Home
Judetul Bacau
Linkuri utile
Despre noi
Membri
Proiecte
Parteneri
Comisii de lucru
Agentii
Birouri
Reprezentante
Media
Publicatii
Contact

RAPORT SĂPTĂMÂNAL LEGISLAȚIE ECONOMICĂ 23 noiembrie - 1 decembrie 2015

23 noiembrie, cursdeguvernare.ro: Țara în care munca Nu aduce bunăstare: O analiză comparativă a României cu statele UE

România conduce detașat în clasamentul european al țărilor în care munca nu aduce bunăstarea.

Indicatorul utilizat de Eurostat în acest scop, rata de sărăcie relativă la gospodăriile cu intensitate foarte ridicată a muncii,plasează România la un nivel de 14,2%, față de o medie UE de numai 5,5% și la o distanță uriașă de fostele colege de bloc estic din regiune (de exemplu, Polonia are 6,4%, iar Bulgaria doar 3,3%).

Rata de sărăcie relativă indică numărul familiilor care obțin un venit pe membru situat sub 60% din media națională, după ce s-au adunat și toate transferurile sociale iar populația luată în calcul are vârsta cuprinsă între 0 și 59 de ani.

Intensitatea foarte ridicată a muncii se referă la un raport de 0,85 între numărul de luni de muncă depusă de membrii apți ai unei familii și numărul maxim teoretic de luni pe care le puteau munci.

Pe scurt, de un randament de peste 85% al capacității de muncă a unei familii

Interesant este că noi singuri reușim, pe baza populației relativ numeroase, să urcăm media grupului de 12 state nou intrate în Uniune (așa-numitul NMS 12 – prescurtarea de la New Member States 12 în engleză) la 7,1%.
În absența noastră, NMS 12 ar fi consemnat o valoare foarte apropiată de media UE15 (statele membre mai vechi ale Uniunii).

Reamintim că indicatorul este relativ la situația dintr-o anumită țară. El nu permite comparații între țări decât din perspectiva gradului de inegalitate socială generată prin modalitățile de remunerare a muncii și politicile sociale aferente.

O ”cheie”: șansele reduse pe care le au tinerii

Cert este că la noi munca nu are cum să fie privită drept sursă de bunăstare din motive covârșitor obiective și nu, cum au mai vehiculat unii, din motive subiective ce țin de cultura socială.

Dacă se face trimitere la recordul olandez de doar 1,6%, care ar trebui luat drept model, nu se poate să nu facem legătura cu proporția extrem de ridicată a tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani care lucrează în această țară.

Mai precis, Olanda deține simultan și recordul de tineri care lucrează, și anume 58,8% ( la începutul crizei, în 2008, se atinsese un excepțional 69,3%). Nu întâmplător, România se zbate prin coada Europei și la acest indicator, cu 22,5%,ceea ce ar trebui să ne dea de gândit în privința legăturii între cele două aspecte, evident conexe.

În privința evoluției în timp a ratei de sărăcie relativă în gospodăriile cu intensitate foarte ridicată a muncii, lucrurile nu s-au schimbat prea mult în 2014 față de perioada 2007 – 2008.

Mai mult, în pofida creșterilor repetate și destul de consistente ale salariului minim pe economie, după ce acest indicator a ajuns la un minim de 12,7% în anul 2012, a început iar să crească și a depășit în 2014 nivelul consemnat la intrarea în criză.

În contextul unui nivel de taxare a muncii de doar 30% ( impozite și taxe aplicate pe retribuirea angajaților pentru munca depusă), mult sub nivelul mediu european de 35%, explicațiile cele mai probabile sunt plata prea mică în raport cu rezultatul activității și, atenție, politica socială deficitară a statului, care nu a indexat în ultimii zece ani deducerile personale pentru venituri din muncă.

Efectul fiscal al acestor deduceri a fost micșorat substanțial pe zona de venituri reduse tocmai de introducerea impozitării cu cotă unică și de creșterea salariilor, ceea ce a crescut considerabil nivelul de impozitare efectivă, chiar dacă s-a menținut cota legală de taxare a veniturilor (altminteri pur teoretică, de 16%).

Dacă se adaugă lipsa de interes în pregătirea pentru muncă a tinerei generații, atâta cât mai a mai rămas ea, și lipsa stimulentelor pentru păstrarea ei în țară (inclusiv pe calea salariilor de mizerie, care susțin pe moment afaceri slab productive), avem tabloul complet al dezastrului care ne așteaptă pe viitor.

Atunci când nu vom avea cum să mai avansăm suficient pentru a prinde din urmă țările dezvoltate și nici de unde să-i finanțăm pe cei care au muncit și muncesc acum FISCALIZAT ÎN ROMÂNIA, cu speranța atingerii acestui obiectiv.

 

24 noiembrie, cursdeguvernare.ro: Cum îşi cheltuieşte România banii bugetului şi cum şi-i cheltuiesc alţii. Guvernul trebuie să astupe găurile astfel ca banii să nu se mai scurgă ca apa în nisip

Noul executiv trebuie să facă un buget astfel încât banii, chiar dacă sunt puţini, să se vadă în proiecte durabile. 
Ministrul finanţelor Anca Dragu Paliu urma să prezinte aseară în guvern o primă variantă de buget, iar premierul Dacian Cioloş s-a întâlnit ieri cu preşedintele Klaus Iohannis pentru a examina unul şi acelaşi aspect: bugetul pe 2016, în condiţiile existenţei unor constrângeri bugetare semnificative legate de majorările de salarii decise şi de reducerile de taxe. Cum poate premierul abia instalat să modifice filosofia alocărilor bugetare care face ca banii să se scurgă precum apa în nisip?

Problema constucţiei bugetului este una sensibilă peste tot, dar cu atât mai dificilă pentru România, care de ani de zile colectează venituri bugetare la doar o treime din PIB – faţă de media UE, de 45% din PIB.

Este România – „o altfel de ţară“? În ciuda a ceea ce se spune, datele arată că nu este chiar „un stat asistenţial“. Chel­tuielile guvernamentale totale au însemnat în 2013 (ultimele date ce pot fi comparate cu alte state) 35% din PIB, faţă de media UE de 48% din PIB. Asistenţa socială înseamnă 32% din totalul cheltuielilor bugetare în România (11% din PIB), faţă de media UE de 40% (20% din PIB). Chiar şi cheltuielile de investiţii („acţiuni economice“) erau în 2013 de 6,2% din PIB în România faţă de 4,3% din PIB media UE. Atunci de ce nu se văd autostrăzile? Poate schimba guvernul Cioloş filosofia bugetului, astfel încât alocarea pe domenii a cheltuielilor să aibă rezultate vizibile? România a strâns în 2014 venituri guvernamentale totale în cuantum de 33,5% din PIB, în timp ce media înregistrată la nivelul statelor din Uniunea Europeană a fost de 45% din PIB. Cu un grad mult mai redus al încasărilor, România porneşte, din start, cu deficienţe în raport cu alte state europene în construcţia bugetului, iar decalajele sunt accentuate de modul în care s-a făcut împărţirea banilor în ultimii ani. Premierul Dacian Cioloş şi-a asumat, ca obiectiv, elaborarea unui buget echilibrat pentru anul următor, însă modificări semnificative faţă de anii anteriori nu pot exista câta vreme nu se îmbunătăţeşte rata de colectare a veniturilor bugetare.

„În momentul de faţă avem un buget consumerist, care a fost creat pe baza orientării cheltuielilor. Banii au fost alocaţi după o prioritizare a cheltuielilor şi mai puţin în funcţie de efectele colaterale ale acestora. Spre exemplu, investiţiile publice au fost complet neglijate în ultimii trei ani, a fost o politică deliberată, care a condus la o creştere a datoriei externe şi care este o politică sinucigaşă din punct de vedere economic, în opinia mea“, a subliniat consultantul fiscal Emil Duca.

Cu o pondere mult mai redusă a înca­sărilor decât alte state, şi cheltuielile guvernamentale ale României sunt mult mai mici (34,9% din PIB în 2014, prin comparaţie cu media UE de 48%), ceea ce înseamnă că, din start, România porneşte la drum cu decalaje care sunt dificil de recuperat. Spre exemplu, România a alocat 2,8% din PIB la educaţie şi 4% din PIB la sănătate în 2013, în timp ce media alocării din UE este de 5% din PIB pentru educaţie şi de 7,2% pentru sănătate.

„Ce e diferit în România prin comparaţie cu alte state europene este că alocăm puţin mai mult la siguranţă şi ordine publică, suntem un stat poliţienesc, dar nu cred că ne simţim mai în siguranţă în România prin com­paraţie cu alte state. De asemenea, avem alocări mai mari la partea de asistenţă socială, la cea de misiuni economice, dar şi la activităţi culturale, religioase şi de recreaţie. Din plăcinta bugetară, noi alocăm mai puţin la sănătate şi la educaţie, însă câtă vreme nu vom avea încasări mai mari, nu putem spera la alocări mai mari în zona asta“, a spus Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal.

În România, cheltuielile cu siguranţa şi cu ordinea publică consumă, anual, 6,3% din bugetul consolidat al statului, în timp ce în ţările din UE se alocă, în medie, câte 3,7% din bugetul de cheltuieli pentru astfel de activităţi. În Germania, spre exemplu, ordinea şi siguranţa reprezintă doar 3,6% din cheltuielile totale ale statului, în timp ce în Polonia acestea au o importanţă de 5,2% din totalul cheltuielilor statului. În schimb, cheltuielile cu educaţia şi cu sănătatea consumă în România, împreună, 19,4% din cheltuielile totale ale statului într-un an, pe când în Uniunea Europeană alocările pentru aceste două capitole sunt de 25,1% din cheltuielile totale ale statelor, adică cu aproape 30% mai mult decât la noi.

În Germania, pentru educaţie şi sănătate se duce peste 25% din bugetul de cheltuieli al ţării, pe când în Polonia se alocă 23,5% din totalul cheltuielilor.

În opinia consultantului fiscal Emil Duca, trebuie să se facă o anliză pentru a vedea în ce măsură lupta împotriva evaziunii fiscale va genera o creştere de venituri astfel încât să se acopere pierderea suferită din relaxarea fiscală de la începutul anului 2016.

„Reducerea cotelor de impunere, la care se adăugă procesul greoi de recuperare a prejudiciilor din evaziunea fiscală sunt factori care condiţionează veniturile de anul viitor. Din punctul meu de vedere, în primele 6, 7 sau 8 luni ale anului viitor va fi imposibil ca sumele colectate suplimentar să acopere pierderea generată de relaxarea fiscală“, a mai spus Duca. El a mai precizat totuşi că există numeroase zone din administraţia publică de unde se pot face reorganizări astfel încât să existe alocări mai eficiente ale cheltuielilor bugetare.

„Un factor de echilibru poate fi realizat prin redimensionarea aparatului bugetar, pentru că în continuare în administraţia publică există foarte multe organisme şi organizaţii ale căror utilitate este îndoielnică. În plus, administraţia publică e îmbâcsită de personaje cu salarii foarte mari a căror lipsă nu s-ar simţi deloc în organizaţiile respective dacă ar pleca din acele funcţii“, a mai spus Duca.

Despre o optimizare a cheltuielilor statului vorbeşte şi Ionuţ Dumitru, care admite că există zone în care se pot folosi mai eficient banii publici.

„În ultimii ani s-a mai tăiat bugetul de investiţii, dar au fost perioade în care noi alocam 6% din PIB cheltuielilor de investiţii, puţin mai mult decât aloca Polonia, dar rezultatele noastre erau puţin vizibile în raport cu cele ale polonezilor, cel puţin la capitolul infrastructură. Totuşi, nu avem nicio garanţie că o reducere a bugetului de investiţii va conduce la o creştere a eficienţei bugetelor“, a mai spus preşedintele Consiliului Fiscal.

Pe capitole, în topul celor mai mari cheltuieli ale statului realizate în România se află cele cu protecţia socială (care consumă o treime din cheltuielile totale ale statului, sub media UE de 40%), afaceri economice (17,6% faţă de media UE de 8,8%), servicii publice generale (circa 14%, la egalitate cu media UE), sănătate (11,4%, sub media UE de 14,8%), educaţie (8%, faţă de media UE de 10,3%) şi siguranţă şi ordine publică (6,3%, faţă de media UE de 3,7%), potrivit unei analize ZF realizate pe baza datelor de la Eurostat.

Cifrele bugetului pe 2016*

♦ Creşterea economică: 4,1%

♦ PIB nominal: 746 mld. lei (709 mld. în legea bugetului pe 2015)

♦ Deficit ESA: 2,95% din PIB

♦ Deficit cash: 2,8% din PIB (20,9 mld. lei)

♦ Inflaţia medie: 0,5%

♦ Veniturile bugetului general consolidat: 30,4% din PIB (227 mld. lei)

♦ Cheltuielile bugetului general consolidat: 33,2% din PIB (248 mld. lei)

♦ Cheltuielile de investiţii: 4,5% din PIB (32,9 mld. lei) faţă de 6,4% din PIB în 2015 (45 mld. lei din care la nouă luni nu s-au realizat nici jumătate)

*(Varianta construită de fostul ministru al finanţelor Eugen Teodorovici)

25 noiembrie, jurnalul.ro: În ce condiții lucrează românii

Criza economică a forţat firmele să găsească cele mai ingenioase metode pentru a-şi reducere cheltuielile. Statisticile arată că într-un sediu fiecărui angajat îi revine acum o suprafaţă mai redusă decât în perioada de boom, iar firmele mici s-au reorientat spre birourile instant și hub-uri.

Firmele închiriază birouri pentru o perioadă mai mare de doi ani, iar fiecărui angajat îi revine o suprafaţă de 7-9 metri pătrați, în funcție de domeniul de activitate și rolul salariatului în organizaţie, arată consultanții imobiliari.

„Companiile de IT&C și BPO, din rândul celor care provin cele mai multe cereri de închiriere în 2015, alocă 7-9 metri pătrați per angajat. Față de 2007-2008, în prezent, limita minimă a scăzut ușor, de la 8 metri pătrați la 7 metri pătrați, ca urmare a cererii din partea firmelor de IT&C, care au multe proiecte ce includ un număr mai mare de angajați, ceea ce a impus o scădere a suprafeţei de lucru per angajat”, ne-a spus Mirela Raicu, managerul diviziei Birouri Corporate în cadrul firmei de consultanță imobiliară ESOP Consulting.

În schimb, dacă vorbim despre sediile centrale ale firmelor, unde se află conducerea, despre cabinetele de avocatură sau despre cele ale consultanților de business, aici suprafaţa alocată unui angajat variază între 15 şi 17 metri pătrați.
„Spațiul alocat de companii per angajat a scăzut față de 2007, ca urmare a popularizării tehnologiei și adoptării unei amenajări ce îmbină zonele de open space cu cele închise – de întâlnire, de relaxare, destinate conversațiilor telefonice, și cu zonele de trecere pentru colaborarea informală și spontană”, ne-a spus Christophe Weller, Managing Partner al firmei de amenajări și de mobilier de birouri COS. Când își aleg birourile, firmele includ în suprafața dorită pentru un angajat spațiul de lucru al acestuia, dar și o cotă-parte din spațiile comune (bucătărie, recepție, spații de relaxare etc.)

“Costurile într-o clădire de birouri de cea mai bună calitate din București variază între 14,5 și 19,3 euro pe metru pătrat, în funcție de facilități și de locație. Acestea includ chiria netă, mentenanța, locul de parcare și rata inflației cu care sunt majorate impozitele pe proprietate” – Mihai Păduroiu, Head of Office Agency, CBRE România

Cât costă un birou

▲ Chiriile spațiilor de birouri variază între 7 și 18,5 euro/ mp/lună, în București, în funcție de zonă, tipul clădirii și facilități. „Cele mai mici chirii sunt în vilele vechi din zona de sud și cele mai ridicate în clădirile noi de birouri din zona de centru-nord. Chiriile s-au redus în anii de criză, dar în ultimii doi ani s-au stabilizat”, a punctat Mirela Raicu, de la Esop.
▲ Întreținerea lunară a unui birou costă 3-4,5 euro pe metru pătrat, într-un centru de afaceri de cea mai bună calitate, și 2-3 euro pe metru pătrat într-o vilă. „Ca vârf, cel mai mult se plătește vara pentru aer condiționat, în lunile de caniculă, și pe locul doi este încălzirea pe timp de iarnă. Costurile lunare cu închirierea unui birou se calculează în funcție de suprafața totală a spațiului și nu sunt influențate de numărul de angajați”, a precizat Raicu.

▲ Piața de închirieri de spații de birouri va ajunge la circa 300.000 de metri pătrați, în acest an, potrivit reprezentanţilor Jones Lang LaSalle.

▲ În București vor fi, până la sfârșitul acestui an, 2,39 de milioane de metri pătrați de birouri noi, dintre care 313.300 liberi, conform CBRE.

▲ În ultimii trei ani, sau dezvoltat și piețele de spații de birouri din Timișoara, Cluj-Napoca, Brașov și Iași.
Pentru a reduce din costuri, în ultimii cinci ani, firmele cu mai puțin de cinci angajați, mai ales start-up-urile, preferă birourile instant și locurile din hub-uri, unde închiriază 5-6 metri pătrați per angajat, ne-a spus Ilinca Dumitru, de la firma Flash Office. Birourile instant sunt gata amenajate și firmele îşi pot alege spații doar pentru ele. Spre deosebire de acestea, firmele din hub-uri împart același birou. În aceste condiții, cheltuielile lunare scad, ajungând la cel mult 200 de euro, dar spațiul poate fi închiriat doar pentru câteva luni.

26 noiembrie, postare pe blog, Andreea Paul: 4 din 10 salariați oficial în România au salariul minim pe economie sau mai mic

Sursa: http://www.andreeapaul.ro/4-din-10-salariati-oficial-in-romania-au-salariul-minim-pe-economie-sau-mai-mic/

Situația este absurdă. 2,4 milioane de salariați români au salariul minim pe economie sau mai mic în luna noiembrie a anului 2015, ceea ce reprezintă 40% din numărul total al salariaților activi în prezent. Dintre aceștia, 1,6 mil au normă întreagă, iar 0,7 mil lucrează cu normă parțială. Cea mai mare parte a salariaților activi cu salariul minim sunt încadrați în sistemul privat, doar 56 de mii de persoane cu salariul minim fiind bugetari în prezent, iar numărul celor din urmă va scădea după aplicarea ultimei creșteri salariale cu 10%. O familie nu se poate întreține decent cu un salariu minim (chiar dacă a ajuns la 42% din câștigul mediu brut pe țară), nici măcar cu două salarii minime.

Din estimările mele, cel puțin jumătate dintre ei sunt încadrați cu salariul minim sau mai puțin în contractul de muncă pentru a evita plata taxelor la stat, fiind plătiți mai mult în realitate, așadar la negru. Mulți angajatori corecți mi-au descris uluirea salariaților noi când li se spune că salariul integral negociat va fi pe cartea de muncă, căci s-au obișnuit altfel la angajatorii anteriori. Or aici, ITM nu își face serios controalele și ar fi timpul să purceadă la verificări minuțioase ale salariaților cu venitul minim pentru a-i proteja pe angajatorii corecți în competiția deformată de evaziune și pentru a le proteja veniturile la bătrânețe, adică pensiile, salariaților încadrați incorect azi cu venitul minim.

Responsabilitatea trebuie atașată libertății individuale și încurajată de autorități. Protecția concurenței loiale este un principiu liberal fără de care nu se poate construi o democrație puternică liberală.

 

27 noiembrie, cursdeguvernare.ro: Premierul Cioloș – despre planurile guvernului. Performanța secretarilor de stat numiți politic este în curs de evaluare

Dacian Cioloș a recunoscut faptul că nu a avut la dispoziție foarte mult timp nici pentru a decide dacă acceptă funcția de premier, nici pentru a-și forma cabinetul, iar lșinia a doua a guvernului este în curs de evaluare.

Într-un interviu acordat joi seara postului RealitateaTv, premieurl a atins câteva direcții privind planurile sale din viitorul iminent si de ansamblul mandatului său.

”Am fost sunat cu două zile, două zile și jumătate înainte de nominalizarea oficială. Președintele Klaus Iohannis mi-a spus că sunt una dintre opțiunile pe care le are în vedere și să mă gândesc la un program de guvernare și la o echipă. Înainte de nominalizare m-a invitat la o discuție ca să intrăm puțin în detaliu”, a declarat fostul comisar european, într-un interviu acordat postului Realitatea TV.

El a precizat că i-a fost relativ dificil să își alcătuiască echipa într-un timp atât de scurt pentru că nu a avut la dispoziție ”o bază de resurse umane” cum au, spre exemplu, partidele politice.

”A fost greu să găsesc oameni care să își lase proiectele și să își asume o aventură de un an”, a declarat premierul, adăugând că fiind vorba despre ”oameni performanți pe domeniilor lor, implicați în anumite proiecte și cărora le-a fost foarte greu să decidă de pe o zi pe alta dacă sunt în măsură să își lase deoparte proiectele personale”.

Echipa premierului este formată din persoane cu experiență în administrație, dar și din profesioniști ce vin din mediul privat.

Despre echipele miniștrilor: Secretarii de stat, directorii și înalții oficiali vor fi evaluați după performanțe

Primul ministrul a precizat că le-a cerut miniștrilor să își prezinte o situație cu privire la oamenii din minister și dacă aceștia își vor păstra funcțiile.

”Pentru secretarii de stat am cerut fiecărui ministru să își facă propria evaluare în minister și să vină să îmi spună în perioada următoare ce are de gând să facă în minister cu fiecare om. Acolo unde oamenii nu au performanțe sau nu sunt compatibili cu viziunea ministrului, oamenii vor pleca și unii au început să plece. Pentru mine e clar că ei (miniștrii, n.r.) trebuie să își facă echipa (…) Pentru înalți funcționari nu vreau să dau semnalul că îi dăm afară pe ai lor ca să îi punem pe ai noștri pentru că nu îi avem pe ai noștri”, a precizat premierul, adăugând că ei vor fi evaluați pe criterii de performanță de către șefii lor ierarhici și pe baza unor criterii de management.

”Acolo unde se perfomează mergem mai departe, acolo unde nu – vedem cum putem ameliora inclusiv la nivel de personal”, a precizat el.

Câteva planuri concrete ale actualului cabinet. Dacian Cioloș: Nu a existat voință politică pentru reformarea administrației

Premierul a arătat că deși a crezut că va porni ”de la zero” reforma administrației, la nivelul cancelariei primului ministru, dar și la nivelul a opt-nouă ministere s-a în ultimii ani pentru îmbunătățirea performanțelor, însă a lupsit ”voința politică” pentru implementarea unei reforme mai ample, fiind doar ”lăsați cei care au vrut să lucreze, fără să fie impiedicați”.

Dacian Cioloș spune că se fac eforturi pentru ca rata de absorbție a fondurilor europene să ajungă între 65 și 70 la sută, depășirea acestui prag fiind ”un mare succes”. E vorba de exercițiul 2007-2013, si mecanismul ”n+2”, care expiră la 31 decembrie 2015.

”Din păcate, construim un viitor pe neajunsurile trecutului și tot timmpul suntem în urgență. Pentru că ne-am concentrat în ultimele luni, în ultimul an pe a crește gradul de absorbție și încă nu sunt pregătite lucrurile pentru lansarea proiectelor din perioada 2014-2020”, a arătat primul ministru.

În ceea ce privește legea redevențelor, aceasta ar urma să fie pusă cât mai repede în dezbatere publică, urmând ca executivul să facă niște calcule pentru a stabili ”cum este mai avantajos pentru stat, dar să nici nu descurajăm companiile respective să investească”.

La autostrada Sibiu-Orăștie și la celelalte proiecte unde lucrările au fost finalizate e important să ne uităm la calitatea lucrărlor, să identificăm neajunsurile în modul de funcționae a instituțiilor și companiilor care au avut responsabilitatea implementării acestor proiecte și să vedem cum putem corecta.

Premierul este de părere că în cazul autostrăzii Sibiu-Orăștie problemele au apărut ca urmare a unui management defectuos, dar și a lipsei de preocupare.

Din infomațiile sale, România ar fi plătit în jur de 40 de milioane de euro pentru porțiunea de autostradă ce trebuie refăcută.

Dacian Cioloș a subliniat totodată că va continua să lucreze la marile proiecte de infrastructură, respectiv la proiectele cuprinse în masterplanul din domeniul transporturilor, precum și la proiectele aflate în desfășurare (porțiuni din Autostrada Transilvania, legarea centurii Capitalei de autostrada A1 etc).

”Obiectivul nostru este să continuăm pe baza priorităților stabilite în masterplan și pe baza unor obiectiv specifice”, a arătat el.

Până la sfârșitul mandatului, Cioloș speră să finalizeze licitațiile pentru construcția autostrăzii Pitești-Sibiu, precum și studiile tehnice și de fezabilitate pentru drumurile expres ce ar urma să lege Transilvania de Moldova.

Cancelaria premierului va fi cea care va urmări implementarea proiectelor strategice, a arătat Cioloș.

Un alt plan vizează redeschiderea spitalelor închise în anii crizei. Premierul spune că în acest caz se va miza pe fonduri europene, fiecare spital putând fi tratac ca un proiect in parte, cu analiză, costuri, aplicare etc. Guvernul studiază înființarea unei comisii specializate în scris astfel de proiecte.

Despre buget: Pornim de la relaxarea fiscală și măririle care s-au votat deja. Fără război cu Parlamentul. Deficitul va fi sub 3%

Premierul a adăugat că a decis să nu modifce măsurile din domeniul fiscalității deoarece acestea au fost deja adoptate de către Parlamentul României cu o largă majoritate și discutate și agreate de mediul privat. În acest context, cabinetul tehnocrat a preferat să nu înceapă un ”război cu Parlamentul” și să riște în acest fel amânarea adoptării bugetului pe anul viitor care va fi, de altfel, ”greu de ținut în frâu”.

În ceea ce privește construcția bugetului, Cioloș a precizat că acesta se va încadra în ținta deficit de sub 3% din PIB, dar, pe de altă parte, să fie crescute și ponderea investițiilor publice în PIB, investiții în domenii precum transporturi, educație și sănătate.

Premierul spune că ar fi preferat ca majorările salariale din sectorul bugetar să fie decise pe baza unor unor criterii de performanță, însă Guvernul și-a asumat totuși creșterea cu 10% votată în Parlament, urmând ca anul viitor executivul să propună măsuri concrete pentru reformarea sistemului administrativ prin corelarea remunerațiilor cu productivitatea efectivă a salariaților.

La APIA se va lucra în trei schimburi pentru introducerea cererilor de plăți

În ceea ce privește situația de la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), premierul a dat asigurări că Ministerul Agriculturii va lucra ”până pe 30 noiembrie, la 12 noaptea, în trei schimburi pentru a putea introduce cât mai multe dintre cele 700.000 de cereri de plată”.

”Implementarea s-a finalizat cu întârziere și abia de câteva zile acel modul (informatic, n.r.) de introducere a cererilor de plată a devenit funcționat. În primele zile a lucrat cu sincope”, a explicat Cioloș, adăugând că în situația în care nu se vor putea totuși procesa toate cererile în timp util, respectiv până la finele acestei luni, fermierii vor primi banii la începutul anul viitor.

Premierul a precizat totodată că ia în calcul găsirea unei echipe care să ajute la implementarea unor investiții finanțate din fonduri europene la Ministerul Educației și la cel al Sănătății, unde nu există la ora actuală ”o capacitate administrativă de scriere și urmărire a implementării proiectelor”.

ISU: Premierul așteaptă rezultatele anchetei, iar de la Raed Arafat un plan de restructurare. ”Nu exclud nicio măsură”

Cu privire la situația de la ISU, Cioloș a arătat că instituția ”are nevoie de o restructurare și i-am cerut domnului Arafat să vină în următoarele zile cu oo analiză privind modul de funcționare al ISU și cu propuneri de restructurare și amelioarare”. Premierul a punctat că există diferențe în ceea ce privește eficiența echipelor de intervenție și cea a echipelor de prevenție din cadrul ISU.

”Există disfunționalități grave acolo (prevenție, n.r.) așa cum s-a putut observa în situația de la București”, a adăugat Cioloș, referindu-se la incendiul de la Clubul Colectiv.

Întrebat dacă are în vedere demiterea lui Raed Arafat din funcția de secretar de stat în Ministerul de Interne, Cioloș a declarat că, în acest moment, așteaptă din partea acestuia, în cel mult o săptămână, planul concret de restructurare și eficientizare al ISU.

”Eu nu mă grăbesc să judec un om, însă mă grăbesc să judec performanța instituției. Nu exclud nicio măsură după finalizarea anchetei.”, a declarat premierul

Minstrul Internelor va fi demis dacă se va dovedi că acuzațiile de plagiat sunt adevărate

În ceea ce privește acuzația de plagiat adusă ministrului de Interne, Petre Tobă, șeful Guvernului a precizat că ”i-am cerut ministrului Educației, Adrian Curaj, să vină cu o analiză cât mai repede în urma consultării comisiei de etică”, cea care are responsabilitatea de a stabili veridicitatea acuzațiilor.

”Un lucru este foarte clar. Criteriul integrității rămâne un criteriu esențial și prioritar peste care n-o să treacă nici primul ministru”, a asigurat premierul care a adăugat că ”nu pot să judec un om până când nu am elementele obiective”. Cu câteva ore mai devreme, Dan Suciu, purtătorul de cuvânt al executivului, a declarat cu ocazia unei conferințe de presă că în cazul în care acuzația de plagiat adusă ministrului Tobă se dovedește a fi adevărată, atunci ”există o singură soluție”, făcând astlfe o trimitere clară către demiterea acestuia din Guvern.

26 noiembrie, agerpres.ro: Podgorean: Exercitarea simultană a președinției APCEMN și a OCEMN ne-a oferit prilejul de a contribui la dezvoltarea cooperării în regiune

Exercitarea simultană a președinției APCEMN și a OCEMN a oferit prilejul țării noastre de a contribui la dezvoltarea cooperării în regiune, a afirmat joi secretarul de stat în MAE Radu Podgorean, la Palatul Parlamentului, la cea de-a 46-a Adunare Generală a Adunării Parlamentare a Cooperării Economice a Mării Negre.

“Exercitarea simultană a președinției APCEMN și a președinției în exercițiu a OCEMN ne-a oferit prilejul deosebit de a contribui prin acțiuni conjugate între dimensiunea parlamentară și cea guvernamentală la dezvoltarea cooperării în regiune și a cooperării cu instituțiile UE. (…) Pe parcursul celui de-al 5-lea mandat exercitat de România de la momentul instituționalizării acestei cooperări regionale ne-am fixat ca obiectiv capitalizarea potențialului de cooperare economică al OCEMN, stimularea dezvoltării economice a statelor membre cu accent pe transport, mediu și răspunsuri coordonate la amenințări comune, cum ar fi criza refugiaților”, a spus Podgorean.

Potrivit acestuia, ”premisa fundamentală a președinției române a fost consolidarea profilului și relevanței organizației prin întreprinderea de demersuri de revizuire și adaptare a activităților sale la nevoile curente ale cooperării regionale”.

”Deși conștientă de caracterul economic al organizației ce trebuie păstrat și îmbunătățit, președinția în exercițiu română este convinsă că toate statele membre trebuie să respecte angajamentele asumate în conformitate cu Carta OCEMN. Aceste angajamente includ respectarea și aderarea la principiile de drept internațional și acțiunea comună în vederea asigurării păcii, stabilității și dezvoltării pentru toate statele membre și cetățenii lor”, a mai spus Podgorean.

El a mai arătat că “România consideră că valențele politice intrinseci ale OCEMN, cooperarea economică temeinică și un dialog constant, inclusiv la nivel politic, creează o bază solidă pentru cooperarea statelor membre OCEMN și pentru regiune”.

În opinia lui Podgorean, “regiunea extinsă a Mării Negre se confruntă cu probleme complexe legate de securitate și stabilitate regională, probleme politice, securitate energetică”.

“Nu este un secret că agenda OCEMN, încă de acum 7 ani, a fost deturnată prin transferarea conflictelor bilaterale pe agenda sa, creând astfel impedimente pentru cooperare. Aceste tendințe au continuat sau accentuat odată cu anexarea ilegală a Crimeei”, a adăugat Podgorean.

Acesta a precizat că în cadrul politicii de parteneriate președinția română a organizației a promovat intensificarea dialogului dintre OCEMN și comunitatea internațională.

“Procesele de dezvoltare economică și democratizare nu pot evolua separat, ci simultan. Prezența UE, ca actor direct în regiune, și oportunitățile oferite statelor din regiune prin programele UE potențează cooperarea economică mai ales în domeniul energiei, transporturilor și dezvoltării economice”, a susținut Podgorean.

El a accentuat că “scopul principal al organizației, cooperarea economică, are ca precondiție cooperarea politică, iar aceasta, la rândul ei, depinde hotărâtor de acceptarea de norme și valori împărtășite”.

“APCEMN are potențialul de a constitui un pilon puternic al cooperării la Marea Neagră, putând contribui direct la dezvoltarea unei organizații mai eficiente, mai reprezentative, mai relevante pentru noile realități regionale și europene. (…) Din perspectiva instituțională, OCEMN va deveni pe atât de relevantă pe cât vor dori statele membre și pe cât de relevante vor fi temele sale”, a conchis secretarul de stat.

27 noiembrie, agerpres.ro: ASF: Legislația aferentă Pilonului III de pensii va fi revizuită pentru includerea schemelor de pensii ocupaționale în prevederile legii

Legislația aferentă pensiilor private facultative (Pilonul III) va fi revizuită pentru includerea schemelor de pensii ocupaționale în prevederile legii, acesta reprezentând unul dintre proiectele strategice ale Autorității de Supraveghere Financiară (ASF) pentru anul 2016, informează, vineri, instituția.

‘Reprezentanții ASF și ai Asociației pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR) au convenit constituirea a două grupuri comune de lucru, dintre care unul se va axa pe revizuirea legislației aferente Pilonului III de pensii, în vederea cuprinderii schemelor de pensii ocupaționale în prevederile legii’, se menționează într-un comunicat al ASF.

Printre principalele teme de discuție au fost modificarea legislației în domeniu și optimizarea politicii investiționale, cele două subiecte vizând ‘buna funcționare și dezvoltarea sistemului de pensii private’.

Cel de-al doilea grup de lucru va avea ca temă principală completarea și actualizarea politicii investiționale a fondurilor de pensii administrate privat și a celor facultative. Potrivit reprezentanților ASF, se va urmări astfel adecvarea cadrului investițional în domeniul pensiilor private, prin reglementări care să încurajeze diversificarea portofoliilor în concordanță cu ritmul de creștere a valorii fondurilor de pensii.

‘Printre măsurile avute în vedere se numără și dezvoltarea pieței OTC (over-the-counter, n.r.) și a produselor derivate. Participanții la discuții au abordat și tema educației financiare, ca o componentă importantă a dezvoltării sistemului de pensii private. Atât ASF, cât și APAPR, au subliniat necesitatea încheierii unui parteneriat care să permită implicarea specialiștilor din piețele reglementate în programe educaționale de durată’, se mai spune în comunicat.

Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) este instituția care autorizează, reglementează, supraveghează și controlează entitățile care activează pe piața financiară non-bancară din România.

 

27 noiembrie, agerpres.ro: CNP: Câștigul salarial mediu net ar putea să ajungă la 1.950 de lei, în 2016

Câștigul salarial mediu net ar putea să ajungă, în 2016, la valoarea de 1.950 de lei, în creștere de la 1.939 de lei, cât se estimase în datele preliminare din luna septembrie, reiese din Prognoza de toamnă 2015, publicată, vineri, de Comisia Națională de Prognoză (CNP).

Pentru finalul acestui an, instituția estimează un câștig salarial mediu net de 1.821 de lei.

În ceea ce privește rata șomajului, proiecția de toamnă a CNP arată că, în 2015, aceasta se menține la 6,8%, cum era estimat în prognoza publicată în septembrie, iar în 2016 va scădea la 6,7%.

Numărul mediu de salariați ar putea să ajungă la 6,025 de milioane, la finele anului 2015, și la 6,170 de milioane, în 2016.

Potrivit Institutului Național de Statistică /INS/, câștigul salarial mediu nominal net, în luna septembrie a acestui an, a fost de 1.833 lei, în creștere cu 1,1%, respectiv 20 de lei, raportat la august.

Valorile cele mai mari s-au consemnat în domeniul extracției petrolului brut și a gazelor naturale (5.895 lei), iar cele mai mici la hoteluri și restaurante (1.075 lei).

 

27 noiembrie, agerpres.ro: CNP revizuiește în creștere la 3,6% proiecția privind avansul PIB în 2015; estimarea pentru 2016, menținută la 4,1%

Comisia Națională de Prognoză (CNP) a revizuit în creștere la 3,6% proiecția privind avansul Produsului Intern Brut (PIB) pentru acest an și a menținut la 4,1% estimarea privind creșterea economică în 2016, potrivit variantei de toamnă a Prognozei pe termen mediu 2015 – 2019.

În varianta preliminară de toamnă, publicată în luna septembrie a acestui an, instituția prognoza un avans al PIB de 3,4% în 2015 și de 4,1% în 2016. În primăvară, proiecțiile CNP indicau o creștere economică de 3,3% în 2015 și de 3,4% în 2016.

Produsul Intern Brut nominal este estimat la 704,5 miliarde de lei în 2015 și la 746,6 miliarde de lei în anul următor.

Cea mai semnificativă contribuție la creșterea reală a PIB în acest an o vor avea serviciile (2,2%), urmate de industrie (0,7%).

Cererea internă va consemna un avans de 4,6% în 2015, față de 2,6% anul trecut, iar pentru 2016 este estimată o creștere de 4,7% a cererii interne. Formarea brută de capital fix (investiții — n. r.) este de așteptat să urce cu 7,6% în acest an și cu 6,2% în 2016, similar estimărilor din luna septembrie.

Creșterea economică se va menține și în anii următori, pentru 2017 fiind estimat un avans al PIB de 4,2%, pentru 2018 — 4,5%, iar pentru 2019 — 4,7%.

Bugetul de stat pentru anul viitor are la bază o creștere economică de 4,1%, potrivit datelor Ministerului Finanțelor prezentate în 18 noiembrie. Produsul Intern Brut este estimat la 746,6 miliarde de lei.

În 2014, economia românească a crescut cu 2,8%.

29 noiembrie, zf.ro. Dorin Oancea, Business Magazin: Flămânzi şi nebuni

Scriu acest text după o săptămână în care am terminat a doua ediţie a proiectului celor mai inovatoare companii din România, ba am făcut şi eveniment dedicat şi am oferit şi premii. O nouă rundă de proiecte interesante, un număr de companii care cred în inovaţie şi în puterea acesteia; Rămân totuşi valabile un număr de teme serioase pe care trebuie să le discutăm.

La începutul săptămânii trecute, statistica a prezentat un set de date, care arată că în anul 2014 România a cheltuit 2,5 miliarde lei, adică 570 de milioane de euro, pentru activitatea de cercetare şi dezvoltare. Cheltuielile reprezintă 0,38% din PIB, din care pentru sectorul public 0,22% şi pentru sectorul privat 0,16%. La sfârşitul anului 2014 îşi desfăşurau activitatea în cercetare-dezvoltare aproape 43.000 de oameni, număr în uşoară creştere faţă de cel înregistrat la sfârşitul anului 2013. Ponderea redusă a cheltuielilor cu cercetarea şi dezvoltarea în PIB ne aşază pe ultimul loc în Europa, iar cea mai recentă analiză a Comisiei Europene ne etichetează drept „inovator modest“. Conform datelor publicate de comisie, vârful performanţei în inovaţie a fost în 2011, iar în prezent ne situăm la capitoul inovaţie sub anul 2007, momentul aderării.

Capitolele la care avem probleme sunt conexiunile cu cercetarea internaţională şi modul în care sectorul antreprenorial inovează. Vă aduc aminte, în context, şi informaţia care m-a făcut să mă întreb cum se poate aşa ceva, faptul că numărul brevetelor acordate la noi anul trecut a fost mai mic decât cel al brevetelor din 1920. Din 1920, repet.

Cele mai inovatoare companii din România

Asta în condiţiile în care oricine – antreprenor, şef de companie, angajat sau oficial al statului – îţi va putea vorbi, fără să trebuiască să se concentreze foarte tare, despre importanţa inovaţiei, cum trebuie susţinută şi ce efecte benefice are. Putem confirma, şi, răsfoind acest număr special al revistei, chiar vă puteţi convinge de asta.

Trebuie însă mai mult. Mai mult de 0,38% din PIB, mai multe brevete, mai multe proiecte în companii, mai multe idei şi mai multă disponibilitate pentru a pune ideile în practică, mai mulţi angajaţi şi mai multe laboratoare, mai multă cercetare în universităţi şi mai multe contacte şi contracte între companii şi cercetători.

În anii ’30, Marea Depresie a creat un climat de creativitate care a dus la apariţia managementului ca ştiinţă şi profesie, dar şi la apariţia unor departamente care astăzi sunt indispensabile oricărei companii, adică cele de marketing, de relaţii publice şi de  publicitate. Companiile au descoperit „clientul“ şi nevoile sale; drept urmare, Standard Oil şi-a format şi extins rapid reţeaua de benzinării, DuPont a invadat lumea cu nailonul şi multele aplicaţii ale acestuia, Sears şi-a dublat numărul de magazine şi a început să intermedieze asigurarea auto prin poştă, au prosperat Carvel – vânzători de îngheţată – sau AC Nielsen, cu studii de piaţă. Retrospectiv privind, criza financiară începută în 2008 şi criza economică mondială care a urmat au iscat, mi se pare, mult mai puţină creativitate; şi, câtă a fost, creativitatea s-a canalizat în special în zona tehnologică – telefonul inteligent, conţinutul mobil, social media, furnizorii de servicii fără active, de genul Uber sau Airbnb. Minunate chestii, dar am sentimentul unei lipse de substanţă totuşi.

Cum mersul României se leagă nemijlocit de cel al Europei, să privim spre bătrânul continent, care şi-a propus ca până în 2020 să dezvolte o economie bazată pe inovaţie, şi a stabilit un număr de acţiuni pentru aceasta, inclusiv creşterea procentelor alocate cercetării, dezvoltării de huburi, o piaţă unică digitală şi altele asemenea. Anul 2020 nu este prea departe, şi cred că vom asista la un frumos eşec european, indiferent cum îl vor cosmetiza birocraţii de la Bruxelles. Vorbim de o piaţă unică digitală, dar doar 7% din companiile europene mici sau medii vând peste hotare, iar afacerile au cheltuieli de cel puţin 5.000 de euro pentru a putea face comerţ cu o altă ţară din aşa-zisa uniune. Când spui „o piaţă europeană de 500 de milioane de oameni“ ai o imagine, dar când introduci în ecuaţie 28 de state, fiecare cu legislaţia sa, cu taxele sale şi cu birocraţia sa, imaginea se năruie.

Ce nu înţeleg birocraţii bătrânului continent este deosebirea majoră dintre campionii americani Google, Facebook sau Apple şi orice altă închipuire asemănătoare europenească, aceea a mediului social şi economic în care acestea s-au născut. Unu, Silicon Valley este o creaţie a fondurilor cu capital de risc şi nu a statului care „şi-a propus să“, în timp ce Europa este dominată de un sector bancar clasic, prea puţin dispus să investească în aventuri tehnologice. Doi, cultura eşecului, de care americanii se tem mult mai puţin decât europenii. Trei, foamea şi nebunia; nu acelea fiziologice, ci cele invocate de Steve Jobs în faţa studenţilor de la Stanford în 2005: „Pentru a fi inovator, trebuie să rămâi flămând şi nebun“.

România vrea creştere economică de peste 5% pe an şi locuri de muncă. În actualul climat aşa ceva nu este posibil – putere scăzută de cumpărare, legislaţiue stufoasă, fiscalitate excesivă, birocraţie şi corupţie. Ar trebui investiţii străine, fondurile europene şi…. creativitatea.
Investiţiile străine au devenit un instrument geopolitc, iar fondurile europene îmi sună a fata morgana. Creativitatea însă o avem cu toţii – şi o companie bazată pe creativitate va învinge mereu.

 

29 noiembrie, zf.ro: OPINIE CRISTIAN HOSTIUC, DIRECTOR EDITORIAL ZF

România a produs un mutant al capitalismului şi l-a încurajat să crească până a devorat-o: antreprenor la stat

Cred că aproape toată lumea votează pentru capitalism, pentru libertatea deciziilor economice şi libertatea de mişcare până când se confruntă pe viu cu cealaltă faţă a lui: concurenţa, scăderea afacerilor, pierderea pieţelor şi a clienţilor, tăierea salariilor, pierderea locului de muncă, lipsa de alternative etc.

Şi atunci toţi îşi îndreaptă privirile către stat. Să ne ajute, să ne dea facilităţi, să ne dea finanţare, să ne dea bani, să ne dea piaţă, să ne dea clienţi, să ne dea locuri de muncă, să ne dea salarii etc.

Din momentul în care a venit criza, numărul celor care şi-au întors privirea către stat a crescut exponenţial, indiferent dacă sunt salariaţi sau antreprenori, oameni de afaceri, patroni.

Foarte mulţi salariaţi din sectorul privat, care s-au confruntat în primii ani de criză cu tăieri de salarii peste noapte au început să caute locuri de muncă la stat. Acolo s-au reîntregit salariile, în timp ce în sectorul privat nu. La stat ai program fix, ştii când pleci şi ştii că nu ai targeturi şi nu trăieşti sub presiunea atingerii bugetului. Mai mult decât atât, salariul la stat este mai mare decât cel în sectorul privat, pe medie. Dacă ai norocul să prinzi un post în companiile sau instituţiile de stat autonome care au bugete proprii şi nu depind  de banii din bugetul public, nici nu mai există capitalism.

Această situaţie o regăsim şi în lumea afacerilor. Dorinţa multor antreprenori, a oamenilor de afaceri este de a avea contracte cu statul: preţurile sunt mai mari decât în piaţa liberă, au un monopol, facturile se plătesc cât de cât la timp, nu te confrunţi cu clienţi nemulţumiţi şi recalcitranţi, marjele sunt mai mari, iar în final riscul de neplată este mult mai scăzut. Banii vin mult mai uşor de la stat, dar sunt cheltuiţi apoi în cel mai pur stil capitalist.

Când trebuie să se confrunte cu piaţa, cu concurenţa,  cu clienţii, muIţi aleg să fugă la stat, să se predea oamenilor din partide, cei care au pe mână semnătura şi banii.

În loc să încurajeze o piaţă liberă concurenţială sau formarea unei clase de mijloc care să susţină economia privată, România, prin reprezentanţii ei politici şi administrativi, a creat mutanţi ai capitalismului: toată lumea vrea să fie liberă, să profite de beneficiile capitalismului, dar pe banii statului.

România a fost devorată zi de zi de aceşti mutanţi care au pârjolit tot în jurul lor, inclusiv pe cei care cred în capitalism şi atunci când este bine, şi atunci când este în criză. Foarte multă lume din business fuge acum când se pune problema să lucreze cu statul şi preferă să găsească pieţe în afară, unde să-şi extindă afacerea. Preferă să fie low-cost dar pe un contract extern, decât să împartă banii cu cei din administraţie sau cu politicienii care le oferă contractele.

Şi acesta este un motiv pentru care România  nu are o clasă puternică mijlocie care să susţină economia cu o valoare adăugată mai mare care să rămână în ţară, şi care să producă locuri de muncă mai bine plătite ca la stat.

Acum un an, un antreprenor român de peste 20 de ani extrem de cunoscut la nivel public, cu realizări vizibile, s-a trezit că unul dintre cei pe care îi cunoştea era în topul despăgubirilor de la ANRP, cu zeci de milioane de euro. Asta l-a înfuriat foarte mult, tensiunea trimiţându-l la spital. Pe vremuri, când făceau conversaţie şi amândoi erau doi antreprenori respectabili, cel cu despăgubirile râdea de el şi-i spunea că nu ştie să facă afaceri, că-i un prost businessman şi că pierde timpul degeaba muncind atât. Aici avea dreptate: în 20 de ani el nu câştigase cât obţinuse cel cu despăgubirile de la ANRP în câteva luni.

Până la urmă asta am creat noi: aceşti mutanţi ai capitalismului, antreprenori la stat care râd de ceilalţi că nu ştiu să facă bani.

29 noiembrie, agerpres.ro: Aproximativ 18% dintre locuințele din România aveau asigurare obligatorie la finalul lunii octombrie

Numărul polițelor active de asigurare obligatorie a locuinței (PAD) a crescut în primele zece luni cu 45.000, la 1.536.329, astfel că, la finalul lunii octombrie a acestui an, 18,07% din cele 8,5 milioane de locuințe din România aveau asigurare obligatorie, conform statisticilor Pool-ului de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale (PAID), societatea care emite acest tip de asigurări.

La finalul anului trecut, erau active 1.491.329 polițe PAD, în timp ce în octombrie 2014 erau active 1.542.040 polițe.

Potrivit PAID, 74,2% dintre polițele active la nivel național erau încheiate în mediul urban și 25,8% în mediul rural, iar, în funcție de tipul de locuință, 90,6% din polițele PAD sunt încheiate pentru locuințe de tip A (cele cu structura de rezistență din beton armat, metal sau lemn, cu pereții exterior din piatră, cărămidă arsă sau materiale supuse unui tratament termic sau chimic) și 9,4% pentru locuințe de tip B (cele cu pereții exterior din cărămidă nearsă sau material nesupus unui tratament termic sau chimic).

Pe regiuni, cele mai multe polițe active sunt în București (20% din total), Muntenia (19%) și Transilvania (17%), iar cele mai puține — în Maramureș (2% din totalul polițelor), Bucovina (3%) și Crișana (4%).

PAID emite asigurările obligatorii pentru locuințe din iulie 2010. Obiectivul principal al PAID este cuprinderea în asigurare pentru cele trei riscuri de catastrofă naturală — cutremure, inundații și alunecări de teren — a tuturor locuințelor din România.

Polițele de asigurare obligatorie a locuințelor (PAD) costă 20 euro în cazul locuințelor tip A (suma maximă asigurată 20.000 euro) și 10 euro în cazul locuințelor tip B (suma asigurată fiind de 10.000 euro).

 

29 noiembrie, agerpres.ro: ANOFM: Aproape 37.000 de persoane au participat la cursuri de formare profesională în primele 10 luni; peste 58% au fost femei

Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) a organizat, în primele 10 luni ale anului, cursuri de formare profesională/evaluare a competențelor/ucenicie pentru 36.923 persoane, din care 34.441 au statut de șomer, iar femeile au reprezentat peste 58% din total, conform unui comunicat al agenției remis AGERPRES.

La finele lunii octombrie, potrivit datelor centralizate la nivel național, ponderea femeilor în totalul participanților la cursuri este de 58,27%, respectiv 21.516 cursanți femei.

“În urma analizei participării celor 34.441 persoane din rândul șomerilor la programele de formare profesională din perioada de referință s-a constatat că persoanele cu studii medii sunt cele mai interesate să beneficieze de cursuri de formare (51,18%), urmate de cele cu studii primare (34,92%), la polul opus aflându-se persoanele cu studii superioare (13,90%). Această situație se explică prin faptul că ANOFM organizează programe de formare pentru calificări de nivel 1, 2 sau 3 (la care pot participa persoane cu studii primare și/sau medii)”, se menționează în comunicat.

Distribuția pe categorii de vârstă a șomerilor cuprinși în programe de formare profesională este relativ echilibrată: 31,61% sunt tineri cu vârsta sub 25 de ani, 21,16% persoane cu vârsta cuprinsă între 25-35 de ani, 23,78% sunt persoane între 35-45 de ani, iar peste 45 de ani procentul este de 23,45%.

ANOFM precizează că se acordă o atenție deosebită persoanelor aparținând unor grupuri dezavantajate pe piața muncii, iar în aceste condiții au fost cuprinse în programe de formare profesională 4.034 șomeri de lungă durată,14.519 șomeri din mediul rural, 54 persoane șomere cu dizabilități, 1.027 persoane șomere de etnie romă, 22 șomeri postinstituționalizati dar și 385 persoane aflate în detenție.

Multe dintre programele de formare profesională începute în anul 2014 continuă și se vor încheia până la sfârșitul anului 2015. În urma monitorizării persoanelor care s-au încadrat în muncă într-o perioadă de cel mult 12 luni de la absolvirea cursului, până la 31 octombrie 2015 au fost angajate 14.534 persoane, precizează ANOFM.

30 noiembrie, hotnews.ro: Analiza

Salarii la Stat vs salarii in privat. Din 58 de sectoare economice in 32 Statul plateste mai bine. Mult mai bine. Vezi in text si cum s-a format capitalul privat romanesc

In banci si asigurari, mai ales in zona fondurilor de pensii, e mult mai bine sa lucrezi la Stat; castigi cu 2000 de lei mai mult decat in privat, pe o functie similara, arata datele INS obtinute la solicitarea HotNews.ro. In invatamantul de stat se iau de asemenea bani mai buni decat in cel privat. La fel si in domeniul metalurgic, unde romanii care lucreaz la Stat iau cu peste 2400 de lei mai mult decat in privat. Una peste alta, in 32 sectoare economice Statul face jocurile in privinta salariilor, in vreme ce in 26 de cazuri situatia e in favoarea mediului privat.

Iar cand salariile cresc din ratiuni administrative ( ca sa nu le spunem electorale), cei de la Stat se bucura, in vreme ce antreprenorul din privat se intristeaza. Si asta pentru ca el e nevoit sa reduca alte costuri sau sa isi scumpeasca pridusele astfel incat sa poata suporta cresterea salariala pe care Statul le-o ofera propriilor slujbasi.

Ca idee, in Romania anului 2014, capitalul public a fost de 17% iar cel privat de 83% (43% autohton vs 40% strain), spune si Florin Georgescu, prim-viceguvernatorul BNR in cadrul unei conferinte recente sustinute la ASE.

“Sectorul privat reprezinta motorul economiei romanesti, absorbind cea mai mare parte a fortei de munca salariate. Astfel, in anul 2014, repartizarea numarului mediu al salariatilor pe forme de proprietate releva faptul ca mai mult de doua treimi dintre acestia au lucrat in societati cu capital privat (72,5%). Comparativ cu anul 2013 s-a inregistrat o crestere a numarului mediu de salariati in societatile cu capital privat, cu 73,6 mii persoane”, se arata in lucrarea INS obtinuta de HotNews.ro.

  • Drept e ca in privinta modului in care e platita munca in Romania, avem si aici o problema. In teorie raportul este 60-65% pentru munca si de 30-35% pentru capital. In timp ce in tarile dezvoltate, capitalului ii revine 40% din VNN si muncii 60%, in Romania, situatia este inversa: capitalul primeste 60%, iar munca sub 40% in 2014. Desi in anul 2000 raportul era 50%-50%, dupa 2008 (raport 48%- 52%), costul crizei a fost transferat asupra salariatilor, iar raportul s-a degradat pentru munca la 40%, capitalului revenindu-i 60% (evolutie favorizata de legislatia muncii adoptata in 2010)
  • Nivelul de trai este dat de ce incaseaza un stat (Venitul National Brut- VNB) si mai putin de ce produce (PIB). Dealtfel, UE calculeaza contributia tarilor la propriul buget in functie de VNB nu de PIB. Iar raportul VNB/PIB a scazut cu 3 p.p. In 1989, VNB era mai mare decat PIB cu 0,4 mld.euro (+1%).  Dupa 1990, situatia se inverseaza, PIB fiind tot mai mare fata de VNB , iar in 2013, diferenta negativa dintre VNB si PIB ajunge la 2,7 mld. euro (-2%)

Numarul mediu al salariatilor a crescut pe parcursul anului 2014 cu 64,1 mii persoane comparativ cu anul precedent, ajungand la 4507,7 mii persoane.

  • Repartizarea salariatilor pe sectoare economice arata ca majoritatea se regaseau in sectorul serviciilor, ponderea acestora reprezentand 61,1% in anul 2014. In industrie si constructii lucrau 36,5% dintre salariati, iar in cel primar (agricultura, silvicultura, piscicultura) numai 2,4%.

Efectivul salariatilor la sfarsitul anului 2014 a fost de 4,90milioane persoane, barbatii reprezentand 52,5% din total.

  • Luat pe judete, castigul salarial mediu lunar net s-a situat sub media pe economie in 36 dintre judete. Cel mai scazut nivel, respectiv de 1251 lei s-a inregistrat in judetul Harghita, iar cel mai ridicat nivel in Municipiul Bucuresti (2441 lei).
  • Femeile se regasesc cu preponderenta in sectorul serviciilor (comerciale si sociale), activitatile caracterizate prin grad pronuntat de “feminizare” al fortei de munca salariate fiind cele de sanatate si asistenta sociala (79,8% din numarul total al salariatilor din ramura), invatamant (70,5%), intermedieri financiare si asigurari (69,4%), hoteluri si restaurante (61,5%).
  • Daca femeile predomina in sectorul public (58,8% din totalul salariatilor din unitatile cu forma de proprietate publica), barbatii sunt majoritari (57,1%) in intreprinderile ce apartin sectorului privat.
  • Din distributia pe forme juridice  (SRL, SA, Regii Autonome) se observa ca societatile comerciale angajeaza 76,9% din numarul mediu total al salariatilor, proportie in crestere cu 0,1 puncte procentuale fata de anul precedent. Repartizarea numarului mediu de salariati dupa clasa de marime a intreprinderilor arata ca 46,1% isi desfasoara activitatea profesionala in unitatile mari, cu 250 salariati si peste, 29,1% in intreprinderile mici, cu mai putin de 50 de salariati si restul de 24,8% in cele de marime mijlocie, cu 50-249 salariati.

Din observarea aceleiasi repartizari, dar pentru fiecare din cele doua sectoare ale formelor de proprietate, se constata ca imaginea se modifica semnificativ. Astfel, in sectorul public, numai 9,2% dintre salariati se regasesc in unitatile mici, alti 14,8% in cele de marime mijlocie, proportia covarsitoare (76,0%) revenind intreprinderilor mari (cu 250 salariati si peste). In schimb, in sectorul privat, aceasta repartizare este mult mai echilibrata, proportiile pe cele trei clase de marime avand valori mult mai apropiate.

Cand vorbim de salarii e bine sa avem in vedere si randamentul capitalului, cel care masoara totalul veniturilor anuale obtinute din capital, raportat la capitalul investit. Cati lei scoti la 100 de lei investiti, altfel spus. In Romania, randamentul capitalului privat autohton a crescut continuu de la 11% in 2003 la 21% in 2013, factorul
determinant fiind cresterea de la 52% la 60% a remunerarii capitalului din VNN – un rezultat al concurentei slabe pe piata capitalului si a fortei reduse de negociere a salariatilor (Ca idee, in tarile dezvoltate, in care este mai echilibrat raportul capital-munca in VNN, randamentul capitalului este mai mic :6%-Franta, 8%-Marea Britanie, 10%-Germania)

  • Cum s-a format de fapt mediul privat romanesc?

Din 1989 incoace au fost privatizate 7500 de intreprinderi pentru care s-au incasat 7 mld. euro, din care contravaloarea BCR a fost de 2,3 mld. (rezulta, fara BCR, un pret mediu de 667.000 euro/intrep.)

 Cele 7 mld. euro obtinute prin privatizare au fost folosite astfel:

  • 4,4 mld. euro virate la Trezoreria Statului,
  • 0,2 mld. euro despagubiri acordate de AVAS
  • 2,4 mld. euro au finantat cheltuieli curente ale bugetului de stat

Suma de 4,4 mld. euro virata la Trezoreria Statului a fost folosita astfel:

  •  1 mld. euro pentru finantarea datoriei publice
  • 1 mld. euro imprumuturi acordate autoritatilor de management al fondurilor europene
  • 0,2 mld. euro imprumuturi catre autoritatile locale
  • sold disponibil in cont 2,2 mld. euro

Prin contractele de privatizare, alte 3,5 mld. euro au reprezentat majorari de capital ale noilor actionari privati la societatile comerciale privatizate. Privatizarea a cuprins si transferul gratuit a 30% din capitalul social al statului (1,6 mld. euro) prin programul de privatizare in masa si, institutional, prin intermediul a cinci fonduri ale proprietatii private (actualmente societati de investitii financiare)

Despagubirile in bani au reprezentat 5,5 mld. euro, din care

  •  4 mld. euro prin Fondul Proprietatea
  •  1,5 mld. prin ANRP, AVAS si MFP

In natura s-au restituit :

  •  10.500 imobile (scoli, spitale, muzee, biblioteci, locuinte, inclusiv apartinand cultelor religioase etc.) reprezentand echivalentul a 2 mld. euro
  •  2,2 mil. ha terenuri, din care: 1,9 mil. ha teren extravilan ( 1,3 mil. ha teren agricol si 0,6 mil. ha paduri) si 0,3 mil. ha teren intravilan
  • Alte 5 mld. euro reprezinta obligatii ale statului, conform legislatiei specifice, care se vor achita in bani sau in alte active publice, din care: 0,5 mld.euro obligatii evaluate si aprobate, dar neplatite, 4,5 mld. euro estimari privind obligatii viitoare, pe baza cererilor formulate de cetateni, dar neaprobate, inca, de institutiile competente S-au aprobat ajutoare de stat in valoare de 0,8 mld. euro aferente unor planuri de investitii de 3,1 mld. euro o din care s-au achitat 0,45 mld. euro (56%) pentru investitii realizate de 2,6 mld. euro (84%)

 

30 noiembrie, agerpres.ro: Gorghiu: Dacă deficitul nu se va menține în 3% în 2016, trebuie să tragem linie privind măririle de salarii

Copreședintele PNL Alina Gorghiu a afirmat, luni, că în cazul în care deficitul bugetar nu se va menține în limita de 3% anul viitor, nu va mai exista niciun fel de susținere pentru măriri de salarii.

“Sunt doi actori în 2016, în materie de măriri de salarii. Odată Guvernul poate fi, dar slavă cerului că avem un guvern tehnocrat, ferit de tentația de a atrage voturi în campania electorală, și Parlamentul. În Parlament, majoritatea nu ne aparține în acest moment, din nefericire. Pentru a păstra deficitul de 3%, va trebui să nu facem derapaje. Orice mărire se va aplica anul viitor va face deficitul să sară de cei 3%. Ce a fost făcut pâna acum, a fost făcut. Ar trebui să tragem linie”, a afirmat Gorghiu, într-un interviu la Digi 24.

Întrebată dacă din punctul de vedere al PNL, mărirea de 10% pentru bugetari a fost ultima majorare de salarii, Gorghiu a răspuns afirmativ. “Da, categoric. Dacă deficitul nu se va menține în 3%, nu va mai exista niciun fel de susținere de măriri de salarii în an electoral decât dacă vor exista fonduri”, a mai spus copreședintele PNL.

 

1 Decembrie, agerpres.ro: România pe ultimul loc în UE la ponderea cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare în PIB

În condițiile în care în 2014 a alocat doar 0,38% din Produsul Intern Brut pentru cercetare și dezvoltare (R&D), România se situează pe ultimul loc în Uniunea Europeană când vine vorba de ponderea cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare în PIB, mult sub media europeană care este de 2,03% din PIB, arată datele publicate luni de Oficiul european de statistică (Eurostat).

În 2014, statele membre UE au cheltuit în comun 283 miliarde de euro pentru cercetare și dezvoltare. Ca procent din PIB, cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare în UE s-au situat la 2,03% în 2014, același cu cel din 2013 dar peste nivelul de 1,76% din PIB înregistrat în 2004. Comparativ cu alte mari economii ale lumii, UE se situează mult în urma Coreei de Sud, care în 2013 a alocat 4,15% din PB pentru cercetare și dezvoltare, Japoniei, 3,47% din PIB în 2013, și SUA, 2,81% din PIB în 2012.

În interiorul statelor membre UE, ponderea cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare în PIB este mai mare în statele nordice, peste 3% în Finlanda (3,17%), Suedia (3,16%) și Danemarca (3,0%), urmate îndeaproape de Austria (2,99%) și Germania (2,84%). La polul opus, în nouă state membre ponderea cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare în PIB este mai mică de 1%, pe ultimul loc fiind România.

În plus, în 2014 comparativ cu situația din 2004, ponderea cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare în PIB a crescut în 23 de state membre, a scăzut în Croația, Luxemburg, Finlanda și Suedia, și a rămas stabilă în România la 0,38%, chiar dacă în cazul țării noastre suma absolută s-a dublat de la 235 milioane de euro în 2004 până la 575 milioane de euro în 2014.

De asemenea, în majoritatea statelor membre fondurile pentru cercetare și dezvoltare au fost direcționate în principal spre sectorul de business (64% din totalul sumelor pentru R&D în 2014), cu excepția Estoniei, Greciei, Ciprului, Letoniei și Lituaniei, unde sectorul educației superioare a fost principalul beneficiar al fondurilor pentru cercetare și dezvoltare, și României, unde aproape jumătate (43%) din cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare au fost efectuate în interiorul sectorului guvernamental.

1 decembrie, agerpres.ro: Cioloș: Vrem ca achizițiile publice să fie mai transparente

Premierul Dacian Cioloș a declarat, marți, că își dorește ca procedurile de achiziții publice să fie derulate mai transparent, el adăugând că în România există în acest sens și ‘obiceiul’ de a adăuga în legislație prevederi pe lângă cele obligatorii din punct de vedere european.

‘Am vrea ca achizițiile publice să fie mult mai simple, mai clare și mai transparente. Legislația națională se aliniază la o directivă europeană care prevede niște principii legate de achizițiile publice și am constatat că noi avem obiceiul să mai tot adăugăm la ceea ce e obligatoriu din punct de vedere european, pentru că vorbim de fonduri europene. Sigur, aveam o legislație națională și aliniam tot timpul legislația europeană la legislația națională în sensul că mai adăugam niște lucruri’, a spus Cioloș, într-o emisiune la Europa FM.

Prim-ministrul a precizat că a cerut ministrului Fondurilor Europene, Aura Răducu, o analiză privind simplificarea procedurilor, astfel încât achizițiile publice să fie mai transparente.

‘Acum, am cerut doamnei ministru Răducu să vedem în ce măsură, până când nu lansăm noile proiecte în perioada imediat următoare, să simplificăm pe cât posibil și să facem în așa fel încât lucrurile să fie mult mai clare și mai transparente pentru că de acolo apăreau probleme. (…) Aș vrea să folosim experiența pe care am avut-o în perioada 2007-2014 și să facem achiziții publice pentru a avea proiecte eficiente și nu pentru a conveni unora sau altora care aveau de multe ori alte obiective decât eficiența proiectelor atunci când aplicau anumite reguli de achiziții publice’, a mai adăugat premierul Cioloș.

1 decembrie, mediafax.ro: Şomajul din zona euro a scăzut în octombrie la cel mai redus nivel faţă de începutul lui 2012

Şomajul din zona euro a scăzut în octombrie pentru a doua lună consecutiv, cu 0,1 puncte faţă de septembrie, la 10,7%, cel mai redus nivel faţă de începutul lui 2012, dar se menţine relativ ridicat comparativ cu alte economii dezvoltate, potrivit datelor publicate de Eurostat, citate de MarketWatch.

În timp ce numărul persoanelor fără loc de muncă s-a redus cu 13.000, numărul total al acestora a rămas la 17,24 milioane, fiind de peste două ori mai ridicat comparativ Statele Unite, unde rata şomajului este de 5%.

Şomajul din zona euro arată că în economia regiunii există un nivel ridicat al capacităţii economice neutilizate şi că va trece ceva timp până când salariile vor creşte suficient de rapid pentru a majora costurile companiilor şi preţurile de consum.

Perspectiva unor presiuni inflaţioniste scăzute însemnă că Banca Centrală Europeană (BCE) va adopta noi măsuri de stimulare la şedinţa de politică monetară de joi, aşa cum se aşteaptă majoritatea analiştilor.

Declinul numărului de persoane fără loc de muncă a avut loc în multe dintre economiile mari ale zonei euro, respectiv Germania, Spania şi Italia, dar nu şi în Franţa, unde a crescut.

Datele Eurostat au confirmat că rata şomajului în rândul tinerilor cu vârste de sub 25 de ani a crescut în octombrie de la 22,2% la 22,3%.

În Italia, şomajul în rândul tinerilor este de 47,7%, iar în Italia de 39,8%.

1 decembrie, economica.net: De astăzi cresc toate salariile la stat: 15% pentru profesori şi 10% pentru ceilalţi bugetari. Medicii primiseră deja 25%

De astăzi, 1 decembrie, salariile mai multor categorii de bugetari cresc cu 10%, potrivit unui act normativ publicat recent în Monitorul Oficial. În forma sa iniţială, proiectul de lege prevedea doar majorarea salariilor din sănătate şi asistenţă socială cu 25%, dar comisiile de specialitate din Parlament au decis o majorare cu 10% şi pentru ceilalţi bugetari.

De astăzi cresc salariile la stat: 25% pentru medici, 15% pentru profesori şi 10% pentru ceilalţi bugetari

Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat săptămâna trecută, pe 24 noiembrie, legea care prevede majorarea cu 10% a salariilor tuturor bugetarilor care nu beneficiază de alte creşteri salariale.

Legea nr.293/2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe a fost publicată miercurea trecută în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 884, la o zi după ce şeful statului promulgase documentul.

Anterior, proiectul de lege trecuse de senatori la sfârşitul lunii octombrie, apoi s-a aflat pe ordinea de zi a deputaţilor, cei care au adoptat documentul, cu amendamente, pe 11 noiembrie, cu 319 voturi “pentru”, un vot “împotrivă” şi şapte abţineri.

Aşadar, potrivit legii care aprobă ordonanţa 35 din 2015, în sănătate lefurile au crescut cu 25% la 1 octombrie, în învăţământ cresc cu 15 procente de la 1 decembrie, iar ceilalţi bugetari primesc şi ei, tot de la 1 decembrie, salarii cu 10% mai mari. De mărirea salarială vor beneficia toți salariații din Educație – atât cadrele didactice, cât și personalul auxiliar.

Şi asistenţii sociali urmează să beneficieze de o creştere salarială, dar de 25%, potrivit actului normativ promulgat, marţi, de Klaus Iohannis.

“Începând cu drepturile aferente lunii decembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul din cadrul sistemului public de asistenţă socială (…) se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015″, se menţionează în actul normativ publicat, miercuri, în Monitorul Oficial.

În motivarea acestei propuneri, membrii Comisiei de muncă din Parlament au explicat că personalul din sistemul public de asistenţă socială primeşte în prezent venituri nete sub salariul minim pe ţară, astfel încât este necesară o majorare cu 25 de puncte procentuale.

În forma adoptată de Senat era prevăzut ca personalul din sistemul public de asistenţă socială să primească salarii majorate cu 25% începând cu luna octombrie.

Aceste majorări salariale se adaugă celor 25% în plus pe care îi primiseră medicii, prin ordonanţă de urgenţă, începând cu data de 1 octombrie, majorare care este deja în vigoare.

Cele 3 categorii de majorări presupun costuri suplimentare de 6,5 miliarde de lei, în bugetul anului viitor. Rămâne de văzut cum va reuşi cabinetul Cioloş să aloce bani pentru toate aceste creşteri salariale şi să se încadreze în acelaşi timp, într-un deficit bugetar mai mic de 3%.

“Nu mă surprinde deloc, am avut o discuţie cu dansul (Klaus Iohannis – n.r.) ieri şi legat de acest subiect şi i-am spus că în calculele pe care le-am făcut am inclus şi această creştere de 10 la sută şi după calculele noastre putem rămâne în ţintă de deficit de 3 la sută cu această creştere”, a declarat Cioloş referitor la decizia şefului statului de a promulga legea care prevede majorarea salariilor pentru personalul din sistemul sanitar cu 25% şi a tuturor bugetarilor cu 10%.

Dacian Cioloş a declarat că Guvernul va adopta şi va trimite bugetul pentru anul viitor în parlament până pe 10 decembrie.

 

1 decembrie, digi24.ro: Business Club | România ajutată de banii străinilor

De multe ori în asemenea momente ca cel de astăzi există riscul de a confunda patriotismul cu naţionalismul, de a exacerba anumite sentimente. Iar în economie formele extreme se conturează ca aversiune pentru ceea ce înseamnă capitalul străin. De multe ori, în spaţiul public se manifestă o aversiune faţă de ce înseamnă străini care deţin felii din economia ţării. Sau că oamenii de alt neam au ajuns să aibă în proprietatea jumătate din terenul arabil al ţării. Până acum, ca societate în întreg, şi nu discutăm cazuri individuale, nu ne-au făcut niciun rău. Ba chiar din contra, când au fost aici, ne-a fost măcar un pic mai bine. Iar când ne-au lipsit… a fost rău.

 

Economia României are astăzi o valoare de patru ori şi jumătate peste cea lăsată de comunism, dezvoltată şi deţinută de stat. Iar în cei aproape 26 de ani trecuţi, cei mai grei au fost aceia în care ţara a fost lipsită de intăririle de cpaital de peste graniţă, când era izolată, anii 90. Doar 17% din capitalul din România mai este public, 43% este controlat de investitori români privaţi, iar 40% de investitorii străini.

Deşi sunt minoritari, străinii sunt în mod clar mai vizibili. Populaţia îşi face cumpărăturile în supermarketuri ale lanţurilor germane, franceze sau belgiene şi se împrumută de la bănci austriece, greceşti sau olandeze.

Marile grupuri controlează aşa numitele companii noduri, cele din domeniile cheie ale economiei. Topul zece sau alte clasamente mai largi sunt dominate de companii cu acţionari străini şi pe ici pe colo îşi mai fac loc câteva firme de stat, preponderent din domeniul energetic. Potrivit Ziarului Financiar cele mai bune 100 de firme controlate de antreprenori români au adunat anul trecut 5% din cifra de afaceri cumultată din economie, comparabil cu cea generată de trei multinaţionale.

Aceasta nu este o realitate nouă pentru România. Aşa s-a dezvoltat ţara şi în trecut. Vechiul regat, cel privit ca modelul dezvoltării accelerate, s-a bazat pe capitalul străin. Înainte de războiul care avea să aducă Unirea la finalul său, industria era dominată de investitorii de peste graniţă. Germanii controlau 35% din industrie, o situaţie facilitată de prezenţa pe tron a unui rege străin provenit din aceiaşi ţară. Britanicii deţineau 25% din industrie, olandezii 13%, francezii 10 %, iar americanii 5.5%.

În perioada interbelică, sub guveranarea liberală din anii 20 şi sloganul „Prin noi înșine” s-a încurajat formarea capitalului autohton, s-a reuşit parţial, dar a fost blocat de multe ori cel străin, lucru care a avut efecte negative asupra dezvoltării.

Chiar şi industrializarea din comunsim a fost făcută cu capital străin. Banii au fost luaţi sub formă de împrumut de la FMI sau finanţatorii privaţi în anii 70. Faptul că mai apoi în deceniul următor, decizia puterii de a plăti datoriile avea să trimită ţata în colaps, nu avea legătură cu originea capitalului, ci cu modul de administrare, care era neaoş.

Economia ţării a fost ajutată de succesul multinaţionalelor. După Revoluţie, străinii au investit 60 de miliarde de euro în România, dintre care peste 32 de miliarde de euro au fost investiţii de la zero, iar restul au fost preluări de companii româneşti, private sau de stat.

Deşi sunt multe şi mici, firmele româneşti sunt mai rentabile. Anul trecut antreprenorii români au scos în medie un profit de 16% din capitalurile proprii în timp ce companiile cu capital majoritar străin au avut o rentabilitate mai mică de 10%, arăta de curând un recent studiu al specialiştilor de la BNR.

Banii grupurilor străine vin în România pentru a se înmulţi, pentru profitabilitate. Dar orice afacere are acelaşi scop.

 

1 decembrie, ziare.com: Fonduri europene, cu Octavian Serban: Cum s-ar putea construi in Romania drumuri cu bani de la UE

Aceasta rubrica saptamanala este conceputa pentru a oferi informatii relevante solicitantilor, consultantilor si functionarilor implicati in procesul de absorbtie a fondurilor europene.

Scopul acestui demers este de a crea o punte intre finantarile nerambursabile alocate de Uniunea Europeana pentru Romania, si acoperirea nevoilor la nivel local, regional si national.


In functie de interesul acordat pentru obtinerea de fonduri europene, gradul de implicare in implementarea proiectelor si necesitatea unei colaborari mai bune intre solicitanti, consultanti si autoritati, complexitatea informatiilor furnizate poate fi sporita.

Rubrica este structurata in trei parti: Management de proiect, Obtinere finantare, Termeni.

Management de proiect: Bugetul

Pana acum am trecut prin toate fazele scrierii proiectului: identificarea Nevoii, setarea Obiectivului General, fixarea Obiectivelor Specifice, planificarea Activitatilor, alegerea Indicatorilor si tintirea Rezultatelor.

Pentru toate aceste etape si pentru a avea succes in implementare este nevoie de un Buget care sa acopere valoarea totala a proiectului, astfel:

  • Valoarea eligibila – totalitatea acelor cheltuieli necesare realizarii proiectului pentru acoperirea carora va fi primit imprumutul nerambursabil prin intermediul instrumentelor financiare utilizate in aria de cuprindere a respectivului proiect; exemplu: la construirea unei sosele, cheltuielile legate de studiul de fezabilitate sunt cheltuieli eligibile.
  • Valoarea neeligibila – acele cheltuieli legate de realizarea proiectului, indispensabile atingerii obiectivului propus, dar care sunt suportate de beneficiar din bugetul propriu;exemple: dobanzile platite pentru creditele luate ca parte de finantare proprie a proiectului, cheltuielile pentru punerea in functiune a unui utilaj etc.

In acord cu cerintele din Ghidul Solicitantului, Bugetul trebuie intocmit intr-un mod logic si clar, sa scoata in evidenta etapele de realizare ale proiectului si activitatile desfasurate. La baza alcatuirii Bugetului stau costurile reale, cele care pot fi procurate din surse obiective si care se refera la parametrii standardizati ai bunurilor/serviciilor/lucrarilor achizitionate.

Daca proiectul ce urmeaza sa fie finantat din fonduri europene este si generator de venituri, atunci in Buget sunt incluse si veniturile respective, cu precizarea ca acestea trebuie sa fie obtinute in baza unui temei legal.

De exemplu, inchirierea sau instrainarea unui utilaj achizitionat in cadrul proiectului poate aduce venituri, dar acest lucru nu este legal, pe cand taxa perceputa pentru folosirea unui pod, pentru cheltuieli de intretinere, este considerata venit si este in acord cu legea ce a stat la baza finantarii obiectivului respectiv.

Ca regula generala, in cadrul proiectelor finantate din fonduri nerambursabile, nu este permisa folosirea unor linii bugetare cu destinatie precisa pentru acoperirea unor cheltuieli din cadrul altor linii bugetare ale aceluiasi proiect.

Sunt prevazute anumite exceptii referitoare la procentul de suplimentare a unor alocari, dar toate aceste modificari se fac doar justificat, numai dupa instiintarea autoritatii si primirea acordului scris.
Tot ca regula, evidentierea si contabilizarea veniturilor si cheltuielilor din cadrul Bugetului proiectelor pentru care se utilizeaza fonduri europene, se face separat de contabilitatea generala a beneficiarului, se tin conturi distincte, iar toata documentatia trebuie pastrata in locuri accesibile si la dispozitia organelor abilitate pentru controlul derularii proiectelor europene.

Obtinere finantare: autostrazi/drumuri expres/drumuri nationale

Constructia si modernizarea acestora se poate face prin Programul Operational Infrastructura Mare, in cadrul primelor doua Axe Prioritare: “Imbunatatirea mobilitatii prin dezvoltarea retelei TEN-T si a metroului” si “Dezvoltarea unui sistem de transport multimodal, de calitate, durabil si eficient”.

Pentru transportul rutier, obiectivele specifice avute in vedere la realizarea unor astfel de investitii sunt:

  • Cresterea mobilitatii prin dezvoltarea transportului rutier pe reteaua rutiera TEN-T centrala
  • Cresterea mobilitatii pe reteaua TEN-T globala
  • Cresterea accesibilitatii zonelor cu o conectivitate redusa la infrastructura rutiera TEN-T

In cadrul acestor finantari se are in vedere finalizarea unor proiecte deja incepute, cum ar fi:

  • Autostrada Lugoj – Deva
  • Autostrada Sebes – Turda
  • Autostrada Campia Turzii – Targu Mures
  • Autostrada Timisoara – Lugoj

Ca proiecte noi, avem:

  • Autostrada Sibiu – Pitesti
  • Autostrada Bacau – Pascani
  • Centura de Sud a Bucurestiului
  • Drumul expres Ploiesti – Buzau
  • Autostrada Tg. Neamt – Iasi – Ungheni
  • Drumul expres Focsani – Bacau
  • Drumul expres Buzau – Focsani

Saptamana viitoare vom discuta despre finantarea programelor pentru combaterea coruptiei in administratie.

Termeni: Trans-European Transport Network (TEN-T)

Strategia TEN-T se refera la dezvoltarea retelei de transport la nivel european din perspectiva rutiera, feroviara, navala si aeriana.

Prin aceasta retea se are in vedere dezvoltarea unor investitii de importanta majora la nivel european ce vizeaza dezvoltarea de cai rutiere, extinderea si imbunatatirea retelei feroviare, porturi, aeroporturi, sisteme de management al traficului etc.

Incepand cu anul 2014, noul program TEN-T tinteste reducerea diferentelor dintre nivelurile de dezvoltare a retelelor de transport in Statele Membre, eliminarea blocajelor de transport din calea unei functionari uniforme a pietei interne si inlaturarea barierelor tehnice din sistemele de transport, precum incompatibilitatea standardelor din traficul feroviar.

Octavian Serban – doctor in economie si dezvoltare regionala, presedinte al KM Institute Romania – KNOMACONS, organizatie care isi propune sa sprijine accesarea facila a fondurilor europene.

 

1 decembrie, zf.ro: LA MULTI ANI ROMÂNIA DE ZIUA TA! ZF TE SALUTĂ!

Cum se poziţionează România pe harta globală a economiei. Plus, suntem pe locul 86 din 158 în topul celor mai fericite ţări din lume

România ocupă primul loc la capi­to­lul costuri pentru construirea unei autostrăzi, la nivelul de aglomerare a locuinţelor şi la evoluţia vân­ză­rilor din retail. Aceşti indicatori sunt printre cei foarte puţini cu care economia locală se poa­te „lăuda“ pe scena euro­peană sau globală, pen­tru că la majoritatea reperelor care dau valoa­re unei ţări din punctul de vedere al competitivi­tăţii România încă este codaşă.

Doar retailul mai oferă puţină speranţă pieţei locale, semn că puterea de cumpărare a românilor a crescut sau că au căpătat siguranţă în mersul so­cietăţii. De altfel, economia locală a avut a şasea cea mai bună evoluţie economică din UE în tri­mes­trul al doilea al acestui an (faţă de 2014), respectiv de 3,4%, devansând ţări precum Slovacia şi Spania.

Totuşi, România încă se află pe poziţia pen­ulti­mă a topului ţărilor UE în funcţie de salariul mi­nim brut pe care angajaţii îl primesc (de peste 230 de euro/lună), în timp ce, în medie, un luxem­bur­ghez câştigă aproa­pe 2.000 de euro brut pe lu­nă. Aceeaşi poziţie o ocu­păm şi în funcţie de PIB-ul pe cap de locuitor (de 7.500 de euro în 2014) şi nici măcar pe agri­cul­tură nu ne mai putem baza, cel puţin nu în prezent. În ur­mă cu doi ani România era cel mai mare producător de floa­rea-soa­relui din Uniunea Europeană, iar acum volu­mul de floarea-soarelui produs ne duce pe locul trei, în mare parte şi din cauza vremii nefavorabile.

 

Ce spun cei mai importanţi indicatori economici despre România: Nu investim în cercetare, educaţie sau sănătate, dar suntem primii la costul de construcţie al unei autostrăzi şi la nivelul de suprapopulare a caselor

România a reuşit să intre în topul primelor zece ţări din Uniunea Europeană care au avut cea mai bună creştere economică în al doilea trimestru al acestui an faţă de aceeaşi perioadă a lui 2014, clasându-se pe locul cu numărul şase. În acelaşi timp însă, PIB-ul pe cap de locuitor este aproape cel mai mic din întreaga Uniune Europeană, doar bulgarii având o putere de cumpărare mai scăzută, iar România deja este „abonată” la penultimul sau chiar ultimul loc din UE sau din lume atunci când vine vorba de investiţii în cercetare şi dezvoltare, în educaţie, sănătate şi salarii sau la capitolul absorbţie de fonduri europene. Totuşi, băgăm cei mai mulţi bani în autostrăzi şi avem cele mai aglomerate case. (La acest articol au contribuit Corina Mirea, Bogdan Alecu, Mădălina Panaete, Dana Ciriperu, Bogdan Cojocaru, Roxana Pricop, Radu Bostan)

Macro

Locul 17 din 28

Produsul Intern Brut (PIB) al României s-a situat anul trecut la valoarea de 150 de miliarde de euro, piaţa locală poziţionându-se în a doua jumătate a clasamentului Uniunii Europene. Pe de altă parte, economia germană a ajuns în 2014 la 2,915 miliarde de euro, fiind ţara cu cel mai mare PIB din Uniunea Europeană.

Penultimul loc (27)

Cu un Produs Intern Brut (PIB) pe locuitor de 7.500 de euro în anul 2014, România se află pe penultimul loc în Uniunea Europeană, devansând doar Bulgaria, care anul trecut avea un PIB per capita mai mic de 6.000 de euro. Faţă de acum doi ani,  România a avansat în privinţa puterii de cumpărare a locuitorilor, PIB-ul de pe piaţa locală fiind mai mare în 2014 cu 1.300 de euro decât în anul 2012. Pe de altă parte, acesta este încă mai mic decât media UE cu 54%. Cel mai bine la acest capitol stă în continuare Luxemburg, cu un PIB pe locuitor de 87.000 de euro.

Locul 6

România a avut în trimestrul II al acestui an o creştere economică de 3,4% faţă de aceeaşi perioadă a lui 2014, similară cu a Slovaciei şi a Spaniei. Astfel, economia locală se clasează pe locul 6 în UE la acest capitol, după ţări precum Polonia (cu un plus de 3,6%), Suedia (cu 3,8% creştere) sau Cehia (cu un avans de 4,6%). Cea mai bună creştere a economiei s-a înregistrat în T2 din acest an în Irlanda, unde s-a apropiat de un avans de 7%.

Penultimul loc (27)

în UE la salariul minim – cu un salariu minim de 234 de euro brut pe lună (puţin peste 1.000 de lei brut/lună), România se află pe penultimul loc în Europa la capitolul salariul minim pe economie. Mai prost plătiţi decât angajaţii români sunt bulgarii, care în trimestrul II al acestui an (2015) au avut, în medie, venituri lunare de 194 de euro brut. Pe de altă parte, cel mai mare salariu minim este câştigat de angajaţii din Luxemburg, care au primit în T2, în medie, 1.922 de euro brut pe lună, potrivit datelor Eurostat.

Locul 8

este ocupat de România în topul ţărilor din Uniunea Europeană cu cea mai mică rată a şomajului înregistrat în 2014 (6,8%). În fruntea clasamentului se poziţionează Germania, care anul trecut a avut cu 1,8% mai puţini şomeri.

Ultimul loc (28) 

în UE la munca temporară. România are cea mai mică pondere a angajaţilor în regim temporar din Europa, de doar 1,5% din totalul angajaţilor, faţă de media de 14% înregistrată la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, potrivit datelor pe 2014 ale Eurostat. La polul opus se află Polonia, unde incidenţa muncii temporare a ajuns anul trecut la 28,4%.

Ultimul loc (28)

în UE la absorbţia de fonduri structurale. România a reuşit să atragă, din 2007 până în 2014, doar 45% din cele 19 miliarde de euro puse la dispoziţie de Uniunea Europeană prin fondurile structurale, aceasta fiind cea mai redusă rată de absorbţie înregistrată la nivelul statelor din UE. Cea mai bună rată de absorbţie a fondurilor europene o are Estonia, unde ponderea absorbţiei depăşeşte 80%.

Locul 37

din 189 de ţări la Doing Business (atractivitatea mediului de afaceri). România a urcat anul acesta 11 poziţii până pe locul 37 în topul statelor cu cel mai bun climat pentru mediul de afaceri realizat de Banca Mondială pe un eşantion de 189 de ţări. Pe primul loc în clasamentul realizat de Banca Mondială se află, la fel ca în ultimii cinci ani, Singapore. Evoluţia bună a României nu a fost însă generată de o creştere a atractivităţii mediului de business în sine, ci de schimbarea unor indicatori pe baza cărora se calculează uşurinţa de a face afaceri.

Ultimul loc

în Uniunea Europeană la salariile medicilor. România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană din punctul de vedere al salariilor medicilor. Un medic rezident care lucrează într-un spital de pe plan local poate câştiga până la cel mult 4.000 de lei, adică aproape 900 de euro (dacă se aplică creşterea de 25% a salariilor bugetarilor promisă de guvern în această toamnă). În acelaşi timp, în Marea Britanie, spre exemplu, un medic aflat în primul an de rezidenţiat are un salariu de bază de aproape 2.700 de euro, conform datelor guvernamentale citate de CNBC.

Ultimul loc

în Europa la cheltuielile cu sănătatea. România se află pe ultimul loc în Europa din punctul de vedere al cheltuielilor cu sănătatea (ca procent din PIB), arată datele Eurostat. Cele mai mari cheltuieli sunt în Danemarca şi Finlanda, unde se alocă peste 8% din PIB pentru sănătate, dublu comparativ cu România.

Locul 45

în lume după rata şomajului în rândul populaţiei tinere (15-24 de ani), cu 22,7% potrivit CIA. Pe primul loc se află Bosnia şi Herţegovina, cu 62,8%.

Locul 53

în lume după forţa de muncă, respectiv populaţia aptă să muncească, cu un total de 9,24 milioane, potrivit CIA. Pe prima poziţie se află China, cu peste 800 de milioane.

Locul 74

în lume este ocupat de România după volumul de investiţii efectuat pe pieţe externe, cu un total de 2,9 mld. dolari. Pe primul loc se află SUA, cu 4.500 de miliarde de dolari.

Locul 43

în lume după valoarea importurilor, cu 69,2 mld. dolari în 2012, potrivit CIA. Potrivit aceleiaşi surse, pe primul loc este SUA cu aproape 2.400 mld. dolari, urmată de UE cu 2.300 mld. dolari.

Locul 111

în lume după valoarea dobânzii de referinţă a BNR la finalul lui 2014, de 2,75%. Pe prima poziţie este Venezuela cu 29,5%, potrivit CIA.

Locul 34

în lume după valoarea datoriei externe înregistrată la finalul anului 2014. România avea atunci o datorie externă de 125 de miliarde de dolari. Pe primul loc se afla Uniunea Europeană, cu 15.950 de miliarde de dolari, conform CIA.

Locul 11

în UE la capitolul rezerve valutare. România a avut anul trecut rezerve valutare în valoare de 36,4 milioane de dolari, ceea ce a poziţionat economia pe locul 11 într-un top al ţărilor cu cele mai mari rezerve valutare din Uniunea Europeană. Pe primul loc este Germania cu 181 de miliarde de dolari.

Locul 8

în UE la  valoarea TVA. Cu o TVA de 24%, România se află pe locul cu numărul 8 într-un top al economiilor cu cea mai mare valoare a TVA din UE. O TVA mai mare decât pe piaţa locală se practică în Danemarca, Suedia, Croaţia şi Finlanda (cu valori de peste 25%).

Locul 11

în Europa după cel mai mic impozit pe venit practicat, de 16%. Pe prima poziţie în acest top se află Muntenegru, cu un impozit pe venit de 9%, iar ţara europeană cu cea mai mare taxare pe venituri este Suedia (cu aproape 57%).

Locul 1

în Europa de Sud-Est la capitolul cea mai mare companie în funcţie de veniturile înregistrate în anul 2014. Cea mai mare companie a României şi a Europei de Sud-Est a fost anul trecut Automobile Dacia, cu venituri de 4,2 miliarde de euro, devansând OMV Petrom SA (cu 4,1 miliarde de euro), potrivit unui clasament realizat de SeeNews.

 AUTO

Locul 8

este ocupat de România la nivel european la ritmul de creştere a producţiei de autoturisme în primul semestru al acestui an, cu un avans de 0,9% comparativ cu perioada similară a anului trecut.

Locul 10

este ocupat de România în topul ţărilor producătoare de automobile din Europa în primele şase luni ale acestui an, cu aproape 212.433 de maşini asamblate. Piaţa locală a fost depăşită recent de Ungaria şi Polonia.

Locul 16

este ocupat de România în top înmatriculări autoturisme în intervalul ianuarie-octombrie din acest an, cu 64.400 de maşini înregistrate. În ultimii cinci ani piaţa locală a pierdut aproape zece locuri în clasament pe fondul scăderii puternice a pieţei locale.

Locul 8

este ocupat de România în topul pieţelor de desfacere pentru Dacia la finalul lui 2014, cu aproape 30.000 de unităţi livrate, fiind depăşită inclusiv de Maroc, Turcia şi Algeria.

Ultimul loc (26)

este poziţia ocupată de România în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte gradul de motorizare, cu circa 250 de maşini la mia de locuitori, fiind depăşiţi inclusiv de Bulgaria.

Locul 20

este ocupat de România în topul ţărilor europene după numărul de maşini electrice şi hibride vândute, cu aproape 300 de unităţi în primele nouă luni ale acestui an, depăşind Lituania, Letonia şi Bulgaria.

 

 INFRASTRUCTURĂ

Locul 20

în Europa la capitolul reţea de autostrăzi este ocupat de România, cu doar 705 km. Chiar şi aşa, anul acesta am depăşit Finlanda, care are 700 km de infrastructură de mare viteză. Pe primul loc în Europa se află Spania, cu peste 16.205 de kilometri de autostrăzi.

Primul loc

în Europa la costul de construcţie a unei autostrăzi este ocupat de România, care a ajuns şi la circa 23 de milioane de euro pe kilometru. Cea mai ieftină autostradă a fost construită în Bulgaria, cu doar 2 milioane de euro pe kilometru.

Locul 7

în Europa la capitolul reţea de cale ferată este ocupat de România, cu aproape 10.800 de kilometri, potrivit Eurostat. Primul loc revine Germaniei, cu 42.000 de kilometri de căi ferate.

Locul 46

în lume la lungimea căilor navigabile este ocupat de România, cu 1.732 de kilometri, potrivit CIA Factbook. Pe primul loc se află China, cu 110.000 kilometri.

Locul 97

în lume este ocupat de România în ceea ce priveşte numărul de aeroporturi. În România există 45 de aeroporturi (civile, militare şi alte tipuri). Cele mai multe aeroporturi se regăsesc în Statele Unite, peste 13.500, potrivit CIA Factbook.

Locul 55

este ocupat de aeroportul Henri Coandă (Otopeni) – 8,3 milioane de pasageri anul trecut, într-un top 100 al celor mai mari aeroporturi din Europa după numărul de pasageri. Pe primul loc se află aeroportul Heathrow (Londra), cu 73,4 de milioane de pasageri anul trecut.

 

 BURSĂ

Locul 53

este ocupat de România în lume după capitalizarea bursieră (la finalul lunii octombrie), în valoare de 18,4 mld. dolari. Cele mai mari capitalizări din lume le au bursele din SUA (NYSE şi NASDAQ), cu 26.000 de miliarde de dolari, şi Japonia, cu 4.800 de miliarde de dolari, conform statisticilor Federaţiei Mondiale a Burselor.

 

Locul 44

este ocupat de România în lume după numărul de companii locale listate. Pe bursa de la Bucureşti sunt listate 82 de companii româneşti. Cele mai mari burse după numărul de companii locale listate sunt bursa din India cu 5.700 de companii şi grupul de burse BME ce include bursele de la Madrid, Barcelona, Bilbao şi Valencia, cu 3.600 de companii.

Locul 36

este ocupat de România în lume după evoluţia indicelui BET, principala referinţă a bursei de la Bucureşti, în ultimele 12 luni. Indicele BET s-a apreciat cu 0,77%. Pe primul loc în lume se situează bursa din Caracas (Venezuela), cu o creştere de peste 300% în ultimele 12 luni.

Locul 20

este ocupat de România în Europa după valoarea activelor nete ale fondurilor mutuale. La 30 iunie, fonduri mutuale locale dispuneau de active de 4,4 miliarde de euro.

Locul 14

este ocupat de România în Europa după valoarea medie zilnică a tranzacţiilor cu acţiuni în 2015 de circa 6 mil. euro, potrivit Federaţiei Europene a Burselor. Cea mai mare bursă din Europa este Euronext (Paris, Amsterdam şi Bruxelles), cu tranzacţii zilnice de 7,5 mld. euro.

 

 ENERGIE

Locul 48

este ocupat de România în lume după producţia zilnică de petrol, de 103.000 barili pe zi.

Locul 49

este ocupat de România în lume după rezervele de petrol, de 600 milioane de barili.

Locul 43

este ocupat de România în lume după producţia de gaze naturale, de 11,4 miliarde de metri cubi pe an.

Locul 50

este ocupat de România în lume după rezervele de gaze naturale, de 110 miliarde de metri cubi.

Locul 21

este ocupat de România în lume după producţia de cărbune, de 23,6 milioane de tone anual.

Locul 50

este ocupat de România în lume după producţia de electricitate, cu 63,3 miliarde MWh.

Locul 22

este ocupat de România în lume după producţia de energie hidro, de 18,6 miliarde MWh.

Locul 17

este ocupat de România în lume după puterea instalată a parcurilor eoliene, de 3.000 MW.

Locul 4

este ocupat de România la nivel european la intensitatea energetică, indicator care măsoară câtă energie este necesară pentru a genera 1.000 de euro în economie.

 

 AGROBUSINESS

Locul 3

este ocupat în acest an de România în Uniunea Europeană la producţia totală de floarea-soarelui, cu un total de 1,4 milioane de tone. Pe locul doi se află Bulgaria, cu o recoltă de 1,48 milioane de tone iar podiumul este condus de Ungaria, cu 1,53 milioane de tone.

Locul 4

este ocupat în acest an de România în Uniunea Europeană pentru producţia de rapiţă, cu un total de 957 milioane de tone. Liderul blocului comunitar este Franţa, cu o recoltă de aproape 5,3 milioane de tone.

Locul 3

este ocupat în acest an de România în Uniunea Europeană pentru producţia de porumb, cu un total de 7 milioane de tone. Producţia locală a fost depăşită doar de cele din Franţa, unde s-au strâns 13,7 milioane de tone, şi Italia, unde s-au recoltat 82 milioane de tone.

Locul 8

este ocupat de România în Uniunea Europeană în funcţie de numărul total de bovine din economie, cu un şeptel de 2,068 de milioane de capete. Liderul din UE este Franţa, cu un stoc de peste 19 milioane de capete.

Locul 3

este ocupat de România în Uniunea Europeană în funcţie de numărul total de ovine, cu o populaţie de peste 9,5 milioane de capete. Marea Britanie este liderul din UE, cu 23 milioane de ovine, fiind urmată de Spania.

Locul 9

este ocupat de România în Uniunea Europeană în funcţie de producţia de lapte din ferme, cu un total de 4,8 milioane de tone. Primele trei poziţii în UE sunt ocupate de Franţa, Marea Britanie şi Polonia.

Locul 3

este ocupat de România în Uniunea Europeană în funcţie de numărul total de caprine din economie, cu un total de 1,41 milioane de capete. Liderul comunităţii europene este Grecia, cu 4,2 milioane de capete.

Locul 2

este ocupat de România în UE în acest an la producţia de cartofi, cu un total de 2,1 milioane de tone. Pe primul loc este Spania, cu 2,5 milioane de tone.

Locul 1

este ocupat de România în funcţie de contribuţia culturilor de câmp la totalul producţiei agricole, cu un nivel de 73%  anul trecut, fiind urmată de Grecia (69%), Bulgaria (65%) şi Croaţia (62%),

Surse: EIA.gov, BP, Eurostat

 COMERŢ

Locul 1

este poziţia României în Uniunea Europeană ca nivel al creşterii vânzărilor din retail în luna septembrie faţă de perioada similară a anului trecut, cu un procent de 12%. Media creşterii vânzărilor din retail în UE a fost în septembrie de 2,9%.

Locul 6

este ocupat de România în Uniunea Europeană la creşterea numărului de angajaţi în sectorul alimentar şi al băuturilor în trimestrul al doilea din acest an, cu un avans de 1,2% faţă de perioada similară a anului precedent. Pe primele locuri se situează Irlanda (6,8%), Estonia (5%) şi Finlanda (3,3%).

Locul 5

este ocupat de România în clasamentul ţărilor cu cel mai mare consum de alcool pur per capita la nivel mondial, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Un român consumă 14,4 litri de alcool pur per capita, în timp ce în Belarus, ţară care ocupă primul loc în clasament, fiecare locuitor consumă în medie 17,5 litri de alcool pur anual.

Locul 26

este ocupat de România la consumul mediu de cafea în Europa, cu un nivel de 2,3 kilograme per capita. În acelaşi timp, media UE se situează la 4 kilograme per capita. Comparativ, în Danemarca se consumă 8,6 kilograme per capita, iar în Germania 6,4 kilograme per capita.

Locul 11

în UE este ocupat de România în ceea ce priveşte consumul de ciocolată, cu un volum de 35-40 mil. kilograme vândute anual. Pe primul loc se situează Germania, unde consumul de ciocolată depăşeşte 940 mil. kilograme, potrivit ultimelor date.

Locul 2

este ocupat de România între 12 state europene în privinţa celui mai mic preţ al halbei de bere, potrivit unui studiu realizat de Citybase Apartments din care reiese că cea mai ieftină bere poate fi găsită în Cehia şi cea mai scumpă în Suedia.

Locul 19

este ocupat de România între ţările din UE ca nivel al exporturilor de vin, cu 20 mil. euro, în condiţiile în care marile puteri exportatoare, Franţa şi Italia, realizează fiecare peste 5 mld. euro din vinul pe care îl livrează pe pieţele externe.

Locul 5

este ocupat de compania din România în topul celor mai mari subsidiare ale îmbuteliatorului Coca-Cola HBC ca vânzări în volum, cu un nivel de 790 de milioane de litri anul trecut. Rusia şI Italia ocupă primele două locuri.

Locul 19

este ocupat în România în UE ca numărul de fabrici de lactate certificate bio, conform Eurostat. Comparativ, în Italia, care ocupă primul loc, sunt 440 de astfel de unităţi, iar în Franţa peste 330.

 IT

Locul 53

în lume după numărul de telefoane mobile deţinute de locuitori la finalul anului 2014, respectiv aproape 23 de milioane. Cele mai multe telefoane mobile erau anul trecut în China (1,3 miliarde).

Locul 23

în Europa este ocupat de România în funcţie de ponderea pe care o are tehnologia în totalul exporturilor ţării, respectiv 6,4%. În acelaşi timp, pe primul loc se află Malta, cu aproape 29%, potrivit datelor Eurostat.

Locul 5

este ocupat de România în lume în funcţie de viteza medie a traficului de conexiuni mobile în luna februarie a acestui an, mult peste media mondială de 22,1 Mbps pentru conexiuni fixe şi 11,4 Mbps pentru conexiunile mobile. România are o viteză medie pentru download de 61,8 Mbps pentru conexiunile fixe şi de 18 Mbps pentru cele mobile.

Locul 3

în lume este ocupat de România la capitolul acoperire 4G. România are o viteză de 30 Mbps la internetul 4G, fiind depăşită doar de Noua Zeelandă (36 Mbps) şi de Singapore (30 Mbps), conform datelor din raportul OpenSignal.

 

 INDUSTRIE

Locul 14

în lume este ocupat de România la exportul de încălţăminte din piele, cu un total de 940,8  milioane de dolari. Pe primul loc în lume se află China cu o valoare a exporturilor de 12,6 miliarde de dolari.

 

Locul 10

este ocupat de România pe plan mondial la încasările înregistrate din lemnul tăiat şi exportat pe alte pieţe în 2014. Mai puţine vânzări din lemn decât România au avut  Malaezia, Letonia, Noua Zeelandă, Belgia şi Cehia. Iar cel mai mare vânzător de lemne din lume este Canada, cu venituri de 7,8 miliarde de dolari din exportul de lemn.

Locul 10

în lume este ocupat de România pentru valoarea exporturilor de oţel inoxidabil din anul 2014, respectiv peste 215 milioane de dolari. Pe primul loc se află Germania cu peste 722 de milioane de dolari încasaţi din exportul de oţel inoxidabil.

Locul 6

este ocupat de România în UE ca nivel al producţiei de biciclete, cu un nivel de 820.000 de biciclete. România a depăşit anul trecut ţări precum Franţa şi Portugalia în spatele cărora a stat în fiecare din ultimii ani.

ALTELE

Locul 15

este ocupat de România în topul medaliilor de aur obţinute la Jocurile Olimpice de Vară (cumulat în cele 27 de ediţii), cu 88 de medalii. Pe primul loc este SUA, cu 976 de medalii.

Locul 83

în lume după suprafaţa ţării de 238.391 kilometri pătraţi. Pe primul loc se află Rusia cu peste 17 milioane de kilometri pătraţi, urmată de Canada (aprox. 10 milione km patraţi) şi SUA (9,8 milioane kilometri pătraţi)

Locul 59

în lume este ocupat de România după populaţia ţării, de circa 20 de milioane de locuitori. Pe prima poziţie se află China cu 1,35 miliarde.

Locul 27

în lume la rata mortalităţii, cu 11,9 morţi la 1.000 de locuitori, potrivit CIA. Pe primul loc în lume se află Lesoto cu 14,89 morţi la 1.000 de locuitori.

Locul 35

este ocupat de România în clasamentul mondial în funcţie de rezervele de aur. BNR deţine rezerve de 103,7 tone de aur. Pe primul loc în lume sunt SUA cu rezerve de aur de 8.133 tone.

Locul 81

în lume după speranţa de viaţă la naştere, de 74,45 ani. Pe primul loc se află Japonia cu 84 ani.

Primul loc

în UE după numărul de persoane din locuinţe supraaglomerate. În 2014, 17% din populaţia Uniunii Europene trăia în gospodării supraglomerate, indicator care se referă la lipsa spaţiului raportat la dimensiunea locuinţei şi la numărul de locatari. În România, una din două persoane (52,3%) locuieşte într-o gospodărie prea mică, cel mai ridicat niuvel din UE. România este urmată de Ungaria, Polonia şi Bulgaria, iar la polul opus se flă Belgia cu doar 2% din populaţie în locuinţe supraaglomerate.

Locul 3

în lume după numărul de copii care învaţă limba franceză. România este devansată într-un top al ţărilor în care copiii învaţă limba franceză doar de Luxemburg şi Cipru.

Ultimul loc

este ocupat de România la nivelul UE după cheltuielile realizate cu cercetarea şi dezvoltarea, care au însemnat anul trecut doar 0,4% din PIB. Pe de altă parte, Irlanda, cea care investeşte cel mai mult în cercetare şi dezvoltare, cheltuieşte anual peste 3% din PIB în acest sens

România ocupă locul 86 din 158 în topul celor mai fericite ţări din lume. Care sunt campionii

România ocupă un timid loc 86, cu un scor de 5,124 puncte, în topul celor mai fericite ţări din lume, conform rezultatelor publicate de World Happiness Report pe anul 2015, un clasament în care a fost evaluată fericirea în 158 de state. Primele 10 locuri în top sunt ocupate în mare parte de ţările din Europa de Nord, începând cu Elveţia, Islanda, Danemarca, Norvegia, dar şi de Canada, Finlanda, Olanda, Suedia, Noua Zeelandă  şi Australia.
Ca să se ajungă la aceste rezultate ale studiului, s-a ţinut seama de opt indicatori în măsurătorile efectuate, cum ar fi:

♦ PIB-ul pe cap de locuitor analizat în funcţie de paritatea puterii de cumpărare;

♦ Suportul social, adică să poţi conta pe ajutorul cuiva atunci când ai o problemă. Acest indicator a fost măsurat prin răspunsurile la întrebarea: „Dacă ai avea probleme, ai rude sau prieteni pe care să te poţi baza la nevoie?”;

♦ Speranţa de viaţă la naştere, date care au fost colectate de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi din indicatorii de dezvoltare mondială;

♦ Libertatea de a lua decizii în viaţă, care a fost evoluată prin răspunsurile la întrebarea: „Eşti satisfăcut sau nesatisfăcut de libertatea de a alege ce să faci cu viaţa ta?”;

♦ Generozitatea, care a fost măsurată prin răspunsurile la întrebarea: „Ai donat bani organizaţiilor caritabile în ultima lună?”;

♦ Percepţia asupra corupţiei, care a fost măsurată prin răspunsurile la întrebările: „Este corupţia larg răspândită în guvern, sau nu? Dar în mediul de afaceri?”;

♦ Stările sau reacţiile pozitive, care au fost analizate pe baza unui chestionar privind starea emoţională pozitivă a respondenţilor avută cu o zi înaintea intervievării;

♦ Stările sau recţiile negative, care au fost definite la fel ca stările pozitive, doar că s-au analizat grija, tristeţea şi furia.
Ţările europene care au obţinut un scor mai mic decât România, deci conform raportului ar fi mai „nefericite“, sunt: Serbia, Portugalia, Letonia, Macedonia, Albania, Bosnia şi Herţegovina, Grecia, Ungaria, Ucraina, iar pe ultimul loc este Bulgaria.

Din 2005-2007 până în 2012-2014, gradul de fericire a românilor a scăzut. Dacă înainte România ocupa locul 81 din 125  în topul celor mai fericite ţări din lume, acum ţara noastră ocupă locul 86 din 158, înregistrând o scădere de 0,094%.

World Happiness Report este un studiu privind starea de fericire la nivel mondial, publicat de Sustainable Development Solutions Network, o organizaţie din SUA care sprijină dezvoltarea sustenabilă şi luptă împotriva sărăciei.

Prin aceste rapoarte, experţi din mai multe domenii, cum ar fi psihologie, economie, sociologie sau sănătate, descriu cum măsurarea stării de bine a oamenilor poate fi folosită pentru a evalua progresele ţărilor. Ba chiar mai mult, rapoartele ridică o nouă cerere la nivel mondial ca factorii decizionali să aibă în vedere fericirea ca un criteriu în adoptarea diverselor politici publice. Roana Rotaru

 

1 decembrie, zf.ro. COMENTARIU SORIN PÂSLARU, REDACTOR ŞEF ZF

Faţa crudă a dezvoltării economice de după 2007. De ce Unirea întârzie în economie: Bucureştiul ia totul

România sărbătoreşte  ziua naţio­nală de 1 Decembrie 2015 divizată din punct de vedere economic între Bucu­reşti şi restul ţării într-o mai mare măsură decât în 2006, anul di­nain­tea aderării la Uniunea Europeană.

Practic, diferenţa de dezvoltare econo­mică, măsurată în nivelul sala­riului mediu net şi numărul de salariaţi, s-a adâncit între decembrie 2006 şi decembrie 2014 între centru şi periferie.

Comparând zece judeţe din pro­vin­ciile istorice ale României – Transil­vania, Muntenia, Dobrogea şi Mol­dova – cu Bucureştiul, reiese că diferenţa între salariile medii nete a crescut.

Salariul mediu net din Suceava, Mara­mureş, Constanţa, Giurgiu, Caraş-Severin, Cluj, Galaţi, Bihor, Iaşi şi Timi­ş reprezenta între 53% şi 78% din salariul mediu net din Bucureşti în decembrie 2006, iar în decembrie 2014 a ajuns să reprezinte între 46% şi 75%.

Astfel, cu toate că România a atras între 2007 şi 2014 circa 12 miliarde de euro din cele 20 miliarde de euro fon­duri structurale alocate tocmai pentru micşorarea disparităţilor regionale, prin investiţii în infrastructură, mediu, resurse umane sau competitivitate economică, rezultatul a fost invers.

Spre exemplu, în decembrie 2006 sa­lariul mediu net din judeţul Suceava era de 865 de lei, adică 58% din salariul mediu net din Bucureşti de 1.490 de lei, pentru ca în decembrie 2014 salariul mediu net din Suceava să ajungă la o pondere de doar 46% faţă de cel din Bucureşti. Deci salariatul din Suceava a pierdut 12 puncte procentuale din puterea sa de cumpărare faţă de cel din Bucureşti în această perioadă.

Deşi s-ar fi presupus că în primii şapte ani de la aderarea la UE fondurile alocate regiunii Nord-Est –  avantajată ca punctaje în clasamentele proiectelor cu finanţare de la UE pe baza unor indicatori economici mai slabi –  ar fi trebuit să „mişte“ regiunea, iată că disparitatea de venituri a crescut.

Suceava stă mai prost faţă de Bucureşti în prezent faţă de 2006, înainte de aderarea la UE, la toate capitolele: şomajul 6,3%, triplu faţă de cel de 2% din Bucureşti, în timp ce în 2006 era „doar“ dublu, de 4,7% faţă de 2,2% cât era atunci în Capitală.

Numărul de angajaţi din judeţ, un indi­cator deseori mai bun decât rata şo­ma­jului pentru că arată exact gradul de ocupare, este mai redus astăzi decât în 2006 ca proporţie faţă de numărul de an­gajaţi ai Bucureştiului: a scăzut de altfel de la 103.260 salariaţi la 95.841 salariaţi.

În acelaşi timp, numărul de salariaţi din Bucureşti a crescut  între 2006 şi 2014 de la 843.632 la 893.149 salariaţi, adică cu 6%.

Din zece judeţe selectate, doar în Cluj şi Timişoara a crescut numărul de angajaţi între decembrie 2006 şi decembrie 2014, cu 6% în Cluj, de la 195.264 salariaţi la 206.768 salariaţi, şi cu 4% în Timiş, de la 208.811 la 216.489.

În schimb Clujul nu a ţinut pasul la creşterea salariului mediu net din Bucureşti, astfel încât ponderea sala­riu­lui mediu net din Cluj faţă de cel din Bucureşti a scăzut de la 78% la 73% în perioada analizată.

Cele mai proaste evoluţii între decembrie 2006 şi decembrie  2015, într-o perioadă traversată de criza econo­mică dar în care România ar fi trebuit să se mai echilibreze economic ca urmare a aderării la UE, au avut loc în Suceava, Constanţa şi Giurgiu, unde salariile faţă de Bucureşti au scăzut cu 10-12 puncte procentuale.

Chiar şi Bihor, un judeţ “scăldat” în investiţii străine în ultimii 15 ani, a pierdut opt puncte procentuale  la salarii faţă de Bucureşti în primii şapte ani de la aderarea la Uniunea Europeană. În plus, şi numărul de salariaţi a scăzut în Bihor, de la 163.808 la 155.795 în aceeaşi perioadă.

Cauza principală a acestei evoluţii este fără îndoială întârzierea investiţiilor în infrastructură, care începe să afecteze, iată, potenţialul economic al întregii ţări. O reţea de autostrăzi şi de linii de cale ferată de mare viteză între principalele oraşe din România şi Bucureşti ar descătuşa energia economică a unor zone care se îndepărtează astăzi în loc să se apropie de centru ca dezvoltare economică.

România ar creşte cu 6-8% pe an şi nu cu 3-4% ca în prezent dacă ar creşte poli­centric, cu 10 mari oraşe care să atragă investiţii şi să împingă potenţialul economic al ţării pe spirala macro-dezvoltării. Exista impresia că oraşe mari precum Cluj, Constanţa, Timi­şoara sau Iaşi au început să iasă de sub tutela Bucureştiului şi că şi-au găsit un ritm bun de dezvoltare în ultimii cinci ani, dar iată că datele sunt necruţătoare şi arată că Bucureştiul ia totul şi că se „umflă“ mai repede decât orice alt pol/regiune de dezvoltare, disparităţile mărindu-se în loc să se netezească.

Miza următorului exerciţiu bugetar al UE, 2014-2020, este micşorarea în mod real a disparităţilor economice. Da­că acestea vor continua să crească, ten­si­u­­nile din economie se vor transfera în so­cie­­tate şi politică, iar efectele vor fi dezas­truoase.

1 decembrie, zf.ro: Intră România într-un nou ciclu economic de creştere? Prognoza vede un avans al economiei de peste 4% în următorii 4 ani, impulsionat de consum şi de investiţii

PIB-ul României ar urma să avanseze cu 3,6% în acest an şi cu peste 4% în următorii patru ani, susţin ultimele prognoze ale Comisiei Naţionale de Prognoză (CNP). Intrăm într-un nou ciclu de creştere economică susţinută? 
„Suntem deja într-o fază de ascensiune, vom avea pro­babil o creştere econo­mică de 3,7% în acest an, de aproximativ 4% anul viitor şi de 3,6% în 2017 – acestea sunt prognozele noastre. Nu cred însă că putem avea o creştere economică de peste 4% pentru mulţi ani la rând, dacă ne uităm la componentele acestei creşteri. Avem o creştere economică ce vine, în principal, din consum ca urmare a stimulentelor fiscale introduse în ultima vreme. Creşterea, astfel stimu­lată, nu poate continua însă pe parcursul mai multor ani în lipsa investiţiilor”, comentează Ionuţ Dumitru, econo­mistul-şef al Raiffeisen Bank.

Totuşi, şi datele Institutului Naţio­nal de Statistică, şi cele recente ale Comisiei Naţionale de Prognoză (CNP) indică faptul că şi investiţiile în economie, după trei ani de cădere continuă, cresc, iar CNP prognozează că ele vor avansa cu 7,6% în acest an şi cu peste 6% în următorii patru ani.

„Investiţiile cresc, este adevărat, dar această creştere vine de undeva de foarte jos”, comentează Ionuţ Dumitru.

Cu alte cuvinte, spune econo­mis­tul, această creştere este, într-un fel, în­şe­­lătoare, pentru că baza de la care porneşte este foarte mică. Ca să aibă influenţă decisivă, ele trebuie să fie mult mai mari.

Investiţiile în economie s-au prăbuşit de la debutul crizei încoace. În 2009 investiţiile în economie au căzut cu 30%, an/an, iar în 2010 cu 7%. Au crescut în 2011 cu 11%, pentru ca, apoi, să urmeze alţi trei ani de prăbuşire. Şi asta în ciuda faptului că, din 2011 încoace, România înregistrează creştere economică, chiar dacă nu spectaculoasă. În bună măsură, de vină pentru acest fapt este reducerea investiţiilor statului în economie. Anul 2015 va fi, după datele bugetului la 10 luni, cel mai prost din ultimii 10 ani din punctul de vedere al investiţiilor din buget (cheltuielile de capital). La 10 luni, cheltuielile de capital sunt cu 14% mai mici decât cele de anul trecut. O mai bună absorbţie a fondurilor UE face ca anul acesta cheltuielile totale de investiţii (din buget şi din fonduri UE) să fie cu 11% mai mari decât în perioada similară a lui 2014, un lucru foarte bun, dar nu suficient.

„Au fost nişte ani foarte slabi din punctul de vedere al investiţiilor, atât publice cât şi private. Or, cu investiţii foarte slabe nu poţi avea o creştere economică consistentă pe termen lung. Ideea că poţi înregistra o creştere economică de 4% doar din consum, în baza stimulentelor fiscale (reducerea taxelor – n.red.), nu este plauzibilă”, comentează economistul-şef al Raiffeisen Bank.

Comisia Naţională de Prognoză a ma­jorat săptămâna trecută cu 0,2 puncte de procent avansul anticipat al PIB pentru 2015, până la 3,6% creştere care, confirmată, ar însemna, totuşi, cea mai puternică evoluţie anuală a economiei din 2008 încoace. Din 2001 până în 2005 – opt ani în total – România a avut creşteri economice uluitoare, de la 5% (cu excepţia lui 2005, când creşterea a fost de „doar” 4,2%) până la 8,5% în 2008. Economiştii spun că astfel de creşteri economice nu vor mai fi întâlnite, însă faptul că 2015 va fi anul cel mai bun din acest punct de vedere din 2008 încoace indică intrarea economiei într-o nouă etapă de expansiune economică.

Potrivit prognozei CNP, creşterea economică se va baza pe consum, dar şi pe investiţii. Consumul ar urma să creas­că în următorii patru ani cu peste 4%, iar investiţiile cu peste 7% în fiecare an.

În T1 din 2015, consumul a contribuit la creşterea economică de 4,3% (an/an) cu 3,1%, iar investiţiile cu 1,2%. În T2, la creşterea de 3,4%, an/an, consumul a contribuit cu 3,6% iar investiţiile cu 2%.

În ceea ce priveşte ceilalţi indicatori, CNP anticipează o economie stabilă în care deficitul de cont curent nu depăşeşte 1,6% din PIB anul acesta şi în următorii patru ani, iar inflaţia nu sare de 3% (2,7% maximum în 2017). Numărul de salariaţi ar urma să crească de la 4,6 milioane în acest an până la 5,2 milioane în 2019. Însă, dacă, nominal, salariile cresc, câştigul real nu va avansa spectaculos, anticipează Prognoza. Dacă anul acesta câştigul real se apreciază cu 7,8%, iar anul viitor cu 6,6% (cel mai probabil ca urmare a majo­rărilor salariale decise pe cale administrativă), pentru următorii trei ani această apreciere va fi de maximum 3%. Şi, de aici, eterna discuţie: cum faci să se vadă creşterea economică în nivelul de trai al oamenilor într-o ţară care se află la 50% din media UE în ceea ce priveşte puterea de cumpărare şi la o treime din această medie în privinţa veniturilor salariale.

 

1 decembrie, zf.ro: ANALIZĂ ZF

Antreprenorii şi statul deţin doar nouă companii lideri în judeţe. Restul, la multinaţionale

Dedeman (Bacău), Romaqua Group (Harghita), Interagro (Teleorman), Plantagro-Com (Vaslui) şi Co­mi­sion Trade (Brăila) sunt singurele companii cu capital majoritar privat românesc care ocupă primul loc în topul firmelor din fiecare judeţ după cifra de afaceri raportată în 2014.

Statul mai are doar patru companii lideri în judeţe, în timp ce restul motoarelor din economia locală sunt la investitori străini, arată o analiză ZF pe baza datelor de la Registrul Comerţului.

În şapte judeţe  – Argeş, Gorj, Sălaj, Constanţa, Teleorman, Bacău şi Dolj – compania lider are o pondere de cel puţin 20% în cifra de afaceri totală, un nivel ridicat de „dependenţă“, iar în alte 13 judeţe liderii au între 10 şi 20% din business.

În timp ce Dacia controlează 42% din cifra de afaceri a judeţului Argeş, Timişul, Braşovul sau Aradul, trei dintre cele mai puternice judeţe din România din punct de vedere economic, au avut modele de dezvoltare bazate pe atragerea de investiţii străine, dar fără a lăsa controlul în mâinile a două-trei companii.

Liderul din Timiş, Continental Automotive Products, deşi se află între cele mai puternice 30 de companii din economia României, cu afaceri de 2,7 mld. lei în 2014, reprezintă doar 6% din veniturile firmelor din judeţ.

 

1 decembrie, cursdeguvernare.ro: 25 de ani de capitalism: Doar 22,3% din privatizări s-au dovedit de succes. Iar jumătate din companiile unde statul mai are acțiuni sunt în insolvență

Din cele 7.726 de societăți privatizate după 1990, doar 22,32% dintre ele mai sunt active și au peste 10 angajați, potrivit unui studiu realizat de economistul Cristina Chiriac, președinte al Asociației Naționale a Antreprenorilor (ANA).

Nici nu e de mirare: fostele companii ale epocii comuniste s-au confruntat, imediat după Revoluție, cu lipsa de competitivitate, lipsă de tehnologie, pachete de privatizare îngreunate de prevederi cu caracter social, incompetența sau reaua credință a celor care au ales metodele de vânzare, precum și imprevizibilitatea legislativă: 100 de legi care au reglementat schimbul de proprietate.

Studiul face parte din lucrarea de doctorat a Cristinei Chiriac și conține o analiză a privatizărilor, situația actuală a portofoliului deținut încă de stat și încearcă o evaluare a efectelor privatizării.

Inițial, evaluarea procesului de privatizare (încă nefinalizat) a mers pe ideea calculării unei rate de succes în funcție de ponderea firmelor care încă sunt active în totalul privatizărilor.

După ce a studiat mai multe dintre aceste societăți și a constatat că, deși sunt înregistrate la Registrul Comerțului ca fiind funcțiune, nu au salariați și cifra de afaceri indică de fapt lipsa activității, Cristina Chiriac (foto) a introdus o nouă formulă pentru calcularea ratei de succes.

Făcând abstracție de performanțe (dacă sunt pe pierdere sau profit), economista a stabilit premisa căpot fi considerate de succes acele privatizări ale firmelor care funcționează în acest moment și au mai mult de 10 angajați.

După analizarea fiecăreia dintre cele 7.726 de privatizări, rata de succes a reieșit că este de numai 22,32%.

Sursa: Cristina Chiriac

Nu exisă o analiză exhaustivă și care să fie publică, iar Cristina Chiriac susține că privatizarea a fost „unul dintre cele mai netransparente programe din România, atât din punctul de vedere al fundamentării, asumării unui cuantum prestabilit al privatizării, cât și în ceea ce privește rezultatele lui.

Firme, contracte, sume :

  • procesul de privatizare a fost reglementat prin peste 100 de acte normative în domeniul valorificării activelor
  • Până la sfârșitul anului 2014, statul a privatizat peste 7.700 de companii, pentru care a încheiat 11.193 contracte de vânzare-cumpărare
  • În anul 2000, APAPS mai avea în portofoliu 1.080 de companii, din care s-au mai privatizat doar 616 în 13 ani.
  • Suma totală obținută din aceste privatizări a fost de 13.375.661.400 lei.
  • Sumele obținute până acum din privatizare, în valoare de aproximativ 13 miliarde lei, sunt mult inferioare pachetelor de acțiuni reziduale, care ar valora 90 miliarde de lei calculate la valoarea nominală.

sursa: Cristina Chiriac

Situația companiilor la care statul mai deține acțiuni: jumătate sunt în insolvență/faliment

  • Astăzi, AAAS administrează un portofoliu format din 616 companii
  • la 302 companii statul deține calitatea de acționar minoritar (valoarea capitalurilor sociale deținute de AAAS fiind de 90,247 mld lei)
  • statul este acționar maoritar la 10 companii
  • 304 dintre companiile în care statul deține acțiuni se află în insolvență/faliment
  • prin AAAS, statul are și un portofoliu numeros în ceea ce privește calitatea de creditor în cadrul a 8.423 dosare de insolvență în care sunt implicate 6.406 societăți debitoare.

Privatizarea economiei comuniste : lipsă de competitivitate, lipsă de tehnologie, privatizare cu ”pachet social”, arierate – toate gestionate de 100 de legi

  • privatizarea companiilor pe criterii de scădere a presiunii la bugetul de stat (companii energofage sau cu volum mare de datorii la bugetul de stat) a dus la creșterea numărului de falimente
  • impunerea clauzelor sociale în contractele de privatizare nu a dus la asigurarea protecției sociale dorite, singura alternativă viabilă pentru a asigura locurile de muncă fiind antreprenoriatul, încurajarea mediului privat
  • lipsa de competitivitate, în cazul companiilor privatizate cu un investitor strategic, a condus la diminuarea veniturilor obținute din activitatea de privatizare
  • slaba dezvoltare a pieței de capital și implicit slaba atragere a investitorilor străini a fost în mare parte rezultat al metodelor alese de privatizare, dar și a lipsei de atractivitate a companiilor (companiile cu volum foarte mare de datorii)
  • vânzarea pachetelor de acțiuni, fără a avea titluri de proprietate asupra terenurilor, a condus la grave deficiențe în ceea ce privește evidența cadastrală, respectiv regimul juridic al proprietății
  • volumul ridicat al arieratelor din economie a avut un efect direct asupra capacității investiționale a agenților economici, având ca rezultat scăderea numărului potențialilor investitori în aprecierea gradului de atractivitate a societăților comerciale
  • perioada lungă de aplicare și desfășurare a procesului de privatizare a generat obiective ratate și în final ineficiența sistemului
  • deși nu există o rețetă de succes a privatizărilor, experiența Poloniei demonstrează că derularea unui proces de privatizare rapid, prin piața de capital, poate reprezenta soluția optimă
  • mai bine de 100 de acte normative în domeniul valorificării activelor au fost emise până în prezent. Acest fapt arată inconstanța și ineficiența sistemului legislativ și administrative.

1 decembrie, cursdeguvernare.ro: Un tablou al administrației locale, desenat de Curtea de Conturi: venituri în scădere, corupție, incompetență, dependență de ”centru”

Primăriile, consiliile județene și autoritățile publice din teritoriu sunt tot mai dependente de sumele primite ”de la centru”.

Ponderea veniturilor locale din surse proprii este în scădere, în contextul în care autoritățile locale fac greșeli în ceea ce privește stabilirea impozitelor datorate de contribuabili, reiese dintr-un raport al Curții de Conturi.

Cele peste 1.100 de audituri realizate la nivelul unităților administrativ-teritoriale în 2014 au scos la iveală o lipsă de interes și de reacție a administrațiilor locale în ceea ce privește risipa banilor publici.

Primăriile acceptă prețuri mai mari decât cele din piață, decontează de mai multe ori aceleași lucrări sau decontează materiale ce nu sunt folosite pentru lurările publice atribuite în urma licitațiilor. De asemenea, personalul este insuficient și slab pregătit, iar în gestiunea finanțelor publice apar adesea erori pentru că nu sunt folosite sistemele informatice pentru realizarea calculelor.

Ca urmare a acestor fenome, bugetele locale au fost ”sărăcite” cu 236,3 milioane de lei – venituri cuvenite ce nu au fost încasate din cauza unor erori – și prejudiciate cu 524,4 milioane de lei ca urmare a unor cheltuieli nelegale sau a risipei generate de îndeplinirea superficială a sarcinilor de serviciu.

În urma controalelor, Curtea Constituțională a făcut 81 de sesizări penale. Totodată, doar opt unități administrativ-teritoriale au primit certificate de conformitate, document ce atestă faptul că nu s-au sesizat nereguli în ceea ce privește gestiunea banilor publici.

Radiografia bugetelor locale

Veniturile totale ale celor 3.228 de unități administrativ-teritoriale din România (41 de județe, 103 municipii, 217 orașe, 5 sectoare ale Capitalei și 2.861 de comune) au fost, în 2014, de 62,3 miliarde de lei, echivalentul a circa 14 miliarde de euro (la un curs mediu de 4,44 lei/euro). Suma reprezintă 9,35% din PIB și 29,1% din veniturile totale ale bugetului general consolidat.

Cheltuielile totale ale unităților administrativ-teritoriale au însumat anul trecut 61,9 miliarde de lei (13,9 miliarde de euro), respectiv 9,29% din PIB și 27,4% din cheltuielile totale ale statului.

Bugetul centralizat al unităților administrativ-teritoriale este format din:

  • Bugetele locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și județelor:

Veniturile încasate în 2014 au fost de 53,6 miliarde de lei, în creștere cu 11,6% față de 2013, iar cheltuielile au însumat 52,1 miliarde de lei, cu 10% mai mult decât în anul anterior. Dacă în anul 2012 aceste bugete înregistrau un deficit de 914,1 milioane lei, în anii următori bugetele locale au acumulat excedente, respectiv 712,2 milioane de lei în anul 2013 și 1,5 miliarde de lei în anul 2014.

”Acest lucru se datorează unui ritm de creștere a veniturilor (111,6%) mai mare decât cel al cheltuielilor (110%), dar și pe fondul unei capacități încă neperfomante a autorităților publice locale de a previziona și a executa bugetele locale”, se arată în raportul Curții de Conturi care notează că la nivelul adminstrațiilor locale se observă inconsecvența în elaborarea unor bugete echilibrate, cu surse certe de finanțare, ”ceea ce determină și dificultăți în planificarea cheltuielilor”. Anul trecut, gradul de realizare a veniturilor prognozate a fost de 84,3%, iar cel al cheltuielilor de 77,5%.

  • Bugetele instituțiilor și activităților publice finanțate integral sau parțial din venituri proprii:

Aceste instituții au avut în 2014 încasări totale de 11 miliarde de lei (cu 3,5% mai mult decât în 2013) și cheltuieli de 10,8 miliarde de lei (în creștere cu 3,1%).

  • Bugetele împrumuturilor externe și interne:

Unitățile administrativ-teritoriale au rambursat credite în valoare de 1,4 miliarde de lei, cu 39,5% mai puțin decât în 2013.

  • Bugetul fondurilor externe nerambursabile:

Acesta a avut încasări de 83,6 milioane de lei, iar valoarea plăților efectuate a fost de 64,2 milioane de lei.

Bugetele autorităților locale: Nu se poate vorbi despre o autonomie reală a autorităților locale

Autoritățile locale au, al fel ca cele centrale, dificultăți în realizarea bugetelor, în sensul că atât veniturile cât și cheltuielile sunt supraestimate. Execuția efectivă a bugetelor din 2014 relevă că veniturile efective au fost cu 9,9 miliarde de lei mai mici decât prevederile definitive (sumele estimate în urma rectificărilor bugetare), în timp ce cheltuielile realizate au fost cu 15,1 miliarde de lei mai mici decât prevederile definitive.

Pe partea de venituri, ratarea ținetelor a fost influențată de o evoluție sub așteptări a sumelor atrase din fonduri europene. Acestea au fost de doar 40,4% din estimările prognozate.

  • Principalele surse de venit ale autorităților locale

Anul trecut, sumele defalcate din TVA au avut cea mai mare pondere în veniturile bugetelor locale, respectiv 35% (19,3 miliarde de lei). Acestea sunt urmare de cotele și sumele defalcate din impozitul pe venit, cu o pondere de 28,1% (15 miliarde de lei), de veniturile din impozite, taxe, contribuții și alte vărsăminte, 16,8% (9 miliarde de lei), de suvențiile de la bugetul de stat și de la alte bugete, 12,8% (6,8 miliarde de lei) și de sumele primite de la UE și alți donatori în contul plăților efectuate și prefinanțări, 6,3% (3,3 miliarde de lei).

Inspectorii Curții de Conturi au remarcat o diminuare a capacității administrațiilor locale de a-și acoperi cheltuielile din veniturile proprii, respectiv din impozitele și taxele colectate la nivel local și din cotele defalcate din impozitul pe profit.

Scăderea ponderii veniturilor proprii a rezultat în creșterea ”transferurilor” de la bugetul de stat și de la alte bugete publice. Astfel, resursele proprii ale bugetelor locale reprezintă 44,9% din totalul veniturilor bugetelor locale, ”un nivel insuficient pentru a vorbi despre o autonomie reală la nivelul autorităților locale”, atrag atenția inspectorii Curții de Conturi.

Sursă: Curtea de Conturi

Anul trecut, sumele defalcate din TVA transferate bugetelor locale au fost cu 4 miliarde de lei mai mari decât în 2013. Suplimentările s-au efectuat cu ocazia rectificărilor bugetare și prin alocări de sume din fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului (544,5 milioane lei). Prin urmare, ponderea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată în total venituri ale bugetelor locale în anul 2014 a crescut cu 3,1 puncte procentuale față de anul 2012 și cu 4,3 puncte procentuale față de anul 2013.

Ponderea subvențiilor primite de la bugetul de stat în totalul veniturilor bugetelor locale a avut un trend crescător în ultima perioadă, respectiv 10,2% în anul 2012, 10,8% în anul 2013 și 12,8% în anul 2014.

Anul trecut, autorităților locale li s-au alocat mai multe fonduri pentru finanțarea drepturilor persoanelor cu handicap (2,2 miliarde de lei) decât pentru finanțarea unor obiective din cadrul Programului Național de Dezvoltare Locală (1,9 miliarde de lei).

Sumele primite de la Uniunea Europeană în contul plăților efectuate au avut o evoluție oscilantă înregistrând o scădere atât față de anul 2012, dar mai ales față de anul 2013, de asemenea ponderea în total venituri a scăzut de la 8,8% în anul 2013 la 6,3% în anul 2014.

  • Învățământul, transporturile și finanțarea autorităților publice – principalele cheltuieli ale autorităților locale

Cheltuielile bugetelor locale au crescut în anul 2014 cu 4,7 miliarde de lei, respectiv cu 10,0% față de anul anterior. Creșteri semnificative s-au înregistrat la cheltuielile de personal (2,3 miliarde de lei, 17,3%), la cheltuileile de capital (1,3 miliarde de lei, 21,1%) și la cheltuielile cu bunuri și servicii (880,2 milioane de lei, 8,1%). Pe de altă parte, cheltuielile pentru proiectele cu finanțare din fonduri europene au scăzut cu 11%, respectiv 584,7 milioane de lei.

Sursă: Curtea de Conturi

Rezultatele auditului: prejudicii de jumătate de miliard de lei

În urma celor 1.145 de acțiuni de audit realizate în 2014, inspectorii Curții de Conturi au descoperit abateri și nereguli care au generat nerealizarea unor venituri suplimentare de 236,3 milioane de lei, precum și prejudicierea bugetelor locale cu 524,4 milioane de lei.

De asemenea, au fost identificate și nereguli financiar-contabile evaluate la 4,4 miliarde de lei. Acestea nu au determinat producerea de prejudicii, dar au afectat corectitudinea situațiilor financiare și au fost generate, în principal, de nerespectarea legislației privind inventarierea patrimoniului sau de înregistrări contabile eronate. În urma celor 1.145 de contrale s-au emis doar 8 certificate de conformitate.

Abaterile constatate:

  • Proiectele de buget nu sunt fundamentate realist pentru că nu este evaluată corect baza de impozitare. Prin urmare, bugetele primăriilor sunt mai sărace deoarece nu sunt realizate veniturile pontențiale.
  • Comunele nu au sisteme informatice satisfăcătoare ceea ce crește riscul apariției unor erori de calcul, de evidență sau de raportare.
  • Personalul este insuficient sau nepregătit din punct de vedere profesional.
  • Curtea de Conturi a sesizat organele de urmărire penală cu privire la situații în carefuncționari publici și-au însușit din gestiune venituri încasate în numerar.
  • Termenele de aplicare a procedurilor de executare silită sunt prescrise, iar autoritățile locale nu apelează la toate măsurile legale pe care le au la dispoziție pentru recuperarea sumelor datorate bugetelor locale.
  • Autoritățile locale nu sunt preocupate de suplimentarea bugetelor prin realizarea unor activități economice sau prin valorificarea unor bunuri din patrimoniul public și privat al unităților administrativ-teritoriale, în contextul în care bugetele locale sunt foarte dependente de sursele puse la dispoziție de centru.
  • Curtea de Conturi recomandă luarea unor măsuri pentru prevenirea risipei de la nivelul autorităților locale.
  • Sarcinile de serviciu sunt îndeplinite superficial.
  • Autoritățile locale fac plăți nelegale pentru lucrările de investiții și reparații curente.
  • De asemenea, entităţile verificate acceptă cu uşurinţă efectuarea unor lucrări suplimentare, fără o documentare prealabilă şi cu atragerea răspunderii proiectantului.
  • La achizițiile publice: nu există politici concurențiale pentru obținerea celui mai bun preț, nu există persoane care monitorizează derularea proceselor de achiziție, iar ofertele sunt evaluate superficial.
  • Primăriile au plătit pentru servicii care nu au fost executate.
  • Autoritățile publice plătesc pentru materiale mai scumpe decât prețul mediu din piațădecontează documente care nu certifică realitatea sumelor solicitate,decontează de mai multe ori aceleași servicii sau cumpără materiale pe care executanții nu le folosesc în derularea proiectelor.
  • Atunci când se îndreaptă împotriva executanților care nu și-au respectat angajamentele, respectivele companii intră în procedură de faliment, posibilitatea recuperării sumelor datorate fiind foarte redusă.

Ca urmare a acestor contrale, Curtea de Conturi a sesizat organele de urmărire penală în 81 de cazuri.

        Impreuna in lumea afacerilor