2 decembrie, ziare.com: Legea darii in plata – salvarea debitorului necajit sau cadou pentru samsari? Dezbatere Ziare.com

Pe masa presedintelui Romaniei a ajuns spre promulgare unul dintre cele mai controversate acte normative din ultima perioada: Legea darii in plata.

Aceasta permite oricarei persoane fizice titulara a unui credit imobiliar sa stinga datoria catre banca definitiv si fara executarea altor garantii suplimentare prin cedarea imobilului ipotecat in favoarea bancii printr-o simpla procedura notariala la care banca nu este parte. Legea ar urma sa se aplice nu numai contractelor viitoare, cat si celor aflate in derulare la momentul intrarii sale in vigoare.

In expunerea de motive a actului normativ, deputatul liberal Daniel Zamfir apreciaza ca in acest fel riscul scaderii valorii proprietatii este partajat intre creditor si debitor: “Darea in plata reprezinta o solutie echitabila atat pentru debitor, cat si pentru creditor care, la momentul acordarii creditului, a apreciat ca imobilul adus ca garantie acopera valoarea acordata”.

Desi in expunerea de motive este invocata situatia “in care debitorul nu mai poate sa efectueze platile”, in lege nu este impusa nicio conditie pentru a uza de aceasta procedura. Deci o vor putea folosi atat cei aflati in reala dificultate, cat si cei care dintr-un motiv sau altul, desi pot plati in continuare, vor considera ca sunt mai avantajati de cedarea bunului imobilar.

Ca urmare, BNR invoca posibile pierderi intre 2 si 4 miliarde de lei pentru sistemul bancar, dar si un risc de majorare pana la 50% a avansului cerut de banci pentru acordarea unui credit.

Co-presedinele PNL Alina Gorghiu considera ca “opinia publica nu ne poate cere sa vedem BNR ca pe Dumnezeu, care sa aiba dreptate de sus pana jos. O flexibilizare a pozitiilor pe partea de legislatie si o atentie mai mare la nevoile clientilor s-ar putea sa ii aduca intr-o pozitie mai buna de negociere. BNR s-a opus din start si modificarii legislatiei pe clauze abuzive, iar clientii au fost nevoiti sa mearga in instanta”.

In privinta Legii darii in plata, Alina Gorghiu sustine ca “acest proiect tine de dreptul unui om, nu este de stanga sau de dreapta. Riscul trebuie impartit intotdeauna intre banca si client. Dreptul comparat nu avantajeaza statul roman, altii si-au impus legislatia aceasta. E un lucru foarte bun.

O banca si-a acoperit riscul cu varf si indesat. BNR si Asociatia Bancilor au posibilitatea sa faca o analiza mai serioasa pentru a vedea cum pot imbunatati legislatia in parteneriat cu noi si cu asociatiile clientilor din Romania.

Drepturile cetatenilor au fost mereu incalcate, chiar si in cazul Colectiv, fara a dori sa fac o paralela. Cand vorbim de drepturi are intotdeauna dreptate cel care e mai puternic, cel care are o pozitie de forta. Eu nu cred ca mai e asa. Fiecare individ din Romania are dreptul sa fie tratat cu la fel de mare seriozitate ca o institutie onorabila si puternica, iar ca liberal pun pret mare pe ideea de individ”.

Si prof. univ. dr. Daniel Daianu, membru in CA al BNR, invoca modelele altor legislatii, dar tocmai pentru ca ele sunt mai stricte si apreciaza ca referinta ar trebui sa fie reglementarea din Spania, tara in care bula speculativa a fost foarte mare, cu efecte grave pentru cetateni si economie.

Legea spaniola a darii in plata prevede “aplicarea numai pentru familii ce locuiesc in locuinta achizitionata prin credit, care au venituri limitate, care nu au alte proprietati negajate etc. Legislatia amintita prevede ca, daca se ajunge la ‘darea in plata’, familiile respective sa nu fie evacuate din locuinta cativa ani, perioada in care devin chiriasi.”

Prof. Daianu apreciaza ca “legea adoptata de Parlament este de reexaminat si amendat. Astfel, s-ar evita si situatia ca bancile sa inaspreasca excesiv conditiile de acordare de imprumuturi. O fi Romania o tara cu un mare numar de proprietari de locuinte, dar conditiile de locuit sunt adesea precare si este nevoie de credit imobiliar“.

In opinia prof. Daianu legea darii in plata poate gasi temei economic, social si moral. Din punct de vedere economic, ea trebuie “sa se bizuie pe o analiza avantaje-dezavantaje care sa priveasca partile direct implicate, debitori si creditori. Nu automat exista un diferend intre debitor si creditor: adica ce castiga unul pierde celalalt”.

Din punct de vedere social, legea nu trebuie sa se aplice tuturor debitorilor. Temeiul social “exista in masura in care legea este motivata de starea unor oameni aflati la mare ananghie, pentru care povara platilor este coplesitoare.”

Din punct de vedere moral, intrebarea este “de ce ar trebui ca o asemenea lege sa se refere si la cei care au obtinut imprumuturi pentru a face bani din mersul pietei imobiliare, deci la orice tip de credit imobiliar? Poate numai daca contractul intre banca si imprumutat ar contine o prevedere expresa in acest sens. Oricum, protectia consumatorilor de servicii financiare nu are de ce sa includa protectia speculatorilor”, a aratat prof. Daianu.

BRD apreciaza, intr-un comunicat trimis Ziare.com sub semnatura directorului General Adjunct Didier Colin, ca “legea ‘darii in plata’ va ataca elementele structurale ale economiei, distrugand valoarea proprietatilor si saracind intreaga populatie, fara sa tina cont de cand sau unde au fost obtinute creditele si de cat de buni platnici au fost sau nu debitorii”.

BRD a trimis la “cele mai grave scenarii posibile” pentru Romania: “De exemplu, criza din SUA a facut ca bancile sa devina proprietare pe cartiere intregi de locuinte apartinand clasei mijlocii. (…) cartiere intregi au ramas pur si simplu pustii, (…) spirala falimentelor generate de inghetarea pietei creditului ipotecar a lovit multe sectoare economice (…) S-au pierdut foarte multe locuri de munca. Acest mecanisme sau legi de ‘plata in natura’ au provocat cea mai grava recesiune la nivel mondial dupa criza din 1929″.

BRD: Legea darii in plata va saraci intreaga populatie!

In viziunea BRD, consecintele unei astfel de legi depasesc nivelul discutiei despre suportabilitatea sistemului bancar BRD: “investitorii se vor gandi de doua ori inainte de a finanta proiecte autohtone, ceea ce este regretabil dat fiind potentialul extraordinar al acestei tari”.

Avocatul Gabriel Biris a identificat cateva probleme majore, inclusiv de natura constitutionala, ale actualei legi, pe care o considera o forma de populism cu atat mai grava cu cat, recent, Parlamentul a adoptat si legea falimentului personal, care acorda si ea protectie debitorului.

Primul repros este ca nu se aplica doar pentru locuinta de domiciliu, iar marii castigatori par a fi speculatorii imobiliari: “daca cineva a luat un credit in 2007 pentru a cumpara un teren cu scopul de a il revinde cu profit, acum poate da terenul inapoi si gata! Sau daca cineva a cumparat in scop comercial (atunci aproape totul era ‘pe persoana’!) mai multe case/apartamente acum beneficiaza de ‘protectie’…”

Apoi, in opinia lui Gabriel Biris, legea este neconstitutionala: “sumele pe care bancile le vor pierde in astfel de situatii sunt fara putinta de tagada o confiscare fara cauza de interes public si fara o justa si prealabila despagubire.

Vor urma procese la ICSID (unde Romania a pierdut in cauze mai putin clare!), pentru ca toate bancile din piata (cu exceptia CEC si, partial Banca Transilvania) au actionari din state cu care Romania are incheiate acorduri de protejare reciproca a investitiilor. Previzibil, Romania va pierde, iar sumele castigate de unii dintre cetatenii ei, cei care s-au intins mai mult decat le este plapuma!, vor fi platite de restul, adica de cei care am fost cumpatati, care am economisit, care ne-am achitat datoriile asumate…”.

O a treia critica adusa de Gabriel Biris legii, o reprezinta faptul ca este complet imorala, “incurajeaza pe cei care si-au asumat riscuri nerezonabile si nu pe cei care au stiut tot timpul ca nu trebuie sa se intinda mai mult decat pot duce. Ce mesaj dam? Ca putem huzuri sau face speculatii ca, daca nu ne iese – vine statul si ne scapa?”

Si nu in ultimul rand, avertizeaza Gabriel Biris, legea “va duce la cresterea costului creditului si la cresterea avansurilor cerute de banci pentru a finanta, iar acest lucru va afecta exact pe aceia dintre noi care care ne folosim de credit in mod rational, cumpatat pentru a investi in noi si in viitorul copiilor nostri. Sper ca legea sa nu fie promulgata ‘din prima’ de Presedinte.”

Ziare.com te invita la dezbatere: Legea darii in plata avantajeaza debitorul ajuns in dificultate reala sau pe samsarii imobiliari care doresc sa scape de afaceri dezavantajoase? Ar trebui legea promulgata in forma actuala? Se va intoarce ea importriva cetatenilor prin scumpirea creditelor?

3 decembrie, hotnews.ro: UPDATE Bancile pentru locuinte ale BCR si Raiffeisen – raport dur al Curtii de Conturi. Am depus obiectiuni, dar precizam ca am respectat legile, spun oficialii instititiilor de economisire-creditare

documente

Raport Curtea de Conturi

Curtea de Conturi va propune Guvernului schimbarea modului in care Statul se implica in programul de economisire-creditare in domeniul locativ, acuzand cei doi actori ai pietei- BCR Banca pentru Locuinte si Raiffeisen Banca pentru Locuinte ca au “gestionat un mecanism” prin care au acordat primele oferite de stat in mod ilegal si ca si-ar fi vandut produsele catre minori si varstnici, lucru interpretat ca fiind interzis de lege, potrivit unui Raport al Curtii. (vezi atasament, pag. 93 si urm.) Modelul de afaceri al bancilor pentru locuinte presupune ca cei care economisesc 1.000 de euro pe an primesc de la stat  250 de euro, iar la aceasta suma se adauga si bonificatia primita de la banca. Cele doua institutii de credit din domeniul locativ spun ca au depus obiectiuni la Raport  si ca au respectat intrutotul legea.

Desi bancile se afla “in ograda” Bancii Nationale, Curtea de Conturi a desfasurat in acest an un audit la Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice, de unde pleaca banii pentru prima de Stat oferite de cele doua BpL-uri, extinzand verificarile si la cele doua institutii de credit din domeniul locativ. Perioada controlata de Curtea de Conturi este cea in care la conducerea Ministerului Dezvoltarii a fost Liviu Dragnea.

La ce ce concluzii au ajuns inspectorii Curtii de Conturi:

• Statul roman a alocat fonduri bugetare in cadrul programului “Banca pentru Locuinte”, program derulat de doua institutii BCR BpL si Raiffeisen BpL, dar fara a exista niciun interes din partea autoritatilor in urmarirea eficacitatii acestui program. Au fost selectate spre auditare subventiile de la bugetul de stat pentru Ministerul Dezvoltarii Regionale si Locuintei pentru plata “primei de la stat” in cadrul Contractelor de economisire-creditare. In anul 2014 au fost efectuate plati din bugetul de stat prin MDRAP pentru prima de la stat de aprox. 316 milioane lei.

BCR Banca pentru Locuinte a inceput activitatea in anul 2008, iar Raiffeisen Banca pentru Locuinte a inceput activitatea in anul 2005, ambele incheind contracte de economisire-creditare cu diversi clienti in vederea primirii primei de la stat (anual 250 euro in echivalent lei, pentru economii anuale de minimum 1000 euro).

Alocarea sumelor s-a realizat in baza unor conventii incheiate intre cele doua banci cu MDRAP. Bancile au solicitat plata de catre minister a sumelor reprezentand Prima de la stat in baza unor centralizatoare cuprinzand numarul de contracte incheiate care indeplineau conditiile prevazute de lege.

• De la inceputul activitatii celor doua banci au fost platite din bugetul de stat, prin MDRAP, urmatoarele sume reprezentand prima de la stat:

– in perioada 2008-2014, catre BCR Banca pentru Locuinte suma totala de608.260.016 lei, fiind incheiate 563.235 de contracte de economisire-creditare; suma totala a depunerilor efectuate de clienti a fost de 2.977.908.742 lei.

– in perioada 2005-2014, catre Raiffeisen Banca pentru Locuinte suma totala de 157.519.842 lei, fiind incheiate 328.805 de Contracte de economisire-creditare; suma totala a depunerilor efectuate de clienti a fost de 912.957.800 lei.

• Avand in vedere scopul pentru care legiuitorul a emis legea privind dezvoltarea domeniului locativ pe termen lung, apreciem ca acest obiectiv nu s-a realizat, fiind caracterizat printr-o eficienta foarte redusa(sume imense platite de bugetul de stat doar pentru economisirea pentru o perioada de 5 ani a deponentilor), in conditiile nerespectarii obligatiei de verificare a modului de utilizare in scop locativ a sumei contractate, a primei de stat ti a creditului pentru domeniul locativ de catre client.

Procentul de contracte de economisire-creditare ce au fost continuate prin acordarea unor credite de catre cele doua banci este unul foarte mic (sub 5%), ceea ce denota o eficienta foarte redusa a acestui program finantat de la bugetul de stat:

– in cazul BCR BpL, procentul de succes este de 1,53% (2836 de credite efectiv solicitate de catre deponenti raportat la 184.479 de contracte inchise, dintre care cea mai mare parte a implinit termenul minim de 5 ani de economisire);

– in cazul Raiffeisen BpL, procentul de succes este de 3,77% (5264 de credite efectiv solicitate de clienti raportat la 139.537 contracte inchise, dintre care cea mai mare parte a implinit termenul minim de 5 ani de economisire).

Abaterile de la legalitate constau, spun reprezentantii Curtii de Conturi, in urmatoarele:

•  BCR Banca pentru Locuinte SA si Raiffeisen Banca pentru Locuinte SA, au gestionat un mecanism de acordare a primei de la stat, solicitata si platita de la bugetul de stat, prin care, pentru marea majoritate a contractelor de economisire-creditare cu o durata mai mare de 5 ani, nu au fost respectate conditiile impuse de prevederile legale, permitandu-se clientilor bancilor sa incaseze fara drept prima de stat:

Pentru marea majoritate a contractelor de economisire-creditare cu o durata mai mare de 5 ani, bancile nu au conditionat acordarea primei de stat de obligativitatea justificarii prin documente a utilizarii in scop locativ a sumelor economisite, adica in scopul prevazut (achizitia de locuinte sau modernizarea acestora);

Inchiderea contractelor de economisire-creditare s-a concretizat in cele mai multe cazuri in rezilierea contractelor la solicitarea clientilor, urmata de punerea la dispozitia acestora de catre banca a sumelor economisite, a primelor de la stat solicitate de catre banca in numele clientilor si a dobanzilor acumulate, prin incalcarea prevederilor legale care conditioneaza punerea la dispozitia clientilor a primelor de la stat de respectarea unor conditii obligatorii, inclusiv de justificare in orice situatie a utilizarii sumelor economisite in scop locativ.

• In fapt, s-a constatat ca bancile pentru locuinte mentionate au permis utilizarea de catre clienti a subventiilor primite de la bugetul de stat in alt scop decat cel pentru care au fost acordate.

Au fost incalcate astfel prevederile legale reprezentand conditiile in baza carora un client al sau putea beneficia de prima de stat.

In cele mai multe cazuri, incheierea si derularea contractelor de economisire-creditare sub aceasta denumire a fost doar formala. Procedandu-se intr-o asemenea maniera, prin acordarea primei de la stat s-a stimulat doar componenta de economisire, iar componenta de creditare a dezvoltarii domeniului locativ a inregistrat valori nesemnificative, departe de scopul initial al legii.

• Solicitarea in mod nelegal de catre cele doua banci de locuinte a subventiei reprezentand prima de la stat calculata in procent de 25% inclusiv asupra comisionului de deschidere, care reprezinta in fapt un cost al clientului ce este suportat de acesta imediat dupa incheierea contractractului de economisire-creditare din primele depuneri in contul bancar. Bancile pentru locuinte au prezentat ministerului implicat in derularea programului date inexacte pentru primirea de la bugetul de stat a subventiilor bugetare reprezentand prima de stat in cadrul contractelor de economisire-creditare, avand ca rezultat obtinerea acestor fonduri cu incalcarea prevederilor legale.

• Bancile de economisire-creditare au incheiat contracte de economisire-creditare cu clienti copii minori, care aveau varsta sub 18 ani atat la data incheierii contractelor, cat ti la data la care aceste contracte au fost reziliate/repartizate (cazuri de contracte incheiate chiar si pentru minori avand la data contractului varste sub 1 an!).

Astfel, bancile au interpretat eronat calitatea de client in cadrul contractelor de economisire-creditare, netinand cont de eligibilitatea de a fi client in corelatie cu “dreptul legal de a primi un credit la dobanda stabilita pentru activitati in domeniul locativ” la data repartizarii contractului.

In fapt, mai spun auditorii, in spatele acestor contracte se ascunde intentia parintilor de a incasa prima de stat pe cat mai multe contracte posibile, respectiv conexarea contractelor si obtinerea unui singur credit pentru spatiul locativ, dar cu pastrarea primei de stat pentru toate contractele conexate.

Avand in vedere ca legiuitorul a prevazut in mod clar faptul ca un client nu poate beneficia decat de maximul unei prime de stat chiar daca este parte in mai multe contracte de econo-misire-creditare, bancile au creat astfel premisele de eludare a prevederilor legale.

•  Acordarea nelegala a primei de stat pentru clienti persoane varstnice ai celor doua banci de locuinte, prin incheierea de contracte de economisire-creditare cu acestia contrar prevederilor legale ti regulilor impuse prin Conditiile generale de creditare, aprobate de BNR. Aceste contracte de economisire-creditare, in fapt, au constituit contracte de economisire, pentru care sumele economisite au fost bonificate inclusiv cu prima de la stat.

MDRAP va analiza indicatorii de eficienta si de rezultat ai acestui Program si, dupa caz, in functie de concluziile acestei analize, va propune Guvernului adaptarea manierei in care statul se va implica pe viitor in acest Program.

Ce spun reprezentantii celor doua banci:

“Raiffeisen Banca pentru Locuinte a transmis obiectiuni la raportul emis de reprezentantii Curtii de Conturi.  Banca nu a primit inca un raspuns la obiectiunile depuse, dar suntem increzatori ca explicatiile trimise au clarificat situatia si ca s-a putut constata ca am respectat prevederile legale in vigoare”, au transmis joi, HotNews.ro, reprezentantii Raiffeisen Bpl.

La randul lor, oficialii BCR BpL spun ca au depus obiectiuni la concluziile Curtii si ca momentan se afla in proces de conciliere-contestare. “Nu putem face comentarii punctuale, dar BCR BpL a respectat legea, fiind mereu alaturi de clientii sai”, spun si oficialii BCR BpL

E drept ca legea pare a fi de partea celor doua banci, cata vreme se mentioneaza ca se adreseaza fiecarei “persoane fizice cu cetăţenia română şi cu domiciliul stabil în România”, ne-mentionandu-se criteriul varstei. Cat despre faptul ca bancile au acceptat printre clienti copii si seniori, avocatii contactati de HotNews spun ca e normal ca parintii sa depuna lunar sume pe numele copiilor sau ca bunicii sa doreasca sa le faca nepotilor un cadou atunci cand acestia implinesc 18 ani. In mod normal, mai spun avocatii, aceasta discutie e fortata din punct de vedere juridic.

“Bancile pentru Locuinte (Sistemul Bauspar) reprezinta o institutie europeana de traditie de peste 100 de ani. Sistemul Bauspar din Romania, introdus in anul 2002, urmareste intocmai filozofia si practica Sistemului Bauspar  european de a stimula atat economisirea cat si creditarea persoanelor fizice pentru case mai bune, mai sigure, mai sanatoase pentru cei care le locuiesc. Prin urmare, legislatia nationala care reglementeaza acest sistem este in perfecta armonie cu legislatia si practica europena. Bancile de Locuinte din Romania au respectat intocmai aceasta legislatie nationala, astfel incat avem convingerea ca toate aspectele ridicate de echipele de auditori externi ai Curtii de Conturi urmeaza a fi clarificate, in beneficiul final al consumatorilor.

Gospodariile din Romania (familii cu copii, tineri, ori seniori) au nevoie reala de acest sistem, avand in vedere situatia precara a locuintelor din Romania si care sunt cele mai proaste din Uniunea Europeana, situatie documentata si in ultimul Raport Eurostat care puncteaza fara echivoc conditiile deplorabile de locuit din Romania”, mai spun reprezentantii BCR BpL.

Ce este cu acest sistemul de economisire-creditare?

Originile conceptului de baza al sistemului “Bauspar” sunt in Anglia, in urma cu 200 de ani, dar sistemele cele mai cunoscute in Europa sunt cele din Austria si Germania. De exemplu, sistemul din Austria, al carui model il avem si noi, a luat fiinta acum 85 de ani, dupa Primul Razboi Mondial, si este diferit fata de sistemul “building societies” britanic. Sistemul de building societies a evoluat de la organizatii de intr-ajutorare, in care toti membrii unei comunitati se asociau pentru a construi locuinte si trageau la sorti cine este primul beneficiar, cine este al doilea etc. Treptat, participantii au inceput sa se imprumute pentru a grabi constructia de locuinte. In final au devenit numai finantatori de locuinte, adica au devenit participanti la industria de mortgage in sensul cunoscut. Sistemul building societies a ajuns sa fie inghitit de marile banci. In schimb, sistemul austriac a

implicat statul intr-o masura mai mare, dar fara a elimina rolul pietei. S-a dovedit un sistem de succes.

Perioada de dupa razboi a fost caracterizata, in Austria, de rate ale dobanzii mici si de subventii mari. Primele au fost mari la lansarea sistemului. Ele se calculeaza ca procent din sporul de economisire intr-un an, avand o suma maxima pentru care statul plateste prima. S-au practicat si prime de 30, 35 sau chiar 40 la suta. Sistemul romanesc are o prima de 25 la suta, care pare adecvata pentru situatia Romaniei.

” Bancile de locuinte sunt un instrument al politicii economice. Importanta acestor banci poate fi sintetizata in legatura cu doua concepte cheie pentru perioada pe care o traversam: stabilitate si efecte ciclice pozitive. Spre deosebire de bancile generale, care se pot angaja in operatii speculative, care pot contribui la crearea unei bule imobiliare, creand astfel riscuri ridicate pentru economie, aceste banci au limitari care nu le permit  angajarea in operatii riscante.

Bancile de locuinte sunt un instrument de stimulare a economisirii. Astfel, ele au un impact direct asupra cererii agregate, depinzand de magnitudinea sistemului. Aceste banci pot contribui la incetinirea cererii agregate in perioadele de supraincalzire a economiei.

Pe de alta parte, bancile de locuinte pot contribui la incetinirea unor trenduri descendente in economie. Economiile acumulate in conturi pot fi utilizate pentru constructii, modernizari de locuinte sau achizitia de anumite bunuri, astfel stimuland si consumul si investitiile.

Investitia statului (prima de stat anuala) reprezinta o solutie extrem de eficace de sprijinire a activitatii de constructii si modernizari de locuinte, dar si crearea de venituri la buget. Subventiile acordate populatiei prin bancile de locuinte se reintorc, in final, la bugetul de stat prin taxe si impozite. Aceasta dinamica este

virtuoasa.  Economisirea pentru constructii de locuinte reduce riscul ratei de schimb pentru cei imprumutati, deoarece creditele se acorda in moneda nationala. Obiectul acestor credite “in principal locuinta” face ca grija imprumutatului sa fie maxima. Aceasta garanteaza ca volumul creditelor neperformante va fi intotdeauna relativ mic.Am spus deja ca exista efecte pozitive in industria de locuinte. In Romania fondul locativ este cu mult sub nivelul nevoii de locuinte. Totusi, in conditiile crizei, cererea de locuinte tinde sa ramana in urma nevoilor. Acest lucru este in special adevarat pentru segmentul de populatie cu venituri medii si mici. Sistemul de economisire-creditare pentru locuinte ajuta prin atragerea si mobilizarea economiilor populatiei catre investitii in renovare, constructie sau achizitie de locuinte, la imbunatatirea fondului locativ”, spunea Guvernatorul BNR Mugur Isarescu, la o conferinta de specialitate.

HotNews.ro va va tine la curent cu acest caz in care, daca Curtea de Conturi va obtine recupererea sumelor de care se vorbeste in Raport, asta inseamna practic plecarea bancilor de locuinte din Romania.

 

4 decembrie, agerpres.ro: Dragu (MFP): Plafonul pentru ‘Prima Casă’ scade la 1,5 miliarde de lei în 2016; dobânda maximă – ROBOR plus 2%

Plafonul pentru programul ‘Prima Casă’ se suplimentează cu 200 de milioane de lei în acest an, iar de anul viitor va fi modificat, astfel că plafonul total de garanții va fi redus la 1,5 miliarde de lei, iar marja de dobândă, aplicată peste ROBOR, scade de la 2,5% la 2%, a anunțat vineri ministrul Finanțelor Publice, Anca Dragu.

“Pentru ‘Prima Casă’ vom suplimenta cu 200 de milioane de lei plafonul pentru 2015, iar pentru anul viitor am decis o reducere a schemei la 1,5 miliarde de lei, și în condiții actualizate de cost, de rata dobânzii, adică ROBOR plus 2%”, a explicat Anca Dragu.

În ceea ce privește impactul pe care Legea privind darea în plată l-ar putea avea asupra creditelor contractate prin acest program, reprezentanții Ministerului Finanțelor spun că va fi foarte mic, având în vedere că rata de neperformanță pe acest program este de doar 0,1% — 0,2%.

Celelalte condiții de creditare rămân neschimbate, inclusiv avansul de 5%, au mai spus oficialii din Finanțe.

În prezent, plafonul total de garanții acordate de stat în cadrul programului este de 2,6 miliarde de lei, la care se vor adăuga cele 200 de milioane anunțate pentru acest an.

 

5 decembrie, economica.net: Scad şansele ca legea dării în plată să fie promulgată

Nici Iohannis, nici Ciorbea nu au depus nicio sesizare de neconstituţionalitate la legea dării în plată. Preşedintele mai are la dispoziţie încă 20 de zile pentru promulgarea acestei legi, dar vizita reprezentantului FMI pentru Europa a avut după toate probabilităţile un scop precis.

Astăzi la ora 14.00 a expirat termenul legal de depunere a sesizării de neconstituţionalitate a legii dării în plată (5 zile de la data votului în plenul parlamentului). Teoretic, legea îşi urmează cursul şi va pleca din Parlament către Preşedinţie urmând ca în termen de 20 de zile să fie promulgată de către Klaus Iohannis sau să fie trimisă spre reexaminare în parlament.

Cu toate acestea, şansele ca legea “casă contra credit” să fie promulgată au scăzut considerabil odată cu vizita directorului Fondului Monetar Internaţional pentru Europa, Poul Mathias Thomsen în România care se întâlneşte astăzi cu preşedintele, primul ministru Dacian Cioloş, dar şi cu guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, pentru a discuta despre evoluţiile şi perspectivele economice şi politicile viitoare.

După cum a sunat anunţul privind vizita şi întâlnirile lui Thomsen în România, scopul întâlnirilor nu are nici o legătură cu posibilitatea sau imposibilitatea încheierii unui nou acord cu FMI. “Poul Thomsen, director al Departamentului European al FMI, va efectua o vizită la Bucureşti pe 4 decembrie 2015, ca parte a vizitelor sale regulate în ţările din regiune. El are programate întâlniri cu preşedintele Klaus Iohannis, prim-ministrul Dacian Cioloş, guvernatorul Mugur Isarescu şi alţi omologi, pentru a discuta despre evoluţiile şi perspectivele economice şi politicile viitoare”, a declarat reprezentantul rezident al FMI în România şi Bulgaria, Guillermo Tolosa, într-o informare transmisă vineri.

Comunicatul preşedinţiei arată că în timpul întâlnirii de astăzi au fost discutate perspectivele pozitive ale economiei României, dar şi unele evoluţii de la nivel european. Întrevederea a reprezentat şi un bun prilej pentru a reafirma importanţa consolidării încrederii în politicile guvernului din partea mediului economic şi a partenerilor externi.

5 decembrie, adevarul.ro: Dobânzi mai mici pentru creditele „Prima Casă“. Câte familii vor putea beneficia în 2016 de împrumuturi acordate prin programul guvernamantal

Peste 150.000 de locuinţe au fost achiziţionate sau construite până acum prin credite acordate în cadrul programului „Prima Casă“ FOTO Mediafax Guvernul va reduce limita de dobândă pentru creditele ce urmează să fie acordate anul viitor prin programul „Prima Casă“, însă plafonul de garanţii aferent anului 2016 va fi de numai 1,5 miliarde de lei, ceea ce înseamnă că aproximativ 16.850 de familii vor putea beneficia de finanţare prin programul guvernamental. Ministrul Finanţelor, Anca Dragu, a anunţat vineri seara că împrumuturile „Prima Casă“ se vor acorda anul viitor în condiţii actualizate de cost. Astfel, rata dobânzii va fi ROBOR plus o marjă de 2%, faţă de 2,5% în prezent, restul condiţiilor rămânând neschimbate.   De asemenea, Guvernul va suplimenta cu 200 de milioane de lei plafonul de garantare pentru programul „Prima Casă“ pentru acest an, faţă de cele 2,6 miliarde de lei existente, iar pentru anul viitor intenţionează să coboare nivelul maxim la 1,5 miliarde de lei.   Potrivit unui proiect de hotărâre a Guvernului publicat vineri seara pe site-ul Finanţelor, plafonul garanţiilor care pot fi emise va fi suplimentat cu 200 de milioane de lei.   Ministrul Finanţelor a afirmat vineri seară că anul viitor va fi redus plafonul de garanţii pentru programul „Prima Casă“ la 1,5 miliarde de lei. Având în vedere că valoarea medie a unui credit „Prima Casă“ este de aproximativ 178.000 de lei (echivalentul a 40.000 de euro) şi că statul garantează 50% din valoarea împrumutului, rezultă că plafonul de garanţii avut în vedere de Guvern pentru anul viitor va fi disponibil pentru acordarea a circa 16.850 de credite.    Potrivit datelor publicate de Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri la sfârşitul lunii septembrie, de la demararea programului „Prima Casă“, în iulie 2009, s-au acordat 157.000 de astfel de credite, cu o valoare a garanţiilor oferite de stat de  peste 13 miliarde de lei.   Anul următor se pot emite garanţii şi din diferenţa rămasă nealocată din plafonul anului curent, precum şi din diferenţa neutilizată până la 31 decembrie 2015 din sumele alocate băncilor.   Suma reprezentând diferenţa rămasă nealocată, precum şi cea alocată şi neutilizată din plafonul alocat pentru anul curent se va publica pe site-ul Finanţelor şi al Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri (FNGCIMM) până la 31 ianuarie 2016 şi se utilizează cu prioritate de către bănci, potrivit proiectului de hotărâre.   Plafonul maxim al creditului garantat de stat în proporţie de 50% este: – 60.000 euro, echivalent lei – pentru o locuinţă veche – 70.000 euro, echivalent lei – pentru o locuinţă nouă – 75.000 de euro, echivalent lei – pentru o locuinţă colectivă construită de la zero.    Dacă locuinţa pe care doriţi să o achiziţionaţi este mai scumpă, va trebui să suportaţi diferenţa de bani. Avansul este de 5% din valoarea imobilului.

 

6 decembrie, postare pe blog: De ce nu ştim de acest raport decât acum?

Sursa: http://peromaneste.blogspot.ro/2015/12/de-ce-nu-stim-de-acest-raport-decat-acum.html

Sunt ani buni de zile de cand se atrage atentia asupra efectului Isarescu asupra economiei romanesti — dupa cum se poate vedea cercetand aici.  Iata ca acum vine randul avocatului Gheorghe Piperea, care preia la randul sau concluzii ale unui studiu efectuat de 2 cercetatori economici romani, Daniela Gabor din Marea Britanie si Cornel Ban din SUA.  Romanii orbecaie de prea mult timp cautand solutii la probleme aflate la distanta interstelara de BNR.  Probabil ca radacina acestei stari de fapt este pe de-o parte neintelegerea rolului si functionarii bancilor/BNR-ului, iar pe de alta parte, aerul de intangibilitate asociat cu cele sfinte pe care si l-a cultivat Isarescu/BNR in toti acesti prea multi ani.  Sa trecem acum la cele spuse de dl. Piperea:

Anul 2015 a fost anul în care mentalul nostru colectiv a fost poluat de prezenţa sufocantă în spaţiul public românesc a unei autorităţi a Statului român care s-a transformat, pas cu pas, dintr-o instituţie menită a asigura stabilitatea preţurilor în România în gardianul închisorii datornicilor români[1]. Este vorba de ceea ce ne-am obişnuit să numim “Banca Naţională a României”, o entitate care, până nu demult, era unul dintre cele mai credibile branduri autohtone, dar care actualmente este nimic altceva decât o bancă-doică a băncilor care activează în România şi un apărător de ultimă instanţă al acestora, un pompier auto-asumat al tuturor incendiilor bancare reale sau imaginate, care apelează, atunci când nu mai are argumente, la butonul de panică denumit faliment bancar şi, atunci când simte că pierde lupta, la “opţiunea nucleară” numită FMI.

Cu toate că BNR este o instituţie care nu este prevăzută în Constituţie (este o realitate care ar putea să-i surprindă pe mulţi), şefimea BNR este conducătorul de facto al României. Aceasta este lecţia pe care a trebuit să o învăţăm în tot acest an 2015, deşi ar fi trebuit să fim mai atenţi cu oamenii şi cu instituţiile cărora le oferim gratis gestiunea drepturilor şi a destinelor noastre şi paza democraţiei noastre constituţionale.

Începând cu evenimentele declanşate de eliminarea la data de 15 ianuarie 2015 acursului fix de 1,2 la 1 al francului elveţian faţă de euro, evenimente care au dus la disperare sute de mii de familii îndatorate în franci elveţieni, trecând prin panica declanşată în banking de procesele de tip class action pe care ANPC şi asociaţiile pentru protecţia consumatorilor începuseră să le câştige, panica ridicată la asemenea intensitate încât BNR nu s-a sfiit să organizeze seminarii de pregătire profesională cu judecatorii care erau chemaţi să dea soluţii în dosarele respective, continuând cu opoziţia dură şi în parte neaşteptată la noul Cod fiscal şi cu insistenţa de a se crea un supra-guvern cu puteri discreţionare şi anti-constituţionale denumit “Comitetul Naţional pentru Stabilitate Macropurdenţială”, un comitet umplut, de altfel, cu şefimea BNR[2], şi terminând cu enormul (şi inutilul) scandal declanşat în legătură cu recent adoptata Lege a dării în plată cu efect liberatoriu a imobilului ipotecat, BNR a fost tot ce putea fi într-un stat care şi-a uitat fundamental democratic: legiuitor, justiţie şi formator de justiţie, guvern, lobby-ist, apărător de ultimă instanţă al unor bănci delincvente dovedite de justiţie, ziarist – propagandist, blogger, realizator de talk show-uri.

Şi, ca de fiecare dată, atunci când această luptă pro-bănci pe toate fronturile nu a mai dat rezultate, a fost chemat în ajutor FMI – fie pentru a arăta poporului de datornici ca succesele consumatorilor în litigiile colective reprezintă risc sistemic, fie pentru a-i atenţiona ca soluţiile generice de împărţire a poverii între bănci şi consumatori sunt hazardate din punct de vedere moral.

FMI este azi în ţară, fiind chemat de urgenţă pentru a determina anihilarea legii dării în plată. Sunt curios daca acelaşi FMI care, vreme de 6 ani, s-a opus unei legi a falimentului personal în România va argumenta contra legii dării în plată cu aşa-zisul paralelism cu recenta Lege a insolvenţei persoanelor fizice nr.151/2015, lege pe care dl Iohannis nu numai că nu a atacat-o la Curtea Constituţională, ci a şi promulgat-o, deşi ea are multe elemente de contrarietate cu Constituţia şi cu CEDO (bine măcar că această lege nu are nicio şansă să intre în vigoare mai devreme de 1 an de aici încolo).

Într-una din rarele ocazii în care, în acest an, mi s-a permis să vorbesc la tv despre aceste realităţi, într-o pauza de publicitate, am avut o discuţie semi-oficială cu dl. Petre Roman, fost premier al României în perioada începutului domniei dlui Isărescu (1990-1991). Reamintindu-mi că el este cel care l-a numit guvernator pe Isărescu, Petre Roman mi-a făcut un portret elogios al guvernatorului (cum altfel?), cu singura obiecţie faţă de prodigioasa carieră a dlui Isărescu că acesta are o concepţie foarte “sănătoasă” despre români, în general: nefiind capabili de nimic durabil şi stabil, de valoare, românii, oameni muncitori de altfel, trebuie puşi la muncă de cineva, iar acel cineva nu poate fi decât străinătatea. Şi, adaug eu, această străinătate pretenţioasă are nevoie de un vătaf, care să gestioneze bine resursele materiale şi umane ale trăitorilor pe aceste meleaguri şi latifundii. Unul care să le dea seniorilor feudali şi proprietarilor sentimentul predictibilităţii şi al stabilităţii. Un mandat de minim 25 de ani poate fi un bun început.

În mod cu totul întâmplător, am avut o confirmare a acestei realităţi zilele trecute când, la semnalarea unui cititor, am descoperit un raport, redactat în cadrul organizaţiei non-guvernamentale Friedrich Ebert Stiftung, de doi profesori români de economie care predau la universităţi din străinătate: Daniela Gabor (UWE Bristol) şi Cornel Ban (Boston University). Raportul este intitulat Recalibrarea înţelepciunii convenţionale: o analiză aprofundată a relaţiilor dintre România şi FMI, fiind datat decembrie 2014. Îl puteţi găsi (încă pe internet).

Raportul conţine cifre, informaţii şi concluzii uluitoare. Prima concluzie – şi cea mai şocantă – este că FMI şi BNR au construit un mit al competenţei BNR în a controla condiţiile monetare din economie, mit care permite FMI să prezinte crizele balanţei de plăţi drept crize ale intervenţiei statului în economie şi ale incompetenţei guvernelor, iar BNR să se debaraseze de răspunderea pentru crizele economice şi să încheie alianţe cu băncile transnaţionale pentru a se opune măsurilor iniţiate de guvern (cum a fost OUG nr. 50/2010), prezentându-le drept măsuri care ameninţă grav stabilitatea monetară.

Acordul şi Iniţiativa de la Viena, prezentate de dl Isărescu drept mari cuceriri în lupta cu criza, sunt, conform celor doi autori, două dintre înţelegerile făcute în cadrul acestei alianţe, pentru care s-a stabilit şi o notă de plată: măsurile de austeritate din mai 2010 şi stoparea oricărei iniţiative care ar tinde la uşurarea condiţiei datornicului român.

Acesta este motivul real pentru care BNR şi toţi lobby-ştii şi bloggerii care gravitează în jurul borcanului cu miere s-au opus cu atâta străşnicie formei iniţiale a OUG 50/2010, legii falimentului personal şi proceselor colective în România şi acesta este motivul exact pentru care aceiaşi temeinici aliaţi ai băncilor transnaţionale şi ai FMI se opun acum legii dării în plată cu efect liberatoriu a imobilului ipotecat.

Cred că, fără prea multe alte comentarii, pot fi lamuritoare, inclusiv pentru dl Iohannis, câteva din afirmaţiile şi concluziile din raportul celor doi economişti români care predau la Bristol, Anglia, şi la Boston, SUA.

1) “BNR foloseşte instrumentele de management al lichidităţii (facilităţi permanente, operaţiuni pe piaţa monetară) în scopul gestionării balanţei operaţiunilor de capital (fluxurilor de capital), şi nu pentru ţintirea inflaţiei, aşa cum recomanda FMI” (p.1 raport).

“BNR creează moneda prin managementul fluxurilor de capital” (p.5 raport).

“Acest fapt implică preferinţe (politice) în privinţa nivelului cursului de schimb, pe care banca centrală le exercită fără un mandat sau o preocupare explicită legată de creşterea economică” (p.5 raport, ultimul paragraf).

“BNR injectează rezerve în sistemul bancar. Băncile pot să îşi depună în continuare excedentul de lichidităţi la banca centrală, dar primesc dobânda de facilitate permanentă, stabilită în momentul de faţă la 0,25%”.

“[…] băncile rezidente se împrumută la băncile-mamă sau de pe pieţele monetare externe […] şi schimbă acele împrumuturi la BNR, obţinând astfel rezerve în moneda naţională, fără a plăti dobânda pe care BNR încearcă să o fixeze pe pieţele monetare” (p.6 raport).

Traduse, aceste afirmaţii înseamnă că BNR pune băncilor la dispoziţie bani lichizi (spre exemplu, prin operaţiuni de tip repo sau credite de tip Lombard) şi creează canale de evoluţie a cursului valutar pentru a determina evoluţii în economie favorabile băncilor. Unul dintre scopurile acestora este foarte “interesant” – gestionarea intrărilor şi ieşirilor de capital. Să notăm că, după evidenţele BNR, între 1998 şi 2012, au ieşit din România mai mult de 500 de mld. dolari. Dintre aceştia, cam 48 de mld. au ieşit din ţară ilegal.

2) “Dificultăţile BNR în ţintirea inflaţiei pot accentua riscul sistemic, ridicând semne de întrebare în ceea ce priveşte capacitatea sa de a asigura stabilitatea financiară” (p.4 raport).

Notă: remintesc că BNR este principala instituţie care se “luptă” pentru reglementarea unui Comitet al Stabilităţii Macroprudenţiale, din care să faca parte chiar şefimea BNR.

3 ) “ […] însuşi FMI a descris criza post-Lehman din România drept o criză a sistemului bancar interconectat, cauzată de băncile controlate de acţionariat străin, care au finanţat din surse transfrontaliere explozia creditelor şi consumului[3]”.

Iata deci pe cine apără şi cu cine se aliază BNR.

4) “Băncile centrale din întreaga lume au recunoscut limitele propriilor modele de funcţionare anterioare crizei şi şi-au asumat responsabilitatea pentru faptul că nu au prevăzut criza, admiţând necesitatea de a învăţa din greşelile trecutului. BNR, în schimb, a ratat aceste oportunităţi de introspecţie”.

Cu toate acestea, “FMI alimentează percepţia publică în virtutea căreia BNR controlează politica monetară [..] ca o instituţie apolitică şi tehnocrată, care prezintă încredere în ceea ce priveşte capacitatea de a disciplina guvernele în adoptarea reformelor fiscale şi structurale necesare […]. Cu excepţia câtorva voci critice, opinia publică românească are mai multă încredere în guvernatorul BNR decât în Biserica Ortodoxă” (p.5 raport).

5) “Spectrul reducerii dezorganizate e efectului de levier, invocat la Iniţiativa de la Viena, a descurajat constant orice reflecţie critică asupra modului în care băncile străine pot fi reformate şi în care li se poate cere să aducă o contribuţie echitabilă la acoperirea costurilor crizei pentru care, după cum recunoaşte FMI, sunt în mare măsură responsabile”, în contrast cu reformale structurale ale sectorului public “care se afla în foarte mică măsură la originea vulnerabilităţilor României faţă de tensiunile financiare globale” (p.9 raport).

6) “La fel ca înainte de criză, FMI are puţin de oferit în privinţa problemelor de fond cu care se confruntă BNR. În schimb, îşi consumă energia analitică în chestiuni fiscale şi structurale, pornind de la premisa că proprietatea privată este unicul obiectiv dezirabil pentru reforma economică în România” […]; dar acest obiectiv are ca unic beneficiar “sistemul bancar controlat de acţionari străini” (p.10, raport), acelaşi sistem care este cauza crizei în România, “prin umflarea uriaşei bule a creditului de consum” (p.12 raport) şi care “a cumpărat, pur şi simplu, instituţiile existente, deţinute de stat” (p.12 raport); ca şi multe alte state est-europene, România “şi-a privatizat masa monetară” (p.12 raport).

Or, “pachetul de reduceri drastice ale cheltuielilor publice, adoptat în 2010 ca parte a acordului cu FMI, a avut consecinţe macroeconomice şi sociale dezastruoase” (p.11 raport). Acest “pachet” a fost nici mai mult, nici mai puţin decât “nota de plată” a alianţei băncilor cu BNR.

În timp ce populaţia era falimentată (cu rânjetul băsescian de rigoare), “profiturile companiilor au fost puse la adăpost de taxe, iar băncile au fost protejate de furia opiniei publice” (p.16 din raport).

De ce nu ştim de acest raport decât acum?

Poate ne răspund bloggerii BNR care se ocupă, pe banii noştri, cu înfierarea vocilor critice şi ocultarea informaţiilor esenţiale relative la gravele erori de strategie, control şi supraveghere ale BNR de dinainte şi de după criză.

Nu ştiu de ce toţi cei care din spătarele scaunelor lor înalte de bancheri la banca Gringots spunându-ne cât de magice şi necesare pentru noi sunt afacerile lor de goblini ne rânjesc inca în faţă. Puterea lor ţine exact atât cât ţin încrederea noastră, neatenţia şi nebăgarea noastră de seamă faţă de actele lor de magie.

Să vedem cine mai protejează de acum încolo băncile de furia populaţiei supra-îndatorate.

 

[1]Dacă nu vă place sintagma “închisoarea datornicilor”, vă invit să daţi un search pe Google. Veţi descoperi că dl Isărescu, undeva în primăvara lui 2013, se declară mâhnit că lumea de azi e prea liberă, regretând vremurile în care debitorii erau băgaţi în închisoare pentru simpla omisiune de plată a unei datorii. Analizaţi exprimarea de maidan a celui de-al doilea cel mai credibil român: “negustorul trebuia să nu fi trecut pe la «închisoarea datornicilor». Nu-ţi plăteai o datorie, acolo ajungeai, nu ca în prezent, o iei, o scalzi, o plimbi, duci banii prin alte ţări, prin paradisuri fiscale”. Pentru conformitate:http://www.mediafax.ro/economic/isarescu-contactul-direct-dintre-bancher-si-client-esential-tehnologia-moderna-una-dintre-cauzele-crizei-10823049.

[2]Despre riscurile confiscării de către BNR a acestor două teme majore ale societăţii noastre am vorbit aici : http://www.juridice.ro/391001/game-over.html.

[3]Raportul îl citează pe fostul reprezentant al FMI în România, Jeffrey Franks, care a declarat: “Tot acest capital străin a alimentat chetuielile consumatorilor şi a condus la o explozie a investiţiilor companiilor locale”. Pagina 2, nota 1 subsol din raport.

 

6 decembrie, contrabanci.com: Cum (mai) manipuleaza bancherii. Rafinamente.

Campania de manipulare a opiniei publice, desfasurata de catre bancheri pe tema legii darii in plata, continua. Azi ne vom referi nu la agresivitate si amenintari cu DNA ci la o forma mult mai rafinata de manipulare, prin urmare mult mai persuasiva, intrucat adevarul se impleteste frumos cu neadevarul si de aici se naste o frumoasa manipulare.

Ne referim la un articol din ziarul Bancherul, publicat in 2.12.2015, intitulat „Ce ar descoperi DNA daca ar cerceta cauzele adoptarii legii lui Piperea privind darea in plata”.

Luam pe rand cateva afirmatii:

“In materia relatiei cu clientii lor, bancile romanesti au fost un dezastru, e de necontestat.”

Nimic mai adevarat.

Mai intai au esuat, ani buni la rand, poate chiar peste 10, sa infiinteze si sa puna pe picioare o institutie de mediere, acel ombudsman functional in alte tari, care ar fi putut rezolva multe probleme ale bancilor, inclusiv de comunicare, in relatia cu clientii lor, dar si chestiuni mai delicate, precum clauzele abuzive din contractele de credit sau executarile silite si cesiunea creditelor catre recuperatorii de credite.

Noi punem problema altfel: in primul rand, bancile au pornit la drum in Romania cu contracte preformulate pline de clauze abuzive, au pornit din start cu sistemul executarilor silite si cesiunea creditelor catre recuperatori, pe care le-au cultivat si dezvoltat. De la bun inceput. Pana la institutii de mediere se pune problema simpla: cum au abordat bancile relatiile cu clientii romani? Iata cum: au pornit pe ideea de spoliere si in tot acest timp nu au facut decat sa protejeze acest sistem si sa incerce sa ascunda gunoiul sub pres. Nu negam importanta unei institutii de mediere, dar chiar daca aveam una functionala, aceasta ar fi avut mai putine lucruri de rezolvat.

“Bancherii nu si-au imaginat ca vor trai o zi in care vor fi pusi cu spatele la zid pentru aroganta, nesocializarea si mai ales lipsa de empatie de care dau dovada, fara sa mai poata face absolut nimic, fara sa mai fie crezuti si bagati in seama, nici macar cand au dreptate”

Nu, nu aveti dreptate, domnilor bancheri. Suntem de acord cu aceasta caracterizare, mai ales cu cea privind aroganta. Dar pe noi nu intereseaza sa socializam cu bancherii si nici ca ei sa arate empatie. Pe noi ne intereseaza sa avem relatii corecte, de echilibru contractual, de parteneriat. Atat. Nu mai puneti legea asta pe seama unei reactii emotionale la aroganta si lipsa de empatie a bancherilor, domnilor. Legea vine sa stabileasca un echilibru contractual. Este vorba de echitate si de repararea, in masura in care se mai poate, a dezastrelor economice pe care ni le-au provocat bancile. Trecem peste faptul ca ne-au bagat prin spitale.

„Ironic, acum bancherii si-o doresc adoptata cat mai repede, (n.r. – legea falimentului personal) dupa ce resentimentele impotriva bancilor s-a acumulat suficient de mult in ultimii ani pentru a determina Parlamentul sa adopte legi cu adevarat impotriva lor, precum cea privind darea in plata a caselor ipotecate.”

De acord cu cele spuse referitor la legea falimentului personal (pe care debitorii nu conteaza deloc, de altminteri, pentru rezolvarea problemelor lor). Dar ceea ce sistemul bancar in ruptul capului nu vrea sa accepte este faptul caaceasta lege vine de fapt si in ajutorul lui. De ce? Fiindca au acum ocazia sa adopte politici mult mai sanatoase de creditare, de exemplu sa nu mai acorde credite pe persoane fizice de milioane de euro. Sa evalueze mai bine riscurile. Sa nu mai contribuie prin politici de creditare la crearea unor bule imobiliare. Si, finalmente, sa castige increderea clientilor. Daca nu accepta asta, atunci toate plangerile cu privire la ura manifestata de clienti raman doar expresia falsitatii supreme.

„Toata aceasta aroganta bancara a umplut paharul resentimentelor clientilor bancilor si a neincrederii publicului, astfel ca un proiect de lege populist care sa le puna cu botul pe labe, cum este cel privind darea in plata, a trecut atat de usor prin Parlament, cu sprijinul primului dusman al bancilor, avocatul Gheorghe Piperea.”

De cate ori apare o initiativa menita sa indrepte lucrurile, i se pune inevitabil eticheta de populism. Pai atunci e clar ca avem nevoie de mult mai multe masuri populiste in tara asta, domnilor. De ce? Fiindca nu mai merge sa sacrifici cetateanul in numele unor teorii economice si monetare despre stabilitatea si prosperitatea macroeconomica, in timp ce omul de rand este sistematic distrus din punct de vedere economic. Nu mai cumparam asa ceva. Ce-ar fi sa va aplecati spre stabilitatea si prosperitatea oamenilor? Cat despre catalogarea domnului Piperea ca fiind „primul dusman al bancilor”, nu credeti ca formularea dumneavoastra este fortata? Daca ar fi existat o relatie corecta client-banca acest domn avocat poate s-ar fi ocupat de alte cauze si nu ar mai fi fost pe buzele tuturor reprezentantilor sistemului bancar. Noi, clientii bancari, il consideram pe domnul Piperea in primul rand un aparator al drepturilor noastre de consumatori. Daca bancile considera ca apararea drepturilor consumatorilor inseamna dusmanie fata de ele, atunci putem considera ca implicit noi, toti clientii bancari, suntem dusmaniti de catre banci. Ciudat, nu?

„Iar impotrivirile stangace si necredibile ale reprezentantilor BNR, care in loc sa invoce principii sacrosante precum plata unei datorii, s-au plans, ca de obicei, de pierderile care le-ar suferi bancile (…..)”

Reprezentanti ai sistemului bancar, de la BNR sau nu, s-au plans printre altele ca legea e facuta pentru cei ce nu mai vor sa plateasca. Lucrurile stau in felul urmator:

1. Clientii romani, majoritatea de buna credinta, vor sa-si plateasca datoriile. Asta nu se discuta. De cele mai multe ori nu mai pot s-o faca, fiindca gradul de indatorare la care s-a ajuns depaseste limitele pana la care un om poate sa-si mai asigure traiul zilnic. De ce s-a ajuns aici? Din mai multe motive, printre care si din cauza bancilor (indiferente la deciziile instantelor) care tin cu dintii de clauzele abuzive si arunca in spatele clientului toate riscurile.

Ati uitat de ratele dublate/triplate prin cresterea sistematica (uneori ciclica) a dobanzilor si a cursului valutar? Marjele bancilor sunt adimensionale (includ cheltuielile și profitul estimat al bancii, indiferent de moneda în care a fost acordat creditul). Ati impus marje sau ati majorat marje pana au ajuns nefiresc de mari. Ati uitat sa diminuati dobanzile atunci cand indicii valutari au scazut. Percepeti comisioane de risc valutar sau de tara cu toate ca acestea sunt deja incluse in curs! Puneti-va intrebarea: ce s-ar intampla cu celelalte banci in cauza daca un singur operator bancar ar face clientilor o oferta de refinantare onesta? Simplu de ghicit raspunsul, nu?

2. Alti clienti poate ar mai putea sa duca ratele, cu greu, prin sacrificii continue. Se tarasc prin viata cu un unic scop: sa plateasca rata la banca. Aici vor sa ne tina bancile. In zona asta. Cat mai poti, platesti. Noi venim si spunem: da, un contract este un angajament ce trebuie respectat. Datoria trebuie achitata. Insa poti folosi termenul „sacrosant” atunci cand te-ai folosit de inselatorii, de clauze abuzive si ai transferat din start toate riscurile catre client? Iar prin darea in plata aceasta datorie vi se plateste, domnilor, fiindca imobilul ipotecat de asta a fost si este considerat drept garantie la credit si evaluat de expertii bancari! Mai mult, vi se plateste in plus, fiindca pe langa asta ati incasat avans si rate timp de ani!

„Cu toate ca raspunsul este atat de simplu: deveniti sociabili, naturali, sinceri, transparenti si mai ales empatizati cu propriii vostri clienti, mai ales cu cei care au probleme.”

Da, ar fi placut sa vedem bancheri care empatizeaza, sunt sociabili, si mai ales naturali, sinceri si transparenti. Chiar daca s-ar afirma o astfel de generatie de bancheri in timpul vietii noastre, noi tot n-am crede ca sunt sinceri si transparenti. In acest moment nici nu vrem sa vedem zambetele bancherilor sociabili. Ce ne intereseaza este corectitudinea si respectul acordat noua, clientilor-parteneri. Legea darii in plata ar fi un pas important inainte pentru a realiza acest tip de relatie.