4 ianuarie, avocatnet.ro: UPDATE Intrarea in vigoare a Legii falimentului personal a fost amanata. De cand se aplica?

Termenul de intrare in vigoare a legii care introduce, in premiera in Romania, procedura de insolventa pentru persoanelor fizice, a fost amanat cu un an printr-o ordonanta de urgenta publicata la finalul lui 2015. Actul normativ, care ar fi trebuit sa se aplice din 26 decembrie 2015, reglementeaza trei modalitati prin care insolventa persoanelor fizice va putea fi solutionata, respectiv pe baza de plan de rambursare a datoriilor, prin lichidare de active sau prin procedura simplificata. Conform specialistilor, noile reglementari au o serie de lacune, insa cuprind si cateva avantaje.

Legea nr. 151/2015 privind procedura insolventei persoanelor fizice a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 464 din 26 iunie 2015 si ar fi trebuit sa intre in vigoare in 26 decembrie. Termenul de aplicare a legii a fost insa prorogat prin OUG nr. 61/2015, publicata in Monitorul Oficial nr. 962 din 24 decembrie.

Ordonanta de urgenta stabileste ca:

Articol unic. – Termenul de intrare în vigoare prevăzut la art. 93 teza întâi din Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 26 iunie 2015, se prorogă până la data de 31 decembrie

Parcursul legislativ al Legii insolventei persoanelor fizice

Legea falimentului personal a fost promulgat de presedintele Klaus Iohannis in 18 iunie, dupa ce fusese adoptat de deputati, prin vot final, in 20 mai, cu 309 de voturi “pentru”, 0 “impotriva” si 3 “abtineri”. In decembrie 2014, proiectul legii a trecut tacit de Senat, iar Guvernul il avizase cu doua luni inainte, in octombrie.

Deputatul Ana Birchall, initiatoarea proiectului, spunea, la momentul adoptarii in Camera Deputatilor a legii, ca noile dispozitii sunt echilibrate, intrucat nu favorizeaza nici debitorul, nici creditorul, ci ofera un sprijin real tuturor romanilor de buna-credinta care s-au indatorat si care nu din vina lor au ajuns intr-un necaz financiar.

“Legea insolventei persoanelor fizice care a fost votata astazi (n.r. miercuri) in Camera Deputatilor protejeaza romanii, debitori de buna-credinta, sufocati de datorii, care astfel nu vor mai sta cu frica in san ca vor fi executati silit sau ca vor ramane pe drumuri, pierzandu-si bunurile”, a declarat deputatul intr-un comunicat remis redactiei.

Potrivit Anei Birchall, principalele avantaje pe care proiectul de lege le aduce sunt urmatoarele:

• daca sunt executari silite incepute, acestea se suspenda odata cu declansarea procedurii de insolventa pentru persoanele fizice;
• se stopeaza acumularea de dobanzi si penalitati pentru intarzierea la plata;
• sunt protejate persoanele fizice, debitori de buna credinta;
• toate creantele devin lichide si exigibile;
• toate actele unilaterale ale debitorului (imputerniciri/mandate acordate) nu mai produc efecte;
• se asigura un echilibru intre interesele debitorilor, persoane fizice, si cele ale creditorilor.

Sinteza principalelor prevederi din actul normativ

Actul normativ publicat vineri introduce insolventa persoanelor fizice, ca o noutate absoluta, pana acum procedura fiind reglementata doar pentru persoane juridice.

Potrivit consultantului fiscal Adrian Benta, legea instituie proceduri juridice avand ca scop redresarea situatiei financiare a debitorului persoana fizica de buna credinta, acoperirea intr-o cat mai mare masura a pasivului acestuia si „descarcarea de datoriile” avute de persoana fizica.

In esenta, o persoana fizica debitoare este considerata in stare de insolventa cand patrimoniul acesteia se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor scadente.

Insolventa debitorului persoana fizica se prezuma a fi existenta prin efectul legii daca dupa trecerea unui termen de 90 zile de la data scadentei unei obligatii acesta nu si-a achitat datoriile catre unul sau mai multi creditori.

Specialistul mai precizeaza ca noile proceduri reglementate se vor aplica persoanelor fizice, cu exceptia celor ce administreaza o intreprindere, adica oricarei persoane fizice neutre din punctul de vedere al afacerilor pe care le intreprinde, chiar daca aceasta in mod colateral poate efectua activitati independente sau profesii libere.

”Aceasta lege nu are ca obiect insolventa persoanei fizice autorizate sau a celei ce desfasoara o activitate independenta ci persoana fizica obisnuita, iar daca aceasta realizeaza venituri din activitati independente, de acestea se va tine cont la stabilirea surselor de rambursare a datoriilor”, explica Benta.

Prin Legea nr. 151/2015, sunt reglementate trei proceduri de insolventa:

• procedura de insolventa pe baza unui plan de rambursare a datoriilor;
• procedura de insolventa bazata pe lichidarea de active;
• procedura de insolventa simplificata.

Conform consultantului fiscal citat, aceste proceduri se aplica in cascada in functie de fiabilitatea si in functie de rezultatele obtinute prin procedura anterioara.

Ce conditii trebuie indeplinite pentru a solicita falimentul personal?

Legea nr. 151/2015 stabileste ca insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor, pe masura ce acestea devin scadente. Insolventa debitorului se prezuma atunci cand acesta, dupa trecerea unui termen de 90 de zile de la data scadentei, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori.

Casa de Insolventa Transilvania preciza intr-un comunicat de presa, remis redactiei in 21 mai, la o zi dupa adoptarea legii prin vot final de catre deputati, ca legea insolventei persoanelor fizice se adreseaza persoanelor fizice de buna-credinta, ale caror datorii rezulta dintr-o activitate ce are ca scop satisfacerea unei nevoi personale, cum ar firestantele la furnizorii de utilitati, intarzieri la achitarea ratelor bancare contractate pentru achizitia unui serviciu sau produs personal etc., si nu dintr-o afacere ce are ca scop generarea de profit.

“Legea nu defineste clar ce inseamna un debitor de buna-credinta, insa face o enumerare a datornicilor care nu pot beneficia de aceasta procedura. Printre motivele care pot impiedica o persoana fizica sa intre in insolventa sunt existenta unor condamnari pentru diferite infractiuni, intocmirea de acte frauduloase sau excesiv de generoase care au diminuat averea acesteia, nedepunerea de eforturi pentru a gasi un loc de munca etc”, mentiona documentul.

Noile prevederi e vor aplica debitorului persoana fizica care:

• are domiciliul, resedinta sau resedinta obisnuita de cel putin sase luni anterior depunerii cererii in Romania;
• este in stare de insolventa si nu exista o probabilitate rezonabila de a redeveni, intr-o perioada de maximum 12 luni, capabil sa-si execute obligatiile astfel cum au fost contractate, cu mentinerea unui nivel de trai rezonabil pentru sine si pentru persoanele pe care le are in intretinere; probabilitatea rezonabila se apreciaza prin considerarea cuantumului total al obligatiilor raportat la veniturile realizate sau prognozat a fi realizate fata de nivelul de pregatire profesionala si expertiza ale debitorului, precum si la bunurile urmaribile detinute de acesta;
• cuantumul total al obligatiilor sale scadente este cel putin egal cu valoarea-prag(valoare-prag reprezinta cuantumul minim al datoriilor scadente ale debitorului necesar pentru a putea fi introdusa cererea de deschidere a procedurii insolventei pe baza de plan de rambursare a datoriilor sau a procedurii judiciare de insolventa prin lichidare de active; aceasta este de 15 salarii minime pe economie).

Insolventa persoanelor fizice va putea fi solutionata in trei moduri

Legea nr. 151/2015 prevede ca insolventa persoanelor fizice va putea fi solutionata in trei feluri: pe baza de plan de rambursare a datoriilor, prin lichidare de active sau procedura simplificata.

In situatia in care datornicul considera ca se afla in insolventa (deoarece nu dispune de lichiditati pentru plata datoriilor scadente – starea de insolventa poate fi luata in considerare daca termenul de plata a datoriilor a fost depasit cu mai mult de 90 zile), dar situatia financiara a acestuia nu este iremediabil compromisa, poate cere Comisiei de Insolventa deschiderea insolventei pe baza de plan de rambursare a datoriilor, care este oprocedura administrativa si nu judiciara.

In acest caz, cuantumul minim al datoriilor trebuie sa totalizeze 15 salarii minime pe economie (legea nu precizeaza daca este vorba de salarii medii sau nete), informeaza CITR.

Cererea de deschidere a procedurii de insolventa, care va fi publica, trebuie sa cuprinda motivele care au determinat aceasta situatie, datoriile acumulate, actiunile judiciare deschise impotriva persoanei respective, incercari de negociere a esalonarii datoriilor, statutul civil si profesional, cuantumul veniturilor incasate pe ultimii trei ani, cat si al veniturilor preconizate pentru urmatorii trei ani, bunurile pe care le detine, conturile bancare, sumele de recuperat de la rau-platnici, litigiile in curs sau finalizate, existenta sau nu a unor condamnari pentru evaziune fiscala sau fals.

La cerere vor trebui anexate dovezi cu privire la situatia profesionala – angajat/somer, dovada faptului ca nu a fost concediat din motive ce ii pot fi imputate si ca a facut toate demersurile pentru obtinerea unui loc de munca, documente care sa ateste veniturile, copii ale declaratiilor fiscale pentru ultimii trei ani, un extras de cazier judiciar si cazier fiscal la zi, un raport de la Biroul de Credit si o propunere de plan de rambursare.

Dupa analiza cererii, Comisia de insolventa poate fie sa admita cererea si sa dispuna deschiderea procedurii de insolventa pe baza de plan de rambursare a datoriilor, desemnand si un administrator al procedurii, fie sa respinga cererea si sa constate ca situatia financiara a datornicului este iremediabil compromisa, caz in care, cu acordul acestuia, va sesiza instanta pentru deschiderea procedurii de insolventa prin lichidare de active, sau in forma simplificata, dupa caz.

Efectele deschiderii procedurii de insolventa pe baza planului de rambursare:

• Se suspenda provizoriu executarile silite incepute, nu pentru mai mult de trei luni, cu exceptia situatiei in care instanta decide prelungirea acestei perioade, daca astfel situatia financiara a datornicului ar deveni iremediabil compromisa;
• Va fi numit un administrator al procedurii. In baza informarilor creditorilor si datelor furnizate de datornic, va fi intocmit tabelul creantelor;
• Datornicul, impreuna cu administratorul judiciar, va elabora planul de rambursare a datoriilor, prin care va propune achitarea acestora. Cota de acoperire a creantelor prin planul de rambursare trebuie sa fie mai mare decat cota de acoperire ce ar putea fi obtinuta prin lichidarea bunurilor datornicului. O serie de datorii nu pot fi esalonate, reduse ori sterse in cadrul procedurilor de insolventa, cum ar fi obligatiile legale sau conventionale de intretinere sau obligatiile rezultate din atragerea raspunderii penale si contraventionale;
• Durata de executare a planului este de cinci ani, cu posibilitate de prelungire cu inca un an;
• Comisia de Insolventa va face o evaluare a fezabilitatii planului. Planul este aprobat daca creditorii reprezentand minimum 50% din valoarea totala a creantelor si 30% din valoarea creantelor ce beneficiaza de cauze de preferinta au votat in favoarea acestuia;
• In situatia in care planul de rambursare nu este aprobat de creditori, datornicul poate cere Judecatoriei competente confirmarea acestuia. Astfel, instanta are dreptul de a trece peste votul creditorilor in situatia in care apreciaza ca acestia s-au impotrivit in mod nejustificat si cota de acoperire a creantelor propusa prin plan este superioara celei ce ar fi obtinuta prin lichidare;
• De la data aprobarii planului de rambursare se suspenda toate masurile de executare silita pentru realizarea creantelor, curgerea dobanzilor, penalitatilor, majorarilor de intarziere etc., cu exceptia creantelor care beneficiaza de cauze de preferinta;
• Institutiile  sau companiile cu care persoana aflata in insolventa are semnate contracte nu vor avea dreptul de a rezilia contractele in derulare din cauza deschiderii procedurii de insolventa;
• Datornicul are obligatia sa coopereze cu Comisia de insolventa si cu administratorul judiciar si sa le comunice orice informatii cu privire la situatia sa financiara; trebuie sa se supuna supravegherii administratorului judiciar in ceea ce priveste toate activitatile desfasurate; are obligatia de a intocmi rapoarte trimestriale cu derularea planului; are obligatia sa desfasoare o activitate legala producatoare de venituri;
• In situatia in care planul nu este respectat, sau debitorul nu-si achita datoriile curente, se poate cere inchiderea procedurii pe baza de plan si deschiderea procedurii pe baza de lichidare de active.

Aceasta procedura poate fi solicitata de catre datornic, in mod direct, in cazul in care”situatia sa financiara este iremediabil compromisa”. Situatia de compromitere iremediabila este trecuta prin doua filtre subiective, cel al debitorului si cel al judecatorului sindic. O definire mai clara a termenilor ar fi putut evita o practica neuniforma a instantelor, se mentioneaza in comunicatul CITR.

Creditorii pot solicita deschiderea procedurii de lichidare de active, in cazul in care procedura pe baza de plan nu poate fi dusa la indeplinire.

Odata ce instanta a admis insolventa prin lichidare de active, se suspenda executarile silite individuale si se interzice datornicului sa mai foloseasca bunurile si veniturile ce pot fi lichidate.

Desfasurarea procedurii de insolventa prin lichidare de active:

• Intocmirea tabelului definitiv. Lichidatorul, va solicita creditorilor sa transmita, in termen de 30 de zile de la deschiderea procedurii, o informare privind cuantumul creantei si valoarea de piata a bunului cu care este garantata. Lichidatorul este obligat sa intocmeasca tabelul preliminar de creante in termen de 15 zile de la primirea informarii.
• Inventarierea bunurilor datornicului. In termen de 30 de zile de la deschiderea procedurii, lichidatorul va face inventarierea bunurilor datornicului.
• Lichidarea bunurilor. De lichidarea bunurilor se ocupa lichidatorul, care va incheia, in numele datornicului, contractele de vanzare. Bunurile se vand libere de sarcini. In cazul in care, desi s-au depus toate eforturile necesare, lichidatorul nu a reusit sa valorifice bunul in doi ani, creditorii pot deveni proprietarii acestuia in contul datoriei.
• Inchiderea procedurii si eliberarea de datorie. Dupa ce bunurile au fost valorificate si sumele obtinute au fost distribuite creditorilor, lichidatorul intocmeste un raport final. In termen de 30 de zile de cand acesta ramane definitiv, instanta pronunta inchiderea procedurii si stabileste cat din veniturile datornicului poate fi folosit pentru a acoperi pasivul, dupa inchiderea procedurii.
• Eliberarea de datorii reziduale este stergerea datoriilor ramase neacoperite dupa perioada de supraveghere post-inchidere a procedurii. Conform art. 72, datornicul va fi eliberat de datorie in cazul in care dupa trei ani de la data inchiderii procedurii a acoperit cel putin 50% din valoarea totala a creantelor, sau dupa 5 ani 40%, etc.

Insolventa simplificata poate fi accesata de o persoana fizica insolventa, daca suma totala a datoriilor sale este de cel mult 10 salarii minime pe economie, nu are bunuri sau venituri urmaribile si are peste varsta standard de pensionare sau si-a pierdut total sau cel putin jumatate din  capacitatea de munca.

Comisia de insolventa va analiza cererea sa, iar in cazul in care indeplineste conditiile, o va inainta instantei.

De la data ramanerii definitive a sentintei, se suspenda toate masurile de executare silita, curgerea dobanzilor, calculul penalitatilor etc.

Datornicul are obligatia ca, din momentul deschiderii procedurii, sa isi plateasca datoriile  curente la timp, sa nu contracteze noi imprumuturi, sa informeze anual comisia de insolventa cu privire la situatia bunurilor sale sau daca obtine venituri suplimentare de peste ½ din salariul minim de economie fata de nivelul declarat la momentul cererii insolventei, sa anunte comisia de insolventa daca mosteneste, i se doneaza sau intra in posesia unor bunuri sau servicii a caror valoare depaseste salariul minim pe economie.

Nu toti debitorii pot beneficia de aplicarea noii legi. Pe cine exclude legislatia

Legea nr. 151/2015 stabileste ca procedurile pe care le reglementeaza nu vor fi aplicabile debitorului:

• in cazul caruia a fost inchisa, din motive ce ii sunt imputabile, o procedura de insolventa pe baza de plan de rambursare a datoriilor, o procedura judiciara de insolventa prin lichidare de active sau o procedura simplificata de insolventa cu mai putin de 5 ani anterior formularii unei noi cereri de deschidere a procedurii insolventei;
• care a fost condamnat definitiv pentru savarsirea unei infractiuni de evaziune fiscala, a unei infractiuni de fals sau a unei infractiuni intentionate contra patrimoniului prin nesocotirea increderii;
• care a fost concediat in ultimii 2 ani din motive ce ii sunt imputabile;
• care, desi apt de munca si fara un loc de munca ori alte surse de venit, nu a depus diligenta rezonabila necesara pentru a-si gasi un loc de munca sau care a refuzat, in mod nejustificat, un loc de munca propus ori o alta activitate aducatoare de venit;
• care a acumulat datorii noi, prin cheltuieli voluptuare in timp ce stia sau ar fi trebuit sa stie ca este in stare de insolventa;
• care a determinat sau a inlesnit ajungerea in stare de insolventa, cu intentie sau din culpa grava. Se prezuma a fi avut acest efect:
• contractarea, in ultimele 6 luni anterior formularii cererii de deschidere a procedurii insolventei, a unor datorii care reprezinta cel putin 25% din valoarea totala a obligatiilor, cu exceptia obligatiilor excluse;
• asumarea, in ultimii 3 ani anterior formularii cererii, a unor obligatii excesive prin raportare la starea sa patrimoniala, la avantajele pe care le obtine din contract ori la ansamblul circumstantelor care au contribuit semnificativ la incapacitatea debitorului de a-si plati datoriile, altele decat cele datorate de catre acesta persoanelor cu care a contractat astfel;
• efectuarea, in ultimii 3 ani anterior formularii cererii, a unor plati preferentiale, care au contribuit in mod semnificativ la reducerea sumei disponibile pentru plata celorlalte datorii;
• transferarea, in ultimii 3 ani anterior formularii cererii, de bunuri sau valori din patrimoniul sau in patrimoniul altei persoane fizice ori juridice in timp ce stia sau ar fi trebuit sa stie ca prin aceste transferuri va ajunge in stare de insolventa;
• incetarea unui contract de munca prin acordul partilor sau prin demisie in ultimele 6 luni anterior formularii cererii de deschidere a procedurii;
• care la data formularii cererii de deschidere a unei proceduri de insolventa, potrivit prezentei legi, are deja deschisa o alta procedura de insolventa.

Specialistii cred ca Legea insolventei persoanelor fizice incalca dreptul de liber acces la instanta

Legea insolventei persoanelor fizice are o serie de lacune ce vor ingreuna aplicarea ei, sustin reprezentantii CITR, in comunicatul de presa citat anterior.

Una dintre ele este constituirea unor Comisii de Insolventa, cu o componenta complexa, dar fara nici un reprezentat al creditorilor, se mentioneaza intr-un comunicat al CITR, remis redactiei in 21 mai, la o zi dupa adoptarea legii prin vot final de catre deputati. De asemena, Comisia de insolventa este investita cu atributii decizionale, de control si de supraveghere a actelor persoanei in insolventa ori ale administratorului procedurii, ceea ce va putea naste adevarate dificultati in practica.

O alta problema pe care o ridica legea in forma sa actuala este incalcarea dreptului de liber acces la instanta, precizeaza reprezentantii CITR. In unele cazuri, Comisia de insolventa actioneaza ca o instanta in sine, fara a da persoanei in insolventa posibilitatea de a contesta masura la judecatorie.

Totodata, administratorul judiciar este desemnat aleatoriu de comisia de insolventa, din randul practicienilor in insolventa, executorilor judecatoresti, avocatilor sau notarilor publici, inscrisi in Lista administratorilor procedurii si lichidatorilor pentru procedura insolventei persoanelor fizice.

Inscrierea in aceasta lista speciala se va face doar dupa promovarea unui examen organizat de fiecare corp profesional, insa sunt inclusi automat practicienii in insolventa si executorii judecatoresti cu o vechime de peste cinci ani. Acest aspect va crea un tratament discretionar intre avocatii si notarii care trebuie sa-si exprime disponibilitatea pentru a fi inclusi pe lista speciala a administratorilor judiciari, si practicienii in insolventa ori executorii judecatoresti cu vechime mai mare de cinci ani, care vor fi inclusi automat, arata reprezentantii CITR.

Potrivit sursei citate, legea impune lichidatorilor o serie de atributii, fara ca acestea sa fie detaliate in vreun fel. De exemplu, lichidatorul poate cere denuntarea unor contracte incheiate de catre datornic. Aceasta lege nu se completeaza cu Legea 85/2014 privind procedurile de insolventa, care reglementeaza o procedura speciala permitand administratorului judiciar sa denunte contractul in termen de 3 luni de la deschiderea procedurii in vederea maximizarii averii debitorului.

In schimb, noile reguli se completeaza doar cu Codul Civil, care nu permite denuntarea decat in cazul unei clauze anterioare de denuntare inserata in contract, si cu Codul de Procedura Civila, care nu reglementeaza deloc institutia aceasta. In aceasta situatie, lichidatorii s-ar putea afla in imposibilitatea indeplinirii acestei obligatii, neavand o clarificare a limitarilor acestor atributii, sunt de parere reprezentantii CITR.

Noile reguli incearca sa impiedice aruncarea in strada a rau-platnicilor de buna-credinta

Desi noile reglementari au numeroase lacune, totusi acestea aduc unele avantaje datornicilor.

“In ciuda deficientelor actuale, legea aduce si o serie de beneficii importante pentru persoanele fizice. Poate cel mai important este acela ca acorda o a doua sansa datornicilor de buna credinta, oferindu-le protectie in fata creditorilor. Executarile silite vor fi suspendate, iar penalitatile nu vor mai putea fi calculate, timp in care persoana in cauza poate propune esalonarea datoriilor pe baza unui plan de redresare si chiar un haircut al acestora, in anumite limite” a declarat Vasile Godinca-Herlea, asociat coordonator CITR.

In plus, in cazul in care implementarea unui plan de redresare nu va fi posibila, lichidarea activelor persoanei in insolventa se poate face in anumite limite.

“Legea incearca sa impiedice aruncarea in strada a rau-platnicilor de buna-credinta. O masura in acest sens este instituirea unui drept de preferinta la incheierea unui contract de inchiriere a imobilului sau a unei parti din acesta, la un cuantum al chiriei stabilit in conditiile pietei”, se mentioneaza in comunicat CITR.

5 ianuarie, cursdeguvernare.ro: Cum ar arăta PIB și bugetele dacă românii din străinătate ar munci în țară

Ponderea românilor cu domiciliul în țară dar cu reședința obișnuită în străinătate a crescut de la circa 5% în anul 2002 până la aproximativ 10% în prezent.

Datele INS arată un număr de 1,06 milioane emigranți în urmă cu 13 ani și 2,38 milioane emigranți români la începutul lui 2015. Pragul de 2 milioane a fost depășit în 2009, în timp ce populația rezidentă a României a scăzut sub 20 de milioane în 2013.

Semnificativă legătura între stabilizarea de scurtă durată a numărului de persoane domiciliate în România (2007 – 2009) și ciclul de opt ani de creștere economică neîntreruptă, după care s-a reluat trendul de scădere a populației totale.

Ne confruntăm, astfel, cu un cerc vicios: populația scade pentru că economia nu performează iar economia nu performează pentru că populația scade.

Saltul major în numărul celor care au plecat din țară în căutare de lucru s-a produs în anul aderării la Uniunea Europeană, 2007. Atunci, populația rezidentă a scăzut brusc cu aproape o jumătate de milion de persoane, în timp ce numărul emigranților a crescut într-un număr similar. Din 2011 încoace, plecările au continuat să crească lent, cu tendința de a se plafona undeva sub 2,5 milioane persoane.

Simplificat, de la 95% cetățeni români în țară și 5% în străinătate ( fără cei care au plecat definitiv și și-au schimbat domiciliul în țara în care s-au dus) am ajuns la mai puțin de 90% cetățeni români în țară și ceva mai mult de 10% în străinătate. Paradoxal, pe această cale s-a ajuns la creșterea PIB pe locuitor în criză cu aproximativ 5% nu prin creșterea PIB real ( aproape același în 2014 ca și în 2008) ci prin scăderea numărului de rezidenți la care se face raportarea.

Consecințele: pe bugete, pe dezvoltare, pe PIB-ul potențial

Una peste alta, din moment ce aproape toți cei care au ales să părăsească temporar țara au făcut-o în căutare de lucru, rezultă că avem un raport de 2 la 1 între forța de muncă din țară și cea care lucrează în beneficiul altor bugete, în afară.

Regula de trei simplă ne spune că, la actualul nivel de impozitare și de colectare a impozitelor, dacă am fi avut locuri de muncă suficiente și decente în țară, am fi obținut la buget venituri nu de 30% din PIB ci de 45% din PIB, adică media UE.

De asemeni, bugetul asigurărilor sociale nu ar mai fi acoperit doar în proporție de 65% din sumele colectate din impozitarea salariilor, ci 100% și nu am mai avea o mare problemă cu deficitul cronic al sistemului de pensii.

Cu alte cuvinte, incapacitatea de a asigura locuri de muncă pe plan intern generează integral lipsa de venituri care afectează calitatea serviciilor sociale:

• – am ajunge la alocări de 6% din PIB pentru învățământ ( în loc de 4% din PIB – de observat cum se tot repetă proporția de două treimi)
• – am ajunge la alocări de 7% pentru sănătate.

Mai mult, cifrele oferite de Comisia Naţională de Prognoză în Programul de Convergență 2015 – 2018, prezentat in extenso pe site-ul Ministerului Finanțelor, arată că factorul uman a fost de natură să diminueze PIB potențial (cel care poate fi obținut fără a produce dezechilibre macroeconomice) în anul 2014.

Numărul relativ redus al celor care lucrează în țară va continua să determine o contribuție extrem de redusă a factorului muncă la creșterea economică (estimarea este de 12% pentru anul 2018) , fapt de natură să blocheze apropierea rapidă a nivelului de trai de media UE.

Cu circa 3% creștere sustenabilă a unui PIB cam la jumătate din necesar și la o prognoză de creștere de 1,5% – 1,6% pentru UE, nu putem decât să batem pasul pe loc sau să ne dezechilibrăm în încercarea de a forța creșterea.

Numărul populației rezidente (stabile) – calculat conform metodologiei și reglementarilor internaționale în domeniu – cuprinde totalitatea persoanelor care au reședința obișnuită în România, pentru o perioada de cel puțin 12 luni.

Numărul emigranților reprezintă numarul persoanelor care au emigrat din România, respectiv și-au stabilit reședința obișnuită în străinătate pentru o perioadă de cel puțin 12 luni.

Populaţia după domiciliu reprezintă numărul persoanelor cu domiciliul pe teritoriul României.

6 ianuarie, cursdeguvernare.ro: Măsuri pentru companiile de stat: scăderea arieratelor cu 15% și implementarea guvernanței corporative. Cifrele imposibil de înțeles de mediul privat

Guvernul le solicită companiilor de stat să îşi prindă în bugetul pe 2016 reducerea arieratelor, astfel încât, la nivelul unui minister sau a unei unităţi administrative care are în subordine companii cu capital majoritar sau integral de stat, valoarea arieratelor să scadă cu 15% în acest an.

Din declaraţiile purtătorului de cuvânt al Guvernului reiese că valoarea arieratelor vizate s-ar ridica la circa 2 miliarde de lei.

Pe de altă parte, atât din calculele Ministerului Finanţelor Publice (MFP), cât şi din cele ale Consiliului Fiscal, nivelul arieratelor din sectorul companiilor de stat este de ordinul a zeci de miliarde de lei.

Un memorandum aprobat miercuri prevede o serie de recomandări “imperative” legate de reducerea arieratelor din companiile de stat. Întreprinderile care nu vor respecta ţintele riscă “sacţiuni manageriale”, a explicat Dan Suciu (foto), purtătorul de cuvânt al Guvernului.

“Avem o ţintă de reducere de 15% a plăţilor restante faţă de cele programate la sfârşitul anului 2015. Modalitatea prin care poate fi calculat acest procent este una cumulativă pentru toate companiile aflate în subordinea unui minister. Adică una dintre companii poate să aibă o reducere a arieratelor mai mare de 15%, alta mai mică, dar media pe ministerul respectiv sau pe unitatea administrativă care gestionează companiile respective dacă aceasta este situaţia trebuie să fie de 15%, deci lasă o anumită flexibilitate la nivelul ministerelor pentru calcularea acestor reduceri de arierate“, a declarat Dan Suciu.

Astfel, la elaborarea bugetelor de venituri şi cheltuieli pe anul 2016, companiile de stat vor avea în vedere reducerea plăţilor restante astfel încât la finele anului 2016 acestea să fie diminuate cu minimum 15% față de cele programate la 31 decembrie 2015. Prevederile memorandumului se aplică doar companiilor ce intră sub incidenţa OG 26/2013, respectiv a companiilor unde statul este acţionar unic sau majoritar.

Organele administrației publice centrale pot aproba reducerea sau eliminarea plăților restante la operatorii economici aflați în subordinea, în coordonarea sau în portofoliul acestora și în alte procente, astfel încât reducerea plăților restante cumulate pentru acești operatori să respecte procentul de 15%. Organele administrației publice centrale pot depăși limita plăților restante cumulate în cazuri temeinic justificate, cu aprobarea de către Guvern, prin memorandum.

Situația reală a companiilor de stat: 3,5 + 11,7 miliarde datorii

La finele anului 2014, valoarea totală a plăţilor restante înregistrate de întreprinderile de stat active se ridica la 3,5 miliarde de lei, la jumătate faţă de nivelul din 2013, reiese dintr-un raport publicat de Ministerul Finanţelor Publice (MFP). Circa 45,4% dintre acestea erau către bugetul general consolidat.

Evoluţia plăţilor restante ale companiilor de stat active

Sursă: Ministerul Finanţelor Publice (MFP)

Pe de altă parte, datoriile companiilor de stat inactive au crescut în ultimii ani, potrivit aceluiaşi raport. Astfel, companiile aflate în insolvenţă aveau la finele anului 2014 plăţi restante în valoare de 11,7 miliarde de lei, în creştere cu 17,9% faţă de anul precedent. În cazul acestora, cea mai mare parte erau către bugetele statului.

Evoluţia plăţilor restante ale companiilor de stat inactive

Sursă: Ministerul Finanţelor Publice (MFP)

Finanţele raportau plăţi restante totale în valoare de 15,2 miliarde de lei la finele lui 2014, pentru un număr de 299 de companii de stat active şi inactive.

Cele mai mari plăţi restante se înregistrau la companiile din subordinea Ministerului Transporturilor (1,4 miliarde de lei).

“Sunt 14 companii care au mari pierderi din care cinci sunt la Ministerul Transporturilor, cinci la Ministerul Economiei, trei la Ministerul Energie şi una la Ministerul Comunicaţiilor. Acestea sunt marile companii cu pierderi”, a precizat şi Dan Suciu.

Sursă: Ministerul Finanţelor Publice (MFP)

Consiliul Fiscal, care a luat în calcul un număr de 1.155 de companii de stat (printre care regii autonome, societăţi comerciale cu capital integral de stat, companii şi societăţi naţionale sau societăţi comerciale cu capital parţial de stat), estimează că lafinele anului 2014 valoarea totală a arieratelor se ridica la 24,3 miliarde de lei, echivalentul a 3,7% din PIB, în scădere cu doar 6,9% faţă de anul anterior. Companiile de stat înregistrau la acea dată arierate echivalente cu peste 50% din veniturile realizate.

Sursă: Raportul anual al Consiliului Fiscal pe 2014

Din calculele executivului reiese că măsurile prevăzute în memorandumul aprobat miercuri “ţin cont de posibilităţile momentului”.

“La finele anului 2014 aveam arierate de 3,4 miliarde de lei. Ţinta pentru 2015 trebuia să fie una redusă cu 45%, dar această ţintă nu a fost atinsă. Suntem undeva la un nivel estimat de peste 2 miliarde de lei – arierate 2015. Asta era ţinta pe care o urmăream. Vom vedea cum se închide anul şi vom face toate calculele ca să vedem de fapt la ce cifră exactă se aplică procentul de 15%, dar credem că e un procent mai rezonabil. Ţine cont de posibilităţile momentului şi de capacitatea întreprinderilor şi a ministerelor de a găsi o formulă corectă de a reduce arieratele, unul din obiectivele fundamentale pentru eficientizarea companiilor din subordinea statului“, a explicat Dan Suciu.

Adoptarea bugetelor

De asemenea, companiile de stat vor detalia în nota de fundamentare a bugetelor pe anul în curs măsurile concrete pentru reducerea plăţilor restante, astfel încât planurile de reducere a arieratelor să poată fi urmărite. 

“În termen de 15 zile de la aprobarea acestui memorandum, organele administrației publice centrale vor prezenta Ministerului Finanțelor Publice situația privind reducerea plăților restante detaliată pe operatori economici”, informează Guvernul.

Aprobarea bugetele companiilor de stat ar urma să fie totodată urgentată în acest an. Mai exact, Guvernul atrage atenţia asupra ordonanţei 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici ori majoritari sau dețin direct ori indirect o participație majoritară.

Acest act normativ a intrat în vigoare în septembrie 2013 şi prevede obligaţia companiilor de stat de a transmite bugetele organelor administraţiei publice centrale în subordinea, în coordonarea, sub autoritatea sau în portofoliul cărora se află în termen de 20 de zile de la intrarea în vigoare a legii anuale a bugetului de stat. Exceptate de la această regulă sunt companiile ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe o piață reglementată, care vor prezenta bugetul de venituri și cheltuieli în termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a legii anuale a bugetului de stat.

Regulile guvernanţei corporative

Guvernul va prezenta luna viitoare o listă de 10 companii la care urmează să fie recrutaţi manageri din mediul.

“În cel mai scurt timp vom veni cu o listă de companii care vor intra rapid în procesele de angajare a managementului pe baza ordonanței 109. Probabil într-o lună vom avea această listă definitivată. O primă listă. Cel puțin 10 vor fi“, a declarat Dan Suciu.

La ora actuală, doar 35 dintre cele 138 de întreprinderi publice care intră sub incidenţa regulilor guvernanţei corporative se supun regulilor.

Guvernul a aprobat miercuri un alt memorandum ce aduce o serie de amendamente la proiectul de lege privind aprobarea OUG 09/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, proiect aflat în dezbaterea Camere Deputaților, în calitate de cameră decizională. O parte dintre acestea au fost publicate pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice (MFP) încă de la începutul lunii octombrie 2015.

Modificările susținute de guvern vizează, în principal, următoarele aspecte:

• Introducerea scrisorii de așteptări ca instrument informal de lucru în cadrul procesului de selecție a administratorilor și directorilor, prin care autoritatea publică tutelară stabilește performanțele așteptate de la organele de administrare și conducere ale întreprinderii publice, pe o perioadă de cel puțin 4 ani;

• Introducerea declarației de intenție, document informal de lucru, întocmit pe baza elementelor din scrisoarea de așteptări și a informațiilor publice legate de activitatea întreprinderii publice, prin care candidații pentru postul de director, selectați și înscriși în lista scurtă, își prezintă viziunea/programul asupra dezvoltării întreprinderii publice. Declarația de intenție este parte componentă a evaluării finale a candidaților din lista scurtă pentru clasificare și numire;

• Unificarea planului de management cu planul de administrare și elaborarea unui singur plan de administrare de către directori împreună cu administratorii;

• Eliminarea reglementării privind posibilitatea de respingere a planului de administrare de către autoritatea publică tutelară și introducerea conceptului de negociere;

• Introducerea obligativității selecției administratorilor de către un expert independent în resurse umane, la regii autonome care au peste 500 de angajați;

• Indemnizația fixă pentru membrii neexecutivi va fi dublul sumei medii pe ultimele 12 luni a câștigului salarial mediu brut lunar pentru activitatea desfășurată conform obiectului principal de activitate, iar componenta variabilă a remunerației acestora va fi de maxim 12 câștiguri salariale medii lunare stabilite pentru membrii executivi;

• La stabilirea remunerației pentru administratori și directori vor fi avute în vedere obiectivele și indicatorii de performanță stabiliți conform scrisorii de așteptări;

• Redimensionarea regimului sancționator prin introducerea de sancțiuni pentru nerespectarea termenelor derulate a procedurii de selecție și pentru elaborarea planului de administrare, precum și introducerea de sancțiuni pentru autoritatea publică tutelară care tergiversează declanșarea procedurii;

• Consolidarea capacității Ministerului Finanțelor Publice de instituție de monitorizare a implementării OUG 109/2011 și a performanței managementului întreprinderilor publice, precum și funcția de reglementare în vederea aplicării unitare de către autoritățile publice tutelare, prin elaborarea de ghiduri și norme.

Proiectul de lege privind aprobarea OUG 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice a fost adoptat tacit de Senat în aprilie 2012, iar în prezent se află în dezbatere la Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare și a Comisiei juridice, de disciplină și imunități ale Camerei Deputaților, în calitate de cameră decizională, pentru elaborarea raportului comun suplimentar.

7 ianuarie, postare pe blog: Lichiditatea sistemului financiar a ajuns ca în 1992 sau în timpul boom-ului

Sursa: https://logec.ro/lichiditatea-sistemului-financiar-a-ajuns-ca-in-1992/

Că tot a fost astăzi ședință la BNR, unde să scadă rata rezervelor la depozitele în valută. Masa monetară sau cantitatea de bani din economie este formată din (1) numerarul aflat în posesia populației și a instituțiilor, (2) conturile curente deschise la bănci (din care putem face instantaneu plăți cu cardul) și (3) din depozitele la termen (pe care le putem retrage cu mare ușurință oricând). Suma primelor două elemente se numește M1 sau masa monetară în sens restrâns. Suma tuturor celor trei elemente se numește M2 sau masa monetară în sens larg.

Există o structură optimă a masei monetare? Întrebarea este dificilă și nu-mi propun să răspund la ea. Important este să ne gândim însă că dimensiunile relative ale diverselor componente ale masei monetare reflectă starea economiei și a sistemului financiar-monetar.

De exemplu, o economie primitivă, fără o structură complexă a producției și fără mari investiții de capital, sau una marcată de profunde incertitudini, nu va dezvolta un sistem financiar propice economisirii și acumulării de capital. Cu cât lumea se teme mai mult de ceea ce îi rezervă viitorul, cu atât va prefera să fie mai lichidă, adică să țină bani la saltea – deci ponderea cash-ului va fi mare. Alt exemplu: cu cât preferința societății pentru economisire este mai importantă, cu atât ponderea economiilor bănești (depozite la termen) în masa monetară va fi mai mare.

Graficul de mai jos arată cât de importantă a devenit masa monetară M1 în M2, adică dimensiunea preferinței sociale pentru lichiditate. Datele pe 2015 se opresc la luna noiembrie, când raportul M1/M2 a depășit 50%, dar acesta probabil a continut să urce în decembrie, ceea ce reflectă o stare de fapt similară celei care exista în anul 1992.

Să ne amintim ce era în 1992: hiperinflație, după ce fusese păcălită cu tiparnița de bani lumea fugea de bănci, economia se dolariza, economisirile populației se împuținaseră. Situația a fost rectificată greu (așa numita macro-stabilizare). Despre ce a fost în timpul boom-ului nu cred ca este cazul să mai povestesc, se știe: era prost cine economisea, era “dăștept” cine făcea credit cu buletinul sau descoperit de cont și spărgea banii.

Astăzi situația este similară. Într-un articol din 2014 am spus că acestă evoluție (creșterea importanței numerarului și a conturilor curente) se datorează scăderii artificiale a dobânzilor,adică politicii greșite a autorităților monetare, politică ce a provocat boom-ul și care s-a regăsit, evident, și la începutul anilor 90. În acel articol afirmam că nu ascensiunea economiei subterane a provocat în primul rând creșterea lichidității, ci politica monetară. Astăzi, după un an în care economia subterană probabil a regresat (nimeni nu poate nega efectele campaniei ANAF împotriva evaziunii), vedem că numerarul și conturile curente au continuat să-și crească dimensiunea, ceea ce îmi validează încă o dată ideea expusă atunci.

Nu am timp acum să comentez mai pe îndelete politica monetară, dar vreau să spun foarte clar un lucru: dacă în România nu se încurajează economisirea, atunci nu vom avea nici investiții, nici capital românesc, nici stabilitatea financiar-monetară – fiindcă ce stabilitate e aia când băncile își finanțează creditele acordate pe 30 de ani din banii depuși în conturi curente de populație?)

7 ianuarie, postare pe blog: Rocada salariilor mici

Sursa: https://logec.ro/asa-ii-ajuta-salariul-minim-pe-saraci/

Între 2012 și 2014 guvernul Ponta a crescut salariul minim de la 700 la 900 de lei, adică cu 28%. În același interval salariul mediu în România a crescut cu 11%. Dar, dovadă că creșterea salariului minim nu se transmite mai departe în structura salariilor, ponderea celor care au câștigat sub 1000 de lei brut a rămas constantă, de aproximativ 30% din angajați. Cursul de schimb mediu a rămas perfect stabil în această perioadă, iar prețurile de consum cu crescut cu circa 5% – deci tot ce se poate spune este că aproape o treime din salariații României nu au văzut nici o îmbunătățire reală în nivelul lor de viață.

De ce? Fiindcă poate să decreteze guvernul orice fel de salariu minim, antreprenorii vor plătit tot atât cât pot.

Ce s-a întâmplat de fapt cu salariile în ultimii ani? Ponderea celor cu salarii mari s-a dublat, în vreme ce un număr consistent de români continuă să câștige foarte puțini bani (oficial, cel puțin). Situația detaliată a fost prezentată ieri de Dan Popa:

Așa se observă o rocadă a salariilor mici: dacă ponderea celor plătiți cu salariul minim a crescut semnificativ, la fel de semnificativ a scăzut ponderea celor care sunt plătiți cu salarii situate între nivelul salariului minim și 1000 de lei. Dar de ce? Oare au migrat ei către salarii superioare? Nu! Datele arată că în tranșele superioare de salarii (1001-1500 lei, respectiv 1500-2000 lei) situația a rămas neschimbată; nu a crescut numărul românilor care câștigă ceva mai mult. A crescut în schimb numărul românilor care câștigă semnificativ mai mult decât salariul minim și al celor remunerați foarte bine – și acest lucru s-a întâmplat din considerente care nu au nici o legătură cu salariul minim. Deci ce s-a întâmplat cu românii care câștigau ușor peste salariul minim, dar sub 1000 de lei? În bună măsură ei și-au păstrat salariile! Unii au ajuns sub incidența salariului minim, alții au rămas să câștige sub 1000 de lei; iar alții au ajuns șomeri – convingeți-vă singuri: rata șomajului tinerilor (angajați preponderent pe salarii foarte mici) a crescut, de la 18,6% în anul 2008 la 24% în anul 2014.

Concluzia? Creșterea salariului minim nu a făcut decât să pună presiune pe cel mai sărac segment al pieței muncii.

7 ianuarie, romanialibera.ro: Cât de sănătoasă este creşterea economiei româneşti

Mai multe instituţii financiare internaţionale şi-au îmbunătăţit prognoza privind creşterea PIB-ului ţării noastre. Optimismul acestora se bazează pe stimularea consumului. Partea goală a paharului este că odată cu majorarea cererii cresc şi importurile, dezechilibrând balanţa comercială.

Banca Mondială (BM) a îmbunătăţit prognoza de creştere a economiei României pentru anul acesta la 3,9%, iar pentru anul următor la 4,1%, şi s-a aliniat astfel estimărilor anunţate de alte instituţii internaţionale, precum Comisia Europeană (CE) şi Fondul Monetar Internaţional (FMI). Conform raportului bianual World Economic Prospects al BM, ţara noastră va avea un avans economic de 4% în 2018. Prognozele anterioare ale Băncii Mondiale, prezentate în iunie anul trecut, indicau un avans economic de 3% pentru anul 2015, de 3,2% pentru 2016 şi de 3,5% pentru 2017. De asemenea, Comisia Europeană şi FMI şi-au îmbunătăţit estimările anterioare. Astfel, CE a estimat, în luna noiembrie, creşterea economică a României la 3,5% pentru anul 2015 şi la 4,1% pentru 2016, în timp ce în 2017 ritmul ar trebui să se situeze la 3,6%. În schimb, Guvernul mizează în acest an pe o creştere a PIB-ului de 4%.

Pe ce anume se bazează optimismul Băncii Mondiale şi a celorlalte instituţii? Dă semne economia românească că a depăşit momentele dificile şi a început să-şi tureze motoarele? „În esenţă e vorba despre stimularea consumului. Toate reducerile de taxe, creşterile salariale care vor avea un impact substanţial asupra consumului şi de aici şi prog-noza de creştere economică“, a declarat, pentru „România liberă“, Radu Crăciun, economistul-şef al BCR.

Însă, pe de altă parte, stimularea consumului a dezechilibrat balanţa comercială, România importând mai mult decât a exportat. Iar Comisia Naţională de Prognoză arată că şi în acest an, dar şi în 2017 ritmul de creştere al importurilor va fi mai mare decât al exporturilor. În relaţia cu principalul nostru partener comercial, Uniunea Europeană, deficitul (diferenţa dintre export şi import) s-a majorat cu aproape 15% în primele nouă luni din 2015, comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent, la aproape 5,6 miliarde euro, potrivit ultimelor date ale Ministerului Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri (MECRMA). „Asta este jumătatea goală a paharului. Sigur sunt nişte elemente de risc legate de politica deficitelor mari. Deja aveam semnale încă din 2015 că deficitul extern este în creştere. Probabil că tendinţa va continua. Rămâne să monitorizăm şi inflaţia, care va rămâne negativă o perioadă de timp, dar trebuie văzut dacă nu ne mişcăm în teritoriul pozitiv mai repede decât ar trebui. Sunt elemente care trebuie monitorizate şi sesizate eventuale semne ale unei supraîncălziri economice. Iar parametrii de semnal sunt de obicei inflaţia şi deficitul extern“, susţine Crăciun.

Președintele Consiliului Fiscal, Ionuț Dumitru, spune că „Atunci când consumul crește mai mult decât oferta internă, nu pot apărea decât două efecte: presiuni inflaționiste, pe care deocamdată nu le vedem fiindcă avem reduceri de taxe care le maschează, și, al doilea efect, deteriorarea balanței comerciale. Când oferta internă nu face față, cresc importurile“. Iar, Cristian Pârvan, secretarul general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România este de părere că jumătate din schimburile comerciale se echilibrează prin așa-numita prelucrare activă, adică prin lohn. De aceea, Pârvan susţine că atât timp cât nu avem produsele noastre balanța comercială nu se poate echilibra.

Şi analistul economic, Florin Cîţu avertizează asupra riscurilor. Acesta scrie pe pagina sa de Facebook: „Până acum o lună problema României în cazul unei încetiniri a economiei mondiale (crize?) era datoria publică. După aprobarea bugetului pentru 2016 avem două probleme/puncte slabe: datoria publică şi deficitul bugetar. Consumul intern ne poate proteja cât de cât, dar şi aici a apărut o problemă – în ultimele luni se bazează din ce în ce mai mult pe credit. E greu să vezi în acest context investiţii din exterior fără reduceri de taxe sau chiar subvenţii. Investiţiile din interior cred că mai aşteaptă“.

8 ianuarie, postare pe blog, Andreea Paul: 10 realizări. 10 promisiuni onorate

Sursa: http://www.andreeapaul.ro/10-realizari-10-promisiuni-onorate/

E vineri, se închide prima săptămână de lucru a anului 2016 în care am plantat semințe și idei noi, în care am cunoscut oameni noi și frumoși, în care închidem proiecte vechi, le continuăm pe cele importante și începem altele noi. E vremea bilanțului unui an întreg și al planurilor noi.

Economia nu reprezintă doar cifre, iar politica nu înseamnă doar vorbe. Economia poate fi povestită și politica numărată prin fapte.

Politica mea, după încă un an de muncă în calitate de deputat de Țara Oașului și membră a Comisiei de buget, finanțe și bănci poate fi numărată prin fapte și 10 rezultate concrete astfel:

1. Reducerea TVA-ului la 19% din 2017, în urma amendamentului pe care l-am depus la Codul Fiscal;
2. Reducerea TVA-ului la cărți, manuale și accesul la evenimente culturale și sportive la 5% din 2016, tot în urma amendamentului pe care l-am depus la Codul Fiscal;
3. Finanțarea variantei de ocolire a municipiului Satu Mare cu 20 de milioane de lei din bugetul pentru anul 2016, în urma amendamentului pe care l-am depus la bugetul țării alături de încă doi parlamentari sătmăreni;
4. Suplimentarea cu 1,7 milioane lei a programului dedicat tinerilor debutanți în afaceri, printr-un amendament pe care l-am depus și care a fost acceptat la bugetul țării pentru anul 2016;
5. Adoptarea Legii 95 din 2015 pe care am inițiat-o alături de colegii mei și prin care elevii au dreptul să fie reprezentați în consiliile de administrație ale unităților de învățământ, având și drept de vot;
6. Adoptarea Legii 199 din 2015 pentru înfiinţarea Muzeului Naţional de Artă „Constantin Brâncuşi” pe care am inițiat-o alături de colegii mei;
7. Modernizarea laboratorului de analize medicale al spitalului orăşenesc din Negreşti Oaş în anul 2015 prin alocarea din bugetul țării și suplimentarea bugetului local cu 500.000 de lei prin amendamentul pe care l-am depus în decembrie 2014 și care a fost votat la bugetul țării pentru anul 2015;
8. Dotarea cu laptopuri a laboratorului IT al Liceului Ioniţă G. Andron din Negrești Oaș, cu calculatoare pentru două şcoli din Călinești Oaş și pentru o altă școală în Satu Mare;
9. Promovarea Grupului de Acțiune Locală a Țării Oașului într-un capitol de carte dedicat managementului agriculturii, publicată în SUA anul acesta, la o editură de prima ligă internaţională;
10. Recuperarea până în anul 2015 a 10 milioane de euro la bugetul țării în urma deconspirării în teza mea de doctorat a unuia dintre cele mai mari carteluri de pe piața românească, cartelul de pe piața insulinei.

Mersul economiei românești poate fi povestit altfel.

În anul 2015, au fost dați în folosință mai puțin de un sfert din kilometri de autostradă prevăzuți, deși cu creșterea economică înregistrată în anul 2015 am putea construi autostrăzi  punând Logan lângă Logan. Produsul Intern Brut a crescut nominal cu aproape 38 de miliarde de lei în anul 2015 (8,3 miliarde euro), față de 2014 (la prețuri curente), echivalentul unei serii de circa 1,2 milioane de mașini Dacia Logan. Mai bine spus cu peste 5300 de km de Dacia Logan-uri ca să vizualizăm mai ușor creșterea economică.

În paralel cu economia oficială, avem o economie subterană în România estimată la 44 de miliarde de euro, generată prin fraude economice și evaziune fiscală. Practic, echivalentul a încă unui buget public oficial, cu care am putea construi spitale, școli sau autostrăzi.

8 ianuarie, hotnews.ro: Lichidarea Astra Asigurari: KPMG cauta sa vanda afacerile Astra si a transmis date catre peste 100 potentiali cumparatori/Aproape 250 de potentiali creditori solicita despagubiri mai mari de 100.000 de euro

KPMG Restructuring, lichidatorul judiciar provizoriu de la Astra Asigurari, a efectuat o analiza preliminara a portofoliilor asiguratorului si a transmis acest document catre peste 100 potentiali cumparatori (societati de asigurare si reasigurare, fonduri de investitii), consultanti de investitii si brokeri de asigurare si reasigurare – din Romania si internationali, au precizat vineri pentru HotNews.ro oficialii KPMG. Lichidatorul mai spune ca a identificat si notificat aproximativ 3.600 de potentiali creditori, iar aproximativ 250 dintre acestia solicita despagubiri peste plafonul de 450.000 de lei, garantat de Fondul de Garantare a Asiguratilor.

Tribunalul Bucuresti a hotarat in data de 3 decembrie 2015 deschiderea procedurii falimentului impotriva Astra Asigurari, companie controlata anterior de omul de afaceri Dan Adamescu.

Decizia nu este definitiva, dar este executorie pentru Astra Asigurari, unde instanta a numit ca lichidator judiciar provizoriu pe KPMG Restructuring SPRL, care poate acum sa vanda activele si portofoliile asiguratorului catre investitori interesati.

• Pentru detalii citeste si: UPDATE Astra Asigurari intra in faliment/Administratorii si actionarii isi pierd drepturile, iar lichidator judiciar provizoriu a fost numit KPMG Restructuring SPRL

De cealalta parte, Fondul de Garantare al Asiguratilor (FGA) este conditionat in efectuarea platilor de stabilirea unei decizii definitive in instanta in ceea ce priveste falimentul Astra, lucru care inca nu s-a intamplat.

In plus, spre deosebire de lichidatorul judiciar, FGA nu poate face plati decat in limita a 450.000 de lei (100.000 d euro) pe creditor. Atentie, un creditor poate avea mai multe dosare de dauna, dar nu poate primi de la FGA decat maxim 100.000 de euro.

• Termenul limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii Astra Asigurari este 18 ianuarie 2016

Revenind la lichidatorul judiciar provizoriu, este foarte important de mentionat ca pentru a-si recupera banii, toti potentialii creditori ai Astra Asigurari trebuie sa se inscrie la masa credala prin depunerea unei cereri de admitere a creantei. Termenul limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii Astra Asigurari este 18 ianuarie 2016.

Datele furnizate la solicitarea HotNews.ro arata ca: “pana in data de 6 ianuarie 2016, au fost inregistrate la Tribunalul Bucuresti un numar de 40 de cereri de admitere a creantelor. In baza evidentelor Societatii am identificat un numar de aproximativ 3.600 de potentiali creditori ce au fost notificati in vederea depunerii cererii de admitere a creantelor pana la data limuta de 18 ianuarie 2016, data stabilita de Tribunalul Bucuresti prin sentinta de deschidere a procedurii falimentului.

• Detalii privind procedura de lichidare au fost publicate de catre FGA aici.

HotNews.ro a solicitat KPMG Restructuring sa precizeze ce a gasit la Astra Asigurari si ce masuri a luat sau intentioneaza sa ia in urmatoarea perioada si va prezentam in continuare integral raspunsurile primite:

“La data deschiderii procedurii de faliment, Astra SA avea aproximativ 900 de angajati, parte din acestia fiind in perioada de preaviz. La aceasta data, Lichidatorul judiciar efectueaza o analiza de alocare a personalului pe operatiunile specifice lichidarii (inventarierea, analizarea documentatiei de proprietate pentru activele ce urmeaza a fi scoase la vanzare, gestionarea dosarelor aflate pe rolul instantelor), recuperarea primelor de asigurare restante, aferente contractelor de asigurare si a personalului ce urmeaza a fi alocat portofoliilor de asigurare.

Cele mai importante tipuri de asigurari pe care Astra SA le detine in portofoliul sau activ sunt politele RCA, CASCO si asigurarile de locuinte.Aceste trei clase de asigurari reprezentau aproximativ 90% din totalul politelor in vigoare la data deschiderii procedurii de faliment.

Pe termen scurt activitatea Lichidatorului a fost si este concentrata in doua zone principale:

• Aspecte procedurale, ce tin de securizarea partimoniului, actiuni de comunicare, asigurarea continuitatii activitatilor critice pe parcursul lichidarii precum si alte actiuni urgente din punct de vedere procedural.

In acest sens, principalele masuri avute in vedere in perioada scursa de la data deschiderii procedurii a vizat securizarea bazelor de date, pregatirea si verificarea bazei de date pentru notificarea creditorilor, alocarea personalului pe operatiunile specifice lichidarii (inventarierea, analizarea documentatiei de proprietate pentru activele ce urmeaza a fi scoase la vanzare, gestionarea dosarelor aflate pe rolul instantelor), recuperarea primelor de asigurare restante aferente contractelor de asigurare.

• Analiza portofoliilor de asigurare si, pe baza acesteia, intocmirea strategiei de vanzare, ca transfer de business (impreuna cu personalul, sistemele, procedurile si procesele aferente) sau de portofolii, sau o combinatie a celor doua variante. Odata ce aceasta strategie este definita si informatiile minime necesare oricarui potential investitor sunt disponibile, lichidatorul va comunica creditorilor strategia, urmand ca in cel mai scurt timp procedural posibil, aceasta sa fie supusa aprobarii acestora si in caz favorabil sa se treaca la ofertarea oportunitatii catre potentialii cumparatori ce urmeaza a fi selectati impreuna cu Autoritatea de Supraveghere Financiara.

Pana in prezent a fost efectuata si o analiza preliminara a portofoliilor in vigoare si a fost pregatit si transmis potentialilor cumparatori identificati un document de descriere sumarizatoare a situatiei actuale a Societatii si a oportunitatii de investitie. Documentul a fost transmis deja catre un numar de peste 100 potentiali cumparatori (societati de asigurare si reasigurare, fonduri de investitii), consultanti de investitii si brokeri de asigurare si reasigurare – din Romania si internationali si procesul de informare este inca in derulare, in regim de confidentialitate conform prevederilor legale, urmand ca demersurile sa fie continuate in functie de disponibilitate acestora.

Procedura va continua prin formularea Raportului cu privire la propunerea de vanzare prin negociere privind tranzactia de cumparare de active si asumarea de pasive si estimarea valorii de lichidare, raport ce va fi supus aprobarii Adunarii Creditorilor, Autoritatii de Supraveghere Financiara si judecatorului sindic.

Pana la data de 6 ianuarie 2016 au fost inregistrate la Tribunalul Bucurestiun numar de 40 de cereri de admitere a creantelor. In baza evidentelor Societatii am identificat un numar de aproximativ 3.600 de potentiali creditori ce au fost notificati in vederea depunerii cererii de admitere a creantelor pana la data limita de 18 ianuarie 2016, data stabilita de Tribunalul Bucuresti prin sentinta de deschidere a procedurii falimentului.

Mentionam ca Lichidatorul a notificat in vederea inscrierii la masa credala toti creditorii identificati in baza evidentelor Societatii, care se incadreaza peste plafonul garantat de Fondul de Garantare a Asiguratilor de 450.000 lei, urmand ca cei care se incadreaza sub acest plafon sa urmeze procedura comunicata de catre Fondul de Garantare(http://www.fgaromania.ro/noutati-si-comunicate/comunicate/informatii-astra-s.a) si prevazuta de legislatie.

Deschiderea procedurii de faliment potrivit Hotararii din data de 03.12.2015,  nu modifica activitatea Fondului de Garantare de primire si procesare a Cererilor de plata  ori a Cererilor de deschidere a dosarelor de dauna, din partea pagubitilor Astra Asigurari.

Creditorii de asigurari care se incadreaza sub plafonul de 450.000 leitrebuie sa urmeze indrumarile si instructiunile furnizate Fondul de Garantare pe site-ul acestuia http://www.fgaromania.ro/noutati-si-comunicate/comunicate/formulare-conform-norma-nr.-162015-privind-fondul-de-garantare-a-asiguratilor.

Potrivit legii, art. 266 alin. 2 din Legea nr. 85/2014, Fondul de Garantare este in drept sa efectueze plati din disponibilitatile sale catre creditorii de asigurari doar dupa ramanerea definitiva a hotararii de deschidere a procedurii falimentului. Pana la aceasta data nu s-a efectuat publicarea in Buletinul Procedurilor de Insolventa a sentintei civile prin care s-a dispus deschiderea procedurii de faliment, fiind inregistrate doua apeluri, potrivit site-ului Tribunalului Bucuresti”.

Oficialii KPMG au mai precizat ca “potrivit dispozitiilor legii 85/2014, termenul pentru formularea apelului este de 7 zile de la data publicarii in Buletinul Procedurilor de Insolventa a sentintei de deschidere a procedurii de insolventa. Potrivit ultimelor verificari aceasta sentinta nu a fost publicata sau comunicata partilor din dosar. Insa, potrivit codului de procedura civila, oricare parte din dosarul judecat poate sa declare apel, dar nu va putea fi motivat pana la comunicarea sentintei civile ce formeaza calea de atac. Prin urmare, dosarul de fond nu va putea fi inaintat instantei superioare, Curtea de Apel Bucuresti, pentru judecarea apelului, pana la data comunicarii sentintei de deschidere a falimentului si publicarea acesteia in Buletinul Procedurilor de Insolventa”.

10 ianuarie, jurnalul.ro: România, noul “tigru” al dezvoltării în Europa în următorii ani?

Țara noastră se află în vârful plutonului de țări cu imens potențial de creștere economică. De asemenea, România e premiantă la nivelul aplicării reformelor. Cel puțin așa arată un studiu european publicat pe 10 iunie anul trecut la Bruxelles de “Wilfried Martens Centre for European Studies”. Ieșeanul Lucian Merișca (Master Studii Europene) mi-a atras atenția asupra acestui fapt și asupra documentului cu pricina. Cu ajutorul său am extras pentru dv părțile și concluziile importante dintr-un document oficial.

“Părea un vis imposibil acum câțiva ani: din codașa plutonului de alergători ai economiei europene, România a ajuns în top. Să fie acesta doar un sprint, ori un maraton, în care alergătorul, desigur, speră să își conserve forțele vitale până la finish?…”, se întreabă Merișca. În cadrul unui briefing, Centrul European de studii menționat mai sus a prezentat concluziile.

“România și Irlanda – noii tigri ai dezvoltării economice, de la periferiile Europei Unite”, ar fi în mod sintetizat ideea principală a discuției. Titlul original al briefingului este: “The EU’s Reform Cycle IN FOCUS: România and EU Growth Dynamics”, iar autorul este Eoin Drea, un cercetător în cadrul organizației multinaționale “The Wilfried Martens Centre for European Studies”.

De asemenea, “IN FOCUS” – noua serie de comentarii, în care “Centrul Martens”, privește cu atentie subiecte politice actuale, disecă dovezile disponibile și confruntă opiniile existente. “Liderii actuali ai reformei în U.E.: România și Irlanda” – notează Eoin Drea, analist economic irlandez ce activează la Centrul de Studii din Bruxelles. Merișca subliniază concluziile: “Revenirea UE, din punct de vedere economic, s-a dovedit inegală în ultimii ani, și a evidențiat o schimbare fundamentală în dinamica dezvoltării comunitare.

Analiza recent realizată de “The Wilfried Martens Centre for European Studies”, susține că în timp ce “Vechea Europă” luptă din greu să își reia creșterea economică, unele state central-europene din ceea ce se cheamă “Noua Europă” – printre care, de menționat, România – par să fie gata să preia ștafeta creșterii, în următoarea decadă.

Această schimbare neașteptată, care se adaugă îmbunătățirii semnificative a perspectivelor de creștere pe termen mediu, a țărilor care au respectat programul anti-criză (Irlanda, Grecia, Cipru, Spania și Portugalia), ilustrează poziționarea mai multor state periferice ale Uniunii Europene, în calitate de lideri de reformă. Acest nou pol, sau mai degrabă front de dezvoltare, ar putea acționa ca un catalizator pe termen lung pentru creșterea economică la nivelul întregii Uniuni Europene”.

Țările occidentale, care au constituit, în urmă cu decenii, nucleul Comunității Europene, par să fi supraviețuit crizei financiare, însă au acum o moștenire economică plină de datorii și perspective mai lente de creștere, pe termen mediu. Locomotiva tradițională a Europei, Germania, pentru a-și menține avantajul competitivității economice, va trebui să își reformeze piața muncii, în special în privința pensionării, ținând cont de rapida îmbătrânire a populației.

România, o țară care va acționa ca un motor economic regional în viitor

Așa cum subliniază Eoin Drea, există un alt grup de state membre, care au potențialul – și multe dintre caracteristicile economice de bază – necesare, pentru a acționa ca un motor de creștere economică în UE pe termen mediu și lung. Acestea sunt concentrate în “Noua Europă”, fiind vorba de statele membre care au aderat la UE în perioada de după 2004.

Dintre acestea, România – este un exemplu interesant de țară care ar putea acționa ca un motor economic regional în viitor – scrie analistul economic Eoin Drea. România diferă de celelalte state membre noi, dat fiind faptul că impactul Crizei economice din 2008, a scos la iveală mai rapid dezechilibrele fundamentale existente în economie și a impus măsuri dure și rapide.

Necesitatea de a solicita asistența financiară externă în anul 2009 și de a menține, preventiv, linii de credit până în 2014, au dus la o restructurare fundamentală a economiei țării. Ajustări fiscale semnificative și concrete au fost întreprinse de către decidenții români, fiind în curs de desfășurare. Elev sârguincios, obișnuit din perioada de dinainte de 1990 cu “strângerea curelei”, România se află, în acest context, în fruntea valului reformei economice, teoretizată la Bruxelles.

Economia românească este bine plasată astfel încât să crească puternic, pe termen mediu, notează analistul irlandez. Comisia Europeană estimează o creștere anuală a PIB între 2,6% si 3,5%, pănă în 2015. Pe de altă parte, nivelul datoriei României este foarte mic, în comparație cu media U.E. (mai puțin de jumătate din nivelul îndatorării Germaniei).

Astfel, până nu de mult codașă, România este bine plasată pentru a primi programe de investiții de mare amploare pe termen lung. Pe piața forței de muncă din România, șomajul este stabilizat, iar situația din Ucraina vecină, o pune într-o lumină favorabilă.

Nu trebuie subestimate, însă, provocările cu care se confruntă dezvoltarea în continuare a economiei românești, spre exemplu, nivelul ridicat de emigrare al forței de muncă înalt calificate, problemele administrației publice, o abordare încă inconsecventa în ceea ce priveste încurajarea investițiilor private și a inovării. Cu toate acestea, multe dintre elementele fundamentale ale economiei românești, poziționează țara ca un “lider de reformă”, dând șansa unei creșteri economice semnificative în viitor.

Chiar dacă nu toți sunt dispuși să recunoască, este clar că liderii reformei post-criză (asa cum ar fi România și Irlanda), au mai multă experiență și aplicare în continuare a reformelor economice necesare, decât “vechile” state membre, nemulțumite de austeritate, și care s-au obișnuit să conducă, în mod tradițional, creșterea economică pe bătrănul continent, în deceniile anterioare”…. scrie analistul economic Eoin Drea, cercetător la “Wilfried Martens Centre for European Studies”, Bruxelles.

Portretul academic al autorului studiului despre România

Eoin Drea s-a alăturat Centrului de Studii sus-menționat în ianuarie 2014. El este economist și istoric al economiei cu expertiză de cercetare în domeniile financiar privitor la – Uniunea Monetară Europeană, băncile centrale, economia politica integrării europene și dezvoltarea structurilor bancare în secolul al XX-lea. El deține un doctorat în Istorie Economică de la University College Cork, Irlanda cu privire la dezvoltarea sistemului bancar anglo-irlandez. Înainte de primirea titlului de doctor, Eoin a activat timp de șase ani ca economist în sectorul privat.

De asemenea, a fost internul profesorul Lars Jonung în Unitatea de Cercetări Economice din cadrul Direcției Generale pentru Afaceri Economice și Financiare (DG ECFIN) din cadrul Comisiei Europene de la Bruxelles. În ce privește lucrările sale academice Eoin a acoperit domenii ca economie, istorie și politică.

În 2009-2010 a fost co-autor (împreună cu profesorul Jonung) la două lucrări majore cu privire la politica economică a SUA și aplicarea euro în Uniunea Europeană. În această din urmă problemă este citat de economiștii ce se ocupă de viitorul euro în Europa.

Informații pe larg privitoare despre acest subiect și care au stat la baza alcătuirea analizei găsiți aici:http://martenscentre.eu/publications/eus-reform-cycle-focus-romania-and-eu-growth-dynamics

10 ianuarie, cursdeguvernare.ro: Efecte perverse ale creșterii prea rapide a veniturilor nominale

Creșterea rapidă a veniturilor populației poate avea efecte negative care să depășească în amplitudine majorarea de moment a sumei primite drept salariu sau pensie. Cu atât mai mult cu cât, cel puțin la nivelul declarațiile oficiale, autoritățile nu au epuizat creșterile de venituri acordate în anul electoral.

Banca centrală a avertizat deja în privința eventualității transmiterii unor alte creșteri ale veniturilor pe parcursul acestui an electoral către majorarea dobânzilor, creșterea prețurilor și devalorizarea leului în raport cu euro.

Ceea ce trebuie reținut în context, dincolo de prudența în politica de indexări și păstrarea corelației cu productivitatea muncii, este diferența dintre fluxul de bani care vine lunar într-o familie și stocul de bani sau averea acestei familii.

Iar asta deoarece, lucru mai puțin știut, România figura în 2014 la un indicator important chiar pe ultimul loc în UE, și anume la valoarea medie a activelor financiare pe cap de locuitor.

Concret, noi aveam doar 4.227 euro avere personală față de 6.455 euro în cazul bulgarilor ( care îi devansau la acest indicator chiar și pe polonezi și slovaci, deoarece aveau un grad mai redus de îndatorare pentru bunurile deținute).

Mai mult, România şi Slovacia erau sigurele state din regiune încadrate la LWC – low wealth countries, state cu averi scăzute. Bulgaria, Ungaria, Cehia şi Polonia sunt o clasă mai sus, la MWC – state cu averi medii – vezi articolul ”Global Wealth 2015: ”Averea” populației din România și caracteristicile ei” de Alexandra Pele apărut în 2 octombrie 2015 pe cursdeguvernare.ro.

Dincolo de nivelul de trai de moment, mai contează și capacitatea de a gestiona în timp o avere personală, atâta cât este ea, știind că va veni în mod inevitabil scadența trecerii la moneda unică europeană (și abia atunci vom vedea adevărul în privința creșterilor de venituri).

Realitatea cruntă este că, deși încasăm lunar mai mulți bani exprimat în euro ( noi cu un curs flotant, față de un curs fix în raport cu euro la sud de Dunăre), mai avem de nevoie de o majorare de peste 50% a averii personale pentru a-i prinde din urmă pe bulgari. Ce am luat pe împrumut nerambursat încă doar ne creează iluzia bogăției iar riscul de majorare a costurilor lunare achitate pentru această bogăție se păstrează.

Or, degeaba se încasează pe moment și în termeni nominali (ca expresie în cifre) mai mulți bani dacă se va ajunge ca puterea de cumpărare să se deterioreze prin inflație mărită și, mai important, averea exprimată în euro să scadă.

Inclusiv valoarea caselor și terenurilor deținute, inclusiv valoarea pensiilor private obligatorii administrate privat sau a celor facultative ( care se vor încasa în euro și nu în leii investiți din care provin). Ca să nu mai vorbim despre creșterea ratelor la creditele luate în valută.

De remarcat în context faptul că o asemenea evoluție avantajează pe cei care nu dețin mare lucru, penalizând pe cei care au acumulat cât de cât ceva din munca depusă. Ceea ce va descuraja economisirea, fără de care nu se pot finanța cei care nu au încă resurse financiare pentru o casă sau pentru a deschide o afacere. Cu consecințe mai greu de calculat dar ușor de intuit în privința viitoarei creșteri economice.

Totodată, majorarea nesustenabilă și împovărătoare pentru bugetul public a veniturilor acordate către bugetari și pensionari riscă să și producă și o diminuare a valorii activelor pe care statul încă le mai deține și pe care le-ar mai putea valorifica.

În plus, pentru rambursarea obligațiilor asumate în contul împrumuturilor luate de stat în valută, ar fi necesară majorarea impozitelor, pentru a strânge mai mulți lei în contrapartida acelorași sume contractate în euro sau dolari.

Desigur, există spațiu pentru majorarea veniturilor aferente muncii tocmai din aceea că ne situăm, de parte pe ultimul loc în UE la ponderea acestora în PIB, cu circa 31%, față de un reper de 40% pentru țările din regiune și 50% în Occident. Dar pentru asta va trebui să mai vrea și angajatorul ( privat și străin) să cedeze din cele 69%.

Deocamdată, potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, putem doar să ne uităm la corelația teoretică ( dar implacabilă pentru tendința de refacere a echilibrelor macroeconomice ) între productivitatea muncii industriale ( care dă tonul în economie și este, tehnic, credibilă) și evoluția salariului real.

O anumită ajustare putea fi și trebuia făcută.

Problema este cât de mare și până unde se poate merge cu creșterea veniturilor (să nu uităm de creșterea pensiilor cu 5% la o inflație situată destul de clar în teritoriul negativ la începutul anului 2016) fără a se declanșa mecanismele de reglare prin dobândă, inflație și curs de schimb.

Cu datele disponibile contrastante ( -0,1% productivitatea muncii și +8,2 tot pe medie la 10 luni dar +11,5% majorare salarială deja bătută în cuie pe termen lung) disponibile la votarea bugetului v-ați fi încumetat să majorați veniturile cu conștiința împăcată ? Dar să mai vă gândiți la acordarea din bani publici a altor beneficii pe parcursul anului 2016 ?