21 septembrie, cursdeguvernare.ro: Prognoza de toamnă și sursele de performanță: Până în 2020 PIB ar urma să treacă de 200 miliarde euro

PIB-ul României ar urma să crească într-un ritm accelerat pe perioada 2016 – 2019, potrivit prognozei de toamnă elaborate de Comisia Națională de Prognoză (CNP).

Conform acestei estimări oficiale, de la 3,4% în acest an, avansul economic se va majora anul viitor la peste patru puncte procentuale și va urca spre 4,7% în anul 2019. Adică PIB-ul se va majora cu aproape o cincime în termeni reali până în 2020.

Câteva observații:

De remarcat că anul 2014 apare ca fiind cel mai slab din acest șir de date, odată cu mutarea accentului creșterii economice dinspre export spre consumul intern.

Anul 2015 include cel mai mare decalaj pozitiv între consumul gospodăriilor și majorarea PIB ( +1,1%), după care se va reveni spre o poziționare echilibrată a acelor doi indicatori și chiar la o mică rămânere în urmă a consumului gospodăriilor pentru 2019.

Dacă se va înfăptui prognoza CNP, care vede un curs de schimb în scădere al euro față de leu de la 4,45 lei/euro în acest an spre 4,40 lei/euro în anii 2018-2019, ar urma să rezulte pe termen mediu o creștere semnificativ mai mare  a PIB-ului exprimat în euro față de cel calculat în termeni reali.

Astfel, în 2019 față de 2014, ar urma să avem o creștere economică de 37,2% în euro față de una de numai 22,7% în termeni reali.

Practic, CNP anunță că o parte importantă a avansului de productivitate ar trebui să se ducă înspre întărirea monedei naționale, nu doar în termeni reali dar și ca nivel nominal în raport cu moneda unică europeană.

Cam 60% din majorarea rezultatului economic al României ar urma să vină din performanța mai bună contabilizată în lei iar 40% din aprecierea leului în raport cu euro.

Procesul de convergență către zona euro se va regăsi și la nivelul prețurilor. Acestea vor crește ca expresie în euro odată cu majorarea suplimentară a PIB pe calea aprecierii leului și reducerea mai rapidă a decalajelor față de Occident pe această cale. De aceea, se impune o alegere atentă a momentului de adoptare a monedei unice, chiar dacă îndeplinirea criteriilor impuse la Maastricht va putea fi menținută în anii următori.

Evoluția salariilor

Majorarea câștigurilor salariale atinge un maxim în acest an, se va păstra peste avansul PIB și în 2016, după care se va înjumătăți și va coborî sub nivelul creșterii economice în perioada 2017 – 2019.

Pragul de 2.000 de lei câștig salarial mediu net pe economie ar urma să fie trecut în 2017 iar cel de 3.000 lei câștig salarial mediu brut pe economie în 2019.

Ne aflăm, așadar, în plină perioadă de ”creștere promoțională a salariilor”, după care lucrurile se vor liniști și se vor stabiliza la un nivel mai redus de creștere, pe măsură ce turația motorului intern de creștere economică va fi redusă și împinsă din nou manșa motorului pentru exporturi.

Sursele de creștere: Fără investiții ?

În ce privește sectoarele economice care ar trebui să aducă sporul de valoare adăugată brută care să contribuie la creșterea PIB, în viziunea CNP situația se prezintă după cum urmează:

Se poate observa că CNP mizează pe reluarea unei creșteri mai consistente în sectorul industrial, care ar trebui să-și conserve rolul principal în avansul PIB din 2016 încolo, cu rezultate plasate între 5% și 6% pe an. Este, însă, destul de greu de anticipat o revenire atât de robustă, după o perioadă în care investițiile au fost în suferință.

Construcțiile sunt și ele vizate să contribuie semnificativ la ridicarea PIB, cu ritmuri de circa 6% pe an, în timp ce serviciile ar urma să revină la un ritm de circa 4% pe an din 2017, după un mic recul anul viitor.

După o cădere estimată la trei procente în acest an, agricultura va reveni în 2016 la nivelul din 2014, pentru a conserva apoi un ritm de aproape 2% pe an.

 

21 septembrie, postare pe blog: Indicele inovației 2015: ce separă România de Germania?

Sursa:

 https://logec.ro/indicele-inovatiei-2015-ce-separa-romania-de-germania/

Conform Global Innovation Index 2015, România ocupă locul 54 în clasamentul mondial, iar Germania locul 12. România este situată cel mai prost dintre țările ex-comuniste: Cehia ocupă locul 24 în lume, Ungaria este pe locul 35, Bulgaria este pe 39, Polonia pe 46. Până și Belarus (locul 53) este înaintea noastră.

Ierarhia este stabilită în urma evaluării mai multor aspecte, grupate în 7 seturi de indicatori care se referă la calitatea instituțiilor, capitalului uman, infrastructurii, complexității pieței, structurii afacerilor, producției de tehnologie și producției creative. Primii cinci indicatori sunt considerați “de input”, iar ultimii doi “de output”. Prin împărțirea indicatorilor de output la indicatorii de input se obține rata eficienței inovației, adică randamentul cu care inputul este transformat în output.

România este printre ultimele țări din blocul fost-comunist, inclusiv la eficiența inovației (Moldova stă în schimb, foarte bine!). Ocupăm poziția 58 în clasament, în vreme ce Cehia este pe locul 11.

Ținând cont de nivelul de dezvoltare economică, România este foarte aproape de frontiera dintre țările competitive și cele necompetitive:

Bineînțeles că România are un scor destul de mic la toate capitolele analizate în raport, dar mi s-a părut interesant de văzut unde anume înregistrează scorul cel mai mic – față de o țară dezvoltată precum Germania. Calculul intuitiv este următorul: dacă decalajul dintre România și Germania nu este uniform distribuit pe toate domeniile, atunci politica optimă de atenuare a acestui decalaj ar trebui să vizeze reformarea acelui sector unde țara noastră stă cel mai prost – adică schimbarea situației în domeniul unde înregistrăm un, să-i spunem, dezavantaj comparativ.

Dintre toate cei șapte seturi de indicatori luați în calcul, cea mai mare diferență între România și Germania se înregistrează nu la calitatea infrastructurii (cum v-ați aștepta…), ci la calitatea educației, unde ne aflăm cu 63 de locuri mai jos decât Germania în clasamentul mondial. Apoi, stăm prost, în ordine, la complexitatea pieței, producția creativă, la complexitatea afacerilor. Da, stăm foarte prost și la capitolul infrastructură, cu 40 de locuri mai jos în ierarhia globală, dar relativ mai puțin prost decât la aspectele menționate anterior.

Așadar, dacă vrem să ajungem o economie axată pe inovație, care este domeniul care ar trebui vizat în primul și în primul rând? Ei bine, acesta nu este infrastructura, în ciuda obsesiei unora cu construcția de autostrăzi, ci educația.

Ce ar fi de făcut? Eu zic că problema (și soluția) are două dimensiuni: una cantitativă și una calitativă. Dacă analizăm cifrele, vedem că nemții investesc mult mai mult în capital uman decât românii. Poate fi și o mică „iluzie optică” la mijloc, din cauza industriei subterane a meditațiilor din România care nu este luată în calcul. Dar cert este că cheltuielile publice și private sunt mult mai mari la ei decât la noi. Pe de altă parte, așa cum spuneam, România investește prost banii în educație, prăpădind resurse enorme: 350 000 de tineri fără Bac înseamnă o autostradă risipită în patru ani.

Soluția ar consta în reformarea sistemului educațional, de la bază, astfel încât să permitem mai multă competiție (între școli, între profesori) și o libertate mai mare de alegere pentru părinți și elevi/studenți. Căpușele educației ar fi îndepărtate și acest lucru ar rezolva aspectul calitativ.

În plus, am putea ușura povara fiscală de pe sistemul educațional, astfel încât acesta să devină atractiv pentru investiții private și pentru forța de muncă. De exemplu, scutirea de impozitare practicată în domeniul IT ar putea fi extinsă la sectorul educației, pentru a reține în țară, în școli și în facultăți, specialiștii care altminteri își caută în job mai bine plătit în mediul de afaceri sau în străinătate.

 

21 septembrie, jurnalul.ro: Cât ne costă „jandarmul” care ne păzește bugetul

România nu mai are nevoie de bani de la FMI, situaţia economică este suficient de solidă ca să nu mai fim constrânși să ne împrumutăm la instituţia de la Washington. Nu am mai tras nici măcar un euro, din 2011, deşi de atunci am mai avut două acorduri, în valoare totală de 5,5 miliarde de euro, pe care le-am încheiat doar ca să avem o plasă de siguranţă.

Actualul acord va expira la finele lui septembrie şi deja atât autorităţile române, cât şi analiştii economici cred că ar fi bine să începem tratativele pentru o nouă înţelegere, a patra consecutivă. Neîncrederea că putem să ţinem în frâu cheltuielile bugetare în 2016, an electoral, că putem să păstrăm un ritm decent de creştere economică, dar şi situaţia incertă în care se află economia mondială sunt principalele motive.

„Avem an electoral în 2016 şi deja există foarte multe discuţii, pe lângă aprobarea Codului Fiscal, care au impact bugetar negativ. Discuţii despre creşterea cheltuielilor sociale cu salariile şi probabil şi cu pensiile, am auzit despre o iniţia¬tivă prin Parlament despre a 13-a pensie”, a declarat Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal şi economist-şef Raiffeisen Bank. „În economia globală iar se adună nori, sunt probleme în China, atunci când se va produce creşterea ratei de politică mone¬tară a SUA, vor apărea efecte pe pieţele financiare, va afecta şi creşterea economică din Europa. Este bine să menţinem o relaţie cu FMI”, a spus profesorul de economie Daniel Dăianu, fost ministru de Finanţe. Nu faptul că avem sau nu acord cu FMI ne va pune într-o lumină bună în ochii investito¬rilor, ci ceea ce vom face, spune Radu Crăciun, preşedintele Asociaţiei Analiştilor Finan ciar-Bancari şi economist şef BCR. Problema este că am dovedit în timp că fără FMI nu avem capacitatea de a lua decizii economice corecte.

„Depinde de ce vom face, dacă vom merge fără Fond, dar nu luăm decizii riscante, România va fi foarte bine privită pe pieţele internaţionale. Pe de altă parte, dacă, odată eliberaţi de chingile Fondului, vom începe să facem ca în trecut, să dăm drumul la cheltuieli, pieţele ne vor penaliza”, a explicat Crăciun.

Patru tipuri de acorduri

Stand-by (SBA). Plăţile sunt condiţionate de realizarea unor obiective. Creditul este luat în etape după gradul în care sunt îndeplinite condiţiile impuse. Poate fi tratat şi preventiv.

n Linie de credit f lexibilă (FCL). Este pentru ţările cu fundamente economice puter¬nice şi plata nu este condiţio¬nată de realizarea de obiective.

n Linie de precauţie şi lichidi¬tate (PLL). Este destinat ţărilor care nu îndeplinesc standardul pentru FCL, dar nu necesită ajustări de politici economice.

n Facilităţi de Finanţare Extinsă (EFF) este destinată în special ţărilor în criză care se confruntă cu dezechilibre struc¬turale şi care nu pot fi reme¬diate pe termen scurt.

Plasă de siguranţă: 16 milioane de euro

Ultimele două acorduri pe care le-a avut România au fost de tip stand-by, însă autorităţile române le-au tratat preventiv, adică nu au tras niciun ban. Au preferat să ştie că au la dispoziţie o sumă de bani în caz de nevoie. Acordul dintre 2011-2013 a fost în valoare totală de 5,3 mld. de euro, dintre care 3,5 mld. de euro de la FMI, 1,4 mld. de euro de la CE şi 0,4 mld. de la BM. Actualul acord este de 4 miliarde de euro, sumă împărțită egal între FMI şi Uniunea Europeană. Deci, una peste alta, România a avut pusă deoparte de la FMI suma de 5,5 mld. de euro din care nu a tras niciun ban. Totuşi, pentru aceştia România a plătit un comision de neutilizare de 0,15 la sută pe an, adică 16 milioane de euro, în patru ani.

Între a nu avea o relaţie cu nimeni şi a face deficit bugetar de 4%, cum era să se întâmple dacă nu se reexamina Codul Fiscal, cum e mai bine? De ce să nu ai un acord care să te protejeze, mai ales dacă privim la ce se întâmplă în economia globală?

Daniel Dăianu, fost ministru de Finanţe

Cine mai are acord în UE

Dintre toate ţările din UE, numai Cipru, Grecia şi Polonia mai au acum acor¬duri în derulare cu FMI. Primele două au aranja¬mente de tipul Facilităţi de Finanţare Extinsă, care se acordă ţărilor aflate în criză. În schimb, Polonia are cel mai lejer acord, cel de tip linie flexibilă.

Faptul că nu suntem în stare să avem politici economice coerente pe picioare proprii spune multe despre guvernanța economică din România. De câte ori am aban¬donat relaţia cu FMI am acumu¬lat dezechilibre masive.

Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal

22 septembrie, wall-street.ro: Georg Kovacs, EOS KSI: Romanii isi achita datoriile scadente mult mai repede comparativ cu anul trecut

Rata platilor in randul consumatorilor romani cu datorii s-a imbunatatit semnificativ, potrivit unui studiu realizat de compania de colectare de creante EOS KSI. Astfel, in prezent, 75% dintre facturi sunt platite la timp, ceea ce inseamna o crestere de 5 puncte procentuale peste nivelul de anul trecut, spune Georg Kovacs, directorul general al companiei.

“Economia romaneasca isi revine incet-incet dupa criza financiara globala. Factori precum scaderea treptata a inflatiei si o usoara scadere a ratei somajului au un efect pozitiv asupra situatiei economice si, prin urmare, asupra sigurantei platilor”, declara Georg Kovacs.

Seful EOS KSI spune, de asemenea, ca acest lucru se reflecta si in durata mai scurta a intarzierilor de plata: dupa expirarea termenului de plata normal, clientii isi achita datoriile scadente mult mai repede comparativ cu anul trecut. “Daca in 2014 companiile trebuiau sa mai astepte inca 19 zile pentru efectuarea platilor din partea clientilor persoane fizice si 33 de zile pentru sumele datorate din partea clientilor corporativi, in prezent, intarzierile au ajuns la 12, respectiv 24 de zile de la incheierea termenului stabilit”, afirma Georg Kovacs (foto).

Studiul EOS intitulat “Comportamente de plata europene” 2015 a fost realizat de catre institutul de cercetare a pietei TNS Infratest. Potrivit acestuia, motivele pentru intarzierea efectuarii platilor sau pentru neplata facturilor in cazul persoanelor fizice sunt de somaj (principala cauza), probleme temporare cu lichiditatile, supraindatorarea, neglijenta, situatia economica actuala, neplata intentionata sau plangeri impotriva serviciilor. In acelsi timp, in sectorul B2B (persoane juridice), problemele temporare cu fluxul de numerar si neplata facturilor de catre propriii clienti sunt principalele motive pentru incapacitatea de plata.

“In pofida tendintei pozitive, numarul intarzierilor de plata si a platilor neonorate inca nu a atins un nivel acceptabil din punct de vedere economic”, continua Kovacs. Potrivit studiului EOS, din cauza intarzierilor inregistrate in lantul de plata, companiile au de suferit de pe urma profitului in regres si a numeroaselor probleme de lichiditati, chiar daca acestea sunt putin mai mici comparativ cu anul anterior. In pofida acestui aspect, in cele mai multe cazuri, companiile romanesti nu au stabilite structuri speciale pentru managementul creantelor.

Potrivit studiului, o pondere de 16% dintre companiile de tip B2C care au participat la studiu nu au procese standardizate pentru recuperarea creantelor. Este cel mai mare procent din toate tarile Europei de Est. Pana acum, majoritatea companiilor (B2C: 57%, B2B: 62%) si-au folosit propriile resurse pentru incasarea creantelor. Numai 27% din companiile B2C si 32% din companiile B2B si-au externalizat integral sau partial procesul de management al creantelor catre specialisti in colectarea debitelor.

“Colaborarea cu specialisti in domeniul colectarii debitelor restabileste nivelul lichiditatilor si le permite companiilor sa se concentreze pe activitatea pe care o desfasoara”, afirma Kovacs. Potrivit studiului EOS, companiile care lucreaza deja cu un specialist in colectarea debitelor apreciaza in mod special know-how-ul furnizorului de servicii, asigurarea lichiditatilor precum si economiile generate. “Doar cateva companii au recunoscut acest lucru pana acum; cele mai multe dintre ele sunt preocupate de inregistrarea unor costuri suplimentare”, afirma Kovacs.

In opinia sa, cu toate ca practicile de plata ale clientilor romani s-au imbunatatit fata de anul trecut, companiile implicate in studiu au fost precaute in ceea ce priveste estimarile pe doi ani.”Cei mai multi respondenti (49% din companiile B2C si 45% din companiile B2B) presupun ca efectuarea la timp a platilor va stagna. Pe de alta parte, numai 27% (B2C) si 33% (B2B) dintre companii se asteapta la o noua crestere a platilor efectuate la timp”, mai spune Georg Kovacs.

Piata de colectare creante din Romania a inceput sa se dezvolte in 2003-2004, odata cu cresterea imprumuturilor. In prezent este alcatuita din aproximativ 10 jucatori mari (atat locali, cat si internationali) si aproximativ 40 de jucatori de marime medie si mica. Pe langa jucatorii existenti, isi fac simtita prezenta cateva fonduri de investitii internationale mari, care sunt cumparatori activi pe piata.

In 2014 piata de colectare creante este estimata la aproximativ 280 milioane lei (aproximativ 63 milioane euro). Au fost luate in calcul cifrele de afaceri ale agentiilor de colectare precum si ale cabinetelor de avocatura specializate in servicii de colectare creante. In 2014 piata a crescut cu 10% in comparatie cu 2013, datorita cresterii procesarii portofoliilor de creante achizitionate.

 

22 septembrie, postare pe blog, Florin Citu: In apararea volatilitatii

Sursa:

 https://florincitu.wordpress.com/2015/09/22/in-apararea-volatilitatii/

Criza economica din 2008 a fost irosita. Toata aceasta convulsie globala nu a produs nicio idee noua. Ramanem cu aceleasi institutii populate de aceiasi oameni. Chiar daca au demonstrat cu fiecare criza ca nu pot sa faca nimic sa elimine volatilitatea ciclului economic acestia se simt indreptatiti mai mult ca oricand sa incerce din nou. O fac in numele macrostabilitatii, in numele sustenabilitatii. Cum poti sa te opui cuiva care intervine cu bocancii in economie in numele macrostabilitatii ?

Cum poti sa-i explici unui tehnocrat sau politician care justitica politici fiscale si monetare interventioniste, care schimba comportamentul in economie cand spune ca o face in numele sustenabilitatii? Nu poti. Esti imediat etichetat dusman, economist irational si chiar extremist. Iar cand ii rogi sa explice ce inseamna macrosabiiltatea, sustenabilitatea te iau peste picior. Apoi iti recita aceeasi poezie despre deficitul bugetar sustenabil, datoria publica ca procent din PIB sustentabila, rata de inflatie, rata somaj si bineinteles dinamica nici prea prea si nici foarte foarte a PIB.

Tehnocratii nostri nu sunt diferiti. O relaxare fiscala prea abrupta nu este buna pentru ca nu este sustenabila. Cand intrebi ce inseamna prea abrupta nu stiu ce sa-ti raspunda. Nu ar spune ca nu exista niciun standard, nicio regula. Nu ii auzi spunand ca efectul depinde de cum raspunde economia de exemplu si ca ei nu au cum sa stie acest lucru inainte. Nu, ei se opun pentru ca asa simt ei. Pentru niste oameni care lucreaza cu cifre se bazeaza prea mult pe sentimente. Chiar daca le aduci exemple si le arati ca ce au simtit ei timp de 25 de ani a facut din Romania cea mai saraca tara tot nu te asculta. Ei stiu cel mai bine si mai ales mai bine decat inteligenta colectiva.

Oricum am da-o macrostabilitatea si sustenabilitatea pot sa fie atinse doar prin interventii. Asa ne spun tehnocratii si politicienii. Piata , deciziile noastre colective pe care le facem in interesul propriu nu pot sa duca economia catre acel nexus al economiei unde legaturile dintre toate sectoarele sunt stabile. Suntem irationali, nu stim ce vrem cu adevarat si exageram. Altfel spus suntem oameni. Dar nu si tehnocratii. Ei sunt speciali. Ei stiu mai bine care este nivelul optim pentru rata de schimb. Acestia stiu cel mai bine ca este optim ca statul sa cheltuieasca cea mai mare parte din taxe pe salarii, pensii si ajutoare sociale – de exemplu

Consumul reprezinta o tinta favorita a atacurilor in numele macrostabilitatii si sustenabilitatii. Ca orice altceva in lumea acestor specialisti consumul este bun dar cu masura. Intodeauna ne spun ca analizeaza cu atentie, fac calcule si sunt gata sa intervina in cazul in care cosnumul devine un pericol pentru obiectivul maret al macrostabilitatii. Degeaba le explici ca in orice economie consumul reprezinta cel mai important motor. Da, ne spun acestia, dar cu moderatie. Cand incerci sa afli ce inseamna moderatie iti arunca tot felul de cifre care ar trebui sa arate ca peste un anumit nivel consumul devine periculos pentru stabilitate. De obicei cifrele sunt legate de experiente din trecut si legaturi netestate empiric intre aceastea si dinamica produsului intern brut.

Acest mod de lucru al tehnocratilor nu este nou. Se uita la dinamica variabilelor macro, la deficite si cum acestea depasesc un prag ales arbitrar intervin ca sa restabileasca ordinea in economie. Totul trebuie temperat. Luat cu moderatie. Sa nu exageram. Nu ne grabeste nimeni. Si multe altele de acest gen. Numai ca in ciuda acestor interventii si a vigilentei tehnocratilor ciclul economic isi vede de dinamica proprie ignorand incercarile disperate ale tehnocratilor de a-l imblanzi.

Exista si o alta abordare. In primul rand ar insemana ca tehnocratii sa nu se mai creada superiori. Sa pastreze o doza sanatoasa de umilitate. Dupa aceea ar insemna o schimbare de abordare. In loc sa intervina agresiv in toate sectoarele economiei ar trebui sa construiasca un sistem economic puternic dar flexibil. Ar trebui sa inteleaga ca nu o sa poata niciodata sa estimeze corect urmatoarea criza economica. Nici momentul si nici sectorul economica in care va avea loc. A merge pe aceasta strategie inseamna doar resurse irosite. Este mult mai eficient sa foloseasca resursele pentru a construi un sistem economic care sa poata sa absoarba orice soc negativ foarte usor. Optim ar fi sa poata sa construisca un sistem economic care sa beneficieze de pe urma unui soc negativ.

Un sistem economic puternic si felxibil este un sistem economic in care exista cat mai putine bariere. Capitalul si forta de munca se pot misca foarte rapid dintr-un sector care nu performeaza catre altele din economie care au nevoie de aceste resurse. Acest lucru inseamna ca sunt eliminate barierele de intrare si de iesire. Poti sa intri pe o piata usor ca antreprenor sau ca angajat dar esti eliminat si foarte usor ca angajat si antreprenor. Doar pentru ca nu exista bariere te poti muta intr-un sector unde exsita oportunitati.

Elimina aceasta abordare volatilitea din sistemul economic? Nu. Dar aceast tip de structura beneficiaza de pe urma volatilitatii. In orice sector exista rata a randamentelor care scade in timp. In acest sistem este mult mai usor sa elimini acele parti din economie care nu sunt profitabile. Astfel alocarea resurselor este eficienta si nu se cheltuiesc resurse pe proiecte moarte. In acest sistem nu raman in picioare proiecte, indiferent de sector, doar pentru ca au o legatura speciala cu clasa politica.

Romania nu are nevoie de mai multi bani sau capital pentru a prinde din urma tarile dezvoltate. Are nevoie de o schimbare de mentalitate si de idei noi.

 

22 septembrie, stiritvr.ro: Sistemul de pensii, în echilibru fragil. Raportul pensionari-angajaţi este 1:1

Sistemul de pensii din România a ajuns la o remiză: raportul dintre pensionari şi angajaţi este de unu la unu. Este un prim semnal, spun analiştii, care arată că piaţa muncii din România a devenit atractivă şi tot mai mulţi români preferă să muncească în ţară. Suntem departe însă de a rezolva deficitul cronic de la fondul de pensii, care se apropie acum de 10 miliarde de lei

România are acum 5.300.000 de pensionari. Cei mai mulţi vârstnici care au ieşit din câmpul muncii sunt în Capitală şi în judeţul Prahova.

În profil teritorial, modificările sunt lente, extremele se păstrează, raportul cel mai mare, de 18 pensionari la 10 salariaţi, se înregistrează în Giurgiu, iar cel mai mic raport, de 5-6 pensionari la 10 salariaţi, este în Bucureşti, arată Andreea Cambir, director în cadrul INS.

Economiştii atrag atenţia că raportul de unu la unu între angajaţi şi pensionari nu rezolvă deficitul fondului de pensii. Bugetul asigurărilor sociale de stat cheltuieşte cu 37 la sută mai mult decât adună din contribuţia angajatorilor şi a angajaţilor.

Problema noastra cea mai mare nu este ca avem un număr mare de pensionari; problema noastră este gradul de ocupare. Acesta a crescut şi şomajul a scăzut şi din această cauză raportul s-a modificat, explică Adrian Marius Dobre, secretar de stat în Ministerul Muncii.

La capitolul pensii, românii sunt mult în urma celorlalţi europeni.

Cel mai mult câştigă pensionarii din Bucureşti, Hunedoara şi Braşov, iar cei mai puţini bani îi primesc pensionarii din Giurgiu – în medie, puţin peste 700 de lei lunar.

VIDEO

http://stiri.tvr.ro/sistemul-de-pensii-in-echilibru-fragil-raportul-pensionari-angajati-este-1-1_65449.html

22 septembrie, stiritvr.ro: În căutarea banilor pentru salariile medicilor

Peste o săptămâna intră în vigoare decizia de majorare a salariilor cadrelor medicale cu 25 la sută. Până acum, însă, nu se ştie cum şi dacă banii vor ajunge la timp în conturile lor. Pentru a-i putea plăti pe medici şi pe asistente, spitalele ar trebui să facă disponibilizări sau să nu mai cumpere medicamente.

Decizia luată de guvern prevede majorări nu numai pentru salariul de bază, ci şi pentru sporuri, ore suplimentare şi gărzi. Asta înseamnă că un spital judeţean cu aproape 1500 de medici şi asistente trebuie să plătească un milion de lei în plus, în fiecare lună.

Un efort financiar uriaş, în condiţiile în care nu există bani suficienţi nici măcar pentru salariile nemajorate.

Bugetul spitalelor acoperă acum doar strictul necesar. Dacă nu vor fi bani suficienţi pentru salarii, managerii ar putea recurge la soluţii extreme.

Spitalele au trei surse de finanţare – Casa Naţională de Asigurari de Sănătate, ministerul şi Consiliile Judeţene. Banii pentru salarii vin în baza contractului încheiat cu CNAS.

O sursă de finanţare ar putea fi şi economiile făcute prin introducerea cardului de sănătate. În prima lună de utilizare s-au economisit peste 90 de milioane de lei. Prea puţin, însă, faţă de cele peste 140 de milioane de lei necesare lunar pentru a plăti salariile majorate ale medicilor.

VIDEO

http://stiri.tvr.ro/in-cautarea-banilor-pentru-salariile-medicilor_65447.html

22 septembrie, romanialibera.ro: 9 ani secetoși pentru asigurări

Piaţa de asigurări din România a raportat pierderi şi în 2014, pentru al nouălea an consecutiv, însă acestea au fost reduse considerabil (-97,44%) față de pierderea-record înregistrată în anul 2013. Cele mai multe pierderi provin de pe segmentul auto (RCA şi CASCO), unde rata daunei combinată depășește pragul de 100%, aceasta având efecte negative asupra rezultatului tehnic.

Astfel, la nivelul întregii piețe de asigurări, rezultatul net al activității din anul 2014 a fost negativ, pierderea totală situându-se la 35.543.431 lei. Față de anul 2013, rezultatul net a cunoscut o diminuare semnificativă a pierderii la nivelul întregii piețe cu 1.351.954.906 lei, se arată în raportul anual al Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF).

Valoarea profitului, cumulat la nivelul întregii piețe de asigurări din România, a fost de 326.193.638 lei, în creștere nominală cu 46,79% (o creștere cu 45,24%, în termeni reali) față de nivelul înregistrat în anul 2013.

Pierderea înregistrată de cele 16 societăți care au declarat rezultat net negativ a fost de 361.737.069 lei, în scădere nominală cu 77,53% (o diminuare cu 77,77%, în termeni reali) față de pierderea înregistrată în anul 2013.

Primele trei societăți care au obținut un rezultat net pozitiv la sfârșitul anului 2014 în mărime absolută de 163.261.988 lei (50,05% din profitul realizat de piață) sunt:

ALLIANZ-ȚIRIAC Asigurări, cu un rezultat net pozitiv de 73.495.266 lei, reprezentând 22,53% din profitul realizat pe întreaga piață a asigurărilor;

METROPOLITAN Life, cu 50.556.934 lei, respectiv 15,50% din profitul realizat pe întreaga piață a asigurărilor;

GENERALI România, cu 39.209.788 lei, având 12,02% din profitul realizat pe întreaga piață a asigurărilor.

La polul opus, cele mai mari pierderi care totalizează 163.261.988 lei (43,93% din pierderea totală) s-au raportat de următoarele societăți:

EUROINS România Asigurare-Reasigurare, cu un rezultat net negativ de 64.329.863 lei, reprezentând 17,78% din pierderea înregistrată la nivelul pieței;

UNIQA  Asigurări, cu un rezultat net negativ de 48.083.482 lei, reprezentând 13,29% din pierderea înregistrată la nivelul pieței;

Gothaer Asigurare – Reasigurare cu un rezultat net negativ de 46.518.222 lei, reprezentând 12,86% din pierderea înregistrată la nivelul pieței.

Auto pe toată linia

Piaţa de asigurări din România rămâne dependentă de poliţele auto, care aduc an de an pierderi companiilor. Conform ASF, în 2014, rata daunei  combinată (determinată ca sumă între rata daunei și rata cheltuielilor) a fost de 126% în cazul asigurărilor obligatorii (RCA) şi de 116% în cazul poliţelor facultative (CASCO). Chiar dacă rata combinată este în scădere față de 2013, aceste poliţe continuă să aducă pierderi societăţilor din piaţă.

De asemenea, indemnizațiile plătite pentru asigurările auto, respectiv 1.961.442.118 lei pe segmentul RCA şi 1.445.310.288 lei pe CASCO, au reprezentat  4,40% din totalul indemnizațiilor brute plătite pentru categoria asigurărilor generale (4.036.207.152 lei).

În ceea ce privește rezultatele tehnice obținute de societățile de asigurare în 2014, distinct pentru activitatea de asigurări generale și pentru cea desfășurată pe segmentul asigurărilor de viață, situația a fost următoarea:

– pentru activitatea de asigurări generale s-a înregistrat o pierdere în cuantum de 135.085.236 lei. Față de anul anterior, se constată o îmbunătățire a rezultatului tehnic la nivelul activității de asigurări generale, pierderea  diminuându-se cu peste 1,17 miliarde lei;

– asigurările de viață au fost profitabile pentru 13 societăți (inclusă și societatea EUREKO Asigurări), ale căror rezultate tehnice totalizează 200.078.244 lei, nivel aflat în creștere absolută cu aproximativ 51 milioane lei, respectiv 34,20% față de anul 2013. Alte 4 societăți au înregistrat pierderi din activitatea de asigurări de viață, a căror valoare cumulată se ridică la 51.386.955 lei, în scădere cu 31,03% față de 2013. Astfel, la nivelul întregii piețe, în anul 2014, activitatea de asigurări de viață a generat un rezultat tehnic pozitiv de 148.691.289 lei. Față de anul anterior se constată o sporire a rezultatului tehnic pozitiv cu 99,36%, ceea ce, în mărime absolută, a însemnat o creștere a profitului din activitatea de asigurări de viață cu 74.105.298 lei.

În anul 2014, primele brute subscrise, cumulate pentru cele două categorii de asigurări – generale și de viață – au totalizat 8.085.676.884 lei, în scădere cu 36.770.005 lei comparativ cu anul 2013, respectiv o scădere cu 0,45%, în termeni nominali, și cu 1,51%, în termeni reali. Piața de asigurări din România este dependentă de segmentul asigurărilor auto, care a reprezentat 69,54% din totalul primelor brute subscrise, aferente categoriei de asigurări generale în anul 2014, notează ASF.

23 septembrie, Economica.net: Analiză: Numărul companiilor care intră în insolvenţă scade, dar dimensiunea lor creşte

Numărul companiilor intrate în insolvenţă în primele şapte luni ale acestui an s-a redus la jumătate însă a crescut dimensiunea business-urilor afectate, arată o analiză a Casei de Insolvenţă Transilvania remisă, miercuri, AGERPRES.

Potrivit sursei citate, la finalul lunii august 2015 un număr de 227 de companii cu active de peste 1 milion de euro fiecare şi o cifră de afaceri de 5,4 miliarde de euro în 2014 (aproximativ 3,6% din PIB) aveau cel puţin câte o cerere de deschidere a procedurii de insolvenţă. Numărul total al angajaţilor celor 227 de companii era de circa 55.000 salariaţi (echivalentul numărului de salariaţi din întreg sistemul bancar românesc). Aceste companii înregistrau, la finalul anului 2014, datorii totale de 4,87 miliarde de euro (3,2% din PIB), dintre care 0,35 miliarde de euro către ANAF.

‘Analizând situaţia financiară a companiilor din România ce au o cerere de insolvenţă depusă, am realizat că este vorba despre multe companii medii şi mari, companii ce generează venituri importante la bugetul de stat, angajează multe persoane şi care sunt responsabile pentru alte business-uri pe orizontală şi pe verticală. Problemele lor financiare sau eventuala lor stare de insolvenţă ar afecta mai multe companii prin efectul de domino decât multitudinea de companii mici ce au intrat în insolvenţă la începutul crizei financiare. Deşi statisticile par încurajatoare prin scăderea numărului insolvenţelor, credem că motivele de îngrijorare ramân, prin dimensiunea efectului acestora’, a explicat Andreea Cionca-Anghelof, Asociat Coordonator CITR.

Pe de altă parte, analiza CITR arată că marii contribuabili datorau bugetului de stat 10,5 miliarde de euro la finalul lunii iunie 2015, cu circa 25% mai mult decât în urmă cu un an iar 1,4 miliarde de euro nu fuseseră încasaţi la scadenţă la sfârşitul lunii iulie 2015, din cauza lipsei de lichidităţi a companiilor ce iniţiaseră plata prin bilete la ordin, cecuri etc. (refuzuri la plată cu instrumente de debit). Practic, suma neîncasată este cu 35% mai mare faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, deşi numărul operaţiunilor refuzate la plata a scăzut cu 25%, fapt care arată că unele societăţi nu încasează sume din ce în ce mai mari, ceea ce le-ar putea ridica probleme de lichidităţi pe termen mediu.

Suma medie refuzată la plată a crescut cu 79%, de la 15.100 euro la 27.200 euro.

‘Având în vedere creşterea sumei medii a refuzurilor la plată, tragem concluzia că refuzurile la plată sunt făcute de companii mari, în consecinţă, ele sunt cele care nu încasează sumele datorate. Ceea ce vine ca un argument în plus pentru concluzia analizei noastre că societăţile medii şi mari sunt cele care încep să resimtă probleme de cashflow, lichiditate şi, în consecinţă, se confruntă cu situaţii de îndatorare şi supraîndatorare’, a mai spus Andreea Cionca-Anghelof.

Construcţiile, industria, serviciile şi comerţul sunt cele mai afectate domenii,

CITR a gestionat procedura insolvenţei a peste 800 de societăţi comerciale .

 

24 septembrie, postare pe blog: Excluderea din procedurile de achizitie publica a operatorilor implicati in trucarea licitatiilor. Impactul noilor directive europene

Sursa: http://www.contributors.ro/economie/excluderea-din-procedurile-de-achizitie-publica-a-operatorilor-implicati-in-trucarea-licitatiilor-impactul-noilor-directive-europene/

Consiliul Concurentei sanctioneaza pe banda rulanta companii mai mari sau mai mici pentru trucarea licitatiilor. Aceste sanctiuni sunt insa aplicate post factum, la mult timp dupa producerea efectelor acestui comportament anticoncurential. Or, principalul efect al trucarii licitatiilor[1] este ofertarea unor preturi necompetitive si, pe cale de consecinta, incheierea unor contracte dezavantajoase pentru autoritatile contractante.

Fara a nega rolul descurajant si preventiv al investigatiilor demarate si al sanctiunilor aplicate de Consiliul Concurentei (i.e. amenda de la 0,5% la 10% din cifra de afaceri[2]) sau chiar dreptul autoritatilor contractante de a solicita in instanta repararea integrala a prejudiciului cauzat, ramane intrebarea: ce mijloace au la dispozitie autoritatile contractante pentru a preveni acest prejudiciu ab initio? Au dreptul autoritatile contractante sa ii excluda din procedura pe ofertantii angajati in asemenea comportamente anticoncurentiale inainte sau pe parcursul derularii procedurii de atribuire? Si, dincolo de eventuala existenta teoretica a unui asemenea drept, ce se intampla in practica?

Excluderea ofertantilor din proceduri potrivit legislatiei nationale

(i) Excluderea pentru participarea la procedura in derulare cu nerespectarea regulilor de concurenta

Teoretic, “pe parcursul aplicarii procedurii de atribuire, autoritatea contractanta are obligatia de a lua toate masurile necesare pentru a evita situatiile de natura sa determine […] manifestarea concurentei neloiale” (art. 66 din O.U.G. nr. 34/2006).

Tot teoretic, autoritatile contractante au dreptul de a-i exclude din procedura pe ofertantii angajati in comportamente anticoncurentiale pe parcursul procedurii in derulare, prin respingerea ofertei dupa cum urmeaza:

• drept neconforma, in temeiul art. 36 alin. (2) lit. c) din H.G. nr. 925/2006, atunci cand oferta contine in cadrul propunerii financiare preturi care nu sunt rezultatul liberei concurente;
• drept inacceptabila, in temeiul art. 36 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, atunci cand ofertantul nu indeplineste o cerinta de calificare stabilita in documentatia de atribuire, respectiv prezinta informatii false in scopul demonstrarii indeplinirii criteriilor de calificare si selectie, cu incalcarea art. 181 lit. e) din O.U.G. nr. 34/2006; in cazul de fata, este vorba despre prezentarea unor informatii false in Certificatul de participare la licitatii cu oferta independenta, in cuprinsul caruia ofertantii/candidatii declara pe propria raspundere ca oferta prezentata in cadrul procedurii a fost intocmita cu respectarea regulilor de concurenta (conform Ordinului presedintelui ANRMAP nr. 314/2010).

In practica, insa, aceste cazuri de excludere s-au dovedit aproape imposibil de aplicat, deoarece autoritatile contractante nu au mijloacele de investigatie necesare pentru a identifica si, eventual, a dovedi in termenul scurt de evaluare prevazut de O.U.G. nr. 34/2006 (e.g. 25 de zile) ca preturile nu sunt rezultatul liberei concurente sau ca oferta prezentata nu a fost intocmita cu respectarea regulilor de concurenta.

Certificatul de participare cu oferta independenta ramane, astfel, o forma fara fond, o simpla formalitate, inca un document care trebuie semnat si depus de ofertanti. A nu se intelege ca ii negam rolul de atentionare si de preventie, insa legiuitorul ar fi trebuit sa mai faca niste pasi pentru ca acesta sa poata produce efecte in practica.

Aceasta realitate rezulta, de altfel, si din deciziile adoptate de C.N.S.C. in dosare in cadrul carora s-a invocat existenta unor indicii de natura a dezvalui un comportament anticoncurential al celorlalti participanti la procedura. In pofida existentei unor indicii clare de trucare a licitatiilor, in sensul Liniilor directoare OCDE privind detectarea participarii la licitatii cu oferte trucate (e.g. greseli identice in documentele de licitatie sau in scrisorile prezentate de diverse companii, cum ar fi erori de ortografie), Consiliul a decis nu o data ca sarcina probei incumba exclusiv contestatorului, fara ca macar sa dispuna reevaluarea ofertelor de catre autoritatea contractanta in considerarea indiciilor temeinice invocate. Este evident ca un contestator nu are mijloacele necesare pentru a dovedi in concretoasemenea fapte de natura oculta. Astfel, cata vreme se constata existenta unor indicii, opinam in sensul in care comisia de evaluare are obligatia de a analiza criticile aduse si de a face cercetarile ce se impun intr-o atare situatie, in virtutea principiului asumarii raspunderii si a obligatiei de verificare a modului de indeplinire a cerintelor de calificare.

De altfel, intr-un caz izolat (Decizia C.N.S.C. publicata in BO2013_1930[3]), Consiliul in mod corect a retinut ca: “se remarca faptul ca, la procedura de achizitie, comisia evaluatorie nu a cerut nicio explicatie celor doua ofertante prin prisma preturilor ofertate, context faptic din care se desprinde concluzia ca respectiva comisie nu a verificat dacapreturile din ofertele depuse sunt sau nu rezultatul liberei concurente si pot fi justificate. Vazand dispozitiile art. 36 alin. (2) lit. c) din Hotararea Guvernului nr. 925/2006, coroborate cu cele ale art. 72 alin. (2) lit. h) si i) din acelasi act normativ (care impun comisiei de evaluare atributia de a stabili care sunt ofertele inacceptabile sau neconforme, precum si a celor admisibile), autoritatea contractanta avea obligatia de a clarifica legalitatea oricarui pret suspect ofertat anterior luarii unei decizii in privinta ofertei. Pretul propus nu este un element pur formal al ofertei, prezumat a fi valabil si admis indiferent de cuantumul sau, ci reprezinta un element esential al propunerii financiare a carui realitate si legalitate trebuie sa fie verificata de comisia de evaluare si confirmata de ofertant prin documentele inaintate autoritatii”.

In sens diametral opus a statuat insa Consiliul in numeroase alte decizii, precum Decizia C.N.S.C. publicata sub BO2014_0517[4]: “Consiliul stabileste astfel avand in vedere faptul ca nicio norma care reglementeaza materia achizitiilor publice nu prevede atributia comisiei de evaluare de a efectua studiu de piata si de a compara oferta financiara a operatorului economic cu oferta primita de autoritate de la vreun furnizor, atributiile comisiei de evaluare fiind cele prevazute expres si limitativ la art. 72 alin. 2 din H.G. nr. 925/2006 […]”.

(ii) Excluderea pentru participarea la proceduri anterioare cu nerespectarea regulilor de concurenta

Spre deosebire de alte state europene, legislatia nationala nu ofera autoritatilor contractante instrumentele necesare nici pentru excluderea din procedurile ulterioare a operatorilor economici care au fost anterior implicati in trucarea licitatiilor, e.g. cei sanctionati de Consiliul Concurentei pentru incalcarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996[5].

Cazurile de excludere care, teoretic, ar fi trebuit sa fie relevante nu sunt in totalitate aplicabile, intrucat:

• art. 181 lit. c¹) din O.U.G. nr. 34/2006 – indeplinirea defectuoasa a obligatiilor contractuale – vizeaza doar incalcarea unor obligatii contractuale, nu si incalcarea unor obligatii legale, precum cele prevazute de art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996; in mod paradoxal, potrivit legiuitorului roman, este mai grava incalcarea obligatiilor contractuale, e.g. depasirea cu o zi a termenului de livrare, decat trucarea unei licitatii;
• art. 181 lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006 – condamnarea pentru o fapta care a adus atingere eticii profesionale – desi Noul Cod penal incrimineaza in premieradeturnarea licitatiilor publice[6], condamnarile pentru astfel de fapte sunt nu doar anevoioase, dar si extrem de rare.

Prin urmare, prevederile nationale in acest domeniu devin lipsite de eficienta practica. Pe de o parte, instrumentele legiferate cu privire la trucarea licitatiei in derulare sunt inaplicabile, data fiind imposibilitatea practica de a dovedi comportamentele anticoncurentiale in termenele scurte de evaluare. Pe de alta parte, excluderea din procedurile ulterioare a ofertantilor care au fost anterior implicati in trucarea licitatiilor este extrem de dificila, deoarece sanctionarea unui operator economic pentru trucarea unei licitatii de catre Consiliul Concurentei nu este suficienta pentru excluderea acestuia din procedurile de achizitie publica, fiind necesara condamnarea sa prin hotararea definitiva a unei instante judecatoresti.

Excluderea ofertantilor din proceduri potrivit legislatiei europene

La nivel european, s-a consacrat solutia inechivoca, sustinuta si de jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene[7], in sensul in care autoritatile contractante au dreptul de a-i exclude din proceduri pe ofertantii vinovati de “abateri profesionale”, in conformitate cu art. 45 alin. (2) lit. c) si d) din Directiva 2004/18/CE[8]. Acestea sunt, de altfel, chiar prevederile europene transpuse in legislatia romana prin articolele referite mai sus, i.e. art. 181 lit. c¹) si d) din O.U.G. nr. 34/2006.

Asadar, potrivit legislatiei europene, poate fi exclus din procedura orice operator economic care:

• a fost condamnat printr-o hotarare cu autoritate de lucru judecat, in conformitate cu dispozitiile legale nationale, pentru o fapta care aduce atingere eticii profesionale – in tot mai multe state europene, si mai nou si in Romania, trucarea licitatiilor atrage raspunderea penala a persoanelor fizice si/sau juridice implicate; acest caz nu se mai regaseste insa in noile directive europene, fiind considerat redundant, deoarece rezulta din decizia C.J.U.E. in cazul Forposta[9] ca se incadreaza si in categoria gravelor abateri profesionale;
• s-a facut vinovat de o grava abatere profesionala, dovedita prin orice mijloace pe care autoritatile contractante le pot justifica – s-a retinut in aceeasi decizie Forposta ca gravele abateri profesionale acopera toate comportamentele culpabile care au impact asupra credibilitatii profesionale a operatorului economic si nu doar incalcarea unor standarde etice ce tin de profesia respectivului operator; in lumina acestei definitii, este evident ca trucarea licitatiilor poate fi incadrata in aceste abateri; legislatia nationala nu acopera insa trucarea licitatiilor, data fiind terminologia mult mai restrictiva a art. 181 lit. c¹) din O.U.G. nr. 34/2006, i.e. “indeplinirea defectuoasa a obligatiilor contractuale” vs. “grava abatere profesionala”; mai mult, potrivit legislatiei europene, autoritatea contractanta poate dovedi abaterea profesionala prin “orice mijloace”, ceea ce implica o larga marja de discretie cu privire la excluderea ofertantilor pentru acest motiv (e.g. se poate interpreta ca pana si demararea unei investigatii de catre Consiliul Concurentei reprezinta un asemenea mijloc de proba).

Noile directive europene din materia achizitiilor publice

Directiva 2014/24/UE privind achizitiile publice si de abrogare a Directivei 2004/18/CE reglementeaza pentru prima data expressis verbis dreptul autoritatilor contractante de a exclude orice operator economic din procedurile de achizitie publica, pentru fapte comise atat inainte, cat si in timpul procedurii, “daca autoritatea contractanta are suficienteindicii plauzibile pentru a demonstra ca operatorul economic a incheiat cu alti operatori economici acorduri care vizeaza denaturarea concurentei” (art. 57 alin. (4) lit. d) din Directiva 2014/24/UE).

In ceea ce priveste interpretarea si aplicarea practica a textului citat, se subliniaza in mod corect in doctrina[10] ca:

• acest caz de excludere este in fapt un caz de abatere profesionala grava, astfel cum rezulta din paragraful (101) al Preambului la Directiva 2014/24/UE (i.e. “alte forme de comitere a unei abateri profesionale grave, cum ar fi incalcari ale normelor de concurenta”), astfel incat conditia gravitatii faptelor, de natura a ridica semne de intrebare cu privire la integritatea operatorului, prevazuta in acelasi paragraf, este relevanta si pentru acest caz de excludere;
• din folosirea expresiei “indicii plauzibile” rezulta ca nu este necesara o decizie formala (e.g. hotarare judecatoreasca, decizia Consiliului Concurentei) pentru a putea fi invocat acest motiv de excludere, ramanand la discretia autoritatilor contractante calificarea unor dovezi drept astfel de indicii;
• chiar daca textul normativ pare a limita aplicabilitatea acestuia doar la acordurile incheiate cu alti operatori economici, din interpretarea coroborata a dispozitiilor Directivei se poate concluziona ca, in fapt, acest articol acopera toate comportamentele anticoncurentiale prevazute de art. 101(1) din Tratatul de Functionare a Uniunii Europene si de legislatiile nationale din domeniul concurentei, inclusiv deciziile asocierilor de intreprinderi si practicile concertate;
• aplicarea acestui caz de excludere trebuie sa se faca cu respectarea principiului proportionalitatii, astfel cum rezulta din paragraful (101) al Preambului: “atunci cand aplica motive facultative pentru excludere, autoritatile contractante ar trebui sa fie atente in mod special la principiul proportionalitatii. Neregulile minore ar trebui sa duca la excluderea unui operator economic doar in circumstante exceptionale. Cu toate acestea, cazurile repetate de nereguli minore pot arunca asupra seriozitatii unui operator economic un dubiu care ar putea justifica excluderea lui.”

Raman insa multe zone gri in interpretarea art. 57 alin. (4) lit. d) din Directiva 2014/24/UE, care trebuie clarificate cu maxima atentie si precautie de legiuitorii nationali, pentru a asigura o implementare unitara si coerenta a acestor prevederi. Exempli gratia, Albert Sánchez Graells[11] ridica urmatoarele intrebari:

• Cum vor trata autoritatile contractante faptele de trucare a licitatiilor aflate in derulare? Vor avea acestea dreptul de a-i exclude pe operatori din proceduri imediat sau vor fi obligati sa astepte rezultatul investigatiei autoritatilor de concurenta? Este plauzibila aceasta din urma solutie in contextul termenelor scurte din legislatia achizitiilor publice?
• Ce garantii procedurale vor fi adoptate pentru a nu ajunge in practica la o “prezumtie de vinovatie” a operatorilor economici? Ce se va intampla daca decizia autoritatilor contractante se va dovedi in timp gresita? Vor putea solicita despagubiri operatorii exclusi din proceduri pe nedrept?

Noua reglementare ofera insa posibilitatea operatorilor economici (doar a celor care nu au fost exclusi din procedurile de atribuire printr-o hotarare definitiva) de a prezenta masurile de remediere adoptate cu privire la faptele imputate. Acestia trebuie sa demonstreze ca prezinta in continuare credibilitate, in pofida acestor fapte. Daca autoritatea contractanta va considera ca dovezile prezentate sunt suficiente, operatorul economic nu va fi exclus din procedura de achizitie, iar daca masurile vor fi considerate insuficiente, operatorului economic i se va comunica motivarea respectivei decizii.

In acest sens, operatorii economici vor trebui sa dovedeasca ca:

• au acoperit sau s-au angajat sa acopere prejudiciile cauzate;
• au clarificat complet faptele si imprejurarile, cooperand activ cu autoritatile competente; si
• au luat masuri concrete la nivel tehnic, organizational si in materie de personal, adecvate pentru a preveni orice noi fapte similare (aceste masuri vor fi evaluate tinand seama de gravitatea si de circumstantele particulare ale faptei).

In ceea ce priveste perioada in care operatorii economici vor putea fi considerati neeligibili in procedurile de achizitie publica in contextul acestor fapte, aceasta nu va putea fi mai mare de 3 ani de la data savarsirii faptei (cu exceptia cazului in care durata de excludere a fost stabilita prin hotarare judecatoreasca).

De lege ferenda

Paradoxal, in momentul de fata, operatori economici care au intarziat o zi livrarea produselor sunt exclusi din procedurile de atribuire, in considerarea certificatelor cu titlu negativ eliberate de autoritatile contractante (chiar si atunci cand nu au fost create prejudicii), in timp ce companiile sanctionate pentru trucarea licitatiilor sunt considerate in continuare eligibile pentru atribuirea contractelor publice. Aceasta, in conditiile in care se poate afirma cu lejeritate ca trucarea licitatiilor reprezinta in fapt furt din banii publici, cata vreme asemenea comportamente anticoncurentiale conduc la plata de catre autoritatile publice a unor preturi ce nu sunt rezultatul liberei concurente.

Se impune, asadar, alinierea de urgenta a legislatiei nationale la practicile europene in materie, astfel incat companiile implicate in astfel de practici sa poata fi excluse atat din procedura vizata de comportamentul anticoncurential, cat si din procedurile ulterioare. Solutia cea mai la indemana in acest sens este, evident, transpunerea in legislatia nationala a noilor prevederi europene din materia achizitiilor publice. Aceasta transpunere va trebui insa facuta cu maxima precautie si atentie la terminologia folosita si instrumentele stabilite, astfel incat sa se asigure echilibrul necesar intre nevoia reglementarii dreptului/obligatiei autoritatilor contractante de a-i exclude din proceduri pe operatorii cu comportament anticoncurential si necesitatea protejarii operatorilor economici de exercitarea abuziva si discretionara a acestui drept.

In primul rand, raportat la variantele alternative prevazute de Directiva 2014/24/UE pentru transpunerea prevederilor referite, va trebui clarificat daca autoritatile contractante vor avea dreptul sau obligatia de a-i exclude pe operatorii implicati in trucarea licitatiilor. Primul stat membru UE care a implementat noile directive, Marea Britanie, a optat pentru o excludere lasata la discretia autoritatilor contractante[12].

In schimb, art. 163 alin. (1) lit. d) din propunerea de Lege privind achizitiile publice[13], publicata de autoritatile romane la data de 21 iulie 2015[14], pare a stabili o obligatie in sarcina autoritatilor contractante de a-i exclude pe operatorii implicati in trucarea licitatiilor. Ne intrebam insa cum vor putea face aplicarea corespunzatoare a acestor prevederi autoritatile contractante care nu beneficiaza de pregatirea necesara in domeniul dreptului concurentei sau care nu au mijloacele necesare pentru a face verificarea si documentarea corespunzatoare a “indiciilor plauzibile” de trucare a licitatiilor.

In acest context, pentru a asigura transparenta si predictibilitatea procesului, va fi imperativ necesara clarificarea cazurilor si conditiilor in care o asemenea sanctiune trebuie aplicata, eventual pe calea unei reglementari tertiare comune, adoptate de Agentia Nationala pentru Achizitii Publice si Consiliul Concurentei.

Mai mult, intrucat aceasta sanctiune drastica poate avea un impact grav asupra activitatii companiilor, este recomandabil:

• fie ca descalificarea din proceduri sa derive din decizii general obligatorii, opozabile erga omnes, adoptate cu multa raspundere, profesionalism si coerenta de catre un singur organism competent, e.g. autoritatea de concurenta; in acest caz, va trebui clarificat daca o asemenea decizie va produce efecte imediat, doar de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti referitoare la actiunea in anulare a deciziei sau daca instantele pot suspenda executarea deciziei pana la data solutionarii definitive a dosarului;
• fie reglementarea dreptului autoritatilor contractante de a solicita opinia Consiliului Concurentei in perioada de evaluare a ofertelor; in acest caz, este esentiala stabilirea unui termen scurt (e.g. de maximum 5 zile lucratoare) pentru transmiterea de catre Consiliul Concurentei a opiniei cu privire la incadrarea comportamentelor identificate in categoria indiciilor plauzibile de natura a demonstra ca operatorul economic a denaturat concurenta, inainte sau in timpul procedurii respective.

[1] Pentru mai multe detalii cu privire la formele de trucare a licitatiilor: Practici anticoncurentiale in procedurile de achizitii publice. La ce sa fim atenti si cum putem actiona, Av. Bianca Bello si Av. Iulia Vass, VASS Lawyers:http://www.avocat-achizitii-publice.ro/2014/07/practici-anticoncurentiale-in-procedurile-de-achizitii-publice-la-ce-sa-fim-atenti-si-cum-putem-actiona/ .

[2] Art. 53 alin. (1) lit. a) din Legea concurentei nr. 21/1996

[3] http://www.cnsc.ro/wp-content/uploads/bo/2013/BO2013_1930.pdf

[4] http://www.cnsc.ro/wp-content/uploads/bo/2014/BO2014_0517.pdf

[5] Art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea concurentei nr. 21/1996, care interzicea expressis verbis”participarea, in mod concertat, cu oferte trucate la licitatii sau la orice alte forme de concurs de oferte”, a fost abrogat prin O.U.G. nr. 31/2015. Eliminarea acestei practici nu reprezinta insa o dezincriminare a acesteia, dat fiind ca lista intelegerilor anticoncurentiale si practicilor abuzive din Legea concurentei are un scop exemplificativ, iar nu unul limitativ. De altfel, cu titlu tranzitoriu, noua reglementare prevede in mod expres ca investigatiile declansate in legatura cu intelegerile si practicile care au fost eliminate se considera a fi declansate in baza interdictiilor generale prevazute de Legea concurentei. Mai multe detalii sunt disponibile aici.

[6] Art. 246 – Deturnarea licitatiilor publice – din Codul penal prevede ca „fapta de a indeparta, prin constrangere sau corupere, un participant de la o licitatie publica ori intelegerea intre participanti pentru a denatura pretul de adjudecare se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani”.

[7] Exempli gratia, Decizia C-470/13, Generali-Providencia Biztosító

[8] Directiva 2004/18/CE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achizitii publice de lucrari, de bunuri si de servicii

[9] Decizia C-465/11, Forposta vs. Poczta Polska

[10] Sue Arrowsmith, The Law of Public and Utilities Procurement. Regulation in the EU and UK, Vol. 1, 3^rd edition, Sweet and Maxwell, 2014, pag. 1267-1268

[11] Some difficult questions on the interaction between public procurement and competition law:  http://howtocrackanut.blogspot.co.uk/2015/01/some-difficult-questions-on-interaction.html

[12] Potrivit art. 57 alin. (8) din The Public Contracts Regulations 2015: “Discretionary exclusions (8) Contracting authorities may exclude from participation in a procurement procedure any economic operator in any of the following situations: […] (d) where the contracting authority has sufficiently plausible indications to conclude that the economic operator has entered into agreements with other economic operators aimed at distorting competition”. Sursa:http://www.legislation.gov.uk/uksi/2015/102/pdfs/uksi_20150102_en.pdf

[13] “Autoritatea contractanta exclude din procedura de atribuire a contractului de achizitie publica/acordului-cadru orice operator economic care se afla in oricare dintre urmatoarele situatii: […] d) autoritatea contractanta are suficiente indicii plauzibile pentru a stabili ca operatorul economic a incheiat cu alti operatori economici acorduri care vizeaza denaturarea concurentei; […]”.

25 septembrie, agerpres.ro: MFP: Excedent bugetar de 0,92% din PIB, după primele 8 luni din 2015

Execuția bugetului general consolidat la sfârșitul primelor opt luni ale anului 2015 s-a încheiat cu un excedent de 6,5 miliarde de lei, respectiv 0,92% din PIB, fața de un deficit de 1,6 miliarde de lei (0,24% din PIB) înregistrat în aceeași perioadă din anul 2014, informează Ministerul Finanțelor Publice (MFP) într-un comunicat transmis AGERPRES.

Veniturile bugetului general consolidat, în sumă de 150 de miliarde de lei, reprezentând 21,4% din PIB, au fost cu 9,7% mai mari în termeni nominali față de aceeași perioadă a anului precedent, iar ca pondere în PIB cu 0,9 puncte procentuale.

Potrivit datelor MFP, s-au înregistrat creșteri față de aceeași perioadă a anului precedent la încasările din TVA (15%), impozitul pe venit (13,5%), impozitul pe profit (11%), venituri nefiscale (18,5%) și accize (8,2%).

Încasările din contribuții de asigurări sociale de stat au scăzut doar cu 1,5% față de anul anterior, fiind influențate de reducerea cu 5 puncte procentuale a contribuțiilor datorate statului de către angajatori, dar și majorarea contribuției virate la fondurile de pensii private (Pilonul II) cu 0,5 puncte procentuale în 2015 fața de 2014.

Comparativ cu aceeași perioadă din anul 2014, încasările administrațiilor locale au crescut pe segmentul impozite și taxe pe proprietate cu 3%, la taxe pe utilizarea bunurilor cu 6,2% și venituri nefiscale cu 2%.

Totodată, cheltuielile bugetului general consolidat, în sumă de 143,6 miliarde de lei, au crescut în termeni nominali cu 3,8% fața de aceeași perioada din anul precedent, dar s-au diminuat cu 0,3 puncte procentuale ca pondere în PIB.

Potrivit datelor MFP, o reducere semnificativă s-a înregistrat în cazul cheltuielilor cu dobânzile, de circa 7%, ca urmare a sezonalității plăților și a scăderii randamentelor la titlurile de stat. În paralel, a fost înregistrată o creștere semnificativă, cu 36,8% față de perioada similară a anului precedent, a cheltuielilor efectuate pentru proiecte cu finanțare din fonduri externe nerambursabile.

Cheltuielile pentru investiții, care includ cheltuielile de capital, precum și cele aferente programelor de dezvoltare finanțate din surse interne și externe, au fost de 15,1 miliarde de lei, respectiv 2,2% din PIB, în termeni nominali cu 7,4% în plus față de aceeași perioadă a anului precedent.

25 septembrie, postare pe blog, Ionuț Bălan: Asigurarile au fost create pentru situatii exceptionale, nu pentru vicii de sistem

Sursa:

http://bloguluibalan.ro/index.php/analize/489-asigurariile-au-fost-create-pentru-situatii-exceptionale-nu-pentru-vicii-de-sistem

Mergand pe drumurile serpuite ale tarii, care se ambitioneaza sa nu rateze absolut nicio localitate, se observa ca se mai produc si accidente.

Pe care politistii le “trateaza” cam in aceeasi maniera: “Accidentul s-a produs din cauza neadaptarii vitezei de mers la starea carosabilului”. Desi nu-i clar cine-i, de fapt, de vina: viteza ori carosabilul!

Iar cand ninge abundent si se blocheaza drumurile, autoritatile  au obiceiul sa-si ridica mainile catre cer.

Si tot Dumnezeu pare a fi responsabil cand se topesc primavara sloiurile de gheata si se inunda locuintele.

In fine, fara sa explice limpede ca de vina nu e, de fapt, bunul Dumnezeu, ci statul, care provoaca risc sistemic, asiguratorii scumpesc an de an politele si le e foarte greu sa gaseasca reasigurator.

Din cauza managerului-stat infrastructura fie e proasta, fie-i construita in conditii de nesiguranta, iar asigurarile pe care le incheie oamenii ii feresc mai mult de proasta administrare, decat de fenomene neasteptate, ceea implica insa un cost suplimentar, generat de riscul “politic”.

Iar soselele noastre sunt supraaglomerate cu masini putine! Statisticile releva ca Romania se afla pe locul cinci in Europa la capitolul cel mai aglomerat trafic rutier, dar, in acelasi timp, avem si cel mai scazut numar de automobile raportat la populatie.

Asadar, RCA, cand devine nerentabila pentru asiguratori si e scumpita pentru tot felul de motive precum varsta “infierbantata” a soferului, sa stiti ca adevaratul vinovat e cel care administreaza si planifica reteaua rutiera: statul.

Si pentru ca nu a fost conceput un sistem de drumuri care sa treaca prin centrele mari si apoi sa se ramifice catre cele mici, ci s-au construit sosele care sa infrateasca satele si comunele patriei, rezultatul e ca atunci cand ninge ambulanta nu mai ajunge la cei suferinzi. Iar in aceste conditii cine risca sa-i asigure pe cei care mor cu zile?!

Statul, care genereaza risc sistemic, fireste ca nu-si asuma nicio vina. Chiar daca astfel nu sunt afectate doar asigurarile auto, de locuinta sau de sanatate, ci si cele de viata. Ele “sufera” si de pe urma faptului ca sunt subventionate medicamentele de la buget.

Cu alte cuvinte, pentru ca avem nu doar cele mai ticsite drumuri din Europa, ci si medicamente scumpe, oamenii se imbolnavesc din cauza coruptiei si clientelismul, ceea ce afecteaza inclusiv asigurarile de viata, pentru ca ei mor mai repede.

Si readucand in discutie ideea ca asiguratorul nu poate zugravi anual o locuinta care se inunda, mai bine il stramuta pe proprietar, e bine de reiterat ca asigurarile acopera o necesitate marginala, in conditiile in care statul e corect gestionat.

Daca riscurile devin sistemice din cauza poastei administrari, acest lucru are impact asupra pretului asigurarilor si reasigurarilor, pentru ca unii mor sub inghet iarna, fiindca nu-i poate salva ambulanta.

Cu precizarea ca drumurile sunt acele elemente de infrastructura care trebuie folosite de masini si cand ninge, nu doar de vehiculele cu senile pe timp de razboi.

Nu de altceva, dar acum e pace, si in cazul in care infrastructura nu arata ca a sarbilor dupa bombardament, se vede ca-i prost planificata. Iar asigurarile au fost create – o spun inca o data – pentru cazuri exceptionale, nu pentru vicii de sistem.

 

25 septembrie, zf.ro: Salariul mediu brut a crescut anul trecut cu 7,6%,la 2.328 lei

Câştigul salarial mediu lunar brut s-a situat anul trecut la 2.328 lei la nivel naţional, cu 7,6% mai mult decât în 2013, iar angajatorii au cheltuit în medie 2.988 lei pe lună pentru fiecare salariat, la un număr mediu al salariaţilor de 4,5 milioane persoane, potrivit datelor INS. 

Câştigul salarial mediu lunar net, de 1.697 lei, a fost în urcare cu 7,5% (118 lei) faţă de anul precedent, se arată într-un comunicat al Institutului Naţional de Statistică (INS).

Efectivul salariaţilor a fost anul trecut de 4,9 milioane persoane, cu 99.600 de persoane în plus, iar numărul mediu s-a plasat la 4,5 milioane salariaţi, în creştere cu 64.100 persoane.

Cele mai mari câştiguri salariale medii lunare nete, superioare mediei pe economia naţională, s-au realizat anul trecut în intermedieri financiare şi asigurări (de 2,2 ori), informaţii şi comunicaţii cu 97,8%, industria extractivă cu 92,1%, producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat cu 82,3%, administraţie publică cu 62,3%, activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice cu 43,9%, învăţământ cu 2,1%, transport şi depozitare cu 0,6%.

Câştigurile salariale medii lunare nete care s-au situat la cea mai mare distanţă sub media pe economie au fost în hoteluri şi restaurante (-43,5%), alte activităţi de servicii (-32,8%), construcţii (-26,9%), activităţi de spectacole, culturale şi recreative (-26,4%), activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport (-25,7%), agricultură, silvicultură şi pescuit (-25,2%), tranzacţii imobiliare (-20,8%), comerţ (-16,8%), sănătate şi asistenţă socială (-11,8%), distribuţia apei, salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare (-11,1%), industria prelucrătoare (-7,0%).

Indicele câştigului salarial real (exprimat ca raport între indicele câştigului salarial nominal net şi indicele preţurilor de consum al populaţiei) a fost anul trecut de 131,2% faţă de anul 1990, mai mare cu 7,8 puncte procentuale faţă de anul precedent, respectiv cu 0,9 puncte procentuale faţă de anul 2008.

Femeile au câştigat în medie cu 178 lei mai puţin decât bărbaţii, realizând un câştig salarial mediu lunar brut de 2.234 lei (faţă de 2.412 lei al bărbaţilor) şi un câştig salarial mediu lunar net de 1.627 lei (faţă de 1.761 lei al bărbaţilor).

Bărbaţilor le revin câştiguri salariale medii lunare nete superioare femeilor în majoritatea activităţilor economice, cele mai mari diferenţe (peste 25%) regăsindu-se în intermedieri financiare şi asigurări (41,3%), alte activităţi de servicii (27,8%) şi industria prelucrătoare (27,6%).

În profil teritorial, pe judeţe, câştigul salarial mediu lunar net s-a situat sub media pe economie în 36 dintre judeţe. Cel mai scăzut nivel, respectiv de 1.251 lei s-a înregistrat în judeţul Harghita, cu 26,3% mai puţin decât media pe economie. La polul opus, s-a situat câştigul salarial mediu lunar net realizat în Municipiul Bucureşti (2.441 lei), cu 43,8% peste media pe economie.

Costul mediu lunar al forţei de muncă s-a situat la 2.988 lei/salariat, în creştere cu 6,2% faţă de anul precedent.

Comparativ cu media pe economie, costul mediu lunar a fost semnificativ mai mare în industria extractivă (de 2,3 ori), intermedieri financiare şi asigurări (de 2,2 ori), informaţii şi comunicaţii (+90,1%), producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (+86,2%), activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice (+42,4%), administraţie publică (+31,4%).

 

25 septembrie, zf.ro: România intenţionează să vândă eurobonduri de 1-1,5 mld euro în acest an

România vrea să vândă până la sfârşitul acestui an eurobonduri în valoare de 1-1,5 miliarde euro şi să acceseze o linie de credit de la Banca Mondială pentru a îndeplini ţinta referitoare la emisiunile de obligaţiuni în valută pentru 2015, a declarat Diana Popescu, director adjunct al Trezoreriei.

Ministerul de Finanţe intenţionează să împrumute de pe piaţa externă 2 miliarde de euro în acest an, dar nu a făcut încă acest lucru din cauza instabilităţii provocate de criza datoriilor din Grecia şi a îngrijorărilor legate de încetinirea creşterii economiei chineze, relatează Reuters.

“Suntem în etapa în care monitorizăm condiţiile din piaţă pentru a alege cel mai bun moment pentru emisiune. În următoarea perioadă intenţionăm să lansăm o emisiune de eurobonduri de 1-1,5 miliarde de euro”, a afirmat Popescu pentru Reuters, la Eastern Europe Investment Summit.

Popescu a arătat că ministerul ar putea lua în considerare o a doua emisiune în cazul în care condiţiile se vor îmbunătăţi semnificativ, dar are şi opţiunea de a obţine împrumuturi de dezvoltare de la Banca Mondială în valoare de până la 750 de milioane de euro.

“Nu există o presiune, întrucât buffer-ul valutar al Trezoreriei acoperă în prezent necesarul de finanţare pentru peste patru luni”, a adăugat Popescu.

România beneficiază în prezent de ratinguri de investment grade, Baa3 din partea Moody’s şi BBB- din partea Fitch Ratings din S&P.

Popescu a arătat că decizia Rezervei Federale (Fed) a Statelor Unite de a amâna majorarea dobânzii de politică monetară va susţine cererea pentru emisiunile pe piaţa internă, în timp ce România beneficiază de excedentul bugetar, nivelul scăzut al ponderii datoriei publice în PIB şi piaţa de capital atractivă.

“Cei mai mari factori de risc pentru randamentele şi cererea de obligaţiuni pe piaţa locală sunt condiţiile externe, iar finanţarea depinde foarte mult de mărimea deficitului bugetar de anul viitor”, a mai spus Popescu.

La începutul lunii septembrie, România a aprobat reducerea cu 4 puncte procentuale a taxei pe valoarea adăugată, la 20%, din 2016, iar alte reduceri fiscale au fost amânate cu un an pentru a evita creşterea deficitului.

Popescu a spus că actuala estimare de deficit bugetar se află la 1,9%-2% din PIB, ceea ce înseamnă că emisiunile de obligaţiuni pe pieţele externe vor totaliza anul viitor 2-2,5 miliarde de euro.

Majorările planificate ale salariilor din sectorul public ar putea urca deficitul la 2,9%, chias sub pragul de 3% prevăzut în legislaţia Uniunii Europene, potrivit celor mai pesimiste estimări ale managerilor de obligaţiuni.

Consiliul Fiscal a identificat anterior majorările salariale ca fiind un risc pentru deficitul bugetar.

“Nu există niciun fel de aşteptări pentru acest scenariu, sau ca deficitul să depăşească acest nivel, pentru că am intra în procedura UE privind deficitul excesiv”, a arătat Popescu.

În eventualitatea în care deficitul bugetar din 2016 ar urca la 2,9%, va trebui să modificăm structura maturităţilor emisiunilor interne şi mărimea emisiunilor pe pieţele interneţionale, a adăugat ea.

În cel mai pesimist scenariu, 60% din emisiunile locale de obligaţiuni vor avea maturităţi pe termen mediu şi lung, în loc de nivelul prevăzut de 70%, iar restul de 40% vor fi maturităţi pe termen scurt.

În cazul emisiunilor externe din 2016, valoarea acestora ar creşte până la 4 miliarde de euro.

Chiar şi aşa, datoria publică nu va depăşi 41% din PIB, a spus Popescu, cu mult sub nivelul înregistrat de alte ţări.

 

25 septembrie, agerpres.ro: Cel de-al 10-lea acord al României cu FMI expiră sâmbătă

Acordul României cu Fondul Monetar Internațional, blocat din luna iunie a anului trecut, expiră sâmbătă, 26 septembrie, iar o direcție clară a evoluției relațiilor dintre cele două părți este de așteptat să se contureze în perioada următoare.

Revizuirea actualei înțelegeri cu creditorii internaționali, în valoare de patru miliarde de euro, a fost blocată începând din luna iunie 2014 și până în prezent din cauza lipsei unui acord cu privire la planurile fiscale ale Guvernului.

În prima parte a acestui an, autoritățile române au încercat să adopte un amplu pachet de reduceri de taxe prin noul Codului Fiscal, însă reprezentanții instituțiilor financiare internaționale dar și Consiliul Fiscal și Banca Națională a României au blocat acest demers. La acea vreme, oficialii români se declarau împotriva constrângerilor impuse de un acord cu instituțiile financiare internaționale, însă recent aceștia și-au nuanțat pozițiile.

La începutul lunii septembrie, ministrul Finanțelor, Eugen Teodorovici, a declarat pentru Bloomberg, că România intenționează să demareze discuțiile cu creditorii internaționali pentru un nou acord de asistență încă din acest an, astfel încât acesta să intre în vigoare în 2016. În opinia sa, acordul este necesar pentru a proteja finanțele României împotriva șocurilor de pe piață.

‘România se poate descurca singură și nu avem nevoie de finanțare de la FMI dar ar fi o idee bună să avem un tip de acord flexibil ca o măsură de siguranță împotriva turbulențelor de pe piață. Costurile de finanțare sunt foarte mici în prezent dar nu poți ști niciodată’, a declarat Eugen Teodorovici.

Referitor la actualul acord, ministrul Finanțelor a spus că acesta nu este suspendat ci doar va expira la finele acestei luni, deși reprezentanții Comisiei Europene au declarat, în vara acestui an, că acordul cu România este deraiat. ‘Acest lucru nu ne împiedică să încheiem un nou acord cu creditorii’, a subliniat ministrul Finanțelor.

La rândul său, premierul Victor Ponta a declarat în mai multe rânduri, după modificarea Codului Fiscal în Parlament, că un acord cu FMI, BM și CE are efecte pozitive, fără a implica tragere de fonduri. ‘România nu are nevoie de niciun dolar și niciun euro împrumut de la Fondul Monetar Internațional și Comisia Europeană, dar acorduri cu instituțiile internaționale, într-o perioadă frământată pentru regiune și pentru Europa, eu, personal, cred că sunt un lucru bun, însă decizia va fi luată la nivel politic”, a spus Ponta.

Pe de altă parte, reprezentantul rezident al FMI în România și Bulgaria, Guillermo Tolosa, a declarat, recent, că, pentru încheierea unui nou acord, România trebuie să solicite instituției financiare internaționale acest lucru și apoi se va analiza tipul de acord care se poate încheia.

“Trebuie să primim o solicitare și apoi vom discuta cu Guvernul toate opțiunile posibile”, a explicat Tolosa. El a adăugat că o misiunea tehnică a FMI va veni la București, în octombrie, însă nu va fi o misiune de evaluare ci una tehnică cu privire la bugetul pe 2016.

În legătură cu actualul acord, reprezentantul FMI a spus că acesta expiră pur și simplu în 26 septembrie și nu se va mai purta nicio discuție pe marginea lui între autoritățile române și reprezentanții instituției financiare internaționale.

Tolosa a precizat că principalele obiective macroeconomice convenite în cadrul acordului au fost îndeplinite, dar lipsa de predictibilitate a împiedicat reprezentanții FMI să tragă o concluzie clară cu privire la stabilitatea în timp a indicatorilor macroeconomici.

“Principale ținte macroeconomice urmărite în program au fost pozitive, în linie cu obiectivele. Economia crește pe baze sănătoase și sustenabile, deficitul fiscal este stabil iar România nu se mai uită la viitor cu teama necesității unor consolidări suplimentare și prin măsuri dure.

Acestea țin de trecut. Povara datoriei este pe un trend descrescător, sistemul bancar este stabil. Însă lipsa de predictibilitate a factorilor de decizie din această perioadă a făcut foarte dificil pentru noi să avem suficientă încredere că aceste echilibre macroeconomice pot fi cu adevărat menținute. Acesta este unul din principale motive pentru care boardul FMI nu a încheiat acordul, nu și-a pus ștampila de aprobare o perioadă atât de lungă de timp, mai mult de un an”, a explicat Tolosa.

La capitolul nerealizări, reprezentantul FMI a amintit evoluția reformelor structurale prevăzute în program, în special în cazul companiilor de stat.

Acordul în derulare cu FMI are o valoare de două miliarde de euro însă autoritățile de la București nu au accesat fonduri până în prezent. Scopul acordului de tip preventiv a fost acela de a proteja economia românească de eventuale șocuri pe piețele financiare.

Actualul acord stand-by este cel de-al 10-lea încheiat de România cu Fondul Monetar Internațional din ultimii 23 de ani și al treilea acord solicitat FMI, de la declanșarea crizei economice, în 2009.

Aranjamentul a fost încheiat în septembrie 2013 pentru 24 de luni și urmează să expire în 26 septembrie 2015.

Începând din 2009 și până în prezent România a încheiat trei acorduri consecutive de împrumut cu Fondul Monetar Internațional și Uniunea Europeană, care au servit ca o ancoră pentru politicile guvernamentale în domeniul bugetului, privatizării companiilor de stat și economiei.

25 septembrie, postare pe Facebook: Victor Ponta

Sursa:

https://www.facebook.com/victor.ponta

Iată că cifrele reale arată că suntem pregătiți pentru relaxarea fiscală din Codul Fiscal!

“Execuția bugetului general consolidat la sfârșitul primelor opt luni ale anului 2015 s-a încheiat cu un excedent de 6,5 miliarde de lei, echivalentul a 0,92% din PIB.

Veniturile bugetului general consolidat au însumat 150 miliarde de lei, reprezentând 21,4% din PIB, fiind cu 9,7% mai mari în termeni nominali față de aceeași perioadă a anului precedent, iar ca pondere în PIB cu 0,9 puncte procentuale.”

http://www.mfinante.ro/acasa.html?method=detalii&id=113342

25 septembrie, postare pe Facebook: Victor Ponta

Sursa:

https://www.facebook.com/victor.ponta

“About the ECONOMY!” De când am preluat guvernarea avem +300.000 de noi locuri de muncă efectiv stabile (8 ore pe zi, cel puțin 22 zile lucrătoare pe lună). Față de luna iulie 2014 sunt cu +130.000 mai multe!

În plus, potrivit INS, câștigul salarial mediu lunar net a crescut în 2014 cu 7,5%, iar în ultimul an cu 9,5%!

Am promis prin Uniunea Social Liberala 1 milion de locuri de muncă în perioadă 2012-2020. Noi vom îndeplini și acest obiectiv, în timp ce PNL face “casă bună” cu PDL, cei care desființau 700.000 de joburi în trecut!

 

26 septembrie, agerpres.ro: Bursa locurilor de muncă: 531 absolvenți au fost încadrați pe loc; 8.971 selectați în vederea încadrării

Bursa locurilor de muncă pentru absolvenți, organizată vineri de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), a oferit 32.713 locuri de muncă, iar din cele 25.901 persoane care au participat la eveniment au fost selectate 8.972 în vederea încadrării, în timp ce 531 absolvenți au fost încadrați pe loc, potrivit datelor preliminare anunțate de ANOFM.

“La Bursa locurilor de muncă pentru absolvenți, organizată vineri, 25 septembrie 2015, în 86 de structuri teritoriale ale ANOFM, au fost prezenți 2.588 de agenți economici și au fost oferite 32.713 locuri de muncă. La eveniment au participat 25.901 persoane, dintre care au fost selectați în vederea încadrării 8.971 absolvenți, iar 531 au fost încadrați pe loc”, precizează un comunicat al ANOFM transmis sâmbătă AGERPRES.

Cei mai mulți absolvenți selectați în vederea încadrării în muncă au fost în județele: Timiș — 709 persoane, Iași — 670 persoane, Suceava — 638 persoane, Buzău — 577 persoane și Vâlcea — 561 persoane.

De asemenea, principalele ramuri de activitate în care au fost încadrate persoanele participante sunt: comerțul cu ridicata — 103 locuri de muncă, fabricarea articolelor de îmbrăcăminte — 57 locuri de muncă, fabricarea echipamentelor electrice — 39 locuri, fabricarea de mobilă — 31, activități de servicii privind forța de muncă — 28, activități de secretariat — 26, industria alimentară — 25, industria construcțiilor metalice și a produselor din metal — 18 și construcții de clădiri — 17 locuri de muncă.

Bursa locurilor de muncă se adresează atât absolvenților cât și tuturor persoanelor fără experiență profesională, dar care doresc să devină active pe piața muncii.

 

26 septembrie, zf.ro: Care sunt poziţiile ofertate cu cele mai atractive pachete de beneficii

Astăzi companiile acordă semnificativ mai puţine beneficii decât în anul 2008, când practic era o inflaţie de beneficii oferite de-a valma şi angro. Criza a mai domolit aceste porniri, iar nevoia de a economisi a generat politici salariale şi de beneficii mai echilibrate şi ţintite. Astăzi sunt la modă pachetele individualizate şi cele flexibile, oferite prin intermediul unor platforme online, ne spune Sorin Faur, director HR, coordonator pe zona Balcani pentru BDO Outsourcing Services. Specialiştii rari pe piaţă, indiferent de domeniul în care performează, sunt curtaţi cu cele mai atractive pachete de beneficii.

Pentru companie reprezintă o simplificare a managementului beneficiilor (care dacă sunt prea diferenţiate şi individualizate, devin o adevărată bataie de cap pentru departamentul de HR) să ofere mai degrabă beneficii cumulate corespunzător unui echivalent în bani, şi să lase angajaţii să îşi aleagă ce vor ei, corespunzător cu baremul fixat. Avantajul pentru angajat este că va preţui mai mult ce a ales singur, respectiv că într-adevăr va folosi acel beneficiu (cazul clasic al abonamentelor la fitness când doar un număr redus de angajaţi chiar îl folosesc regulat). Tendinţa de a utiliza pachete de beneficii mai degrabă decât bani direct este însă în uşoară creştere, dar rămâne semnificativ sub nivelurile anului 2008, a explicat într-un interviu ECONOMICA.NET Sorin Faur, director HR, coordonator pe zona Balcani pentru BDO Outsourcing Services.

Care sunt poziţiile ofertate cu cele mai atractive pachete de beneficii?

Sorin Faur: Evident, poziţiile cu cea mai mare valoare adăugată pentru companie. Cu cât omul e mai rar (ca profil profesional pe piaţă) şi cu cât mai mare contribuţia acestuia pentru companie, cu atât mai bogat pachetul de beneficii oferit.

Transversal, poate fi vorba de anumite poziţii de management sau poziţii de specialişti de nişă greu de găsit sau de loializat în faţa asalturilor concurenţei. Nu putem spune că oamenii din IT sau din vânzări, de exemplu, au cele mai generoase pachete de beneficii, pentru că pachetele depind de fiecare companie în parte, şi de nevoile şi contextul specific fiecăreia.

În general, vorbim de poziţii în care angajaţii respectivi au o contribuţie directă şi de impact la rezultatele companiei. Nimeni nu oferă beneficii pur şi simplu. Pachetele de beneficii îndeplinesc din acest punct de vedere mai multe obiective: pe de o parte, reprezintă o recompensă (pentru activităţi din trecut), pe de alta – un stimul motivaţional (să performeze mai mult), un mijloc de loializare şi fidelizare a angajaţilor, dar şi o modalitate de a construi un anumit climat organizaţional.

Sorin Faur: Valoarea totală a beneficiilor oferite, indiferent de mixul lor, plus salariul, trebuie să fie la nivelul pieţei şi în relaţie cu ce oferă competiţia directă, altfel compania riscă să nu atragă angajaţi de valoare. La pachete egale, rămâne la latitudinea candidaţilor ce companie să aleagă, funcţie de alte aspecte precum brandul de angajator, locaţie, etc.

Eligibili pentru aceste pachete de beneficii sunt practic toţi cei care lucrează în companiile respective, proporţional cu contribuţia lor, şi în legătură cu rolul lor. Sunt beneficii universale oferite tuturor angajaţilor fără diferenţiere, şi beneficii acordate doar unora funcţie de performanţă şi poziţie. În general, cei proactivi, determinaţi să reuşească şi să se autodepăşească, cei creativi şi care nu aşteaptă să li se spună ce şi cum să facă sunt cei care ajung să obţină pe merit cele mai consistente pachete de beneficii.

Vorbim pe de o parte deci de un anumit profil de personalitate al angajaţilor, dar mai ales vorbim de relaţia pe care aceşti angajaţi o au cu compania angajatoare şi de nivelul lor de engagement! Oricum, în afară de beneficiile universal acordate şi cele care ţin strict de natura jobului (de exemplu, maşina de serviciu pentru cei din vânzări), restul se câstigă în timp: angajatorii nu le oferă de la început, eventual le menţionează ori chiar promit de la început, dar condiţionat de rezultate.

Politica de beneficii este activă, în timp real; aceeaşi persoană poate beneficia sau nu de anumite avantaje funcţie de contribuţia proprie şi rezultatele la nivel de companie, în general. La angajare se începe de regulă cu pachetul de entry, iar pe măsura ce angajatul evoluează şi îşi demonstrează capacităţile, se adaugă potenţial noi şi noi beneficii.

De ce e mai avantajos pentru angajator să ofere beneficii nonfinanciare, şi nu direct bani?

Sorin Faur: Acordarea de beneficii nonfinanciare aduce unele avantaje şi pentru companie, mai degrabă decât echivalentul lor în bani.

În primul rând, este vorba de aspectul fiscal: unele beneficii au avut un regim de impozitare mai favorabil decât o mărire de salariu, de exemplu. În al doilea rând, este vorba de puterea de negociere (scale effect) a companiei în relaţie cu furnizorii: pentru cantităţi mari sau comenzi consistente, furnizorii sunt dispuşi să ofere discount-uri semnificative! Astfel, pentru acelaşi abonament la o sală de fitness angajatorul poate obţine un discount de 25%-30% faţă de achizitia bucată cu bucată (dacă fiecare angajat şi-ar cumpăra independent).

În al treilea rând, nu este obligatoriu ca un beneficiu să aibă o natură permanentă. Este mult mai uşor de acceptat din punct de vedere psihologic că dispare un anumit beneficiu din pachet decât că se face o reducere de salariu.

Nu în ultimul rând, beneficiile oferite contribuie la crearea unui anumit climat şi pot încuraja un anumit tip de cultură organizaţională (de exemplu, pachetele de fitness încurajează o cultură a sportului şi vieţii sănătoase, şi contribuie şi pot reprezenta şi o formă de teambuilding, în ideea în care sala de fitness este încă un loc unde se pot întâlni angajaţii în afara serviciului).

Concret, care este plaja de beneficii cu care angajatorii ofertează de obicei candidaţii şi cu care îşi motivează angajaţii?

Sorin Faur: Beneficiile universale, oferite tuturor angajaţilor, indiferent de poziţie şi performanţe. Includem aici tichetele de masă, bonurile cadou, zilele de concediu suplimentar oferite prin contractul colectiv de muncă, abonamente cu servicii medicale, pensii facultative, cantina companiei la preţuri reduse, fructe, apa, ceai, cafea oferite intern gratis…etc. Sigur, se pot face diferenţieri (la fiecare cinci ani de muncă în companie se adaugă o zi de concediu în plus, sau pentru fiecare nivel ierarhic se trece la abonamente bronze, silver, gold, platinum etc.), dar, în general, toţi angajaţii primesc acel beneficiu.

Companiile oferă beneficii funcţie de performanţa individuală a angajatului sau de alte criterii, precum vechimea în companie, beneficii care recompensează diferenţiat angajaţii: bonusuri şi prime, comisioane din vânzări, excursii cadou pentru încheierea unor contracte de peste o anumită valoare.

Angajatorii oferă şi beneficii de creştere profesională care vizează pachete de training, finanţări sau finanţări parţiale pentru programe de studii tip MBA, programe de coaching şi/sau mentoring, deplasări de tip “exchange” pentru acumularea de experienţă în locaţii centrale ale companiei, recompense în cazul recomandărilor la angajare reuşite, etc.

Beneficii interne speciale: cina cu CEO-ul companiei pentru angajatul anului, titlul de angajatul anului, locuri de parcare, maşini de serviciu, respectiv maşini de serviciu de o anumită marcă, dreptul de a folosi maşina de serviciu şi îîn scopuri personale, înscrierea la competiţii sportive – în general running, fotbal ori tenis, gradiniţă pentru angajaţii cu copii, program flexibil pentru proaspetele mamici.

Oportunităţile reprezintă o clasă distinctă de beneficii care conferă statut şi diverse privilegii angajaţilor. Vorbim de oportunitatea de reprezenta compania la diverse întruniri, dreptul de a primi anumite rapoarte interne care au circuit închis, privilegiul de a fi înscris pe liste de promovare accelerate, etc.

Lista beneficii este uriaşă şi variată şi depinde de fiecare angajator. Toate acestea împreună cu politica generală de recompensare a performanţei şi toate celelalte avantaje de a lucra pentru o companie şi nu pentru alta reprezintă oferta completă, inclusiv beneficiile intangibile oferite de companie angajaţilor săi (employment value proposition).

 

27 septembrie, postare pe Facebook: Victor Ponta

Sursa:

https://www.facebook.com/victor.ponta

Cu politici economice și sociale bune am contribuit noi la imaginea României începând cu mai 2012. Să ne aducem aminte că în perioada 2009-2011 ‪#‎România ajunsese în Top 10 țări cu cel mai mare risc de default din lume, conform Standard and Poors.

Astăzi, cu un procent de doar 7,8% risc de default, România este considerată o țară la fel de sigură și stabilă economic precum statele dezvoltate din ‪#‎UE. De aceea FMI confirmă că dacă se păstrează același parcurs, economia românească poate depăși ca putere economică Portugalia, Republica Cehă sau Grecia în următorii 3 ani.

27 septembrie, postare pe Facebook: Victor Ponta

Sursa:

https://www.facebook.com/victor.ponta

Astăzi, după încheierea acordului cu FMI, vă prezint câteva cifre. Vreau să vă arăt de unde am plecat în 2009, atunci când au început acordurile cu finanțatorii internaționali, și unde suntem în 2015.

Lumea poate judeca prin rezultate concrete ceea ce s-a facut mai ales în ultimii ani, fără politici de austeritate, fără sufocarea economiei ci, dimpotrivă, crescând nivelul de trai și veniturile românilor.

 

27 septembrie, cursdeguvernare.ro: Convergența realmente reală: România – la 60% din media UE dacă ar ajuta-o și economia informală

În afară de cele cinci criterii nominale stabilite pentru a gira trecerea cu succes la moneda unică europeană mai există și așa-numitele criterii reale de convergență, adică nivelul de trai măsurat la nivelul PIB/locuitor la paritatea puterilor de cumpărare standard ( ajustat pe măsura prețurilor din respectiva țară în raport cu prețurile medii la nivel european), gradul de deschidere al economiei, ponderea comerțului derulat cu statele membre UE, structura economiei pe sectoare de activitate ș.a.

Dintre aceste criterii de convergență reală, cel mai important este nivelul de trai măsurat la nivelul PIB/locuitor la paritatea puterilor de cumpărare standard, pragul acceptat în mod convențional fiind de 60% din media UE.

La o medie a economiei informale de circa 14% pe ansamblul UE, România are în prezent un nivel de trai exprimat sintetic la nivelul PIB/locuitor de 55% din media Uniunii (exprimat la paritatea puterilor de cumpărare standard) dar un nivel aleconomiei informale (care scapă fiscalizării și nu apare în statisticile oficiale) de 28%.

Dacă se ponderează partea ce revine economiei informale cu 0,7 în echivalent economie formalizată ( din considerentul că nu participă adecvat, prin fiscalizare, la serviciile publice oferite prin intermediul bugetului de stat ) atunci media UE crește în procente standard cu circa 10%, până la 110% iar România consemnează o majorare a PIB real de 20% din nivelul de 55%, adică 11%.

Refacerea calculelor pe principiul realității existente independent de nivelul de cuantificare pe cale oficială a activității economice ne dă, astfel, un raport de 66% pentru România la 110% UE, adică cele 60% care reprezintă pragul teoretic convențional stabilit drept criteriu de convergență reală pentru adoptarea euro. Calculele pleacă de la estimări și pot suferi ușoare variații, dar principiul rămâne.

Altfel spus, în mod real am fi undeva la 60% din media UE, dar nu apărem ca atare în statistici din cauză că sectorul informal din economie este semnificativ mai mare decât uzanțele occidentale în materie. Dacă am reuși să aducem acest sector la dimensiunea uzuală din perspectiva practicii europene, am ajunge la cerința minimală de nivel de trai pentru trecerea la euro.

De altfel, trendul de includere a activităților care nu se încadrează clar în prevederile legale și administrative dintr-o țară în rezultatul economic a fost deja demarat, tocmai pentru ca datele statistice să reflecte mai bine realitatea din teren. Acest fapt are implicații și în privința raportărilor privind ritmul de creștere al economiei.

Pe de o parte, în cazul României, reducerea fiscalității va aduce în cadrul legal o parte a economiei informale și, pe această cale, se va majora nivelul anunțat al creșterii PIB. Cu cât partea de economie informală deja inclusă în statistica oficială prin metodologia utilizată este mai mare, cu atât acest efect va fi mai mic și invers.

În context, n-ar fi exclus ca o bună parte din creșterea economică ce va fi consemnată anul viitor (când vor intra în vigoare pe deplin cele mai recente reduceri de taxe ) să apară din contabilizarea crescută a unei activități care a existat și anterior dar care a fost ținută sub radarul financiar al autorităților.

Un bancher olandez făcea o glumă cu prilejul crizei din 1998 – 1999, referindu-se la așa numitul TCB, adică ”travels, cars, beers” – spus pe șleau, câte călătorii fac, ce mașini au și câtă bere beau românii de fapt .

Așadar, după cum se poate vedea după alți indicatori ”neacademici” în viața de toate zilele, nu atât nivelul de trai prea mic este problema trecerii la euro cât alți factori. Asupra cărora vom reveni.

***

NOTE:

1- Tradițional, economia informală cuprinde activitățile economice interzise expres prin lege (dar pentru care, trendul mai nou este de a fi estimate și incluse în calculul PIB – care generează venituri dificil de cuantificat prin natura lor – , precum și activități economice legale, dar care sunt nu taxate strict în conformitate cu legislația existentă sau care, pur și simplu, nu sunt declarate.

2-Există cinci criterii nominale stabilite pentru a gira trecerea cu succes la moneda unică europeană.

Două sunt legate de performanța internă:

– datoria publică sub 60%

– deficitul bugetului general consolidat sub 3%.

Alte trei sunt relative la situația din alte țări:

– inflația cu 1,5% peste media celor mai bune trei performanțe consemnate în UE la nivelul inflației medii anuale calculate ca indice armonizat

– dobânda la titlurile de stat emise pe termen lung cu cel mult 2% peste media celor mai bune trei performanțe din UE

– stabilitatea cursului de schimb pe parcurs de doi ani, cu o marjă de 15%, fără posiblitatea de a devaloriza moneda națională în afara acestui interval.

Pe lângă aceste cinci criterii nominale, mai există și așa-numitele criterii reale de convergență

-nivelul de trai măsurat la nivelul PIB/locuitor la paritatea puterilor de cumpărare standard ( ajustat pe măsura prețurilor din respectiva țară în raport cu prețurile medii la nivel european)

-gradul de deschidere al economiei, ponderea comerțului derulat cu statele membre UE

-structura economiei pe sectoare de activitate ș.a.

 

27 septembrie, postare pe blog, Octav Pelin: ASASINUL ECONOMIC AL ROMANIEI,PENALUL KLAUS JOHANNIS AR PUTEA FI ACUZAT DE TRAFIC DE INFLUENTA IN URMA DISCUTIILOR CU REPREZENTANTII UNOR COMPANII MULTINATIONALE AMERICANE!

Sursa:

https://octavpelin.wordpress.com/2015/09/27/asasinul-economic-al-romanieipenalul-klaus-johannis-ar-putea-fi-acuzat-de-trafic-de-influenta-in-urma-discutiilor-cu-reprezentantii-unor-companii-multinationale-americane

Președintele Klaus Iohannis s-a întâlnit vineri cu reprezentanții unor companii multinaționale americane, context în care a pledat pentru necesitatea implementării unui ghid de bune practici, având la bază prevederi din legislația americană privind combaterea actelor de corupție din societatea economică.

„Președintele Klaus Iohannis a reiterat prioritatea României de a atrage investiții străine, unul dintre obiectivele principale ale țării noastre fiind eliminarea constrângerilor care afectează libertatea economică și reprezintă impedimente pentru investitori”, arată Administrația Prezidențială.

Întâlnirea cu reprezentanții unor companii multinaționale americane prezente sau care doresc să investească în România, printre care MetLife, Johnson & Johnson, Chevron, ExxonMobil, Cargill, Timken Warburg Pincus, a avut loc în cadrul evenimentului „American Romanian Investors Dialogue”.

Sursa citată arată că aceste companii vor putea aduce în România mai multe investiții directe, care să contribuie la transferul de tehnologie și să creeze mai multe locuri de muncă.

Administrația Prezidențială precizează că tematica discuțiilor s-a axat pe valorificarea potențialului real al cooperării economice dintre România și Statele Unite ale Americii, investițiile americane ca instrument de modernizare economică, independența energetică și rolul ei ca vector esențial al competitivității economice a României, precum și Cadrul de cooperare ca element important al Parteneriatului Transatlantic pentru Comerț și Investiții (TTIP).

Întrevederea a fost organizată de American-Romanian Business Council, o organizație non-profit care promovează relațiile comerciale dintre Statele Unite ale Americii și România.