Conform OMF 3055/2009 cu modificarile ulterioare, imobilizarile corporale reprezinta active care:

• sunt detinute de o entitate pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative; si
• sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.

Prin urmare, nu se mentioneaza un plafon valoric peste care o achizitie se incadreaza in categoria imobilizarilor corporale.

Datorita faptului ca inca in Romania nu se face o delimitare intre fiscalitate si contabilitate, incadrarea in categoria imobilizarilor se face atunci cand valoarea de achizitie depaseste 2.500 de lei.

Solutia pentru aceasta problema este mentinerea a doua registre de mijloace fixe: unul pentru a se calcula amortizarea fiscala (conform regulilor si duratelor de amortizare mentionate in codul catalog pentru mijloace fixe) si o amortizare contabila, care sa reflecte exact natura achizitiei, indiferent de valoarea acesteia.

Daca respectam principiile acestui ordin, ceea ce noi incadram la obiecte de inventar si recunoastem pe cheltuiala in momentul achizitiei, ar putea foarte bine sa fie incadrat ca imobilizare si amortizat pe durata de viata utila.
Multe dintre achizitiile pe care le incadram la obiecte de inventar pot fi active care sunt detinute pentru a fi utilizate in productia de bunuri si pot fi utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.

O alta problema care are un impact important asupra situatiilor financiare este modul cum privim functionarea unui grup de active achizitionate impreuna. De exemplu se achizitioneaza mobilier pentru dotarea unei cladiri de birouri (mese de sedinta, dulapuri, scaune). Factura in ansamblul sau are o valoare de 400.000 euro, dar luate individual, elementele facturate nu depasesc 2.500 lei.

Cum procedam?

Le tratam ca imobilizari si cream unul sau mai multe mijloace fixe globale bazandu-ne pe principiul ca sunt parte dintr-un ansamblu, functioneaza impreuna, si aduc beneficii numai in ansamblul constituit? Dar obiectele de mobilier au in general o mobilitate mare, adesea se distrug si trebuie casate si atunci intervine de fiecare data problema calcularii procentului reprezentat de acel activ in total grup si amortizarea aferenta, pentru a putea fi scos din gestiune.
Sau le putem considera obiecte de inventar , le trecem pe cheltuiala in luna achizitiei, bazandu-ne pe faptul ca fiecare componenta este un bun de sine statator care poate functiona separat de grup.

Din punct de vedere contabil, aceste achizitii ar trebui tratate ca imobilizari – mobilierul in general are o durata de viata mai mare de un an.

Din punct de vedere fiscal, aceste achizitii care au o valoare sub 2.500 lei  ar trebui tratate ca si obiecte de inventar.
Influenta pe profit este evidenta: in primul caz cei 400.000 euro se amortizeaza in 10 ani de exemplu, deci afectam rezultatul anului cu 40.000 euro, iar in cazul al doilea afectam rezultatul exercitiului cu 400.000 euro.
Alegerea unei variante sau a alteia trebuie puternic motivata in cazul unei inspectii fiscale, mai ales atunci cand tinem un singur registru de mijloace fixe.

Sursa: www.contzilla.ro