activitatea companiilor din sectorul upstream să fie separată de celelalte activități, pentru a putea determina profitul aferent numai acestei ramuri. Guvernanții intenționau ca noul impozit suplimentar (pe lângă cel de 16% plătit de toate companiile autohtone) să fie aplicat și profitului obținut din exploatarea zăcămintelor existente. Cu alte cuvinte, ar fi exista un tratament diferit aplicat acestora. Pentru un zăcământ în care o companie a investit în trecut și care acum se află în producție s-ar fi plătit impozite pe profitul suplimentar, fără ca la momentul respectiv să fi fost acordate deductibilități, în timp ce un zăcământ similar, a cărui explorare începe în prezent, ar fi beneficiat de deductibilități. Constienți că ar fi putut fi dați în judecată pentru încălcare termenelor contractuale, guvernanții se pare că ar fi decis ca noul impozit pe profit să fie aplicat numai contractelor noi de exploatare a zăcămintelor.
Guvernanții ar fi vrut o cotă suplimentară de 16%
Potrivit unor surse guvernamentale, autoritățile ar fi luat în calcul inițial impunerea unei cote suplimentare de 16% aplicată profitului însă s-au răzgândit în urma evoluțiilor de pe piața internațională a petrolului.
Fostul secretarul de stat Dan Manolescu a explicat în luna mai și motivele pentru care este extrem de dificil să impui o cotă suplimentară mare activității de upstream. Potrivit acestuia, la un preț al petrolului de 100 de dolari pe baril (cât era în prima parte a anului trecut) și la costuri de producție de 40 de dolari pe baril, o “redevență” care ar majora componenta percepută de stat la 30 de dolari pe baril, ar lăsa la dispoziția companiei 30 de dolari pe baril. La noile prețuri de pe piața internațională înregistrate la începutul acestui an, de 50 de dolari pe baril, la un cost de producție de 40 de dolari pe baril, aceeași “redevență” de 30 de dolari pe baril ar face ca respectivele companii să-și asume pierderi de 20 de dolari pentru fiecare baril produs. Companii care evident vor prefera să nu mai producă, să nu mai investească, decât să producă în pierdere.
Tratament fiscal diferit aplicat exploatărilor neconvenționale
Președintele Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, Gheorghe Duțu, a anunțat încă din primăvară că viitorele impozite pe profit vor fi diferențiate în funcție de gradul de dificultate al exploatării.
“La exploatările offshore au acces doar cei cu tehnologii avansate și cu putere financiară, pentru foraje care ajung la peste 3.000 de metri, care presupun costuri foarte mari. Vom introduce în proiectul de act normativ și mecanismele care să facă diferențiere între zonele clasice și cele grele din punct de vedere al adâncimii, fie că sunt onshore sau offshore. Sperăm să fie un mecanism mai bun decât cel actual și să genereze venituri suplimentare la stat, dar să răspundă și unui criteriu de atractivitate”, a explicat Duțu.
De altfel, unul dintre motivele pentru care guvernul a decis să introducă “noua redevență” numai în sectorul gazelor naturale este aceea că în 2016 sau 2017 Exxon și OMV Petrom ar trebui să ia o decizie finală în ceea ce privește oportunitatea explorării de hidrocarburi în Marea Neagră, decizie ce nu poate fi luată în absența unui cadru fiscal pe termen lung.
3 septembrie, Zf.ro: La trei ani după ce a ales un investitor, Guvernul încă mai semnează memorandumuri cu chinezii pentru o centrală la Rovinari
Încă un episod a fost scris în saga centralei de circa 850 de milioane de euro de la Rovinari pe care statul vrea s-o construiască în parteneriat cu chinezii de la China Huadian Engineering, de această dată fiind vorba despre semnarea unui memorandum în vederea constituirii companiei de proiect.
Încă un episod a fost scris în saga centralei de circa 850 de milioane de euro de la Rovinari pe care statul vrea s-o construiască în parteneriat cu chinezii de la China Huadian Engineering, de această dată fiind vorba despre semnarea unui memorandum în vederea constituirii companiei de proiect.
Dacă la finalului anului 2009, Complexul Energetic Rovinari, societate care atunci funcţiona de sine stătătoare, anunţa că vrea să investească într-un grup nou, în primvara anului 2012, compania i-a selectat pe chinezii de la China Huadian Engineering pentru realizarea acestui proiect. La momentul respectiv, proiectul avea o valoare de 800 de milioane de euro şi o capacitate de 500 MW. Un an mai târziu, centrala ajunsese să coste un miliard de euro. Lucrările trebuia demarate spre finalul anului 2013, iar termenul de finalizare era începutul anului 2017.
Azi însă guvernul a anunţat că proiectul va avea o valoare de 850 de milioane de euro şi o capacitate de 600 MW şi că a mandatat Ministerul Energiei, în calitate de acţionar al Complexului Energetic Oltenia, structură în care a fost inclus CE Rovinari, să voteze înfiinţarea companiei de proiect pentru realizarea centralei. “Proiectul, de tip «Green/Brown Field», va fi realizat de către o societate cu capital mixt la care vor participa China Huadian Engineering, cu un aport iniţial, în numerar, de cel puţin 30% din totalul capitalului social necesar realizării investiţiei şi cu asigurarea ulterioară a finanţării, şi Complexul Energetic Oltenia (CEO), cu aport în natură (terenuri şi construcţii). Valoarea totală a proiectului, estimată prin studiul de fezabilitate, este de 847 de milioane euro, cu o perioadă de recuperare a investiţiei de aproximativ 12 ani şi o durată de viaţă de 30 de ani, punerea în funcţiune fiind prevăzută pentru anul 2019. Implementarea proiectului, care va utiliza drept combustibil de bază lignitul de la carierele Roşia, Tismana şi Pinoasa, ce aparţin CE Oltenia, va aduce avantaje substanţiale pentru CE Oltenia şi pentru economia românească, în general”, se arată într-un comunicat al Guvernului.
4 septembrie, profit.ro: Guvernul amână până în 2017 obligația industriei de exploatare a resurselor naturale de a publica în detaliu toți banii virați la stat
Guvernul vrea să amâne cu un an, până în 2017, intrarea în vigoare a obligației legale a companiilor de petrol, gaze, minerit și exploatare forestieră de a raporta și publica în detaliu toate plățile efectuate către stat, inclusiv redevențe, obligație prevăzută de legislația europeană și transpusă în cea românească, a cărei implementare ar fi trebuit să înceapă din 2016.
Obligația menționată este prevăzută de două ordine de ministru de Finanțe în vigoare privind reglementările contabile, unul destinat companiilor nelistate, iar celălalt – celor listate la bursă. Cele două ordine transpun în legislația națională o Directivă UE din 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe are anumitor tipuri de întreprinderi.
Directiva citată impune companiilor din petrol, gaze și minerit, precum și celor de exploatare forestieră, să raporteze și să facă publice toate plățile de peste 100.000 de euro efectuate către autoritățile de stat proprietare ale resurselor respective, pentru fiecare proiect de exploatare de astfel de resurse.
Plățile trebuie dezvăluite defalcat de către companii, pentru fiecare proiect de acest tip și pentru fiecare tip de plată. Tipurile de plăți care trebuie dezvăluite sunt următoarele: cotele-părți din veniturile rezultate din vânzarea producției care se virează către stat, taxele pe profit, dividendele (acolo unde statele dețin participații la proiecte sau la companiile de exploatare), redevențele, bonusurile plătite în avans autorităților înainte de demararea exploatărilor și orice alte tipuri de bonusuri plătite pe parcursul lucrărilor de explorare și exploatare, precum și orice alte beneficii directe plătite autorităților.
Companiile vor și amânare, și clarificări
Potrivit legislației actuale, aceste obligații de raportare și publicare ar fi trebuit să intre în vigoare din 2016, când companiile din industriile extractivă și forestieră ar fi întocmit rapoarte aferente exercițiului financiar al anului curent, 2015. Ministerul Finanțelor Publice (MFP) a elaborat însă un proiect de ordin de ministru potrivit căruia obligația ar urma să se aplice doar începând cu exercițiul financiar al anului 2016, primele rapoarte cuprinzând plățile efectuate către stat urmând, în consecință, să fie publicate în 2017.
“Referitor la aplicarea acestor prevederi, Ministerul Finanțelor Publice a primit solicitări care vizează, pe de o parte, formularea de clarificări tehnice și, pe de altă parte, amânarea aplicării acelor prevederi. Precizăm că până la această dată nu există o practică de raportare sau vreun ghid de implementare la nivelul Uniunii Europene care să se refere, de exemplu, la structura raportului, modalitatea și formatul de publicare a acestuia, aria de cuprindere a plăților sau gradul de agregare a informațiilor prezentate”, se arată în referatul de aprobare al proiectului de ordin de ministru citat.
În documentul citat se mai afirmă că, potrivit Directivei europene, statele membre trebuie să asigure până la 20 iulie 2015 intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei. Dispozițiile referitoare la raportarea și publicarea plăților către autoritățile de stat ale companiilor din industria extractivă și de exploatare forestieră sunt prevăzute la Capitolul 10 al Directivei.
“Acestea (actele normative care transpun Directiva în legislațiile naționale – n.r.) pot prevedea că dispozițiile comunitare se aplică în primul rând situațiilor financiare pentru exercițiile financiare care încep de la 1 ianuarie 2016 sau în timpul acelui an calendaristic 2016. Menționăm că există state membre care au decis ca prevederile să se aplice de la 1 ianuarie 2016. În aceste condiții, considerăm că amânarea aplicării prevederilor Capitolului 10 din directivă nu contravine prevederilor directivei”, se arată în referatul de aprobare.
Cine trebuie să raporteze și ce
Potrivit legislației naționale în vigoare, care transpune prevederile Directivei europene citate, plățile care trebuie raportate și publicate, și care pot fi fie în numerar, fie în natură, reprezintă drepturi de producție, impozite percepute asupra venitului, producției sau profiturilor societăților (cu excepția impozitelor percepute asupra consumului, cum ar fi taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe venitul personal sau impozitul pe vânzări), redevențe, dividende, prime de semnare, descoperire și producție, taxe de licență, taxe de închiriere, taxe de înregistrare și alte taxe aferente licențelor și/sau concesiunilor, precum și plăți pentru îmbunătățiri aduse infrastructurii.
Entitățile mijlocii și mari, indiferent de natura acționarilor, precum și societățile/companiile naționale, societățile cu capital integral sau majoritar de stat și regiile autonome, active în industria extractivă sau în sectorul exploatării pădurilor primare, au obligația de a întocmi și a publica anual un raport asupra plăților către guverne.
Raportul trebuie să prezinte suma totală a plăților efectuate către fiecare guvern si suma totală pe tip de plată efectuată către fiecare guvern. Dacă plățile au fost atribuite unui proiect specific, trebuie prezentată suma totală pe tip de plată efectuată pentru fiecare astfel de proiect și suma totală a plăților pentru fiecare astfel de proiect.
Prin “proiect” se înțelege “activități operaționale care sunt reglementate de un singur contract, licență, locație, concesiune sau alte acorduri juridice similare și care formează baza pentru o obligație de plată către un guvern”. Dacă mai multe astfel de acorduri sunt interconectate pe fond și formează baza pentru o obligație de plată către un guvern, acestea sunt considerate a fi un proiect.
Dacă se efectuează plăți în natură către guverne, ele trebuie raportate în valoare și, dacă este cazul, în volum. De asemenea, trebuie prezentate note justificative pentru a se explica modul în care a fost determinată această valoare.
Informațiile publicate cu privire la plăți trebuie să reflecte substanța mai curând decât forma plății sau a activității în cauză. Plățile și activitățile nu pot fi separate sau agregate în mod artificial, în vederea evitării aplicării prezentelor reglementări, se mai stipulează în legislația citată.
Entuziasm versus reticență
„Aceste reglementări vor ajuta la crearea unui nou standard global de transparență în sectorul resurselor naturale. Având la dispoziție aceste informații, cetățenii țărilor bogate în resurse minerale vor putea trage la răspundere atât companiile, cât și guvernele, cu privire la deal-urile încheiate”, declara, în aprilie 2013, directorul biroului UE al Transparency International, Jana Mittermaier, cu puțin timp înainte de adoptarea Directivei.
„Acordul la care am ajuns va deschide o nouă eră a transparenței, într-o industrie care mult prea adesea a dat dovadă de opacitate, și va ajuta la combaterea evaziunii fiscale și a corupției”, spunea și comisarul european pentru piață internă, Michel Barnier, principalul inițiator al modificării legislative.
Înainte de adoptarea directivei, companiile din sectorul resurselor naturale s-au declarat nemulțumite de gradul de detaliere al informațiilor care trebuie raportate și au susținut că acest lucru ar putea deveni o povară administrativă, în condițiile în care nici măcar contabilitatea lor internă nu este atât de detaliată. În plus, firmele ar fi vrut ca cele mai multe dintre aceste informații să rămână confidențiale, argumentând că este vorba în multe cazuri de secrete de business.
Firmele mai arătau că dezvăluirea plăților efectuate către autoritățile unui stat pentru un proiect de exploatare de resurse naturale ar putea genera tensiuni politice în țările în care operează, întrucât ar scoate în evidență diferențe de sume plătite între diferite regiuni sau în împărțirea banilor între guvernele centrale și autoritățile locale. Subiectul ar fi cu atât mai sensibil în cazul proiectelor derulate pe arii care traversează mai multe țări, cum sunt cele din zona Mării Caspice, susțineau ele.
„Milioane de cetățeni vor putea acum să afle ce bani primesc guvernele lor de la companiile din sectorul resurselor naturale, să întrebe ce se face cu acești bani în interes public și să tragă la răspundere autoritățile dacă nu văd nici un beneficiu de pe urma acestor bani”, susțineau, în schimb, cei de la Global Witness, unul dintre ONG-urile care au militat pentru această reformă.
5 septembrie ecomomica.net: Nuclearelectrica la preţ de chilipir. De ce este riscant plasamentul în acţiunile SNN?
Capitalizarea bursieră sau valoarea de piaţă a operatorului Centralei Nucleare de la Cernavodă a scăzut până la un minim istoric, de puţin peste două miliarde de lei. Situaţia pare aberantă din moment ce numai lichidităţile companiei Nuclearelectrica (SNN) depăşesc 1,2 miliarde de lei, iar activele nete sunt de 3,6 ori mai mari decât valoarea de piaţă, consacrată la Bursa de Valori Bucureşti (BVB). Analiştii consultaţi de ECONOMICA.NET explică prudenţa investitorilor.
Dincolo de prăbuşirea conjuncturală a cotaţiilor din august, acţiunile Nuclearelectrica (SNN) au fost penalizate de piaţă încă de la listarea de acum doi ani. Au scăzut aproape constant, pierzând peste 40% faţă de preţul de închidere al celei dintâi zile de tranzacţionare la Bursa de Valori Bucureşti (BVB) din 4 noiembrie 2013, până la 6,87 lei / titlu, vineri 4 septembrie.
La acest preţ, compania valorează puţin peste 2,05 miliarde de lei (463 milioane de euro), adică doar cu 70% mai mult decât banii lichizi din conturile bancare (depozite şi numerar), sau de 3,6 ori mai puţin decât valoarea activelor nete (active minus datorii) şi de 2,5 ori mai puţin decât capitalurile proprii nete (capitaluri proprii minus datorii), potrivit bilanţului la 30 iunie 2015.
Gradul de subevaluare al SNN poate fi apreciat şi cu multiplicatorul faţă de venituri, la care se vinde acum compania la bursă. Preţul la bursă este de doar 2,7 ori mai mare decât veniturile anualizate, ceea ce poate părea puţin faţă de cotaţiile curente obişnuite pentru România de 3 – 5. Multiplicatorul este calculat în condiţiile în care seceta şi debitul Dunării a impus adeseori prudenţă la operarea centralei.
Multiplicatorul ar fi şi mai mic, dacă veniturile ar fi laun nivel obişnuit. Veniturile pe primul semestru sunt de peste două ori mai mici decât cele bugetate şi din cauza modului controversat în care autorităţile echilibrează diferitele tipuri de furnizori de electricitate în coşul consumatorului. (Uneori sunt menţinuţi în funcţiune furnizori scumpi ca termocentralele, în dauna SNN).
La nivelul veniturilor de anul trecut, multiplicatorul de vânzare al SNN este de abia 1,1.
Totuşi, piaţa nu are încredere în viitorul SNN şi nu pariază pe el. Chiar dacă societatea a distribuit anul trecut acţionarilor dividende cât 70% din profit, îi este pusă la îndoială capacitatea de a face profit pe termen lung, potrivit analiştilor consultaţi de ECONOMICA.NET.
„Nuclearelectrica are o poveste complicată. Există argumentele contra cunoscute, precum taxa de stâlp (pe construcţii speciale, n.r.), reţinerea obişnuită a investitorilor faţă de domeniul nuclear (susceptibil de reglementări suplimentare) şi cererea de electricitate care se menţine la un nivel redus. În plus, însă, mai avem de a face şi cu nevoile de investiţii, care se vor adăuga celor curente de mentenanţă şi vor creşte pe măsură ce reactorul 1 se apropie de sfârşitul perioadei normate de funcţionare, peste 10 ani. Nu ştim de unde şi cum va obţine compania aceste resurse”, a spus unul dintre analiştii consultaţi de ECONOMICA.NET, care a preferat anonimatul pentru a nu fi acuzat de conflict de interese. Opinia lui este larg împărtăşită în piaţă.
Înşişi oficialii companiei devin ezitanţi când vine vorba despre viitor. Ei consideră că, „pe termen scurt şi chiar mediu (n.n.), societatea beneficiază de o lichiditate bună”, potrivit raportului pe primul semestru din 2015. Altfel spus, este posbil dar nu este deloc sigur ca lichidităţile companiei să fie suficiente pe termen mediu. Cât despre termenul lung, care vizează înlocuirea echipamentelor de la Unitatea 1 a CNE – nici un cuvânt.
Pe termen scurt, „şi chiar mediu”, acţiunea SNN poate fi un plasament profitabil, dacă acesta este realizat cu evitarea greşelilor fundamentale ale începătorilor pe piaţă.
