7 Septembrie, Cursdeguvernare.ro: Lucian Croitoru / Este bun un consens politic? Un răspuns din perspectivă economică

 

În ultimul timp, politicieni ai puterii și ai opoziției vorbesc despre ideea adoptării unui consens politic asupra unor obiective pentru următorii 30 de ani. În acest articol, arăt de ce publicul ar putea vedea cu ochi buni ideea unui consens politic în România și ce consecință economică majoră apare dacă consensul ar duce într-o direcție greșită pentru societate, dezamăgind.

Apoi, arăt cum două cuvinte pot ajuta publicul să identifice ex ante dacă un consens polititic dat duce sau nu în direcția bună pentru societate. Dând acestor două cuvinte și o expresie numerică, arăt că deja există un consens implicit asupra unei componente foarte importante a economiei, stabilit încă din 1990. Din păcate, direcția acestui consens este greșită.

Un eventual consens explicit între politicieni ar trebui să continue să fie centrat pe aceeași componentă a economiei, dar ar trebui îndreptat în direcția corectă.

Anunțul unui consens politic

Anunțul unui consens între politicieni generează efecte benefice pe termen scurt pentru economie. Confruntați în fiecare zi cu sarcina dificilă a separării informațiilor de zgomot în disputele politice, oamenii speră că un consens între politicieni va aduce mai multă informație despre ce se va face în această țară. Consensul e important pentru că, în mintea celor mai mulți oameni, înseamnă părăsirea luptelor mărunt-politicianiste și trecerea la conceperea unor proiecte pe termen lung, mai ales economice.

La prima vedere, în ochii publicului, această mișcare nu are cum să pară decât ceva foarte serios. Consensul, ca rezultat mult așteptat, pare cu atât mai serios cu cât este definit mai vag: proiecte pentru următorii 30 de ani. Cu o astfel de definiție, este loc pentru imaginație și speranță. Dintr-o dată, foarte mulți oameni uită eșecurile clasei politice sau le găsesc scuze. Lipsa autostrăzilor, cozile la plata impozitelor, corupția și altele, cândva înțelese corect, deodată sunt înțelese prin prisma lipsei de consens politic în trecut. Această revelație falsă este suficientă pentru ca foarte mulți să creadă că este suficient să existe consens politic pentru ca obiectivele să înceapă să prindă contur și să se materializeze unul după altul, conform așteptărilor.

Pentru că aduce speranțe și stimulează imaginația, consensul politic este bun. Împreună, speranța și anticipația schimbării în bine crează disponibilitatea publicului pentru noi eforturi. Această disponibilitate este o energie care în prezent lipsește în societatea noastă obosită de minciună, de corupție, de ierarhie inversată a valorilor și de alte tare. Totuși, consensul poartă cu el și un mare pericol. El poate fi orientat într-o direcție greșită. În acest caz, pe măsură ce se va realiza că direcția este greșită, toate speranțele și anticipațiile pozitive se vor retrage, pentru a face vizibile noi eșecuri și dezamăgiri.

Cu încredere redusă și anticipații adverse, societatea noastră va suferi un recul, inclusiv economic Nu vrem ca acest lucru să se întâmple. Din acest motiv, fiecare dintre noi caută să identifice informațiile, semnele de orice natură care ar putea să ne indice dacă un consens între politicieni are obiectivele majore corecte și dacă consensul asupra obiectivelor respective este în direcția corectă.

Consensul implicit și greșit adoptat în 1990

Care ar fi, deci, semnele care ar indica direcția cea bună a unui consens între politicieni? În opinia mea, reduse la esența lor, aceste semne sunt identificate de raportul dintre două cuvinte: „stabilitate” și „schimbare”. Fiind atenți la aceste două cuvinte, vom ști din timp dacă consensul de care vorbesc astăzi politicienii privește direcția cea bună. Dacă vom vedea în discursurile politice idei care se pot înlocui cu fraza „este nevoie de stabilitate nu de schimbare”, atunci consensul este în direcția greșită. În acest caz, el va fi periculos, deoarece, așa cum voi arăta imediat, va explicita un consens implicit care deja există și care explică de ce ponderea oamenilor care văd în primul rând eșecuri și dezamăgiri întrece ponderea celor care au în prim plan realizări, speranță și anticipații pozitive1.

Aceast „indicator” pe care vi-l propun a funcționat în cazul altor țări, de exemplu în Marea Britanie. Iau exemplul Marii Britanii căci am văzut că avocații Codului Fiscal au făcut o paralelă greșită între cei care au criticat Codul, printre care mă număr și eu2, și un grup de câteva sute de economiști care i-au spus premierului Margaret Tatcher că măsurile pe care dorea să le ia pentru a crește libertatea economiei britanice erau greșite.

În 1979, Marea Britanie era pe locul 19 între țările OECD. Un loc codaș. Și România este pe penultimul loc în UE, ca PIB pe locuitor. În Marea Britanie, rezultatele slabe apăruseră după ce timp de trei decenii guvernele de stânga și cele de dreapta promovaseră politici de tip socialist (Blundell, 2012), care deterioraseră sever libertatea economică. În discursurile politicienilor britanici ale celor trei decenii erau multe idei care se puteau traduce cu fraza „este nevoie de stabilitate nu de schimbare” (Blundell, 2012).

În România, după 25 de ani de la prăbușirea comunismului, libertatea față de corupție și, mai ales, libertatea propietății (claritatea drepturilor de proprietate) sunt foarte reduse. Cauza o constituie tot politicile de tip socialist care au predominat după 1990 sau politicile de stimulare a cheltuielilor sociale, în general.

Datele din tabelul de mai jos arată că trei libertăți au înregistrat niveluri relativ mici și stabile: libertatea proprietății, libertatea față de corupție și libertatea financiară3. Datele arată că în ultimii 25 de ani a existat consensul politic implicit la care m-am referit mai sus, un consens pentru menținerea libertăților respective la un nivel scăzut, reflectând filozofia de tipul „este nevoie de stabilitate nu de schimbare”.

Ce ar trebui să vizeze un consens între politicieni

În Marea Britanie, primul ministru Margaret Thatcher a ales „schimbarea”, întrerupând politica „stabilității”. A crescut libertatea economică prin privatizarea întreprinderilor de stat și a reașezat stimulentele astfel încât „lenea” din administrație s-a redus. Pe lângă reforme structurale profunde, a promovat stabilitatea macroeconomică, astfel că inflația s-a stabilizat la niveluri reduse. Beneficiind de aceste reforme, afacerile au înflorit.

Consensul dintre politicienii români trebuie să rezulte în schimbări similare, vizând atât libertatea economiei, cât și stabilitatea macroeconomică. Dacă am crește cele mai joase trei libertăți, în condiții de stabilitate macroeconomică, noi resurse ar fi disponibile pentru a crește productivitatea, baza bunăstării. De exemplu, dacă am avea la cei trei indicatori valorile pe care le are Danemarca, a unsprezecea cea mai liberă economie din lume, atunci economia noastră ar fi, pe ansamblu, mai liberă ca economia Danemarcei.

Libertatea față de corupție și libertatea proprietății dau măsura „domniei legii”, adică a statului de drept. În această privință s-au făcut progrese mai ales începând cu 2009 (vezi tabelul). Totuși, progresele sunt mici, ceea ce explică de ce mulți oameni văd statul ca pe o construcție care încă maschează extragerea de rente și alimentează corupția.

În mod particular, lupta împotriva corupției s-a intensificat începând din 2014, ceea ce a făcut ca în 2015 libertatea față de corupție să întreacă, pentru a doua oară, libertatea proprietății. Totuși, libertatea față de corupție nu poate progresa dacă nu progresează și libertatea proprietății. Adam Smith a spus că „primul și cel mai important proiect al fiecărui sistem de guvernare este să mențină justiția”. Arthur Lee, un contemporan american al lui Smith a spus că proprietatea este „gardianul oricărui alt drept” (Lee, 1775). Dacă vrem ca libertatea față de corupție să atingă nivelurile înale pe care le dorim, va trebui să facem și progrese notabile privind libertatea proprietății, prin restructurarea companiilor de stat și prin clarificarea drepturilor de proprietate.

Consensul dintre politicienii români trebuie să vizeze schimbările care să ducă, așa cum au dus și în Marea Britanie, la instalarea sentimentului că viitorul poate fi prosper pentru fiecare român și pentru România. Pentru aceasta, măsurile agreate trebuie să fie de așa natură încât să genereze (i) creșterea libertății economice și (ii) să permită ca statul să ajungă să fie văzut ca o autoritate care deschide noi orizonturi, nu care limitează unele libertăți economice.

Din păcate însă, inițiative recente de reglementare par să meargă într-o direcție opusă. De exemplu, în paralel cu ideea de consens politic a apărut și un proiect de ordonanță de urgență privind legalizarea inființării de noi întreprinderi de stat sau de participare a statului cu capital la cele existente. Aceasta înseamnă un pas în direcția îngemănării puterii economice cu puterea politică, când, de fapt, corect este ca cele două puteri să fie cât mai clar separate, pentru ca prima să o poată balansa pe cea de-a doua, singura cale sigură de a menține libertatea politică (Friedman și Friedman, 1998). Un consens politic pentru o astfel de reformă ar fi în contra direcției corecte. Un alt proiect de ordonanță de urgență țintește la eliminarea aprobării bugetelor de venituri și cheltuieli de către guvern. Da, atunci când drepturile de proprietate vor fi mult mai clare și corupția mult mai mică, o astfel de reglementare va fi benefică. Până atunci însă ea ar putea să ducă, așa cum a mai dus, la sifonarea profiturilor din întreprinderile de stat.

 

7 Septembrie, Cursdeguvernare.ro: Modificări la Codul Muncii – adoptate tacit de Senat. Schimbările preconizate

 

Două dintre cele mai importante legi care privesc relaţia angajat-angajator se află în curs de modificare : un nou proiect al legii salarizării ar urma să fie înaintat guvernului pentru o primă lectură de către ministrul PSD Rovana Plumb până la data de 1 octombrie, iar Codul Muncii va fi modificat de Parlament.

Ambele proiecte sunt, însă, insuficient dezbătute:

• Legea salarizării este pusă doar în discuţia principalului partid de guvernare, proiectul lipsind de pe secţiunea „transparenţă decizională” a Ministerului Muncii.
• Codul Muncii este trimis la camera decizională după adoptarea tacită în Senat, deci fără o dezbatere în plen.

În lipsa unor date oficiale legate de salarizare, despre proiectul de modificare al Codului Muncii în cele ce urmează, documentele fiind publice, pe pagina Senatului.

Durata maximă a timpului de muncă

Proiectul de modificare a Codul muncii păstrează durata maximă a timpului de muncă la 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.

“Prin excepţie, durata timpului de muncă ce include şi orele suplimentare poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de patru luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână”, arată propunerea.

Domeniile în care se permite derogarea de la regulă sunt:

• activităţi de securitate şi supraveghere ce necesită prezenţa permanentă (gardieni, paznici, pază şi securitate)
• activităţi cu continuitate (servicii medicale, mass-media, agricultură, transport)
• Modificări în favoarea angajatului

Conceput şi promovat de Blocul Naţional Sindical, proiectul de modificare al Codului Muncii, înaintat Senatului sub forma unei iniţiative cetăţeneşti, purtând peste 130.000 de semnături, pare în general unul favorabil angajatului. Câteva exemple:

• Sunt eliminate dispoziţiile prin care se poate face recuperarea pe baza de acord a prejudiciului adus de salariat. Singura cale de urmat va fi în instanţă
• În perioada de probă, angajatorul poate înceta colaborarea cu cel aflat în perioadă de probă dacă acesta nu corespunde din punct de vedere profesional. După semnarea unui Contract de Muncă, această posibilitate a angajatorului dispare
• Salariatul care a beneficiat de cursuri/stagii de pregătire profesională nu poate avea iniţiativa încetării Contractului de Muncă dacă respectivul curs/stagiu a durat mai mult de 1 an
• Îndeplinirea obiectivelor de performanţă constituie un criteriu doar pentru majorarea salariului sau pentru promovare. Neîndeplinirea obiectivelor de performanță nu poate constitui motiv de concediere
• Angajaţii care au repausul săptămânal în alte zile decât sâmbătă şi duminică beneficiază de un spor de minim 75% din salariul de bază pentru orele lucrate în aceste zile
• Munca suplimentară va fi compensată prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile
• Clauza de concurenţă şi clauza de confidenţialitate produc efecte doar pe durata Contractului de Muncă, nu şi după încetarea acestuia

Modificări în favoarea angajatorului

Potrivit reglementărilor în vigoare, angajaţii cu normă întreagă şi cei cu fracţiune de normă au dreptul anual la acelaşi număr de zile de concediu de odihnă- cel puţin 20 de zile lucrătoare pe an.

• În proiectul de lege să menţionează faptul că, în cazul salariaţilor cu normă parţială, concediul de odihnă va fi acordat proporţional cu timpul efectiv lucrat. Părţile au însă libertatea să stabilească prin contract colectiv de muncă o durată mai mare a concediului acordat celor cu normă parţială de muncă
• Agentul de muncă temporară poate fi societate comercială sau PFA

Un proiect aflat la a doua tentativă de promovare

BNS a încercat şi în 2012 să promoveze aceste modificări la Codul Muncii, dar nu au reuşit să respecte procedurile legale privind depunerea unei iniţiative legislative cetăţeneşti.

Procedura a fost reluată în 2014, proiectul primind avizul Consiliului Legislativ, fiind publicat în Monitorul Oficial în martie 2014. Potrivit procedurii, BNS a adunat apoi peste 130.000 de semnături ale cetăţenilor cu drept de vot (minimul necesar fiind de 100.000).

Proiectul şi semnăturile au fost trimise la Curtea Constituţională, care în ianuarie 2015 a constatat că toate condiţiile legale sunt îndeplinite.

Decizia CCR a fost publicată în Monitorul Oficial în februarie, proiectul fiind înregistrat în Senat. Prima cameră sesizată a derulat la rândul său o serie de proceduri (aviz de la CES, punct de vedere de la Guvern, rapoarte în comisiile de specialitate), proiectul fiind prezentat Biroului Permanent în mai 2015.

De menţionat: Comisia juridică din Senat a avizat negativ proiectul

Senatorii au depăşit data până la care proiectul trebuia dezbătut, propunerea legislativă fiind adoptată în final în luna august, prin procedura adoptării tacite. Proiectul ajunge în septembrie la Camera Deputaţilor, care este for decizional.

Precedenta modificare semnificativă a Codului Muncii s-a produs în martie 2011, când Guvernul Boc şi-a asumat răspunderea în Parlament pentru această lege.

La vremea respectivă, Victor Ponta, atunci preşedinte PSD, spunea: “Modificarea Codului Muncii nu este cerută în acest moment de nimeni, e doar o intenţie a guvernului actual de a lovi nu numai în angajaţii bugetari, ci şi în cei în zona privată, de a reconfigura situaţia salariatului în România şi a o readuce la secolele XIX-XX, în care angajatul e la discreţia totală a angajatorului, fără respectarea drepturilor minime prevăzute de legislaţia europeană şi de poziţia noastră ca membru al Uniunii Europene”.

Asumarea răspunderii a fost urmată de o moţiune de cenzură, care nu a fost aprobată de Parlament.

 

7 Septembrie, Cursdeguvernare.ro: Salariul real în urcare, productivitatea muncii în declin. Variantele de corecţie

 

Câștigul salarial mediu net consemnat de INS pentru luna iulie 2015 a fost de 1.849 lei, în creștere cu 1,7% față de luna precedentă. Puterea de cumpărare rezultată după ajustarea creșterii nominale cu inflația lunară a urcat de la 137,5% în raport cu referința fixată pentru luna octombrie 1990 (ultima de dinaintea liberalizării prețurilor) până la 140,1%.

Exprimat în moneda unică europeană, câștigul salarial mediu net a fost de 417 euro în termeni nominali și 835 euro ca putere de cumpărare comparabilă la nivel european (ținând cont de prețurile de la noi, aflate la jumătate față de media UE). Este a doua valoare ca mărime din acest an, după maximul atins în luna aprilie, pe fondul primelor acordate de Paști.

Față de iulie 2014, creșterea nominală a salariului net a fost de 7,6% iar cea creșterea reală a salariului (după ajustarea cu inflația) de 9,4%. Valoarea mai mare în termeni reali provine din scăderea prețurilor, care a amplificat puterea de cumpărare a sumelor încasate.

Valorile cele mai mari ale câştigului salarial mediu nominal net s-au înregistrat, ca de obicei, în sectorul extracției petrolului brut și a gazelor naturale (4.907 lei, dar în scădere față de luna anterioară), iar cele mai mici pe zona de hoteluri şi restaurante (1.088 lei, cu peste cinci procente mai mult decât în iunie 2015). Raportul dintre acestea a coborât la 4,5 la 1, de la circa 5 la 1 în prima jumătate a anului.

De remarcat majorările salariale peste 14% înregistrate la fabricarea produselor farmaceutice și la alte activități extractive, precum și cele situate între șase și opt procente din depozitare și activități auxiliare pentru transport, furnizarea de energie electrică și termică etc. și din repararea și întreținerea mașinilor și echipamentelor.

La polul opus, cele mai mari scăderi au fost înregistrate în fabricarea calculatoarelor și produselor electronice și optice (-10,9%), precum și în activitățile de editare și cele de fabricare a băuturilor (între 9,5% și 10%).

În sectorul bugetar s-a înregistrat o creștere semnificativă a câştigului salarial mediu net faţă de luna precedentă în administraţia publică (+2,2%) și în sectorul de sănătate și asistență socială (+1,3%). Dimpotrivă, pe zona de învățământ, câştigului salarial mediu net a scăzut cu 3,4%, ca urmare a reducerii conjuncturale a sumelor încasate pentru plata cu ora.

Productivitatea muncii, care ar trebui să stea la baza majorărilor de salarii, arată un îngrijorător declin de 0,5% pe primul semestru din 2015. Cu alte cuvinte, evoluția acestui indicator nu justifică nici pe departe avansul de 9,4% al salariului real. Singura evoluție pozitivă o constituie stoparea trendului negativ al productivității în luna iunie ( +0,8% față de aceeași lună a anului anterior, după -0,8% în aprilie și -3,1% în mai, pe serie brută).

Decalajul de circa zece procente dintre creșterea salariului real și modificarea negativă a productivității muncii, înregistrat pe parcursul ultimelor 12 luni, constituie un semnal de alarmă care ar trebui să fie luat foarte în serios de către factorii de decizie. O asemenea situație nu poate dura în timp iar corecția se va face, inevitabil.

Corecția va consta într-o inflație crescută, care se va vedea abia după trecerea efectelor reducerilor de TVA (și va afecta dobânda reală la depozitele constituite în prezent la rate de dobândă relativ mici), și/sau ajustarea cursului de schimb, ceea ce va afecta nivelul de trai și capacitatea de a achita ratele la creditele contractate.

9 Septembrie, Cursdeguvernare.ro: Deficitul comercial își continuă creșterea – aproape 4 miliarde de euro la finalul lunii iulie

Deficitul balanței comerciale pe primele șapte luni ale anului în curs a fost de 3.935,1 milioane euro, mai mare cu o șesime comparativ cu aceeași perioadă din 2014.

Ritmul de creștere al exporturilor s-a situat doar cu ceva mai mult de un procent sub avansul importurilor, dar asta s-a tradus în creșterea accentuată a deficitului comercial (+17,5%).

Astfel, acumularea unor diferențe mici în ritmurile de creștere între exporturi și importuri (pe fondul politicii declarate de creștere pronunțată a veniturilor populației) s-a tradus în majorarea importantă a deficitului comercial.

Deocamdată, aceast trend nu pune probleme importante pentru soldul contului curent, dar evoluțiile viitoare ar trebui urmărite cu atenție.

Deficitul comercial lunar pare a se fi stabilizat odată revenirea la ritmuri de creștere lunară ceva mai mari pentru export decât pentru import ( față de luna iunie, s-au consemnat majorări de 5,7% pentru export și de 3,5% pentru import). De reținut, însă, o parte importantă a acestei relații pozitive provine din aprecierea discretă dar persistentă în termeni relativi a leului în raport cu euro.

Fapt notabil, cele aproape patru miliarde de euro deja consemnate ca deficit comercial FOB/CIF se duc spre 7 miliarde euro spre finalul acestui an. Din perspectiva unor investiții străine de numai 1,66 miliarde euro ale nerezidenților efectuate în prima jumătate a anului în curs, suma în cauză rămâne destul de importantă, chiar dacă nu reprezintă un procentaj important raportat la PIB.

Gradul de acoperire a importurilor cu exporturile realizate s-a redus sub 93% și se duce înapoi spre valoarea consemnată pentru 2013. Ar fi păcat să pierdem și la acest indicator trendul pozitiv pe care ne înscrisesem anterior, mai ales în condițiile în care UE înregistrează pe ansamblul ei un excedent în comerțul exterior.

Ponderea exporturilor către statele din zona UE a fost de 73,3% din totalul exporturilor, în timp ce 76,8% din importuri s-au făcut pe aceeași relație externă, cu observația că cele două ponderi continuă să fie în scădere. Rezultatul schimburilor cu statele membre a fost de 106% raportat la deficitul total, în creștere sensibilă față de luna anterioară. Pe relația non-UE, exporturile au depășit importurile și au îmbunătățit rezultatul total (+6% raportat la sold).

În structură, trebuie subliniate poziția net excedentară pe segmentul livrărilor de mașini, echipamente de transport și alte produse manufacturate, care reprezintă aproape 80% față de deficitul consemnat și explică performanța gradului de acoperire. Din păcate, alte produse manufacturate, la fel ca și produsele agroalimentare, băuturile și tutunul, au reintrat în domeniul negativ după o mică tentativă de echilibrare.

Situația continuă să rămână foarte proastă la capitolul produse chimice și produse conexe, unde deficitul reprezintă cam șase șeptimi din cel înregistrat pe total și aduce, alături de combustibili și lubrifianți, mai mult decât întregul soldul negativ din comerțul exterior.

Față de luna precdentă, s-au înrăutățit cu câte două procente situațiile de pe segmentele alte produse manufacturate și combustibili minerali și lubrifianți și s-au îmbunătățit cu câte două procente soldurile sectoriale de la produse agroalimentare, băuturi și tutun, precum și de la materii prime. Adică a avut loc o mică înrăutățire în structura schimburilor externe.

 

10 Septembrie, comunica de presă Andreea Paul (PNL): Creșterea abruptă a salariului minim nu rezolvă nici problema sărăciei românilor, nici problemele penale ale Premierului PSD inculpat, dar lovește năprasnic în firmele debutante, în agricultură și în industriile românești intensive în forță de muncă ieftină

 

Soluția la sărăcia extremă a românilor este locul de muncă și cât mai multe firme active care să le ofere acest loc de muncă. Creșterea cu o treime a salariului minim pe economie lovește năprasnic exact în soluția corectă și de durată. În realitate, ‘binefacerile’ intervenției PSD în salariul minim ‘lovește’ în cei pe care susține că îi ajută și reprezintă o nouă tentativă de a acoperi mediatic problemele penale ale Premierului PSD inculpat.

Graba Premierului inculpat Ponta de a anunța creșteri accelerate ale salariului minim față de cele anunțate în Programul de Convergență 2015-2018 sau de a decala măsuri de relaxare fiscală din Codul Fiscal ne arată disperarea sa. În Programul de Convergență a României propus de Executiv și trimis recent Comisiei Europene se prevede un calendar de creștere graduală a salariului de baza minim brut pe țară la 1.125 de lei în semestrul întâi și 1.200 de lei începând cu a doua jumătate a anului 2016. Salturile populiste ale Premierului ne indică neseriozitate, iresponsabilitate și un dezinteres grav față de mediul privat.

Creșterea abruptă a salariului minim pe economie:

— Lovește în agricultură și în toate industriile intensive în forță de muncă ieftină.

— Lovește în firmele debutante, în întreprinderile mici și mijlocii cu rate reduse ale profiturilor, în capacitatea de a crea noi locuri de muncă ale companiilor — nu întâmplător, creșterea salariului minim lovește în tinerii în căutarea unui loc de muncă, în tinerii care vor să acumuleze experiență, în tinerii antreprenori care vor să creeze noi locuri de muncă.

— Lovește în costurile firmelor care se duc în majorarea de prețuri, în pierderi de competitivitate. Asta înseamnă accesul la bunuri și servicii mai scumpe și creșterea sărăciei. Prețurile la alimente, îmbrăcăminte sau mobilă se vor majoră, pentru că vor include aceste creșteri salariale.

Salariile cresc atunci când:

— Piețele se dezvoltă — avem cazurile concrete din construcții, unde salariile angajaților au crescut odată cu creșterea cererii de locuințe și spații comerciale.

— Productivitatea muncii crește, fie prin noi abilități sau cunoștințe dobândite, fie prin tehnologizare, fie printr-o mai bună îmbinare a factorilor de producție cu capitalul, adică prin investiții.

— Cererea este mai mare decât oferta, atât pe piață forței de muncă, cât și pe piețele de bunuri sau servicii.

— Încrederea în economie și în administrația publică este ridicată.

Guvernarea PSD s-a dovedit incapabilă să genereze încredere sau un sistem de învățământ mai bun care să înzestreze forța de muncă cu abilitățile și aptitudinile necesare pieței forței de muncă. PSD nu se poate substitui artificial, acum, negocierii dintre angajat și angajator. PSD nu poate evalua contribuția salariaților la activitatea unei firme. PSD a reușit doar să cultive dobândirea de vechime în asistența socială a persoanelor apte de muncă. Milionul de noi locuri de muncă promis de PSD în campanie este un eșec răsunător.

PNL consideră că relaxarea fiscală și deblocarea investițiilor publice care au atins un minim periculos sub guvernul PSD sunt soluțiile pentru repornirea motoarelor economice, pentru crearea de noi locuri de muncă și pentru diminuarea sărăciei extreme, pentru integrarea în muncă a șomerilor și a asistaților sociali capabili de muncă.

PNL atrage atenția, totodată, că ne-am asumat angajamente interne între partidele politice și angajamente europene și internaționale de a nu genera derapaje economice și dezechilibre bugetare, de a dezbate cu responsabilitate o nouă lege a salarizării unitare a bugetarilor.

 

10 Septembrie, Profit.ro: EXCLUSIV Guvernul reintroduce sporul de doctorat și alocă un fond de recompense la dispoziția înalților demnitari

 

Bugetarii cu doctorat în domeniul în care au obținut titlul vor beneficia de un spor de 15% din salariul de bază, potrivit proiectului legii salarizării în sistemul bugetar, obținut de Profit.ro. Totodată, șeful statului, președinții Camerelor legislative și premierul vor avea la dispoziție câte un fond pentru acordarea de ajutoare, recompense sau contribuții la acțiuni umanitare.

“Personalul care are titlul științific de doctor și își desfășoară activitatea în domeniul în care a obținut acest titlu beneficiază de un spor pentru titlul științific de 15% din salariul de bază/ solda/salariul de funcție”, se arată în proiectul de lege.

Sporul de doctorat nu se mai acordă începând cu 2010, dar pentru angajații care obținuseră titlul până atunci, sporul a fost inclus în salariul de bază. Acest fapt a codus la nemulțumiri în rândul bugetarilor, mulți dintre ei inițiind procese pentru acordarea acestui spor.

Proiectul de lege stabilește, totodată, câte un fond de premii care să se afle la dispoziția președintelui, șefilor Parlamentului și prim-ministrului.

“Pentru acordarea de ajutoare, recompense, contribuții la acțiuni umanitare și burse, se constituie fondul Președintelui României, fondul președintelui Senatului, fondul președintelui Camerei Deputaților, fondul primului-ministru, care se aprobă anual prin buget, în limita sumei maxime de 500 mii lei”, prevede proiectul.

Regimul sporurilor prevăzut de noua lege a salarizării

Proiectul de lege, aflat încă în dezbatere cu partenerii sociali, reia totodată prevederi discutate în proiecte mai vechi și care limitează suma sporurilor, compensațiilor, primelor și indemnizațiilor individuale la 30% din salariul de bază. De altfel, nici suma sporurilor, compensațiilor, primelor și indemnizațiilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază.

Ordonatorii de credite vor putea însă acorda premii lunare în limita a 2% din cheltuielile cu salariile aferente personalului prevăzut în statul de funcții, pentru salariații care au realizat sau au participat direct la obținerea unor rezultate deosebite în activitatea instituției.

Personalul care își desfășoară activitatea în timpul nopții, între orele 22:00 și 6:00, va beneficia pentru orele lucrate în acest interval de un spor pentru munca prestată în timpul nopții de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.

Plata muncii prestate peste durata normală a timpului de lucru se va face numai orele suplimentare au fost dispuse de șeful ierarhic, fără a se depăși 360 de ore anual. În cazul prestării a peste 180 de ore anual este necesar acordul sindicatelor reprezentative sau, după caz, al reprezentanților salariaților.

Pentru activitatea desfășurată de persoanele cu handicap vizual grav și accentuat, în cadrul programului normal de lucru, se acordă un spor de 15% din salariul de bază.

Principiile de ierarhizare și promovare

Potrivit noii legi, câștigul salarial brut pe funcții din cadrul instituțiilor și autorităților publice va respecta ierarhia, în sensul că nici un câștig salarial pentru o funcție inferioară nu va depăși câștigul salarial unei funcții superioare, atât la personalul civil, cât și la personalul din domeniul apărare, ordine publică și siguranță națională.

Salariile de bază, soldele, salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc pe funcții, clase potrivit studiilor, grade/ trepte și gradații.

Potrivit studiilor se stabilesc cinci clase: studii superioare (S); studii superioare de scurtă durată (SSD); studii postliceale (PL); studii medii (M); studii medii și generale (M,G).

Fiecare funcție are, de regulă, trei grade sau trei trepte profesionale și debutant, iar fiecărui grad sau treaptă profesională îi corespund, de regulă, cinci gradații.

Proiectul mai arată că avansarea în gradații se face “de regulă” din cinci în cinci ani, în funcție de vechimea în muncă și performanțele profesionale individuale, cu excepția gradației 1 care poate fi acordată după trei ani.

Perioada de cinci ani poate fi redusă până la trei ani dacă în ultimii doi ani angajatul a obținut calificativul maxim.

Funcțiile de demnitate publică alese și numite și cele asimilate funcțiilor de demnitate publică au un singur nivel de salarizare.

 

10 Septembrie, Adevarulfinanciar.ro: Preţurile scad, economia creşte. E bine?

 

Pentru prima dată în perioada postdecembristă, economia – reflectată în cifrele Produsului Intern Brut – a crescut mai mult ca volum decât ca preţuri. De regulă, creşterile exprimate în volum erau devansate de cele exprimate în preţuri, ca efect al inflaţiei. În primul semestru am avut chiar unele sectoare în care volumul a crescut, dar preţurile au scăzut, fapt care ne arată că derapăm spre o zonă pe care n-am mai explorat-o până acum.

Per ansamblu, economia a crescut cu 3,7% ca volum şi doar cu 2,9% ca preţuri în prima jumătate a acestui an (pentru comparaţie, în aceeaşi perioadă din 2014 creşterea ca volum a fost de 2,4%, iar ca preţuri – de 3,1%).

Pe sectoare, cea mai mare surpriză vine din industrie, care a crescut cu 2,2% ca volum, dar a scăzut cu 4,1% ca preţuri, şi din importuri, care au crescut cu 9,6% ca volum, scăzând în schimb cu 2,3% ca preţuri. Ce s-a întâmplat?

În principiu, scăderea preţurilor este benefică pentru cel care cumpără şi malefică pentru cel care vinde. Astfel că, am putea spune, este bine pentru firmele cumpărătoare şi ceilalţi consumatori de produse industriale sau de produse din import că au cumpărat mai mult, la preţuri mai mici.

Dar ce ne facem cu industriaşii, care au fost nevoiţi să vândă mai ieftin o producţie mai mare?

Această problemă, pe care noi am întâlnit-o abia de curând, este mai veche în Europa şi chiar în mai multe alte zone de pe planetă.

Să vinzi mai ieftin nu e neapărat o problemă, dar să primeşti, la vânzare, mai puţini bani decât ai cheltuit la producţie, asta e o adevărată tragedie.

Cu această tragedie, numită deflaţie, se confruntă de mai mulă vreme Japonia, mai nou şi SUA, iar în ultimul timp şi Uniunea Europeană a început să fie ameninţată.

Scăderea preţurilor, altfel benefică pentru consumatori şi pentru dinamizarea vânzărilor, se transformă într-o tragedie atunci când fenomenul trece dincolo de bariera costurilor de producţie, moment după care – o arată experienţele internaţionale – este tot mai greu de controlat.

Firma lovită de deflaţie este nevoită să-şi restrângă tot mai dramatic cheltuielile (lucru pe care, de data aceasta, îl cunoaştem şi noi, din experienţa recentă a crizei), tăind şi din salarii, şi din bugetele de achiziţii, şi din consumul propriu – instaurând, altfel spus, austeritatea. Totul, pentru a rezista pe o piaţă în care preţurile scad.

La noi, industria este prima afectată de fenomenul deflaţiei, preţurile producţiei din acest sector trecând în teritoriul negativ încă de la sfârşitul anului trecut.

Creşterea ca volum din industrie, combinată cu scăderea ca preţuri – observabilă deja în datele PIB – ar trebui să-i alarmeze serios pe cei aflaţi la butoanele economiei.

Dar vocile (prea puţine!) care au avertizat că, spre exemplu, după reducerea TVA la alimente producătorii şi-au forfecat practic bugetele între costurile de producţie şi ieftinirile din piaţă, n-au fost luate în seamă.

La fel ca în cazul agricultorilor care au cam început să renunţe la afaceri pentru că primesc prea puţini bani pe produsele lor (începând cu laptele), este posibil ca, în curând, să auzim şi de unele fabrici care îşi întrerup activitatea din cauză că nu-şi mai pot vinde produsele la preţul corect.

Abia atunci, poate, se vor trezi la realitate şi oficialii îmbătaţi cu apa rece a creşterii economice pe fondul scăderii preţurilor.

 

10 Septembrie, Rfi.ro: Exporturile cresc, deficitul la fel

 

Exporturile româneşti îşi continuă creşterea. La fel şi deficitul balanţei comerciale. În primele şapte luni ale anului, exporturile au ajuns la aproximativ 32 miliarde euro, mai mult cu apoximativ două miliarde de euro faţă de acceasi perioadă a anului trecut.

Anul acesta, importurile au fost de 36 miliarde euro, cu o creştere de 2,4 miliarde euro faţă de anul trecut. Deficitul balanţei comerciale a ajuns astfel la 3,3 miliarde euro, practic egal cu cel de anul trecut. Cifrele arată un uşor progres al exporturilor din economia românească, însoţit însă şi de creşterea pe măsură a importurilor.

În ansamblu, nu sunt schimbări semnificative în ceea ce priveşte comerţul internaţional. Dar, cum se spune, nicio veste înseamnă o veste bună. Şi în privinţa destinaţiilor exporturilor, nu sunt schimbări majore. Comerţul intracomunitar deţine ponderi covârşitoare: 73% din exporturi şi 76% din importuri. Din acest punct de vedere, dependenţa comerţului internaţional românesc de partenerii europeni este fără dubii.

Chiar dacă în perioada crizei economice s-a încercat o divesificare a pieţelor, acele vremuri par a fi uitate. Exportatorii români s-au întors cu faţa către statele Uniunii Europene. Nu este nimic surprinzător în această decizie dacă avem în vedere că principalii exportatori sunt companii multinaţionale sau cu capital străin care produc sau asamblează în România şi găsesc pieţe de desfacere cu precădere în Europa.

De altfel, structura exporturilor continuă să fie dominată de maşini şi echipamentele de transport, care deţin o pondere de 44%. Trebuie însă să remarcăm că în materie de importuri, mărfurile care intră în categoria maşini şi echipamente de transport au o pondere de 36%, ceea ce confirmă că industria auto, care s-a localizat masiv în ultimii ani în România, se sprijină în continuare pe subansamble aduse din import şi asamblate în România. În orice caz, este un progres faţă de anii 90, când România era o destinaţie de lohn textil.

O altă categorie de mărfuri importantă la export, dar şi la import, este cea a ”altor produse manufacturate”: 33% la export, 31%, la import, o grupă care cuprinde mărfuri extrem de eterogene.

Produsele agroalimentare, chiar dacă înregistrează o uşoară creştere a ponderii lor în exporturi, ajungând la 8,4%, au în continuare un potenţial important de creştere.

Exporturile rămân în continuare un motor semnificativ de creştere a economiei româneşti, în timp ce un plus de 2,4 miliarde euro pentru importuri faţă de primele şapte luni ale anului trecut nu confirmă decât parţial îngrijorarea că nivelul consumului inflamează importurile. Desigur, o imagine mai fidelă vom avea la sfârşitul acestui an.

Este interesant de privit comerţul internaţional românesc şi în context european. Prima remarcă este aceea că Germania a reuşit în luna iulie un nou record şi anume un excedent comercial de 22 miliarde euro. Nu este neapărat o surpriză, pentru că datele de la sfârşitul anului trecut arată o economie germană cu un excedent comercial de 216 mld. euro, cifră pe care este posibil să fie chiar depăşită anul acesta.

După Germania, economiile europene cu excedent substanţial sunt Olanda, 51 mld. euro, Italia, 43 mld. euro şi Irlanda, 36 mld. euro. De altfel, acestea sunt economiile europene cu excedente serioase, dar în mod evident Germania se distanţează cu mult de celelalte economii europene. Excedentul comercial al Germaniei este însă un prilej pentru Comisia Europeană de a face reproşuri repetate oficialilor europeni că nu există o deschidere suficientă a pieţei germane faţă de mărfurile europene.

Să mai remarcăm şi economiile europene cu cele mai mari deficite comerciale, la sfârşitul anului trecut. Este vorba despre Marea Britanie cu un minus de 140 mld. euro, Franţa, cu un deficit de 71 mld. euro şi Spania cu un deficit de 25 mld. euro. În rest, celelalte state europene se află într-un echilibru relativ având excedente sau deficite comerciale rezonabile.

Sunt date statistice care arată că dincolo de sublimul principiu european şi anume cel al libertăţii de circulaţie a mărfurilor, economiile ştiu să profite diferit de spaţiul economic comun. Iar ceea ce face de multe ori diferenţa este nivelul de competitivitate al companiilor exportatoare.

 

11 Septembrie, Startupcafe.ro: 50.000 de lei de la stat pentru femeile care fac afaceri. Cand incep inscrierile

 

​Femeile care fac afaceri pot primi ajutor de la stat de pana la 50.000 de lei, pentru investitii, in editia 2015 a Programului Femeia-Antreprenor, pentru care autoritatile au stabilit data de inscrieriere.

Femeile se vor putea inscrie pentru acest sprijin financiar incepand cu data de 17.09.2015, ora 10.00, printr-o aplicatie care va fi activa pe site-ul Directiei Politici Antreprenoriale din cadrul Ministerului Energiei, Mediului de Afaceri si IMM-urilor, a anuntat, vineri, institutia.

Aplicatia online pentru Programul naţional multianual pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale în rândul femeilor manager din sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii 2015 va ramane activa pana in data de 21.09.2015 ora 20.00, potrivit sursei citate.

Initial, Ministerul Energiei comunicase StartupCafe ca Programul Femeia-Antreprenor avea ca data estimativa de deschidere 3 august 2015.

In acest an, bugetul total disponibil pentru program este de 1 milion de lei, statul estimand ca 20 de antreprenoare vor primi ajutor.

Prin acest program, statul spune ca va acorda pana la 50.000 de lei ajutor financiar nerambrsabil, reprezentand 90% din valoarea investiei pe care firma beneficiara trebuie sa o faca. Restul de 10% din investitie trebuie acoperit de beneficiar.

Cine poate accesa finantarea de la stat

Pot lua banii de la stat microîntreprinderile, persoanele fizice autorizate (PFA) care desfăşoară activităţi economice în mod independent si întreprinderile individuale din Romania.

Acestea trebuie sa indeplineasca cumulativ o serie de conditii la momentul inscrierii online, printre care:

– au cel mult 3 ani de la înregistrarea in Registrul Comerţului la data deschiderii aplicaţiei de înscriere online în Program;

– cel puţin unul dintre asociaţi este femeie şi detine cel puţin 50% din părţile sociale ale societăţii în cazul microîntreprinderilor aplicante, sau reprezentantul persoanei fizice autorizate (PFA)/întreprinderii individuale (II)  care desfăşoară activităţi economice, este femeie;

– codul CAEN pentru care solicită finanţare este eligibil şi autorizat la momentul înscrierii on line, conform art. 15 din Legea 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în Registrul Comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, cu modificările şi completările ulterioare;

– şi-au îndeplinit obligaţiile exigibile de plată a taxelor şi impozitelor către bugetul general consolidat şi bugetele locale;

– nu au datorii la bugetul general consolidat şi la bugetele locale, atât pentru sediul social, cât şi pentru toate punctele de lucru; solicitanţii care au datorii eşalonate, nu sunt eligibili pentru a accesa Programul;

– nu sunt în stare de dizolvare, reorganizare judiciară, lichidare, insolvenţă, faliment sau suspendare temporară a activităţii;

– au obţinut cel puţin 60 puncte în urma completării on-line a planului de afaceri.

Ce isi pot cumpara femeile-antreprenor cu banii de la stat

Potrivit procedurii programului, firmele beneficiare pot investi banii de la stat in mai multe bunuri si servicii, printre care:

– achiziţionarea de echipamente tehnologice, maşini, utilaje şi instalaţii de lucru-inclusiv software-ul aferent, aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare necesare desfăşurării activităţilor pentru care se solicită finanţare, cu exceptia jocurilor de noroc mecanice, electrice, electronice, meselor de biliard, instrumentelor şi automatelor muzicale;

– active necorporale referitoare la brevete de invenţie, mărci de produse si servicii (francize, etichetare ecologica, licente), software pentru comerţul on-line, software-uri necesare desfăşurării activităţii pentru care se solicită finanţare;

– achiziţionarea de echipamente IT, tehnică de calcul (tip PC, format din: unitate centrală, server, monitor, imprimantă/copiator/multifuncţională, inclusiv sisteme portabile, licenţe necesare desfăşurării activităţii, sisteme audio-video,etc.); Nu se pot achiziţiona mai multe echipamente IT, din fiecare tip, decât numărul total de angajaţi după implementarea investiţiei cu componentă nerambursabilă cu excepţia activităţilor care necesită acest lucru (Ex: Internet café, instruire în domeniul calculatoarelor, etc.);

– mijloace de transport marfă, în legătură cu activitatea pe care s-a accesat programul; sunt eligibile în cadrul programului: autoutilitare din categoria N1,N2, N3 cu excepţia vehiculelor de teren simbol G conform Ordinului MLPTL 211/2003 cu modificările şi completările ulterioare exceptand  vehiculelor de transport rutier de mărfuri în contul terţilor sau contra cost, solicitate de întreprinderile care efectuează transport rutier de mărfuri în numele terţilor sau contra cost.

– realizarea unui site pentru prezentarea activităţii solicitantului şi a produselor sau serviciilor promovate, pentru operatorii economici care nu deţin alt site şi care trebuie să fie funcţional la data decontului, în limita a 10000 lei; se consideră cheltuială eligibilă şi taxa de achiziţionare a domeniului Internet, fără hosting;

– achiziţia de instalaţii de încălzire sau climatizare aferente spaţiului în care se desfăşoară activitatea;

– consultanţă pentru întocmirea documentaţiei în vederea obţinerii finanţării în cadrul prezentului program (maxim 4% din valoarea eligibilă la decont a proiectului, mai puţin consultanţa).

– cursuri de dezvoltare a abilităţilor antreprenoriale – pentru asociatul/acţionarul/administratorul societăţii aplicante, curs organizat de către un organism autorizat recunoscut de educaţie antreprenorială.

– Achiziţionarea de instalaţii/echipamente specifice în scopul obţinerii unei economii de energie, precum şi sisteme care utilizează surse regenerabile de energie pentru eficientizarea activităţilor pentru care a solicitat finanţare;

 

11 Septembrie, Cursdeguvernare.ro: Raportul dintre pensia medie și câștigul salarial mediu a scăzut sub 60%

 

Potrivit datelor communicate de INS, în trimestrul II 2015 pensia medie de asigurări sociale de stat a fost de 886 lei (892 lei pe total pensionari), valoare care s-a păstrat neschimbată față de trimestrul precedent. Raportat la câștigul salarial mediu net, pensia încasată de persoanele cu stagiu complet de cotizare a scăzut, însă, la 58,6%, de la 60,8% în trimestrul precedent.

De retinut, însă, o comparație mai apropiată de realitate ar trebui făcută cu ”veniturile de natură pensională” ( necalculate de INS), din moment ce câștigurile salariale includ orice beneficii care sunt asimilate cu o sumă echivalentă în bani, în timp ce pensiile nu includ beneficiile de care se bucură pensionarii în materie de sănătate, transporturi, turism etc.

În raport cu același trimestru de anul trecut, pensia medie de asigurări sociale de stat s-a majorat cu 4,9%, urmare a creșterii valorii punctului de pensie cu cinci procente, de la 792,70 lei la 830,20 lei.

Dintre beneficiari, peste creșterea medie s-au situat cei care au atins vârsta legală de pensionare (cu sau fără a avea și vechimea minimă legală cerută) și urmașii celor decedați care au beneficiat de pensie de asigurări sociale.

Creșterea a fost mai mică pentru cei pensionați anticipat (doar +2,4%, evoluție în conformitate cu politica de descurajare a ieșirii timpurii din activitate) și persoanele încadrate în diferite grade de invaliditate (+0,5%, urmare a unui control mai strict în privința stării lor reale de sănătate).

Singura formă de pensionare care a înregistrat o valoare mai mică a drepturilor acordate de stat a fost pensionarea anticipată parțială ( -1,3%, tocmai în ideea de a limita beneficiile oferite celor care părăsesc ”câmpul muncii” fără a îndeplini minimul de condiții legale de vârstă și/sau vechime).

De subliniat, deși numărul total de pensionari s-a diminuat cu 49 de mii față de acum un an, pe partea de asigurări sociale de stat numărul lor a continuat să crească ușor (+2 mii persoane). Cu alte cuvinte, toată scăderea numerică s-a concentrat pe zona celor care au lucrat în trecut în agricultură și nu au figurat în sistemul asigurărilor sociale.

Una peste alta, indexarea cu 5% pe anul 2015 a punctului de pensie s-a făcut în condițiile în care numărul de pensionari s-a diminuat cu 0,7% de la începutul anului în curs și se află pe un trend descendent, dar concentrat pe zona pensiilor mici.

De reținut, creșterea venitului salarial mediu net între trimestrul doi din 2014 și trimestrul doi din 2015 a fost de 7,4% (de la 1.701 lei la 1.827 lei). Adică s-a situat peste creșterea înregistrată de pensiile pe care le susțin prin taxarea venitului brut pe partea de contribuții de asigurări sociale și ar fi dus la echilibrarea bugetului asigurărilor sociale dacă nu s-ar fi redus cu cinci puncte procentuale partea de contribuție localizată la angajator.

Numărul celor care beneficiază de ajutor social de completare a crescut cu aproape 30%

Numărul celor care beneficiază de ajutor social de completare pentru a atinge nivelul de venituri de 400 lei pe lună ( așa-zisa ”pensie socială”) a crescut considerabil (+29%) și a ajuns la circa 622 de mii de persoane, adică aproape 12% din numărul total de pensionari. Este urmarea directă a majorării de la începutul anului în curs a fostei valori de 350 lei, ce fusese stabilită tocmai de la 1 octombrie 2009.

Sporul cel mai important s-a produs pe zona celor proveniți din sistemul asigurărilor sociale, care au contribuit pe parcursul activității lor productive la bugetul asigurărilor sociale din vremea lor, dar cu valori relativ reduse. Creșterea a fost mai mică pe segmentul beneficiarilor proveniți din fostul sistem pentru agricultori (+15%), urmare a ”ieșirilor pe cale naturală din sistem”.

Procentajul celor nevoiți să apeleze la ajutorul dat de stat pentru a ajunge la suma de 400 lei pe lună a urcat la 29,2% în rândul pensionarilor proveniți din fostul sistem pentru agricultori și care s-au ales cu drepturi foarte mici la pensie.În rândul pensionarilor de asigurări sociale de stat, acest procentaj este mai mic, de 10,4%.

Totuși, el arată o creștere destul de evidentă a numărului celor care nu au reușit în toți anii de activitate să obțină nici măcar o medie de jumătate din venitul salarial taxat de stat. Deja, mai mult de un pensionar din zece se află în această situație iar, în perspectivă, se conturează o mutare a accentului dinspre pensia cuvenită pe bază de contributivitate spre ajutorul din partea statului pentru atingerea venitului minim legal.

 

13 Septembrie, Zf.ro: Miniştrii Finanţelor din UE au stabilit noi principii ale relaţiilor între ţările euro şi noneuro

 

Aprofundarea procesului de integrare în zona euro nu trebuie să obstrucţioneze activităţile comerciale în spaţiul întregii Uniuni Europene, au stabilit miniştrii Finanţelor ai statelor care folosesc moneda unică, informează site-ul agenţiei Reuters.

Tema reuniunii desfăşurate sâmbătă în Luxemburg a fost direcţia de integrare a celor 19 ţări din zona euro în următorii zece ani. Reprezentanţii celor nouă ţări UE care nu folosesc moneda euro au exprimat propriile preocupări privind direcţia în care se îndreaptă zona monetară unică.

“Cheia este o obligaţie legislativă şi una politică prin care să ne asigurăm că este păstrată integritatea pieţei unice europene”, a declarat ministrul Finanţelor din Luxemburg, Pierre Gramegna, a cărui ţară asigură preşedinţia semestrială a Consiliului UE.

“Discuţia este deschisă, pentru a afla dacă există efecte negative asupra ţărilor care nu fac parte din zona euro”, a spus Gramegna.

Miniştrii Finanţelor au stabilit să fie mai deschişi faţă de hotărârile luate în zona euro şi privind impactul acestora asupra ţărilor din afara uniunii monetare.

“De asemenea, se va încerca evitarea consecinţelor negative asupra ţărilor care nu folosesc euro”, a dat asigurări Gramegna.

 

13 Septembrie, Capital.ro: Desfiinţăm ASF-ul?

 

Putem pune şi întrebarea altfel: la ce bun mai ţinem ASF-ul? Pentru că atunci când avem nevoie de el pare că nu există. Ţinem supraveghetorul pieţelor financiare pe bani din piaţă ca pe o asigurare, însă când ai nevoie să activezi poliţa numită ASF, observi că este nefuncţional. Atunci la ce să-l mai ţinem?, apare firesc întrebarea. Ca să spunem la Uniunea Europeană că avem şi noi un organism similar? Ca să dăm iluzia consumatorilor de servicii financiare că intră într-o piaţă reglementată atunci când este de fapt vorba de o junglă? Nu eşti de folos? Piei! De ce stai pe banii participanţilor la piaţă atunci când aceştia nu beneficiază de serviciile tale exact când au mai multă nevoie? Am văzut că zilele acestea Autoritatea de Supraveghere Financiară a scos la concurs două posturi, plătite cu nu mai puţin de 7.000 de lei lunar. Când un broker este angajat pe salariul minim plus comision – la prima mână – cum poţi tu un simplu reglementator să plăteşti o leafă de cinci-şase ori mai mare? Nu mai bine te desfiinţezi?! Trei cazuri recente ne spun că aşa ar fi mai bine. Primul dintre ele este cel al fraudei de la Harinvest. Se fac, în curând, doi ani de când obscura casă de brokeraj vâlceană a crăpat, cu devalizarea conturilor clienţilor. Nici măcar nu am aflat schema de prăduire, ce să mai vorbim de perspectiva recuperării prejudiciilor… Am aflat recent că unul dintre păgubiţi, reclamant al unui furt de sute de mii de acţiuni Fondul Proprietatea, a murit între timp. A venit moartea înaintea rezolvării ASF. Poate mai bine murea ASF-ul… Desfiinţarea pieţei Rasdaq se face în ca în junglă. Investitori care au cumpărat acţiuni în regim de piaţă cu tranzacţionare de tip bursier şi supervizată de CNVM, acum rămân fie captivi în societăţi, fie caută un exit în care pentru a se descurca au nevoie de avocaţi. ASF-ul a avut abilitatea să mute treaba la Parlament. Proiectul despre care spun că s-au îngrijit este plin de lacune, delistările şi trecerea pe sistemul alternativ de tranzacţionare se face în devălmăşie, neunitar, iar investitorii de portofoliu sunt la mila acţionarilor. Nu au cum să fie pentru că ASF nu mai e. Măcar de ar fi murit cu totul!

Cazul cel mai grav este la Astra. Bombe cu ceas circulă pe străzile României, autovehicule asigurate de o entitate în incapacitate de plată. ASF a fost cea mai slabă forţă de reacţie antiteroristă şi acum totul e dinamitat după scoaterea din joc a celui mai mare asigurator din ţară. Numai să nu fi ghinionistul de a fi lovit de o maşină cu RCA la Astra, că rămâi cu bomba în braţe! La Harinvest şi Astra reţeta este similară: supraveghere proastă în timp real (poate şi frauduloasă în cel de-al doilea), urmată de gestionarea haotică după decăderea din drepturi a acţionarului majoritar. Totul întru paguba investitorilor şi asiguraţilor, cei protejaţi teoretic de Autoritate. Ridicările din umeri de la Harinvest, răspunsurile la alibi pentru investitorii de la priveghiul Rasdaq şi dezastrul din asigurări chiar ne fac să ne punem întrebarea: De ce nu desfiinţăm ASF-ul? Măcar să ştie oamenii de la început că sunt pe cont propriu…