In principiu, se presupune ca orice defect care este depistat in termen de sase luni de la livrarea unui bun a existat si la momentul livrarii, stabileste legislatia comunitara. In acest sens, judecatorii Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) au precizat ca, totusi, consumatorul trebuie sa dovedeasca anumite elemente pentru a beneficia de aceasta prevedere.

Cu exceptia situatiilor in care se dovedeste altfel, se presupune din oficiu ca defectele identificate de consumator in cel mult sase luni de la livrarea unui bun au existat si la momentul livrarii, este precizat intr-un comunicat de presa al CJUE de joi, 04 iunie 2015, facandu-se referire la o prevedere a Directivei 1999/44/CE. Astfel, Curtea a explicat, in hotararea data in Cauza C-497/13, ce aspecte trebuie dovedite de catre consumatori pentru a beneficia de drepturile lor.

Judecatorii au subliniat ca actul normativ amintit permite statelor membre ale Uniunii Europene sa ceara consumatorilor — pentru a putea beneficia de drepturile lor — sa informeze vanzatorii cu privire la defecte in termen de maximum doua luni de la constatarea acestora.

“Curtea explica faptul ca obligatia aflata in sarcina consumatorului se limiteaza la informarea vanzatorului despre existenta unei neconformitati. Consumatorul nu este tinut, in aceasta etapa, sa probeze ca o neconformitate afecteaza efectiv bunul pe care l-a dobandit si nici sa indice cauza precisa a acestei neconformitati. In schimb, pentru ca informatia sa poata fi utila vanzatorului, aceasta ar trebui sa contina un anumit numar de indicatii, al caror grad de precizie va varia in mod necesar in functie de imprejurarile proprii fiecarei spete”, scrie in documentul de presa.

Totusi, intr-un caz in care defectul este depistat in interiorul termenului de sase luni,consumatorii sunt nevoiti sa probeze anumite aspecte.

“Curtea arata ca, in cazul in care neconformitatea devine aparenta in termen de sase luni de la livrarea bunurilor, directiva usureaza sarcina probei care revine consumatorului, prevazand ca se presupune ca neconformitatea a existat in momentul livrarii. Pentru a beneficia de aceasta facilitate, consumatorul trebuie totusi sa faca dovada anumitor elemente de fapt”, este punctat in comunicat.

Concret, consumatorul trebuie mai intai sa probeze ca bunul vandut nu este conform cu contractul (de exemplu, acesta nu are calitatile convenite), insa trebuie dovedita doar existenta defectului, nu cauza acestuia sau faptul ca vanzatorul este de vina. Apoi, explica judecatorii CJUE, consumatorul trebuie sa probeze ca defectul a aparut in termen de sase luni de la livrarea bunului in cauza.

“Odata ce aceste elemente de fapt sunt dovedite, consumatorul este dispensat de sarcina de a proba ca neconformitatea exista la data livrarii bunului. Aparitia respectivei neconformitati in scurta perioada de sase luni permite sa se presupuna ca, daca a devenit aparenta doar ulterior livrarii bunului, era deja prezenta in acesta, «in stare embrionara», la momentul livrarii”, se mai precizeaza in comunicat.

In fine, asta inseamna ca vanzatorul este cel care trebuie sa dovedeasca, daca este cazul, ca defectul nu exista la data livrarii si ca acesta a aparut intr-un moment ulterior.

Cum s-a ajuns la hotararea data de Curte

O cetateana olandeza a cumparat in mai 2008 o masina de ocazie de la un dealer auto, iar in luna septembrie a aceluiasi an, in timpul unei deplasari, autoturismul a luat foc si a fost complet distrus. Vehiculul a fost dus la dealerul auto si apoi la o intreprindere specializata in dezmembrari, pentru depozitare.

In mai 2009, masina a fost distrusa fara a se face o expertiza si cetateana olandeza a informat dealerul auto ca il considera responsabil pentru incendiul care i-a adus prejudicii estimate la aproape 11.000 de euro.

In octombrie 2010, cetateana olandeza a dat in judecata dealerul auto, dar Tribunalul din Arnhem a respins cererea. Astfel, aceasta s-a adresat Curtii de Apel din Arnhem-Leeuwarden, care a suspendat judecarea cauzei si a cerut CJUE sa raspunda la mai multe intrebari preliminare.

Nota: CJUE nu solutioneaza litigiile nationale, insa instantele nationale sunt obligate sa solutioneze cauzele conform deciziei Curtii. Hotararile date de CJUE sunt obligatorii, de asemenea, pentru celelalte instante nationale sesizate cu probleme asemanatoare