17 august, Zf.ro: ECONOMIA „JOACĂ FESTE“ ANALIŞTILOR. ÎN T2, PIB-UL A FOST SUB AŞTEPTĂRI, DUPĂ CE ÎN T1 A CRESCUT PESTE ESTIMĂRI

Motoarele economiei au încetinit în al doilea trimestru, dar România a rămas în top cu a doua cea mai mare creştere a PIB din UE

Economia a pier­dut din avânt în al doilea trimestru, spre suprinderea tuturor. n  România a rămas, totuşi, în topul ţărilor euro­pene, cu a doua cea mai mare creştere a PIB din UE.  În al doilea trimestru creşterea PIB a fost de 3,2%, iar în primul semestru avansul a ajuns la 3,7%.

După ce în primul trimestru PIB-ul a accelerat, depăşind estimările analiştilor, în al doilea trimestru (T2) economia a încetinit brusc, temperarea avântului luând din nou prin surprindere pe toată lumea.

Economia a crescut cu 3,2% faţă de T2 2014, în timp ce în primul trimestru PIB-ul a făcut un salt surprinzător de 4,3%, marcând al doilea cel mai rapid ritm de creştere din ultimii şapte ani. Majoritatea economiştilor anticipau o creştere anuală a PIB de aproape 5% în T2 faţă de T2 2014.

Creşterea economică a ajuns la jumătatea anului la 3,7%, ritm care ar putea să se menţină până la sfârşitul anului, dacă agricultura – afectată de secetă – nu va trage prea mult în jos PIB-ul în al doilea semestru. Consumul privat a rămas principalul motor al creşterii economice, anticipează analiştii. Dar avântul consumului nu a fost suficient pentru a susţine ritmul alert al economiei, vizibil în primele luni ale anului.

Cifra de afaceri în comerţul cu amănuntul – cel mai important indicator pentru consumul populaţiei – avea la jumătatea anului o creştere de aproape 5% faţă de aceeaşi perioadă de anul trecut, pe serie brută. În iunie, consumul a avansat cu aproape 8% faţă de aceeaşi lună din 2014. Creşterea a fost susţinută aproape exclusiv de vânzările de alimente, care au avansat cu 22%, susţinute de reducerea TVA de la 24% la 9%.

„Economia România a pierdut din avânt în T2 2015. Creşterea anuală a scăzut brusc la 3,2% faţă de acelaşi trimestru din anul precedent, de la 4,3% în T1 2015 faţă de T1 2014. Consumul şi sectorul imobiliar nu sunt suficiente pentru a mişca economia înainte cu aceeaşi viteză ca în primul trimestru“, spune Dan Bucşa, economist la UniCredit Londra.

Construcţiile au dat semne de revenire după declinul din ultimii ani. Volumul lucrărilor de construcţii a crescut în primul semestru cu peste 10% faţă de primele şase luni ale anului anterior, cele mai importante avansuri fiind înregistrate de nerezidenţial (un plus de 16,3%) şi rezidenţial (creştere de 12%). Pe de altă parte, construcţiile inginereşti, sau de infrastructură, au avut o creştere modestă, de doar 0,8% în primele şase luni ale acestui an. Componentele PIB care au avut o performanţă sub aşteptări, determinând încetinirea economiei, vor fi cunoscute la începutul lunii septembrie, când vor fi anunţate de Institutul de Statistică datele detaliate privind creşterea economică din T2 şi din primul semestru.

Evoluţia slabă a industriei şi investiţiile reduse ar putea să fi tras economia în jos, spun analiştii de la ING Bank.

Industria a pierdut din turaţie. Producţia industrială, unul dintre cei mai importanţi indicatori din economie, a dat semne de oboseală în al doilea trimestru, astfel că pe ansamblul primului semestru creşterea a fost de doar 2,3% faţă de aceeaşi perioadă de anul trecut.

Veştile bune venite de la principalii indicatori macroeconomici în primele luni ale anului au determinat majoritatea analiştilor să îmbunătăţească estimările privind creşterea PIB pentru întregul an 2015 spre 4% sau chiar peste acest nivel, după ce iniţial au estimat o creştere a PIB în jurul a 3% pentru acest an. Însă, după anunţarea datelor PIB pentru T2, unii analişti se pregătesc să revizuiască în jos prognoza de creştere economică pentru 2015.

S-a resimţit creşterea economică în mediul de business? Opiniile oamenilor de afaceri sunt împărţite. „Creşterea aceasta în cifre se resimte şi la nivelul companiilor ca volum de business, se resimte şi la nivel palpabil, în apetitul companiilor de a face abonamente mai mari“, a spus Mihai Marcu, preşedintele operatorului de servicii medicale private MedLife.

Dan Mircescu, omul de afaceri care controlează producătorul şi importatorul de sisteme pentru acoperişuri Final Distribution, cu afaceri de peste 22 de milioane de lei anul trecut, spune că sunt sectoare care au simţit creşterea economică (din trimestrul al doilea – n.red.), iar altele care au resimţit mai puţin acest avans.

„În industria construcţiilor am simţit un uşor reviriment, însă nu ceva spectaculos. A existat o creştere a vânzărilor, însă aceasta nu s-a reflectat şi în marje (de profit – n.red.), pentru că preţurile produselor au stat pe loc sau chiar au scăzut. Când vinzi mai mult, dar la acelaşi preţ sau chiar mai ieftin, e clar că există şi o creştere de costuri.“

Opinii din business

Aşteptăm să vedem creşterea economică în viaţa reală

Dan Ostahie,

antreprenorul care controlează Altex, cel mai mare jucător din retailul electro-IT cu afaceri de aproape 1,5 mld. lei anul trecut

Suntem pe drumul către creşterea de 5% despre care Ziarul Financiar întreba recent (ZF a avut în ultimul an o campanie în care întreba executivii şi analiştii ce ar trebui făcut ca economia locală să avanseze cu 5% – n.red.). Creşterea PIB-ului va mai creşte şi la finalul anului vom avea un plus de peste 4%. În primii ani de criză consumul a fost puternic afectat, însă acum devine o componentă importantă în procesul de creştere a economiei. Consumul avansează atât datorită cash-ului puţin mai mare din economie, cât şi datorită creşterii creditării. Consumul şi creditarea merg mână în mână.

Mihai Marcu,

preşedinte operatorului de servicii medicale private MedLife

Estimarea mea din noiembrie anul trecut a fost creştere de 3,7%, acesta este comentariul meu. Cred că media anuală va fi de 3,5-3,6%, poate un pic mai mult. Agricultura s-ar putea să ne tragă în jos în semestrul al doilea. Creşterea aceasta în cifre se resimte şi la nivelul companiilor ca volum de business, se resimte şi la nivel palpabil, în apetitul companiilor de a face abonamente mai mari.

Ovidiu Wencz,

directorul general al farmaciilor Dona

Creşterea PIB nu se resimte nicicum. Este prematur să ne pronunţăm, sunt doar creşteri de cifre, raportate triumfalist de guvernanţi. Până când acest excedent al PIB, această presupusă prosperitate se vor resimţi în buzunarele cetăţeanului de rând este cale lungă. Singurele efecte pozitive se resimt pe zona agroalimentară, prin scăderea TVA şi licitizarea zonelor gri de business. În a doua jumătate a anului, ritmul de creştere a PIB-ului va încetini, din cauza secetei.

Dan Mircescu,

omul de afaceri care controlează producătorul şi importatorul de sisteme pentru acoperişuri Final Distribution, cu afaceri de peste 22 de milioane de lei anul trecut

Sunt sectoare care au simţit creşterea economică (din trimestrul al doilea – n.red.), iar altele care au resimţit mai puţin acest avans. În industria construcţiilor am simţit un uşor reviriment, însă nu ceva spectaculos. A existat o creştere a vânzărilor, însă aceasta nu s-a reflectat şi în marje (de profit – n.red.), pentru că preţurile produselor au stat pe loc sau chiar au scăzut. Când vinzi mai mult, dar la acelaşi preţ sau chiar mai ieftin, e clar că există şi o creştere de costuri.

Cred că economia va continua să crească şi în a doua parte a anului, se va menţine trendul.

Iulian Trandafir,

CEO al distribuitorului de medicamente Farmexpert

În farma, piaţa a scăzut, dar este greu de spus dacă acest avans economic are vreun impact asupra populaţiei. Problema a fost reaşezarea preţurilor în acest domeniu (de la 1 iulie – n. red.), aşa că vom şti dacă creşterea economiei a impactat şi consumatorii abia în lunile noiembrie-decembrie.

Ce au spus analiştii băncilor

Economia a pierdut din avânt în T2. Consumul şi imobiliarele nu sunt suficiente

UniCredit

Economia România a pierdut din avânt în T2 2015. Creşterea anuală a scăzut brusc la 3,2% faţă de acelaşi trimestru din anul precedent, de la 4,3% în T1 2015 faţă de T1 2014. Consumul şi sectorul imobiliar nu sunt suficiente pentru a mişca economia înainte cu aceeaşi viteză ca în primul trimestru. Ritmul de creştere este slab, cu producţia industrială adăugând în T2 2015 doar 0,2% faţă de T1 2015, în timp ce construcţiile au pierdut 1,9% faţă de T1 din cauza investiţiilor slabe în infrastructură. În acelaşi timp, vânzările cu amănuntul au crescut cu 2,5% trimestru/trimestru. Creşterea anuală a PIB este puţin probabil să depăşească 3,7% în 2015, în ciuda aşteptărilor guvernului privind o creştere a PIB-ului de peste 4% în acest an. Cererea internă puternică va ajuta veniturile bugetare să depăşească aşteptările în ciuda reducerilor fiscale recente, spune Dan Bucşa, economist la UniCredit Londra.

Dan Bucşa, economist la UniCredit Londra

Raiffeisen Bank

Creşterea PIB real în T2 a fost de 0,1% trimestru/trimestru şi 3,2% an/an, sub aşteptările noastre (0,5% trimestrial şi 4,8% an la an) şi consensul analiştilor dintr-un sondaj Bloomberg (4,8% faţă de acelaşi trimestru din anul precedent). Indicatorii pe termen scurt sugerează că, în continuare, consumul privat a rămas principalul motor al creşterii PIB real în T2, în timp ce pe partea de ofertă cel mai important determinant ar fi fost valoarea adăugată de sectorul serviciilor. Datele detaliate privind dinamica componentelor PIB în T2, care urmează să fie publicate pe 4 septembrie, vor arăta ce segmente au avut o performanţă sub aşteptări determinând încetinirea activităţii economice în T2.

ING Bank

PIB-ul a urcat cu doar 0,1% în T2 2015 faţă de T1 2015, mult sub estimarea noastră de 0,9%.

Dinamica anuală a PIB a fost în T2 de 3,2% comparativ cu aşteptările noastre pentru 4,7%, în condiţiile în care majoritatea prognozelor din piaţă erau la valori de peste 4%.

Este probabil ca evoluţia slabă a industriei prelucrătoare să fie vinovatul principal, în timp ce pe zona de utilizare a resurselor s-ar putea ca investiţiile reduse să fi tras în jos economia.

Este posibil ca şi consumul privat să fi fost amânat în contextul reducerilor de taxe promise, în special ajustarea cu 5 puncte procentuale a cotei standard TVA.

În aceste condiţii, punem sub evaluare cu perspectiva revizuirii în jos prognoza noastră de creştere economică pentru 2015 de 4,5% în aşteptarea statisticilor PIB detaliate care vor fi publicate la începutul lunii septembrie.

18 august, postare pe blog: O discuție uitată – noua legislație a achizițiilor publice

Sursa:

 http://www.contributors.ro/administratie/o-discu%C8%9Bie-uitata-noua-legisla%C8%9Bie-a-achizi%C8%9Biilor-publice/

Ministerul Finanțelor Publice a publicat la sfâr­șitul lui iulie spre consultare noile pro­iecte de lege privind achizițiile publice. Ini­țial, termenul pentru formularea observațiilor era de zece zile, dar reacția societății civile – Expert Forum, Freedom House și CRPE –, precum și cea a mediului de afaceri – AmCham – a convins guvernul că este ne­re­zonabil ca o reglementare atât de importantă să fie discutată pe fugă în toiul verii. Ter­me­nul pentru primirea comentariilor a fost pre­lungit până la data de 31 august, iar Expert Forum șiFreedom House organizează o dez­ba­tere publică pe această temă în perioada 24-25 august la București. Comentariile co­lectate în cadrul acestei dezbateri vor fi trans­mise inițiatorilor. În toamnă, proiectele de le­ge vor ajunge în parlament, urmând să intre în vigoare în 2016. Complexitatea schim­bă­ri­lor va genera în mod inerent dificultăți de adap­tare atât în sectorul public, cât și în cel privat. Este esențial ca, imediat după intrarea în vigoare a noilor texte, să apară ghiduri și metodologii care să ușureze procesul de adap­tare.

Noul cadru normativ transpune directivele eu­ropene privind achizițiile publice care ur­măresc, în principiu, să asigure eficiența uti­lizării banilor publici și, în același timp, să permită autorităților contractante să adap­te­ze procedurile de achiziții propriilor nevoi. Ca­drul legal anterior a fost adesea criticat pen­tru rigiditate și pentru că el constrângea ex­cesiv relațiile economice între mediul pri­vat și stat. Adesea, achiziționarea de bunuri și servicii de proastă calitate a fost pusă pe seama așa-zisei obligații de a utiliza drept cri­teriu de selecție a ofertei câștigătoare prețul cel mai mic. Noile directive mută accentul în selecție de la prețul cel mai mic la oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico-economic. De fapt, posibilitatea autorităților contractante de a opta pentru acest criteriu exista și în contextul legislație actuale, însă, în practică, cel mai mic preț era criteriul preferat, pentru că oferea o mai mare obi­ec­tivitate în evaluarea ofertelor. Autoritățile contractante au ezitat mereu în a defini cri­te­riile de calitate și de eficiență economică din teama ca aceste opţiuni de oportunitate administrativă să atragă o eventuală răspundere contravențională sau pe­nală pentru șefii respectivelor instituții. După intrarea în vigoare a noului cadru normativ, va fi esențial ca autoritățile contractante să poată beneficia de asis­tență în definirea criteriilor de selecție, mai ales în condițiile în care, pentru anu­mite tipuri de contracte, prețul cel mai mic este exclus ca principiu de se­lecție. Acestea sunt contractele care pri­vesc serviciile intelectuale sau cele în cadrul cărora aspectede de inovare sau de mediu sunt importante. Este vorba, așadar, despre domenii în care folosirea banilor publici a generat semne de în­trebare importante, iar uneori chiar do­sare penale, astfel încât este ușor de an­ti­cipat cât de dificilă va fi în practică adap­tarea la noua regulă.

Noutăți apar și în privința sub­con­trac­tanților – aceștia vor trebui incluși în documentația depusă pentru a se putea ve­rifica eventualele conflicte de in­te­rese. ANI dezvoltă un sistem de iden­ti­ficare a posibilelor conflicte de interese în timp real în procedurile de achiziții și va transmite avertismente de in­te­gri­tate către autoritatea contractantă, atunci când identifică probleme. Au­to­ritatea contractantă trebuie să ia mă­suri de înlăturare a conflictului de in­te­rese și să le comunice atât către ANI, cât și către ANAP (Agenția Națională pen­tru Achiziții Publice). Doar în ul­timă instanță procedura de achiziție pu­blică va fi blocată din cauza conflictelor de interese, accentul fiind pus pe încercarea de a le preveni.

De asemenea, pentru că în practică au existat situații în care subcontractanții nu au fost plătiți la timp de către con­tractantul principal, noile legi introduc posibilitatea plăților directe făcute de autoritatea contractantă către sub­con­tractanți. Firește, acest mecanism de plată este disponibil doar pentru sub­con­tractanții care solicită acest lucru în mod expres. Se evită astfel dificul­tățile apărute în practică în anumite sectoare economice în care companii importante au probleme penale sau fis­cale care duc la blocarea fondurilor și la neplata datoriilor către furnizori, de­și aceștia și-au îndeplinit obligațiile con­tractuale.

O altă idee nouă luată în calcul de Ro­mânia este utilizarea unor liste de ope­ra­tori economici certificați pentru anu­mite sectoare de activitate. Se pare că primul sector pilot va fi cel de lucrări de infrastructură. Este esențial ca pro­ce­sul de certificare să nu echivaleze, de fapt, cu o restrângere nepermisă a pie­ței operatorilor economici care au ac­ces la acest tip de contracte și este ușor de anticipat că discuțiile pe această te­mă nu vor fi deloc facile.

Domeniul achizițiilor publice este strict reglementat pe plan european și de­ci­ziile Curții de Justiție a Uniunii Eu­ro­pene au relevanță practică în fiecare stat membru. Din păcate, cunoașterea ju­risprudenței europene la nivelul au­torităților contractante este modestă. Stra­tegia națională în domeniul achi­zi­țiilor publice propune construirea unei baze de date care să cuprindă juris­pru­dența relevantă. Din păcate, limbajul tehnic și amploarea argumentației juri­dice utilizate în aceste decizii fac di­fi­ci­lă înțelegerea lor de către publicul larg. Este nevoie de îndrumare practice care să traducă în limbajul obișnuit cele mai importante hotărâri care au impact asu­pra felului în care trebuie să se des­fă­șoare achizițiile publice.

18 august, cursdeguvernare.ro: Salariile profesorilor și medicilor, din perspectiva practicii europene

Cel mai bun reper pentru a stabili cât ar trebui să fie de mari salariile profesorilor și medicilor îl reprezintă PIB/locuitor, care sintetizează nivelul de trai și capacitatea economiei de a susține efortul bugetar necesar pentru plata acestor salarii.

În context și din perspectivă regională, România se plasează oarecum  echilibrat raportat la PIB/locuitor pe segmentul de învățământ, dar are foarte mult de suferit pe partea de sănătate.

Salariile în Educație

Din perspectiva plății cadrelor didactice, țara noastră se plasează departe de Franța, modelul nostru cultural occidental și de Polonia, statul cu care ne asemănăm cel mai bine din punct de vedere al dimensiunilor și structurii economice din fostul bloc estic. Surprinzător, însă, stăm ceva mai bine decât Ungaria și Cehia, dacă ne uităm la raportul dintre sumele acordate și posibilitățile economice.

(CLICK PENTRU MĂRIRE)

În contextul raportării la PIB/locuitor, decizia de majorare cu 73% în mai multe tranșe a salariilor din educație apare ca hazardată ca dimensiune. Chiar și alegerea variantei franco-polone ar duce la o majorare de circa 50%, de la un nivel de circa 80% din PIB/locuitor spre 120% din PIB/locuitor, creșterea economică din următorii doi ani neavând cum să acopere diferența până la 73%.

(CLICK PENTRU MĂRIRE)

Mai mult, ar trebui să ne fixăm bine în minte faptul că Franța se situează undeva la 50% din PIB încasări bugetare ( peste media UE de 45,3% din PIB) iar Polonia pe la 40% din PIB, în timp ce noi nu reușim de multă vreme să trcem de 32% – 33% din PIB iar măsurile de relaxare fiscală propuse în noul cod fiscal ne vor trimite spre 30% din PIB bani la dispoziția bugetului.

Pentru a urma modelul francez ar trebui să majorăm cu 50% încasările actuale din impozite și taxe iar pentru efortul polonez alocat educației ne-ar trebui un spor de 20% pe partea de fiscalitate. Întreprinderi greu și de gândit ca așezare a poverii, darămite de transpus în practică.

De reținut, ar fi, însă, situația în care se găsesc cei aleg cariera didactică și sunt la început de drum. România, Letonia și Lituania sunt singurele state UE în care salariul minim la toate nivelurile de educație reprezintă mai puțin de 50% din PIB/locuitor. În jur de 60% se mai poziționează doar Polonia și Slovacia. La polul opus se situează Germania (152%), dar România nu este Germania.

Simplificat, pentru a fi pe înțelesul tuturor, la un PIB de 160 miliarde euro și o populație de 20 milioane persoane ar rezulta un reper de 8.000 de euro pe locuitor. Adică, la un curs de 4,50 lei/euro, 36.000 lei pe an sau 3.000 lei brut pe lună, traductibili în 2.100 lei net. Asta pentru paritatea veniturilor cadrelor didactice cu PIB/locuitor și la o medie actuală cu tot personalul din domeniu de 1.607 lei net pe luna iunie 2015.

Salariile în Sănătate

Tot de la acest reper ar trebui să pornim și în ceea ce privește salariile medicilor și, în general, cele din sectorul sanitar. Pentru referință simplificată din perspectivă farnceză, un medic generalist ar fi normal să câștige cam cu 50% mai mult decât un învățător iar o asistentă medicală cu competențe serioase în domeniu cam cât un învățător.

Lăsând la o parte eternul clișeu că toți câștigă prea puțin față de nevoile de trai, de pregătirea necesară și de munca depusă, surprinde faptul că, la noi, media veniturilor salariale din sănătate și asistență socială se situează sub cea din învățământ (1.571 lei în aceeași lună iunie 2015). Practic, un medic bugetar (atenție, medic, nu cadru sanitar) trebui să câștige în medie, pe baza rezultatelor economice din România, cam 4.500 lei brut sau 3.200 lei net pe lună.

La nivelul medicilor, comparabilitatea la nivel european este și mai dificil de făcut din cauza sistemelor diferite de plată și a modalităților de raportare. Cu toate acestea, am găsit un raport al Federației Europene a Medicilor Salariați datând din 2011 care încerca să facă lumină în această privință.În acest raport, România figura la coada salariilor plătite la nivelul UE, atât exprimat în euro cât și ca putere de cumpărare standard (ajustat cu nivelul prețurilor din fiecare țară).

Nu mai insistăm asupra nivelului de salarizare din Occident, de 8 -10 ori mai mare exprimat în euro și de 4 – 5 ori mai mare dacă se ia în calcul puterea de cumpărare. Asta, deoarece în mod clar, atenția acordată cadrelor medicale este cu mult mai mare acolo iar decalajul izvorât din posibilitățile bugetare mult amplificat de nepăsarea autohtonă în materie de sănătate. Altminteri, ”mai bună decât toate”.

Ne putem uita, însă la sora mai mare și mai înțeleaptă, situată ceva mai înainte ca dezvoltare economică, Polonia. Maximumul nostru de salarizare este echivalent cam cu media lor iar un medic polonez rămas în țara lui are un nivel de trai cam cu 60% mai bun decât omologul său român, deși decalajul de PIB/locuitor este doar ceva mai mare de 20% :

(CLICK PENTRU MĂRIRE)

Nu e o mare fericire nici acolo, dar se poate spune că statul polonez asigură un minim decent de trai pentru medici. Nivel de la care ar trebui să pornim și noi în ipoteza că medicii nu se vor baza pe șpagă pentru a putea să-și ducă traiul zilnic. Practic, aici avem prioritatea zero a politicii bugetare, mai ales în condițiile hemoragiei de personal calificat și care nu a apucat să prindă rădăcini în clinicile de stat.

Să mai amintim de faptul că suntem campioni europeni la mortalitate infantilă și că am ajuns să avem un județ întreg fără medic pediatru. Ne pasc epidemii din cauza educației precare, ce a lăsat procentaje importante dintre tineri nevaccinați, se moare prematur din lipsa prevenției făcute la timp iar accesul la un consult de specialitate, teoretic gratuit, este o aventură.

Din păcate, nu am auzit pe nimeni să vorbească despre majorarea semnificativă salariilor din sectorul sanitar, adică acolo unde ar trebui realmente să se vină cu creșteri în jur de 73%. Fie și cu prețul majorării contribuțiilor către Fondul Național Unic (?!) de Asigurări de Sănătate înapoi la cota de 14%, dacă tot ne-am relaxat cu cinci puncte procentuale CAS-ul și vrem să ne relaxăm pe vreo alte șase domenii. Ceea ce ne spune că iar am ales greșit prioritățile.

18 august, postare pe blog, Dan Popa: Cresterea salariilor personalului sanitar in 4 intrebari si raspunsuri

Sursa: http://hymerion.ro/2015/08/18/problema-cresterii-salariilor-personalului-sanitar-in-4-intrebari-si-raspunsuri.html

Zilele acestea e plina media despre dezbateri legate de cresterea salariilor medicilor. Cat ar trebui sa le suie lefurile, daca e vorba dor de medici sau si de ersonalul auxiliar, daca toti sunt spagari sau numai o parte, daca iau bani ca sa recomande medicamente scumpe samd. Iata intreaga discutie rezumata in 4 intrebari si raspunsuri scurte

1. Avem medici multi sau putini la mia de locuitori?

Raspuns: Putini. In medie, circa 2,7 medici la 1.000 de locuitori. E drept, cifra variaza intre judete. Capitala tarii are peste 6 medici la mia de locuitori dar sunt mult judete in care cifra abia daca depaseste un medic la 1.000 de potentiali pacienti.

Ca termen de comparatie, in UE sunt 3,4 medici la mia de locuitori. Grecia are 6,1 medici la mie.

O altă problemă în România este că majoritatea medicilor rămaşi în ţară sunt specialişti. Proporţia este de un sfert – generalişti şi aproape trei sferturi – medici specialişti.

2. E adevarat ca medicii parasesc sistemul si prefera sa se reorienteze catre alte tari?

Raspuns: Partial adevarat. Fata de 1997, date de la care Statistica ii numara, in 2014 intalnim judete cu medici mai putini si altele cu medici mai multi. Plecari masive au loc de pilda din Bucuresti (din randul personalului sanitar mediu au plecat in ultimii 10 ani peste 1300 de persoane), Brasov (peste 600 angajati studii medii), Botosani (circa 300 angajati studii medii)

3. Iau medicii mita?

Raspuns: Da, dar nu toti. Ca in orice profesie, nici cea de medic nu garanteaza un spatiu moral in totalitate curat. Un studiu al Bancii Mondiale estima ca mita din sistemul medical romanesc depaseste 1.000.000 de dolari americani in fiecare zi. Anual, e vorba de aprox. 360 mil de dolari shpaga data medicilor de catre pacienti.

Dar medicii nu iau spagi doar de la pacienti, ci si de la distribuitorii de medicamente.Detalii, aici

4. Va rezolva  cresterea salariilor problema mitei?

Raspuns: Nu. Cei obisnuiti sa ia spaga, vor lua in continuare. Efortul bugetar legat de cresterea cu 25% a salariilor medicilor trebuie insotit de inasprirea pedepselor pentru mita si de programe prin care in acele localitati (datele Statisticii coboara pana la nivel de localitate si de specializare medicala) in care exodul e masiv, Statul sa analizeze DE CE pleaca medicii si sa intervina prin masuri administrative (oferind alte avantaje celor care accepta sa se stabileasca acolo. Altfel, lucrurile vor ramane fix in acelasi stadiu ca si pana acum.

 

19 august, cursdeguvernare.ro: Artificiu neobservat la rectificarea bugetară: 2 miliarde lei- credite de angajament pentru PNDL

Blocarea investițiilor locale și obținerea, în consecință, a excedentului la bugetul general consolidat pare să capete o explicație după rectificarea bugetară de luna trecută :

Lucrările pot fi angajate prin PNDL (AICI – despre această controversată structură) pe calea creditelor de angajament – ceea ce permite contractarea unor lucrări anul acesta și amânarea plăților pentru anul viitor. Ceea ce-i permite Ministerului de Finanțe să utilizeze “la intern” formula deficitului cash, mmutând practic un supliment de deficit pe anii următori: e vorba de circa 03%, care vor fi anunțați la momentul calculelor “de uz extern” potrivit standardelor ESA. 

Potrivit cifrelor furnizate de Ministerul Finanţelor la prima rectificare bugetară, operată la sfârșitul lunii iulie 2015, guvernul vizează relativa menținere a deficitului bugetului general consolidat, în sumă absolută la nivelul de 13.004 milioane lei. Ca pondere în PIB, deficitul a fost actualizat la rectificare la 1,86%.

După ședința de guvern în care s-a operat rectificarea, mass-media au fost preocupate să verifice care au fost modificările de structură a bugetelor de venituri și cheltuieli pentru ordonatorii de credite, adică ce ministere au primit fonduri suplimentare și căror ministere li s-au redus bugetele, iar politicienii au încercat să înțeleagă cum pot fi acomodate preconizatele modificări conținute de Codul Fiscal cu realitatea bugetară.

Pe fondul acestor preocupări, o realitate ignorată: Ministerul de Finanțe revine la o practică ce părea abandonată, permițând unor ordonatori de credite să contracteze lucrări prin metoda creditelor de angajament.

Potrivit ordonanței de rectificare bugetară publicate în Monitorul Oficial, valoare acestor credite angajament, premise doar anumitor instituții și ministere, depășește 0,3% din PIB.

Ultima dată creditul de angajament a fost folosit – potrivit analiștilor – de fostul premier Emil Boc, în anii recesiunii.

PNDL (Programul Național de Dezvoltare Locală) este în subordinea Ministerului Dezvoltării, condus, după plecarea lui Liviu Dragnea, de fina acestuia, fost secretar de stat, Sevil Shhaideh. Caracterul controversat al acestui organism provine din aceea că prioritățile investiționale în teritoriu pot fi decise direct de ministru (un LINK-AICI), cât și din faptul că realizează cu bani de la buget investiții care ar putea fi făcute cu fonduri europene. 

Capcana creditului angajament și suplimentul ascuns de 0,3%

Metoda de finanțare prin credite angajament a fost utilizată în trecut, mai ales în perioade dificile din punct de vedere economic, și conduce, astăzi,  la diferențe ale deficitului pe cash și deficitul calculat potrivit standardelor europene ESA.

Două probleme pe care le ridică această practică:

• În esență, creditul angajament reprezinta o amânare la plată, justificabilă eventual în condițiile în care economia merge prost. Or, ținând cont de mesajul public transmis de Guvern, această practică nu se justifică pentru că economia românească înregistrează, oficial, a doua creștere din Europa.
• Rectificarea bugetară nu ține cont de valoarea totală aprobată a acestor credite angajament (aproximativ 2,6 miliarde lei, echivalent a 0,3% din PIB), deci Ministerul de Finanțe a fost liber să comunice un deficit de 1,86% din PIB.Suplimentul de deficit de 0,3% din PIB, ascuns deocamdată publicului, va trebui să fie conținut de viitoarele raportări către Eurostat

Și un efect în economia reală al creditului angajament: ordonatorii de credite vor angaja anul acesta contracte pe care le vor plăti cel mai devreme anul viitor.

Beneficiarii: 6 ministere, Administrația Prezidențială și CNAS

Potrivit ordonanței de rectificare bugetară publicate în Monitorul Oficial, aproximativ 90% din valoarea totală a creditelor angajament aprobate de guvern a fost repartizată către Ministerul Dezvoltării. Instituția condusă până de curând de Liviu Dragnea poate recurge la credite angajament în valoare totală de 2,38 miliarde lei.

Două dintre cele 2,38 miliarde vor “revitaliza“ proiectul cel mai apreciat de baronii locali- Programul Național de Dezvoltare Locală, prin care se asigură bani de canalizare, pietruiri de drumuri etc.

Mai primesc “verde“ la credite angajament, în ordinea mărimii sumelor aprobate:

• Casa Națională pentru Asigurări în Sănătate– 13,6 milioane lei, pentru extinderea sediului din sectorul 6
• Ministerul Mediului– 9,3 milioane lei, pentru construcții
• Ministerul Economiei- 6,5 milioane lei, pentru retehnologizarea unei stații de epurare și construcții a două conducte de gaz
• Ministerul de Finanțe– 3,25 milioane lei, pentru programul de dezvoltare al capacității de administrare a datoriei publice guvernamentale
• Administrația Prezidențială– 1,75 milioane lei, pentru capitolul alte cheltuieli assimilate investițiilor
• Ministerul Agriculturii– 1,71 milioane lei, pentru două centre APIA
• Ministerul Apărării– 689.000 lei, pentru Cimitirul eroilor din Volvograd

19 august, postare pe Facebook, Gabriel Biriș:

Sursa: https://www.facebook.com/GabrielBiris

Mizerabila idee!

Cum oare or fi gandit premierul si ministrul sanatatii ca pot sa legalizeze “spaga” la medici si mai apoi sa o si impoziteze??? Mie unul chestia asta mi se pare muuult mai grava decat aroganta comisa de dl Rus!

Oamenii astia sunt atat de obisnuiti cu lipsa de normalitate ca au inceput sa creada ca aceasta e normalitatea!!!

Si-au pus oare intrebarea ce vor medicii? Evident, vor ca dupa 6 ani de facultate grea si alti cativa de rezidentiat, dupa o gramada de examene grele, sa aiba conditii decente de munca, sa isi poata face meseria (una incredibil de grea si plina de raspundere) si sa fie remunerati decent pentru asta.

Oare premierul crede ca medicii (in special cei buni profesional si onesti) pleaca din sistemul public in cel privat, in special afara din tara, pentru ca vor spagi???

De asta s-a dus sa se opereze la Istambul desi putea sa o faca lejer in Romania?

Nu domnilor, in nici un caz! Acesti oameni, de care de multe ori depinde efectiv viata noastra, nu vor spagi – nu pentru asta s-au facut medici! Stiu asta de la sora mea si mai apoi de la sotia mea, amandoua medici. Vor sa isi faca meseria, sa vindece oameni si pentru asta vor si salarii decente de la sistemul public de sanatate, pentru care cu totii platim contributii deloc mici!

Apropo’ de finantare: tot se vorbeste de lipsa ei. Vorbe, vorbe, vorbe… Nu ar fi mai efficient sa imbunantatiti colectarea contributiilor si mai apoi sa reduceti risipa din sistem? Risipa inca uriasa, chiar si cu cardul de sanatate implementat…

ps 1. eu unul inca astept decizia de regularizare pentru 2013, ca sa stiu unde platesc ce am de platit…

ps2. aud ca premierul ne spune acum ca domnia sa nu mai este om politic, ci technocrat si ma intreb: ce anume stie domnia sa faca (bine)?

 

19 august, startupcafe.ro: Se modifica programul prin care antreprenorii debutanti primesc ajutor de pana la 10.000 de euro de la stat

Guvernul a adoptat, miercuri, o serie de modificari la desfasurarea Programului de stimulare a infiintarii si dezvoltarii microintreprinderilor de catre intreprinzatorii debutanti in afaceri (SRL-D), prin care statul le acorda ajutoare de pana la 10.000 de euro. Inscrierile in Programul SRL-D 2015 erau programate pentru 24 august, potrivit informatiilor transmise anterior de Ministerul Energiei, IMM-urilor si Mediului de Afaceri.

Ce prevede hotararea Guvernului, conform unui comunicat de presa al Palatului Victoria:

1. Inscrierea proiectelor in acest program se va face exclusiv online, pe baza de username si parola, in sesiuni semestriale de 15 zile calendaristice, pana la epuizarea bugetului alocat programului. Anterior, inscrierea on-line a proiectelor se facea in sesiune continua.

2. Solicitantii care nu au acces la un computer beneficiaza pentru inscrierea on-line de asistenta gratuita din partea Oficiul Teritorial pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie (OTIMMC) din raza teritoriala a SRL-D.

3. Un alt element de noutate este faptul ca admiterea in program se va face in ordinea punctajului obtinut la evaluarea planurilor de afaceri depuse on-line, punandu-se astfel accentul pe calitatea planului de afaceri. Anterior acestei modificari, admiterea in program se facea in functie de ordinea inscrierilor.

Punctajul minim acceptat este de 60 puncte, iar aplicatia va genera automat aplicantilor ce nu se inscriu in punctajul minim mesajul “nu indepliniti criteriul de minim 60 de puncte” in momentul transmiterii planului de afaceri.

 – La punctaje egale, departajarea se va face in functie de:

– Numarul de locuri de munca ce urmeaza a fi create in cadrul Programului;

– Achizitia de echipamente tehnologice;

– Activitatea pe care acceseaza programul;

– Curs de anteprenoriat;

– Asociatul/administratorul SRL-D este somer sau absolvent din anul precedent la data inscrierii la Registrul Comertului;

– Data si ora inscrierii in program.

In urma admiterii, aplicatia electronica va genera un numar unic electronic pentru fiecare proiect, denumit numar RUE, adica numar in Registrul Unic Electronic.

Evaluarea planurilor de afaceri depuse de antreprenori pentru a primi ajutorul de la stat se face pe baza punctajului obtinut, iar verificarea veridicitatii si coerentei informatiilor inscrise in planul de afaceri se realizeaza de catre Oficiul Teritorial pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie (OTIMMC).

Avizarea verificarilor se face de catre Directia de Implementare Programe pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii.

Aplicantii ale caror planuri de afaceri se implementeaza cu componenta de credit si care obtin cel putin punctaj minim in urma verificarilor efectuate vor incheia contractul de finantare cu OTIMMC dupa prezentarea dovezii cofinantarii.

Dovezile de cofinantare pot fi urmatoarele:

– contractul de credit emis de un finantator de credit autorizat;

– dovezile certe privind capacitatea de cofinantare a proiectului respectiv (prezentarea scrisorii de confort, extras de cont care sa demonstreze ca beneficiarul dispune de suma necesara cofinantarii/contract/linie de credit, emise de un finantator de credit autorizat din Romania si care vor acoperi cel putin valoarea finantarii proprii a proiectului, respectiv procentul de cofinantare din cheltuieli eligibile.

Aplicantii ale caror planuri de afaceri se implementeaza cu componenta de credit vor prezenta dovada cofinantarii in termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la data primirii prin posta electronica a notificarii privind acordul de principiu de finantare. In aceasta perioada aplicantii pot solicita pentru implementarea planului de afaceri aprobarea OTIMMC pentru inlocuirea componentei de credit cu componenta de aport propriu. In aceasta situatie se va semna contractul de finantare in termen de 5 zile lucratoare de la data primirii aprobarii.

Finantarea in perioada 2015-2020 a programului pentru acordarea de alocatii financiare nerambursabile (AFN) se va face pentru cel putin 550 de microintreprinderi pe an si se asigura din bugetul aprobat anual al Ministerului Energiei, Intreprinderilor Mici si Mijlocii si Mediului de Afaceri, mai arata Guvernul.

Programul SRL-D (Societate cu Raspundere Limitata – Debutant) vizeaza acordarea de sprijin oricarui cetatean roman care doreste sa isi deschida o afacere (si care nu a mai avut una pana acum), prin acordarea unei alocatii financiare nerambursabile reprezentand cel mult 50%, dar nu mai mult de 10.000 euro (echivalent in lei), din valoarea totala a cheltuielilor eligibile aferente planului de afaceri, pentru care face dovada surselor de cofinantare.

 

20 august, wall-street.ro: Studiu: Familiile cu cele mai mici venituri, categoria care plateste cei mai multi bani la stat

Familiile cu cele mai mici venituri reprezinta categoria sociala care returneaza cel mai mare procent din venituri inapoi statului, pana la 45% din salariile lunare, sub forma de taxe si impozite, se arata intr-un studiu realizat in Marea Britanie, potrivit Sun Nation.

Aproape jumatate din salariile pe care le incaseaza merg direct in visteria statului, sub forma de impozite pe venit si taxe indirecte, cum ar fi TVA-ul, accize la combustibil sau alcool si tutun.

TVA-ul reprezinta taxa cu cea mai mare proportie in veniturile a jumatate dintre gospodariile cu venituri mici, care platesc 12,8% din salariile brute pentru a achita aceasta taxa.

Tot aceastea platesc 7,9% din venituri sub forma de taxe pentru municipalitate, 4,9% pentru alcool si tutun, 4,6% in total pentru asigurarile nationale, 2,3% sub forma de impozit pe venit. De asemenea, alte taxe cumuleaza 12,6%.

In Romania, dintr-un salariu de 3.000 de lei ramai cu jumatate

Nici in Romania lucrurile nu stau mai bine. Aproape jumatate din salariul unui roman se intoarce la stat sub forma de contributii la pensie, sanatate si somaj sau ca taxe si impozite.

Jurnalistii de la Gandul au luat ca exemplu un salariu brut de 3.000 de lei. Din aceasta suma, statul opreste circa 500 de lei pentru asigurarile sociale, contributia la sistemul de sanatate si somaj. Salariatul ramane astfel cu 2.500 de lei, dar trebuie sa plateasca un impozit de 16%, conform legii. Adica alti 400 de lei.

Apoi trebuie sa puna bani deoparte si pentru impozitul pe casa si masina. Daca acesta areun apartament de 50 de metri patrati, asta inseamna 120 de lei pe an, deci 10 lei pe luna. Pentru o masina cu un motor mic, de 1,6 litri, impozitul anual se ridica la circa 60 de lei, deci alti 5 lei pe luna.

Cu suma ramasa plateste facturile curente. Dupa ce achita insa curentul, cablul, telefonul, face plinul la masina si cumparaturile pentru casa, constata ca 24% din sumele achitate se intorc tot la stat, sub forma de TVA. Practic, din salariul sau de 3.000 de lei, aproape jumatate, respectiv 1.415 lei, ajung intr-o forma sau alta in vistieria statului.

20 august, realitatea.net: Angajații români: Și cu drepturile încălcate, și cu salarii mici

România are unul dintre cele mai scăzute rating-uri din UE în privința respectări drepturilor angajaților, situându-se pe penultimul loc, alături de Polonia în rândul statelor în care dreptul muncii e încălcat sistematic.

Din statele membre UE, doar Grecia se situează înaintea României, fiind singura țară în care nu există garanția dreptului muncii (la fel ca în Turcia, Ukraina sau Belarus).

La polul opus, adică în categoria statelor în care dreptul muncii e încălcat doar uneori, se situează Franța, Austria, Germania, țările nordice, dar și state din fostul bloc socialist, precum Slovacia, Lituania sau Estonia.

În afara faptului că drepturile angajaților sunt încălcate sistematic, România are și cea mai mică compensație a angajaților din toate statele membre ale UE (2014).

Cu o compensație a angajaților reprezentând doar 31,3%% din PIB, România se situează la coada clasamentului european, la mare distanță față de media europeană (47,9%), de state ca Franța sau Germania, unde procentul trece de 50%, dar și de statele vecine cum e Ungaria ( 43,7%) sau Bulgaria (40%).

20 august, ziare.com: Cum scapam de spaga din sanatate?

In urma cu 3 ani, cand lansam piata de spaga, faceam o proiectie si o propunere; ambele erau mai degraba speculative.

Ma voi intoarce si la propunere, dar incep cu proiectia: Spuneam ca, daca pretul raportat al spagilor platite nu se va corela cu nivelul de satisfactie pentru serviciile primite de la cei spaguiti, ne putem astepta la o reactie sociala. Ne aflam intr-un astfel de moment, in chestiunea legata de sistemul de sanatate, numai ca reactia m-a surprins, pentru ca eu ma asteptam sa vina de la pacienti, nu de la medici.

Cifrele ne spun, sec, ca aproximativ 45% dintre raportari se refera la domeniul sanatatii (celelalte se distribuie, inegal, pe inca 16 domenii) ; ca pretul mediu al spagii in sanatate a scazut dramatic, de la 244 de euro in 2013, la numai 61 de euro azi; respectiv ca gradul de satisfactie cu serviciile primite a ramas constant, la valoarea medie.

Sursa: piatadespaga.ro

Sursa: piatadespaga.ro

Nu stim sigur care sunt motivele pentru care a scazut pretul mediu al spagii din sanatate. S-ar putea specula ca pacientii au saracit si nu-si pot permite sa plateasca mai mult, dar statisticile guvernamentale nu sustin aceasta ipoteza. E la fel de posibil ca medicii si pacientii sa se abtina, deopotriva, temandu-se de interventia DNA, care pare sa-si fi sporit eficienta in ultimul an.

Sau, cine stie?, poate ca deja au plecat din sistem medicii care meritau o “recunostinta” mai grasa. Indiferent de cauze, ramane efectul, iar una dintre implicatii este ca personalul din sanatate a inceput sa resimta scaderea veniturilor, exact intr-un moment in care Guvernul comunica, pe toate canalele, “succesul” repurtat cu privire la cresterea salariilor pentru mai toate celelalte categorii de personal.

Pe langa aceste contraste, care reflecta niste deficiente structurale ale sistemului, decizia Inaltei Curti nu aduce nimic nou, dar joaca rol de catalizator. Iar Guvernul reactioneaza prost la presiunea exercitata prin grupul medicilor pregatiti sa faca greva: Ordonanta de urgenta privind cresterea salariilor cu 25% nu va corecta defectele de structura ale sistemului de sanatate, insa va angrena in conflict si alte categorii de personal bugetar, care asteapta noua lege a salarizarii unitare.

De fapt, salarizarea medicilor nu e o urgenta decat din punct de vedere politic, pentru ca, din perspectiva politicilor publice in sistemul de sanatate, urgenta nu se justifica! E nevoie de o reforma profunda, pe care o asteptam de vreo 10 ani si nu mai vine…

Criza este sporita, insa, de o schimbare de paradigma, pentru care politicienii nu erau pregatiti: Am observat (si, initial, mi s-a parut ridicol) contrastul subliniat de un lider sindical care sustine ca medicina este o profesie liberala! Ii dau perfecta dreptate, pe fond, insa exact aici se gaseste una dintre cauzele profunde ale conflictului privind salarizarea.

Asa cum exista avocati (liberi, in cabinetele lor private) si consilieri juridici (avocati “legati” de o companie sau institutie), exista si medici care sunt liberi ori “legati” in spitale. Pana in ’89, statul comunist nu permitea practicarea libera a medicinei. Din anii ’90, insa, nici statul n-a stiut cum (sau n-a vrut) sa incurajeze libera practica, nici prea multi medici nu si-au luat inima-n dinti, asa ca am ajuns in acest punct de inflexiune: Medicii “legati” in sistemul public de sanatate si-ar dori si libertatea profesiei, si siguranta salariului, iar statul nu are la indemana solutii viabile!

Pur si simplu, nu se poate si-n caruta si-n teleguta… Propunerea mea de acum 3 ani, facuta mai mult in gluma, era sa-i dam fiecarui roman un chitantier, la inceput de an; de cate ori ar fi primit o spaga, taia chitanta; veniturile din spagi ar fi urmat sa fie declarate si impozitate, in timp ce cheltuielile cu spagi ar fi trebuit sa se deduca din impozit (da, sa se deduca, pentru ca este vorba despre servicii pe care statul ar fi trebuit sa le asigure din taxe si impozite, deci n-ar fi corect sa platesti de 2 ori pentru acelasi lucru). Treptat, un astfel de mecanism, competitiv, al economiei de piata, ar fi putut conduce la o evaluare corecta a preturilor reale pentru toate serviciile publice, nu numai pentru sistemul de sanatate, cum propune premierul…

Dar zau ca o astfel de propunere pare de-a dreptul fantezista cata vreme Fiscul nu functioneaza eficient, cata vreme politicile noastre bugetare nu tin cont de adevaratele nevoi din societate si cata vreme orice forma de “recunostinta” este incriminata penal, cel putin ca foloase necuvenite (fostii procurori care ocupa functiile de ministru al Justitiei si de prim-ministru ar fi trebuit sa stie macar acest ultim aspect).

Asadar, pentru a corecta deficientele structurale din sistemul de sanatate si pentru a scapa si de povara spagii, solutia guvernamentala, legala, de politici publice, trebuie cautata in alta parte si pusa in legatura cu schimbarea de paradigma identificata mai sus.

Pentru a ajunge la solutie, trebuie sa mai aflam urmatoarele detalii, pe pasi:

1. care sunt cele mai frecvente tratamente administrate in sistemul de sanatate si care este numarul minim de personal necesar pentru acoperirea acestora?
2. ce astfel de tratamente acopera “pachetul de baza” al asigurarilor publice de sanatate si in ce proportie se poate finanta cu actualele venituri?
3. care este numarul minim de personal medical necesar pentru a asigura tratamentele din “pachetul de baza” in sistemul public de sanatate?
4. care ar fi salariul minim care sa faca atractive posturile din sistemul public de sanatate, astfel incat serviciile si tratamentele din “pachetul de baza” sa nu mai necesite “recunostinte”?

Apoi, pentru toate celelalte servicii si tratamente, care exced “pachetul de baza” si corespund medicinei practicate liber, ca profesie liberala:

5. care este mecanismul financiar/bugetar/fiscal care sa incurajeze infiintarea de clinici private si/sau privatizarea spitalelor publice care se dovedesc ineficiente acum?

Codru Vrabie este activist, trainer si consultant in domeniul bunei guvernari, cu preocupari privind reformele anticoruptie in justitie si administratie.

20 august, postare pe blog: B. GLĂVAN (LOGICA ECONOMICĂ): DE CE CREȘTEREA ECONOMICĂ DE 3,7% NU E MARE BRÂNZĂ PENTRU ROMÂNIA

Sursa: http://raduzlati.com/2015/08/20/b-glavan-logica-economica-de-ce-cresterea-economica-de-37-nu-e-mare-branza-pentru-romania/

Creșterea economică anunțată de INS este o știre pozitivă, dar nu ar trebui să entuziasmeze pe nimeni. Sigur, dacă PIB crește atunci înseamnă că ne dezvoltăm, nu batem pasul pe loc, dar chiar și cu o creștere economică de 3,7% (semestru la semestru) România este condamnată să rămână în liga a doua mondială, fără perspective ca nivelul de trai al populației să ajungă vreodată egal cu cel al țărilor dezvoltate.

Să analizăm puțin cifrele. Rata medie de creștere economică înregistrată de la Revoluție încoace este 1,3%. Având în vedere că o bună perioadă guvernarea a fost ocupată cu ”greaua moștenire ceaușistă” și că primii ani post-comunism structura economiei a suferit o schimbare profundă, pentru ca nimeni să nu mai invoce acest alibi, vă propun să ne referim doar la perioada 2000-2014. Oricum după anul 2000 creșterea PIB s-a accelerat, așa că vorbim despre partea plină a paharului. În această perioadă am avut parte și de creștere sănătoasă și de investiții proaste, am avut și boom, am avut și criză, am avut și revenire economică; una peste alta rata medie de creștere a PIB a fost de 3,6%. Adică aproape identică cu ultimul ritm de creștere economică raportat de INS.

Vi se pare mult? Să știți că este puțin. Cu un asemenea ritm de creștere nici o țară de pe planetă nu a dus un proces de catching-up, nu a prins din urmă țările dezvoltate. Vă propun să luăm drept exemplu comparativ Coreea, care în ultimii 30 de ani, din 1980 până în 2010, a avut o creștere economică anuală medie de 6,7% – aproape dublă față de cea înregistrată în România. Și să nu credeți că coreenii nu au avut și zilele lor proaste; pe lângă criza financiară recentă, ei au avut de trecut și prin marea criză asiatică din 1997. Una peste alta, creșterea economică din Coreea a fost aproape de două ori mai rapidă decât cea din România ultimilor 15 ani.

Consecința? Cu actualul ritm de creștere României îi trebuie 19 ani ca să-și dubleze PIB. În schimb, Coreea și-a dublat PIB în fiecare deceniu. Până în 2038 România își va mări producția de 4 ori (față de anul 2000), dar coreenii au reușit să o crească de 7,5 ori în ultimele 3 decenii.

Cu acest ritm înalt de creștere economică Coreea a fost în stare să reducă diferența de nivel de trai care o separă de națiunile bogate (să nu uităm, la încheierea Celui de-Al Doilea Război Mondial, Coreea era la fel de bogată ca Ghana). România, în schimb, nu are nici o șansă. Nota bene: Coreea a început de la un nivel de bunăstare mai scăzut decât România, până în 1988 Coreea era mai săracă decât țara noastră, astfel încât progresul înregistrat de coreeni – sau evoluția economică jalnică a României – este cu atât mai semnificativ(ă).

Problema este că ritmul de creștere al României este mai degrabă specific țărilor africane, înglodate în conflicte interetnice și cu o bună parte din populație analfabetă. Dacă privim perioada 1980-2010 vedem că ritmul de creștere al PIB/locuitor (exprimat la paritatea puterii de cumpărare) a crescut practic identic în România și Nigeria. În schimb, nivelul de trai din Chile a urcat de două ori mai mult, iar cel din Coreea incomparabil mai mult.

Ce este de făcut? Creșterea economică de 3%-4% nu înseamnă practic nimic din prisma obiectivului fundamental pe care ar trebui să și-l propună clasa politică – convergența reală cu Occidentul. România are nevoie de o creștere de minim 5%-6% pentru a spera la așa ceva. Având în vedere dotarea cu resurse naturale și calitatea capitalului uman, PIB poate crește chiar mai rapid de atât.

De ce totuși acest lucru nu se întâmplă? Ce ne ține pe loc? Cadrul instituțional defectuos. Politicile proaste. România are potențial de creștere, dar este hrănită sistematic cu stimulente perverse. În loc să ne vedem de treabă fiecare și să ne perfecționăm abilitățile, pare să fie mai rentabil să ne sabotăm reciproc („Să moară capra vecinului”). În loc să acumulăm capital și să investim eficient este mai tentant să consumăm și „să spargem banii”. Cam așa procedează majoritatea oamenilor de rând; iar guvernul îi și întrece la risipă.

Orice economist știe că productivitatea și salariile reale nu pot crește decât prin creșterea cantității de capital investit pentru fiecare lucrător. Nu este nici un secret, nu trebuie să redescoperim apa caldă. Și atunci de ce nu economisim/investim mai mult? De ce nu investim mai eficient? Risipa resurselor este de înțeles oarecum într-o țară bântuită de război civil, fără economie de piață. Dar nu este cazul nostru.

De fapt, doar aparent nu este cazul nostru. Doar aparent avem economie de piață, câtă vreme statul pune biruri uriașe pe mediul de afaceri iar inițiativa private este sufocată de birocrație. Da, teoretic fiecare este liber să facă ce vrea. Însă doar teoretic. Practic trebuie să dea statului o mare parte din ce produce. Și nu poate produce oricum nimic până când nu strânge nșpe avize, aprobări, certificate. Am spus-o și nu voi obosi niciodată să o repet: românii nu investesc și nu produc mai mult pentru că nu este nimeni prost să facă sacrificii și pe urmă să lase banii statului!

Când intrăm în detalii vedem că defectele instituțiilor care modelează viața economică sunt mult mai numeroase și mai complexe. Câteva exemple de politici proaste, care îmi vin rapid în minte, din varii domenii: stimularea creditului de consum; perpetuarea unui sistem educațional de slabă calitate, semi-socialist; încurajarea mediului de afaceri de a suge fonduri publice (europene), în loc de a se finanța competitiv, prin piața de capital; privatizarea activelor statului pentru folosul unui grup restrâns de baroni, corupția.

Concluzia? Cu actualul ritm de creștere România nu o să prindă pe nimeni din urmă, poate doar mâța de coadă. Avem nevoie de dinamizarea vieții economice, de stimulente adecvate pentru muncă și investiție. De reducerea rolului statului, pentru că agențiile acestuia colcăie de foști nomenclaturiști sau de tinere talente școlite în tradiția vechii nomenclature, și pentru că statul și-a demonstrat incapacitatea de a ține măcar risipa la un nivel suportabil. Avem nevoie de mai mulți antreprenori și de mai puțini politruci.

Înțelegeți de ce educația trebuie pusă pe baze competitive? Înțelegeți de ce scăderea taxelor este extrem de importantă? Înțelegeți de ce schimbarea sistemului de pensii este o prioritate absolută? Apropo, nu mai avem mult și nu vom mai avea cum să creștem cu 6% pe an nici să vrem, nici să ne rugăm la Dumnezeu; pentru că nu vom mai avea cu cine, când 1 salariat va ține în cârcă 1,5 pensionari.

Întreaga dezbatere legată de Codul fiscal și macrostabilitate este înșelătoare. Este adevărat, nici o economie nu s-a dezvoltat prin politici iresponsabile. Dar nici să rămâi macrostabil în sărăcie nu este o virtute. Trebuie de fapt să descoperim ce înseamnă politică economică responsabilă astăzi în România. Trebuie să acceptăm că unele dezechilibre sunt benigne, în vreme ce altele sunt foarte grave. Nu e o mare filozofie, e doar știință economică, nu contabilitate.

Până când clasa politică nu demonstrează că poate lua măsuri care să accelereze creșterea economică astfel încât, într-un orizont predictibil, românii să împărtășească același nivel de trai cu națiunile astăzi dezvoltate, atunci voi continua să sfătuiesc pe toți tinerii capabili cu care mă întâlnesc să plece din țară. Deoarece este mai bine pentru ei să joace în prima ligă, nu în a doua.

P.S. Știu că sunteți curioși. Da, povara fiscală este mai mică în Coreea decât în România. Conform raportuluiPaying Taxes 2015, Coreea este pe locul 25 în lume (cu o fiscalitate medie de 32,4%) iar România pe locul 52 (cu o povară de 43,2%. Cheltuielile guvernului Coreean reprezintă 21% din PIB, nu 34% ca la noi. Iar coreenii trăiesc deja într-o țară dezvoltată, ar putea suporta ei niște taxe mai mari, fraierii…

20 august, digi24.ro: „Tigrii” economiei mondiale dau semne de îmbolnăvire. Cu ce consecințe?

De la „tigrul asiatic” şi următoarea „cea mai mare putere a lumii”, China a reuşit să devină copilul bolnav al lumii. Şi nu doar China, ci şi India, Brazilia, Taiwan şi cam toate ţările în dezvoltare. Producând mai tot ce consumă Occidentul, aceste state au fost până acum locomotivele economiei globale. Acum toate s-au oprit brusc. Iar efectul e panica. Din ţările în dezvoltare fug banii în cascadă. E vorba de sute de miliarde de dolari scoase de acolo în regim de urgenţă – sume care fac ieşirile de capital din criză să pară o glumă.

 A început exodul banilor din ţările emergente. Iar finalul ar putea fi departe. 940 de miliarde de dolari – aceasta este suma pe care investitorii au retras-o din ţările în curs de dezvoltare. E de aproape două ori mai mare comparativ cu ieşirile înregistrate în cele mai groaznice trei trimestre din 2008 şi 2009. Şi totuşi, banca de investiţii NN Investment Partners crede că goana banilor va dura. Pieţele şi-au pierdut încrederea în China, în mod special, bursele i se topesc, autorităţile se fac că rezolva problema, iar banii şi-ar putea găsi un adăpost mai bun în America, unde se anunţă creşteri de dobânda.

În vreme ce corporaţiile, fondurile de investiţii şi instituţiile financiare îşi scot capitalurile din vechile refugii, presiuni de ieftinire se aplică pe monedele acelor ţări. Yuanul chinezilor, wonul sud-coreenilor, peso-ul, rubla, lira turcească şi dolarul taiwanez – toate sunt în picaj. Moneda Malaeziei şi a Indoneziei nu au mai fost niciodată atât de jos de la criza asiatică din 1997 până astăzi.

Iar pierderile continuă să se adune. Ca măsură de urgenţă, China îşi devalorizează şi mai tare moneda cu speranţa că îşi va vinde mai uşor produsele la export pentru a aduce mai mulţi bani în ţară. La pachet vin însă şi riscuri. Dacă ieftinirea artificială a monedei va avea putere de tracţiune, celelalte ţări din regiune ar putea fi inspirate să facă la fel. Se poate coace un război al monedelor, comentează CNN.

În cealaltă parte a globului, în Europa şi în America, problemele Asiei au devenit deja problema tuturor. S-a pornit un cerc vicios. Banii fug din ţările în curs de dezvoltare, monedele se devalorizează şi pot cumpăra mai puţine bunuri, astfel că cererea scade. Şi de multe ori e vorba de cererea pentru produsele din Vest. Ţările emergente au importat în iunie cu 13% mai puţine bunuri faţă de anul precedent. Scăderea cererii pe pieţe uriaşe precum China generează ieftiniri în lanţ. A petrolului, a minereului de fier şi a mai tuturor materiilor prime. Recent, preţul acestora a atins minimul ultimilor 13 ani. Iar undele de şoc ajung şi în Europa, în fabricile sale, în siderurgie, agricultură şi industrie unde în vremuri cu preţuri mici şansa de a aface profit e minimă.

Aceste temeri, în schimb, arată nu doar deficienţele economiilor în curs de dezvoltare, ci mai ales problemele ţărilor foarte dezvoltate. Recuperarea lor după criză a fost atât de lentă, încât le e greu să contracareze slăbiciunile Chinei.

 

21 august, money.ro: Cum statul dă cu o mână și ia cu cealaltă din buzunarele patronilor români

Veștile bune despre reduceri de taxe și impozite vin, de regulă, la pachet cu majorarea fiscalității în alte moduri. Același lucru se întâmplă și cu impozitele pe dividende din 2016.

Problema dublei taxări a profitului în România a fost ridicată în repetate rânduri timp de ani de zile de oamenii de afaceri și de patronatele care îi reprezintă. În prezent, legislația fiscală prevede că, după ce compania plătește impozitul pe profit de 16%, dividendele distribuite acționarilor sau asociaților se impozitează și ele cu cota unică de 16%. În acest fel, una și aceeași sumă, profitul unei firme, este taxat de două ori de statul român.

Iată, însă, că întreprinzătorii români au primit o veste bună odată cu publicarea proiectului de Cod fiscal. Chiar dacă inițial zvonurile sugerau o eliminare a impozitului pe dividende, forma prevăzută în noul document este o impozitare cu 5% a dividendelor. Chiar și așa, este un impozit cu 11 puncte procentuale mai mic decât cel plătit în prezent de oamenii de afaceri în momentul în care scot profitul din firmă.

Menționăm că proiectul de Cod fiscal prevede că și deținătorii de acțiuni de pe piața de capital vor plăti acastă cotă de 5% ca impozit pe dividende de la titlurile deținute în portofoliu.

Totuși, ca să nu scadă chiar atât de mult veniturile la buget, guvernul dă cu o mână și ia cu cealaltă. Astfel, începând de anul viitor, dividendele vor fi taxate obligatoriu și cu contribuția la bugetul de sănătate, și asta indiferent dacă asociatul sau acționarul companiei profitabile are sau nu contract de muncă sau este pensionar. Contribuția pentru fondul de asigurări de sănătate (CASS) se ridică la 5,5%.

Astfel, după aplicarea celor două impozite asupra veniturilor din dividende, oamenii de afaceri nu vor simți o diferență notabilă la câștigul pe care îl vor avea, comparativ cu situația actuală.

21 august, ziare.com: Romania, intre marirea salariilor medicilor si privatizarea sistemului de sanatate

Romania este tara in care nu se intampla de foarte multa vreme nimic in materie de reforme structurale. O tara fara un proiect si fara viitor, anchilozata in metehne si mentalitati care si-au dovedit pe deplin falimentul aici si peste tot in lume. Este o tara a experimentelor sociale care orice ar avea in vedere, numai economia de piata nu.

Actuala si vechea problema din sistemul medical poate fi sintetizata rapid de oricine: un sistem subfinantat, un sistem capusat de firmele care livreaza de la hartia igienica pana la cel mai complex aparat de ecografie cu buna stiinta a doctorilor organizati in adevarate caste si aparati de puterea politica, orice culoare ar avea ea, un sistem cu oameni tot mai prost platiti si lipsiti de orice motivatie de a face ceva in plus pentru pacienti in absenta unei “atentii” care devine absolut normala in acest context.

Este un sistem care mai degraba iti agraveaza boala decat ti-o vindeca. Este un sistem falimentar fiind un sistem cvasi-public, avand statul in spatele sau.

Este clar ca marind salariile nu rezolvam mare lucru. Doar prelungim agonia acestui sistem. Este aceeasi agonie care razbate si in cazul sistemului public de pensii. Medicii tineri si cu scoala, nu putina, care inca mai spera sa prinda un post caldut si cu putina decizie (putere) din care sa extraga rente politice care sa acopere anii de neajunsuri in care isi toceau coatele pe bancile scolii sau in care duceau geanta de bisturie si radeau fortat la glumele nesarate ale sefului de sectie, ar trebui sa se trezeasca si sa lupte pentru o reformare reala a sistemului de sanatate. Ce inseamna aceasta? Inseamna privatizarea sistemului pe toate palierele sale.

Romania este o tara prea saraca sa isi mai poate permite iluzia unui sistem public de sanatate.

Stiu, o sa apara imediat argumentul: dar ce facem cu saracii, cu cei care au venituri mici si nu isi permit sa plateasca o asigurare privata de sanatate sau servicii private de sanatate?

Sunt absolut convins de urmatoarele lucruri: 1. un sistem privat de sanatate bazat pe un sistem de asigurari de sanatate privat are resursele sa ofere pachete de servicii medicale si pentru cei cu venituri mai scazute;

2. un sistem privat de sanatate va livra servicii de sanatate mai ieftin si mai de calitatedecat o face statul acum cu toate capusele care se hranesc din banul public alocat politic catre acest sistem
3. un sistem privat de sanatate se va baza pe un contract clar intre beneficiar si prestator(asiguratorul, spitalul) in care fiecare va cunoaste de la bun inceput ceea ce trebuie livrat conform contractului.

Contractul nu va fi unul “cadru”, asa cum poate sa livreze statul in momentul de fata (general valabil pentru toti), ci un contract adaptat nevoilor de sanatate ale fiecaruia (unul are dureri reumatice, altul are dureri de cap etc.)

Argumentul in favoarea acestor lucruri este urmatorul: serviciile de stomatologie in Romania sunt in momentul de fata cvasi-private. Romania a ajuns sa exporte servicii de stomatologie (putem sa le includem si pe cele de chirurgie estetica), in timp ce orice alte servicii medicale (oncologie sau cardiologie de exemplu) sunt importate de romani de la tarile din jur (Turcia, Austria).

E suficient sa vedem cum arata serviciile de stomatologie, cum functioneaza excelent piata acolo si sa preluam si sa extindem acest exemplu de succes la toate serviciile medicale.

Un alt argument este acela ca sistemul nu functioneaza fara o “coplata”, adica fara a da o spaga absolut obligatorie doctorului si apoi asistentelor care au grija de tine (de la schimbarea unui simplu pansament pana la injectii si operatiuni mai complicate). Romania nu isi mai poate permite acest sistem aparent gratuit, in care se consuma foarte multe resurse bugetare, fara a fi oferite servicii la standarde internationale (ma refer la lumea civilizata). Un sistem care sa ofere tuturor si nimanui aceste servicii medicale aproape inexistente.

Trebuie sa incetam sa mai privim serviciile vitale din societatea noastra (sanatate, educatie,securitate) ca fiind emanatia exclusiva a statului, singurul care le poate pastori si livra.

Stiu, trebuie sa fim solidari cu cei amarati. De acord, dar aici solidaritatea trebuie atent directionata si atent gestionata, doar cazurile sociale reale (care acum sunt sistematic lasate in afara sistemului) trebuie avute in vedere. Altfel riscam sa aruncam cu resursele pe geam si sa ne fie frica sa ne ducem sa ne tratam intr-un spital public. Nu toti sunt incapabili sa produca un venit din care sa isi asume apoi responsabilitatea propriei sanatati. Efortul financiar nici nu ar fi prea mare fata de ceea ce platim drept contributie la sistemul public de sanatate.

Mai mult, dezvoltarea unui sistem privat autentic de sanatate va pune spitalele in concurenta si ofertele isi vor imbunatati radical calitatea si pretul (fata de ce avem in momentul de fata). Doar 1% din paturile de spital sunt gestionate de sistemul privat si 99% de sistemul public. E usor de imaginat care ar fi situatia daca statistica ar fi inversata.

Solidaritatea sociala (cazurile speciale) pot fi tratate de catre spitale de stat clar desemnate, insa nu trebuie sa refuzam nici initiativa privata in acest sens.

O sa vina si alt argument fara indoiala. Sistemul privat este orientat spre profit, nu pe pacient. Nimic mai fals. Profitul are legatura cu consumatorul in orice domeniu, inclusiv in cazul serviciilor de sanatate. Daca realizam un sistem concurential autentic, profitul se va baza pe cooperarea sociala cu pacientii. Spitalele goale, la fel ca si magazinele goale, nu fac profit. Ca sa umpli acele spitale, adica sa ajungi cautat de pacienti, trebuie sa ai un raport calitate-pret excelent. Doar asa faci profit.

Daca serviciile tale medicale sunt scumpe si proaste calitativ, dai faliment si iesi de pe piata. Orientarea spre profit intareste argumentul ca serviciul privat e mai bun decat serviciul public. Profitul facut de privatul aflat in competitie reala e mai putin nesimtit decat “profitul” facut de cei din spitalele publice care acum nu au nici un fel de concurenta.

Marirea salariilor medicilor sau legalizarea spagilor sunt doar o amagire amara pentru toti cei care au legatura cu sistemul, medici si pacienti deopotriva. E o pace sociala temporara care va exploda din nou curand. Sistemul public de sanatate este falimentar si doar privatizarea sa il poate salva.

Care ar fi solutia in acest caz? Una simpla. Un sistem de sanatate care sa copieze pe cel din sectorul serviciilor stomatologice:

1. O contributie la sistemul public de sanatate redusa la minim din venitul de baza al fiecaruia(poate fi chiar o suma fixa, forfetara, e mai bine asa decat un procent din venit) din care sa fie finantate acele servicii destinate cazurilor sociale foarte grave;
2. Libertatea indivizilor de a alegeintre asigurarea publica de sanatate si asigurarea privata de sanatate;
3. Privatizarea tuturor spitalelor publiceprin preluarea completa a lor de catre fundatii sau de catre autoritatile locale in parteneriat public-privat;
4. Spitalele vor concura intre ele in relatia cu casele de asigurari private/cea publica pentru servicii medicale furnizate asiguratilor pe baza de contracteclare (ca orice asigurare de viata) ;
5. Deducerea pentru o perioada din impozitul pe venit a asigurarii private de sanatate a copiilor sau persoanelor cu probleme grave de sanatate (handicap) ;
6. Reducerea semnificativa de impozite(pe salarii, pe proprietate, pe investitii) ca in cazul sectorului IT pentru afacerile din domeniul sanitar (spitale private), astfel incat sistemul sa se dezvolte intr-un ritm accelerat si sa poata sa asigure servicii medicale pentru toti la un nivel comparabil cu tarile dezvoltate. Sistemul privat de sanatate are nevoie de investitii masive care trebuie facilitate de catre stat o buna perioada de timp;
7. Facilitati fiscalepentru tot ce inseamna centre private de preventie, institute de cercetare private in domeniul medical, institute private de igiena etc. Intarirea supravegherii si controlului atat public, dar, mai ales, privat (asociatii ale pacientilor, asociatii ale asiguratilor) trebuie avute, de asemenea, in vedere.

Toti cei care refuza aceste reforme ne condamna pentru multi ani la boli pe care cu greu le vom trata. Trebuie sa intelegem ca socialismul este o ideologie falimentara, inclusiv in materie de servicii medicale, si ca intotdeauna esueaza cand este vorba de calitate si interes cu adevarat pentru platitorii de taxe.

Nu schimband oamenii din fruntea spitalelor, a directiilor judetene de sanatate sau a ministerelor vom rezolva problema (teoria omului nou). Schimband din temelii sistemul si reformandu-l cu adevarat. E greu sa explici cetatenilor acest lucru si costul politic pe termen scurt poate fi unul imens. Dar pe termen lung merita incercat. Altfel, problemele vor creste exponential cu fiecare an si intr-un final prin faliment vom ajunge la aceeasi solutie.

Cristian Paun este profesor universitar la Academia de Studii Economice din Bucuresti, in cadrul Facultatii de Relatii Economice Internationale.

21 august, ziare.com: Plicul salveaza Romania

Hotararea Inaltei Curti de Casatie si Justitie de a interzice medicilor – considerati functionari publici – acceptarea de plati suplimentare este discutabila din punctul de vedere al pedepselor aplicabile si al efectelor de delatiune pe care le-ar putea avea, dar, principial, este corecta.

Hotararea Guvernului de a ignora decizia Curtii si de a legaliza prin impozitare platile suplimentare este abominabila, dar, principial, si ea este corecta.

Intre aceste total diferite decizii, desi paradoxal ambele corecte, personalul medical se afla intr-o situatie nu numai delicata si umilitoare, dar si in centrul unor miscari salariale revendicative la scara intregului sistem public cu posibile viitoare consecinte macroeconomice greu de prognosticat.

Hotararea Curtii este corecta prin faptul ca respecta legislatia in vigoare, indiferent daca este buna sau mai putin buna, dar si pentru ca are in vedere obiectivul general al actiunilor anticoruptie, cu accent pe reducerea ponderii si importantei economiei nefiscalizate in ansamblul sistemului bugetar romanesc.

Intentia Guvernului de a elimina hotararea Curtii este si ea corecta, dar dintr-un punct de vedere total diferit. Acesta se refera la principiul care sta la baza politicii bugetare romanesti de dupa 1990, promovat de toate majoritatile parlamentare indiferent de orientarea lor politica.

Este principiul economiei cu doua bugete paralele.

Romania functioneaza cu doua bugete. Unul este cel national/oficial care sufera de o subfinantare cronica din cauza nivelului insuficient de colectare, devalizarii prin contracte dedicate clientelei politice, risipit prin cheltuieli de investitii aiuristice de tipul piscinelor satesti, ca si de alocarea unor sume enorme pentru comisioane si retrocedari trucate.

Astfel, disponibilitatile bugetare sunt in dezacord cu rezultatele economice, ceea ce face ca efectul unei eventuale cresteri economice sa fie reflectat in veniturile bugetului intr-un procent inferior celui al cresterii PIB-ului.

Bugetul oficial devine incapabil de a satisface corect cerintele unui sistem de salarizare corespunzator gradului de utilitate sociala a unor categorii socio-profesionale. Lipsit de fonduri, bugetul oficial nu poate ridica veniturile personalului din cei trei nervi vitali ai natiunii (educatie, sanatate, ordine si siguranta publica) la nivelul mediei europene, dar nici macar la nivelul cerut de o functionare normala a acestora. Dovada este lipsa de dotare, lipsa de personal si transformarea personalului din aceste sectoare in categorie “lumpen”, cu efecte distructive asupra clasei mijlocii, atat de necesara unei evolutii moderne a societatii romanesti.

Cel de al doilea buget, paralel cu cel oficial, este bugetul economiei subterane. Unele date furnizate de analizele Curtii de Conturi arata ca la 100 de lei circulati in economie, doar cca. 30-40 lei sunt fiscalizati, restul ramanand in sfera economiei nefiscalizate.

Nu este nevoie de analize elaborate pentru a intelege procesul. Daca se face o comparatie intre sumele cheltuite in acest an pe litoral sau intre cele cheltuite cu carburantul auto se va vedea ca depasesc cu mult sumele provenite din salarii sau alte activitati fiscalizate.

De altfel, nu mai este demult un secret ca economia subterana reprezinta in Romania un factor endemic de mentinere a unui anumit tip de echilibru social.

“Plicul” pentru medici (exceptand cazurile de coruptie si lipsa de deontologie profesionala) este un element al acestui buget paralel bugetului oficial. Este, intr-un fel, expresia unei intelegeri tacite din partea cetateanului a faptului ca de un serviciu vital, cum este cel medical, nu ar mai putea beneficia daca nu va contribui personal la efortul de sustinere a acestuia.

Este intelegerea faptului ca traieste intr-un stat care, din varii motive, este incapabil sa-i asigure si sa-i garanteze un serviciu public de calitate.

Este intelegerea faptului ca personalul medical merita mai mult decat ii ofera statul si ca, daca nu va arata el, in locul statului, cat pretuieste pe cel care ii da posibilitatea de a trai sanatos, s-ar putea declansa o criza cu consecinte dramatice asupra lui si a copiilor lui.

Este o situatie pe care o putem intelege si accepta, dar este si o situatie care ar trebui sa ne trezeasca la realitatea secolului si mediului european in care traim.

Un astfel de “parteneriat” intre cetatean si stat in sustinerea unui serviciu public de importanta vitala pentru siguranta starii de sanatate a populatiei nu este numai anacronic, dar si profund antieconomic.

Introducerea si acceptarea economiei subterane in categoria finantatorilor unui serviciu de interesul sigurantei nationale creeaza un cerc vicios la nivelul conceptului de model si politica economica moderna.

Modelul european spre care tindem cere reducerea masiva a economiei subterane in scopul cresterii veniturilor la bugetul oficial. De altfel, obligatiile pe care le avem prin semnarea Tratatului European de Guvernanta Fiscala (MTO) ne impun un nivel al deficitului la care nu vom ajunge fara o astfel de reducere. Cum vom realiza acest lucru daca se oficializeaza participarea prin “plic” a economiei subterane la finantarea unui sistem public?

Raspunsul nu este greu de dat.

Guvernul prin oficializarea plicului recunoaste ca fara economia subterana nu poate sustine sistemul public medical. Recunoaste ca nu are profesionalismul si vointa politica de a inlocui plicul cu un nivel de salarizare normal si necesar.

Promisiunea cresterii salariilor cu 25% este doar o promisiune la aceasta data. Promisiunile viitoare sunt si mai nesigure, noul Cod Fiscal avand multe neclaritati in ceea ce priveste rezolvarea unei probleme pe care stiinta economica nu a putut niciodata sa o rezolve, aceea a imposibilitatii cresterii salariilor concomitent cu reducerea fiscalitatii.

Ne ramane doar speranta ca ceea ce stiinta economica nu a reusit va reusi Guvernul Romaniei.

Deocamdata, prin dorinta Guvernului de a legaliza “plicul”, nu putem intelege mai mult decat ca in logica acestuia plicul salveaza Romania.

Mircea Cosea este doctor in stiinte economice, profesor universitar la ASE Bucuresti.

21 august, postare pe blog: B. GLĂVAN (L. ECONOMICĂ): SALARIILE MEDICILOR ȘI FALIMENTUL TEHNOCRAȚIEI LUMINATE

Sursa:

http://raduzlati.com/2015/08/20/b-glavan-l-economica-salariile-medicilor-si-falimentul-tehnocratiei-luminate/

În postura lor de înțelepți imparțiali, preocupați de macrostabilitatea și binele României, tehnocrații care au criticat reducerea taxelor au omis totuși ceva în calculele lor meșteșugite: reacția guvernului în fața acestei opoziții. Nici președintele României, nici Școala de la BNR, nici restul politicienilor nu au văzut că, dacă dau șah guvernului în legătură cu Codul fiscal, acesta va face mat economia prin creșterea cheltuielilor publice. Abia acum disperarea care a împins guvernul să reducă TVA se traduce în populism deșănțat!

Lipsa de viziune politică a tehnocraților este tragicomică. În cazul în care ei chiar au crezut că reducerea taxelor tinde să stimuleze prea mult consumul și să supraîncălzească economia (ceea ce este fals), ei bine, acum au ocazia să-și vadă temerile îndeplinite tocmai din cauza propriilor acțiuni.

Care este eroarea strategică majoră pe care au comis-o? Aceea de a crede (sau nu) și de a perpetua în rândul opiniei publice ideea că clasa politică poate acționa rațional, gândindu-se doar la beneficiul societății și deloc la propriile interese. Ei au încercat (inocent sau nu) să determine statul să acționeze prudent, dozând reducerea fiscalității astfel încât să nu apară o incongruență hâdă între veniturile și angajamentele bugetare. (Spun “inocent sau nu”, fiindcă specialiștii nu s-au referit niciodată la nevoia restructurării cheltuielilor publice; tot ce i-a interesat pe ei a fost să facă galerie anti-reduceri de taxe.) Tentativa lor este un eșec total. Iată că astăzi ne aflăm puși în fața situației împlinite: mai vedem ce s-o întâmpla cu taxele, dar până una-alta cresc cheltuielile! Orice guvern, cu apriga nevoie de a marca la capitolul popularitate ar fi procedat în acest fel, practic strategia de rezervă a lui Victor Ponta era ca și telefonată. Doar că specialiștii în PIB potențial și supraîncălzire nu s-au prins.

În dezbaterile pe tema Codului fiscal s-a pierdut din vedere elementul esențial: acela că ne aflăm în fața unei ocazii rarisime, a unei oportunități politice excepționale de a reduce impozitele, într-o economie sufocată de povara fiscală. De regulă nu avem parte de așa ceva, politicienii find mai tot timpul interesați să mărească rolul statului în economie și să pună noi biruri. Nici măcar pe timpul crizei, când știința economică urla prin toate manualele că guvernul trebuie să reducă taxele, acest lucru nu s-a produs. De ce? Deoarece stimulentele politice sunt contrare! Tocmai din acest motiv, fix în acest moment era esențial să aplaudăm guvernul pentru intenția de a reduce taxele.

Fără îndoială, guvernatorul BNR poartă o mare răspundere pentru situația creată. În loc să sprijine constructiv guvernul în implementarea reducerii de taxe, pe care până mai ieri chiar domnia sa o clama, a ales să acționeze contra acestui demers. Este momentul să ne amintim de cele scrise în cartea lui Florin Tudose, Psihopolitica:

Economiștii au ratat șansa istorică de a face front comun în favoarea scăderii impozitelor, în condiții de echilibru bugetar, așa cum au susținut cei 40 de profesori și antreprenori în scrisoarea deschisă. Toată clasa politică, cea care se consideră responsabilă, trebuia să susțină Codul fiscal, punând presiune pe guvern să nu submineze acest demers reformist prin măsuri populiste de creștere a cheltuielilor. Acest lucru nu s-a întâmplat. Din păcate era ușor de imaginat că alternativa la o reformă “agresivă” (cum zice Ionuț Dumitru) și la riscul dezechilibrării pe termen scurt a finanțelor publice nu este o reformă graduală, a pașilor mărunți + echilibru bugetar, ci alimentarea celei mai hidoase forme de populism și deficit bugetar.

N-am învățat nimic în 25 de ani.

21 august, agerpres.ro: FSLI: Executivul trebuie să găsească soluții de majorare suplimentară a salariilor în Învățământ, cu cel puțin 15%

prevăzută de lege, a salariilor în învățământ, cu cel puțin 15% înainte de data de 1 ianuarie 2016, susține Federația Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI), într-un comunicat remis vineri AGERPRES.

‘În acest moment salariu minim brut pe țară este de 1.050 lei, în timp ce salariul unui învățător debutant este de 1.115 lei brut (780 de lei net) și al unui profesor debutant de 1.133 de lei brut (830 de lei net), iar după majorarea de 5% de la data de 1 septembrie 2015, prevăzută în OUG nr.83/2014, acesta va ajunge la 1.170 de lei brut pentru învățătorul debutant și la 1.189 de lei brut pentru profesorul debutant. Apelul către guvernanți de a se găsi o soluție pentru majorarea suplimentară a salariilor din învățământ, înainte de data de 1 ianuarie 2016, este un gest firesc, având în vedere ceea ce se întâmplă în acest moment în domeniul salarizării din sectorul bugetar și nu numai’, se arată în comunicatul citat.

Potrivit FSLI, salariul unui profesor debutant ar fi de 1.367 de lei brut, cu puțin peste salariul minim brut pe economie.

‘Conform deciziei Guvernului României, începând cu data de 1 ianuarie 2016, salariul minim pe economie va fi de 1.200 de lei. În aceste condiții, este imperios necesar ca Executivul să găsească soluții de majorare suplimentară, fată de cea prevăzută de lege, a salariilor în învățământ cu cel puțin 15%, înainte de această dată, astfel încât un cadru didactic să nu aibă aceeași salarizare cu cea a unui muncitor necalificat.

Astfel, un învățător debutant ar ajunge ca salariu la 1.345 de lei brut, iar un profesor debutant la 1.367 de lei brut, cu puțin peste salariul minim brut pe economie’, se mai spune în comunicat.

FSLI are 176.000 de membri și reprezintă 62% din salariații sistemului de învățământ preuniversitar.

 

21 august, agerpres.ro: Ponta, despre majorările din sănătate: Voi propune ca în bugetul pe 2016 să fie prevăzută următoarea tranșă de 25%

Premierul Victor Ponta a dat asigurări, vineri, la Mamaia, că din 1 octombrie vor fi mărite cu 25% salariile personalului din sistemul sanitar și a declarat că va propune Parlamentului ca, în bugetul pe anul viitor, să fie prevăzută suma pentru următoarea tranșă de 25%.

“Noi, la 1 octombrie, mărim salariile, nu vă mai luați după toți mincinoșii de la propagandă. (…) De la 1 octombrie, 25% la salariul actual. Dacă astăzi are 1.000 de lei, (n.red.-vor fi) 1.250, dacă are azi 2.000, 2.500, da? Ca să înțeleagă toată lumea. (…) Pentru întreg personalul angajat în sistemul sanitar. Acești bani sunt și azi în bugetul Ministerului Sănătății și au fost economisiți prin introducerea cardului de sănătate și a altor măsuri corecte de oprire a risipei din sistem. Mai departe, eu cred și îmi doresc, și voi propune Parlamentului ca, în bugetul pe anul viitor, să fie prevăzută suma pentru următoarea tranșă de 25%. În 2017, cine va fi atunci la guvernare mai pune 25%”, a spus premierul, vineri, într-o conferință de presă.

Victor Ponta a menționat că respectivele creșteri salariale vor fi incluse în viitoarea Lege a salarizării în sistemul bugetar.

“Ideea este că aceste creșteri, asta am discutat cu reprezentanții sindicatelor și au fost de acord, atunci când apare Legea salarizării în sistemul bugetar, acestea se includ acolo, adică nu sunt separate”, a menționat Ponta.

Referitor la mărirea salariilor și altor categorii de bugetari, premierul a spus că cererile acestora sunt “legitime”, iar creșterile salariale se vor face “pe măsură ce există posibilitatea”.

Victor Ponta a susținut că atât timp cât există actualul guvern, salariile bugetarilor se vor mări.

“Cât va exista acest guvern, nimănui nu i se taie vreun leu, la toți se dă, că la unul mai mult, la altul mai puțin, n-o să fie niciodată de ajuns, dar după ani în care s-a tăiat la toată lumea, suntem deja în al patrulea an în care se adaugă la toată lumea și se adaugă pe măsură ce avem bani în buget”, a arătat premierul Ponta.

 

22 august, agerpres.ro: Fitch a reconfirmat ratingul aferent datoriei guvernamentale a României pe termen lung, la BBB-/BBB, cu perspectivă stabilă

Agenția de rating Fitch a reconfirmat ratingul aferent datoriei guvernamentale a României pe termen lung, în valută și în monedă locală, la BBB-/BBB, cu perspectivă stabilă, informează Ministerul Finanțelor Publice printr-un comunicat remis sâmbătă AGERPRES.

“Reconfirmarea ratingului și perspectivei stabile a României e susținută de situația foarte bună a finanțelor publice, țara noastră poziționându-se favorabil comparativ cu statele din regiune cu același rating, cu o proiecție a deficitului bugetar pentru 2015 de—1,8% din PIB, sub nivelul de—2,5% înregistrat în cazul statelor cu rating BBB și cu un nivel al datoriei publice de 40,6% din PIB, de asemenea sub nivelul de 43,1% aferent statelor cu același rating. În același timp, un alt factor de susținere a reafirmării ratingului și perspectivei pentru România îl reprezintă așteptările pozitive privind creșterea economică în următorii trei ani”, se menționează în comunicat.

Conform sursei citate, agenția Fitch a crescut astfel prognoza proprie privind creșterea economică a României pentru perioada 2015 — 2017, estimând o creștere economică reală în medie cu 3,5% comparativ cu prognoza anterioară de 2,8%. Fitch consideră că această evoluție pozitivă va fi susținută în următoarea perioadă de cererea internă, amplificată de relaxarea fiscală la nivelul consumului privat, precum și de o revenire a investițiilor din sectorul privat.

Totodată, agenția apreciază că sectorul bancar din România este stabil, în pofida volatilității mediului extern, băncile din România fiind bine capitalizate, calitatea activelor bancare îmbunătățindu-se ca urmare a măsurilor de reducere a creditelor neperformante.

“Agenția de rating a menționat câțiva factori care ar putea conduce, în mod individual sau colectiv, la acțiuni de îmbunătățire a ratingului acordat României, respectiv continuarea procesului de consolidare fiscal bugetară, care să ducă la o evoluție în scădere a deficitelor bugetare, o reducere susținută a nivelului datoriei externe, un ritm mai accelerat al creșterii economice, precum și convergența progresivă a veniturilor către nivelul statelor cu rating superior”, se mai arată în comunicat.

La începutul lunii iulie, o altă mare agenție de rating, Moody’s Investors Service, estima, într-un raport privind România, că îmbunătățirea competitivității, reducerea dezechilibrelor macroeconomice și revenirea pieței muncii și a consumului intern vor permite României să înregistreze o creștere medie de aproximativ 3% în următorii ani.

Moody’s semnala atunci că reducerea deficitelor și îmbunătățirea creșterii economice susțin ratingul ‘Baa3’ cu perspectivă stabilă atribuit României, chiar dacă nivelul relativ ridicat al datoriei externe și riscul încetinirii schimburilor comerciale în regiune pun unele provocări. De asemenea, integrarea economică graduală cu statele vecine continuă să crească productivitatea, pe lângă sprijinul financiar și supravegherea politicilor de către Uniunea Europeană și Fondul Monetar Internațional. În plus, riscurile provenite din sectorul bancar s-au redus, în condițiile în care calitatea activelor băncilor s-a îmbunătățit ca urmare a scăderii creditelor neperformante, se mai arăta în raportul Moody’s.

Cea de-a treia mare agenție de rating, Standard&Poor’s atribuie, la rândul său, un calificativ ‘BBB minus’ pentru datoriile pe termen lung în valută ale României.

22 august, zf.ro: Unul dintre cele mai periculoase domenii în care să lucraţi. 10.000 de oameni şi-au pierdut locul de muncă anul trecut şi peste 230.000 de la începutul crizei

Companiile care activează în domeniul construcţiilor de clădiri, al lucrărilor de infrastructură şi industriale, respectiv al lucrărilor speciale au încheiat anul trecut cu un număr mediu de 343.000 de angajaţi, în scădere cu aproape 3% faţă de 2013 şi cu 28% faţă de anul 2010, arată calculele ZF pe baza unor indicatori de la Ministerul de Finanţe. Cu alte cuvinte, anul trecut au dispărut peste 10.000 de angajaţi de pe ştatele de plată ale constructorilor, iar în perioada 2010-2014, industria construcţiilor a pierdut 130.000 de oameni. În total, de la debutul crizei sectorul a pierdut 230.000 de oameni.

Declinul numărului de salariaţi din industria construcţiilor, evaluată anul trecut la aproape 9 miliarde de euro, vine în contextul în care acest sector a fost unul dintre cele mai afectate pe timp de criză, pierzând peste 40% din valoare. De altfel, şi numărul de companii din domeniul construcţii a scăzut în ultimii ani, astfel că dacă în 2010 existau peste 66.200 de firme cu acest obiect de activitate, anul trecut mai erau sub 65.000.

Anul 2015 ar putea aduce însă un nou suflu acestei pieţe, având în vedere că lucrările de construcţii au crescut cu peste 10% în primul semestru, susţinute de rezidenţial şi non-rezidenţial. La polul opus, lucrările inginereşti sau de infrastructură dau semne mult mai modeste de revenire. Andreea Neferu

23 august, agerpres.ro: Ponta: Fitch reconfirmă direcția pozitivă a României; este un mesaj important pentru investitori

“Agenția Fitch reconfirmă ratingul de țară al României — și direcția stabilă și pozitivă! Este un mesaj important pentru investitori!”, a scris Ponta duminică pe Facebook.

Agenția de rating Fitch a reconfirmat rating-ul aferent datoriei guvernamentale a României pe termen lung, în valută și în monedă locală, la BBB-/BBB, cu perspectivă stabilă, a informat Ministerul Finanțelor Publice printr-un comunicat remis sâmbătă AGERPRES.

“Reconfirmarea rating-ului și perspectivei stabile a României e susținută de situația foarte bună a finanțelor publice, țara noastră poziționându-se favorabil comparativ cu statele din regiune cu același rating, cu o proiecție a deficitului bugetar pentru 2015 de—1,8% din PIB, sub nivelul de—2,5% înregistrat în cazul statelor cu rating BBB și cu un nivel al datoriei publice de 40,6% din PIB, de asemenea sub nivelul de 43,1% aferent statelor cu același rating. În același timp, un alt factor de susținere a reafirmării ratingului și perspectivei pentru România îl reprezintă așteptările pozitive privind creșterea economică în următorii trei ani”, se menționează în comunicat.

Conform sursei citate, agenția Fitch a crescut astfel prognoza proprie privind creșterea economică a României pentru perioada 2015 — 2017, estimând o creștere economică reală în medie cu 3,5% comparativ cu prognoza anterioară de 2,8%. Fitch consideră că această evoluție pozitivă va fi susținută în următoarea perioadă de cererea internă, amplificată de relaxarea fiscală la nivelul consumului privat, precum și de o revenire a investițiilor din sectorul privat.

Totodată, agenția apreciază că sectorul bancar din România este stabil, în pofida volatilității mediului extern, băncile din România fiind bine capitalizate, calitatea activelor bancare îmbunătățindu-se ca urmare a măsurilor de reducere a creditelor neperformante.

“Agenția de rating a menționat câțiva factori care ar putea conduce, în mod individual sau colectiv, la acțiuni de îmbunătățire a rating-ului acordat României, respectiv continuarea procesului de consolidare fiscal bugetară, care să ducă la o evoluție în scădere a deficitelor bugetare, o reducere susținută a nivelului datoriei externe, un ritm mai accelerat al creșterii economice, precum și convergența progresivă a veniturilor către nivelul statelor cu rating superior”, se mai arată în comunicat.

La începutul lunii iulie, o altă mare agenție de rating, Moody’s Investors Service, estima, într-un raport privind România, că îmbunătățirea competitivității, reducerea dezechilibrelor macroeconomice și revenirea pieței muncii și a consumului intern vor permite României să înregistreze o creștere medie de aproximativ 3% în următorii ani.

Moody’s semnala atunci că reducerea deficitelor și îmbunătățirea creșterii economice susțin ratingul ‘Baa3’ cu perspectivă stabilă atribuit României, chiar dacă nivelul relativ ridicat al datoriei externe și riscul încetinirii schimburilor comerciale în regiune pun unele provocări. De asemenea, integrarea economică graduală cu statele vecine continuă să crească productivitatea, pe lângă sprijinul financiar și supravegherea politicilor de către Uniunea Europeană și Fondul Monetar Internațional. În plus, riscurile provenite din sectorul bancar s-au redus, în condițiile în care calitatea activelor băncilor s-a îmbunătățit ca urmare a scăderii creditelor neperformante, se mai arăta în raportul Moody’s.

Cea de-a treia mare agenție de rating, Standard&Poor’s atribuie, la rândul său, un calificativ ‘BBB minus’ pentru datoriile pe termen lung în valută ale României.

 

23 august, agerpres.ro: INTERVIU Marian Năstase (Alro): România este încă mult subinvestită, dar cu resurse potențiale importante

România este, în momentul de față, încă mult subinvestită, mult subutilizată, dar cu resurse potențiale importante, inclusiv în zona forței de muncă bine calificate, a declarat, într-un interviu acordat AGERPRES, Marian Năstase, președintele Consiliului de Administrație al companiei Alro Slatina.

“Față de Polonia, de exemplu, care a atins un grad de saturație, România, în momentul de față, este încă mult subinvestită, mult subutilizată și cu resurse potențiale importante, inclusiv în zona forței de muncă bine calificate, mai ales pe anumite segmente. Nu aș spune că este o forță de muncă ieftină, pentru că e destul de dificil să ai oameni bine calificați, ingineri bine pregătiți, care să îți facă lucruri sofisticate și pe care să îi plătești incorect. Dar, faptul că ai aceste abilități și aceste competențe aici face ca lucrurile să se dezvolte mai rapid, altfel alternativa este să aduci ingineri străini, să facă un transfer de know-how, și asta ia timp de obicei”, a afirmat Marian Năstase.

În ceea ce privește noul Cod Fiscal, președintele Alro a subliniat că predictibilitatea este mult mai importantă decât nivelul de taxe, deși “ne interesează taxe cât mai mici”, adăugând că în momentul de față își dorește un consens pe Codul Fiscal, “indiferent în ce formă va fi el”.

Marian Năstase a mai vorbit în interviu despre rezultatele financiare înregistrate de Alro în primul semestru, semnalând că acestea au fost influențate de scăderea semnificativă a costurilor cu energia, despre planurile de investiții pentru următorii cinci ani, precum și despre atenția managementului pentru piața internă, deoarece a constatat o creștere gradului de sofisticare.

AGERPRES: Luni va avea loc în Parlament reexaminarea noului Cod Fiscal. Cum apreciați măsurile de relaxare fiscală cuprinse în acest document?

Marian Năstase: Cred că cel mai important lucru, cel puțin pentru noi, este ca sistemul de impozite și taxe să fie predictibil. Este foarte important. Nivelul lor este o decizie ce excede competențele noastre. Evident că ne interesează taxe cât mai mici, dar cred că mult mai importanta decât nivel taxe este predictibilitatea. Vă dau exemplul clasic, taxa pe stâlp. Conceptul taxei pe stâlp nu a fost un concept rău, dar faptul că în spațiul public probabil nu a fost explicată suficient și a venit cumva în plus față de alte taxe și nu s-a înțeles exact nevoia de a avea această taxă. A fost foarte controversată. Actualul Cod Fiscal… aștept să văd forma finală ca să mă pronunț. Că va fi o relaxare fiscală, că se vor reduce anumite taxe și impozite, că se va reduce mai abrupt sau într-o manieră mai lină, gradual, aici este o chestie de cifre. N-am văzut cifrele să știu care e impactul. Dar sunt oameni mult mai bine pregătiți care știu cifrele, care le-au analizat, care pot la un moment dat să ia o decizie corectă.

Ce este foarte important, este ca, odată luată această decizie, să fie menținută o perioadă de timp suficient de mare. Este un Cod Fiscal, nu este o lege sau un alt act normativ. Dacă e un Cod Fiscal și facem o modificare și îl menținem în continuare 5-6-7 ani neschimbat, toată lumea va fi mulțumită, după părerea mea, după cum toată lumea e mulțumită de taxa de 16%. Eu am fost mai nervos când s-a pus problema să se modifice cota unică de impozitare de 16%. Dacă e o chestie bună, de ce să o strici? Dacă e o chestie care de 10 ani e acolo și ne-am obișnuit toți cu ea și știm cum să o calculăm și știm să ne facem socotelile, pot să îmi fac și eu un business plan pe următorii cinci ani, de ce să umblăm la ea? Cred că prioritatea este să avem un consens pe acest Cod Fiscal, indiferent în ce formă va fi el, evident că am prefera să fie o reducere de taxe, dar modalitate în care se face să permită să fie predictibil pentru măcar cinci ani.

AGERPRES: Alro a încheiat primul semestru cu profit, după trei ani de pierderi, o contribuție importantă având-o scăderea costurilor. Care au fost principalele elemente ce au determinat reducerea costurilor?

Marian Năstase: În principal, la scăderea costurilor a contribuit reducerea cheltuielilor cu energia electrică. Aceasta s-a datorat mai multor factori. În primul rând, a fost aplicată legislația europeană, implementată și în România. În condițiile în care subvențiile pentru energia regenerabilă s-au dovedit disproporționate de-a lungul și de-a latul Europei, la un moment dat Comisia Europeană a decis să intervină și să ia măsuri, să elaboreze un ghid, o legislație practic, pentru atenuarea efectelor acestor subvenții, care nu numai că distorsionează piața, dar chiar pun în pericol competitivitatea industriei românești. Această legislație, după aproximativ trei ani, a fost implementată și în România, ceea ce a rezultat într-o exceptare a consumatorilor intensivi de energie electrică de la plata parțială a acestor subvenții pentru energie regenerabilă. Acesta a fost primul element.

Al doilea element este că piața de energie electrică a intrat într-o fază de maturitate, după ani de zile în care adâncimea pieței a fost nesemnificativă, ea în continuare este departe de a fi perfectă, dar în momentul de față are adâncimea necesară, dimensiunea necesară pentru a permite consumatorilor să aibă un acces la energie electrică mai variat și în condiții de competitivitate crescută.

Primele două elemente au fost externe activității noastre. Al treilea element, pe care l-am urmărit în permanență, a fost reducerea costurilor cu energia electrică, în principal prin investiții masive ce au demarat în 2004-2005 și care au continuat cu niște planuri dezvoltate anterior în vederea îmbunătățirii eficienței energetice, atât prin reducerea consumului de energie electrică, cât și a celui de gaze naturale. Și această preocupare este ceea ce noi numim ‘continous improvement’, îmbunătățire continuă, deci este o sarcină permanentă de reducere a costurilor.

AGERPRES: Cu cât s-au redus costurile pe partea de energie?

Marian Năstase: Costurile s-au redus pe partea de energie electrică cu aproape 200 dolari/tonă, ceea ce este substanțial. De când a fost implementată schema pentru certificatele verzi, Alro a plătit 170 milioane euro, bani care au părăsit societate, nu au adus niciun beneficiu, nici nouă, nici acționarilor, nici măcar la bugetul de stat, pentru că au crescut cheltuielile societății. Faptul că societatea a intrat pe pierdere a reprezentat un element negativ și pentru bugetul de stat și pentru bugetele locale. Noi suntem la zi cu toate taxele, atât pentru salariați cât și către autoritățile locale și bugetul de stat, dar absența profitului a eliminat impozitul pe profit și pe dividende, în cazul în care s-ar fi distribuit dividende.

AGERPRES: Operatorii din sectorul energiei regenerabile cer modificarea legislației privind certificatele vezi, pentru că altfel intră în faliment. Credeți că vor fi făcute schimbări în perioada următoare?

Marian Năstase: Noi am spus dintotdeauna, de acum trei ani, când au început discuțiile public și am luat atitudine față de această chestiune, că, din păcate, schema inițială a fost implementată greșit, pentru că nu s-a făcut un studiu de piață, un studiu de impact, pentru a se vedea gradul de suportabilitate al acestei subvenții la nivelul consumatorului industrial, la nivelul consumatorului casnic. Aceste subvenții afectează toată societatea românească pentru că au fost implementate fără studiu de impact și practic nu s-au putut evalua consecințele. Asta a fost prima chestiune negativă care s-a întâmplat și care a creat anomalii. A doua chestiune care a creat anomalii a fost faptul că nu s-a respectat planul național de dezvoltate, care a fost aprobat la un moment dat acum câțiva ani și toate aceste investiții nu s-au făcut eșalonat cum ar fi trebuit, cum au fost prevăzute să se facă, ca să asigure o atenuare a suportabilității de către consumator, ci au fost făcute toate dintr-odată.

Mai departe nu știu să spun care este soluția, dar faptul că în momentul de față există o cotă de energie mai mică decât cea prevăzută în plan este logică, pentru că ne-am atins ținta. Odată ce ne-am atins țintele nu văd de ce ar trebui să mai susținem industriile respective.

AGERPRES: La un moment dat conducerea Alro intenționa să construiască o centrală proprie la Tulcea. Ce se mai întâmplă cu acest proiect?

Marian Năstase: Centrala de la Tulcea avea un buget cam de 260 milioane pentru a putea fi construită și noi am plătit 170 milioane euro pentru certificatele verzi. Din ce să o mai facem? Acum, deja trebuie să evaluăm evoluția pieței de energie, deja trebuie să ne refacem capitalurile proprii după această hemoragie masivă de fonduri din ultimii trei ani către producătorii de certificate verzi. Poate în viitor vom mai vedea. Deocamdată nu. Nu avem suficienți bani.

AGERPRES: Ce estimări aveți pentru 2015 în privința rezultatelor financiare?

Marian Năstase: Pentru anul acesta avem bugetat un profit de 63 milioane dolari. Prima jumătate a anului a depășit așteptările noastre bugetare, dar nu a depășit așteptările noastre ca management, pentru că am anticipat că o să fie o primă jumătate mai bună și o a doua jumătate oarecum mai dificilă, fiindcă sunt mișcări destul de mari pe piețele globale, e o volatilitate destul de ridicată. Dar credem că ne vom încadra în buget. Ținta noastră este bugetul și vrem să îl facem și la nivel de profit și la nivel de EBITDA.

AGERPRES: Și pentru următorii ani?

Marian Năstase: Sunt mai multe comentarii de făcut. În primul rând așteptăm să se mai stabilizeze piețele. În prima jumătate a anului am văzut o volatilitate crescută în primul rând pe euro/dolar, pe FX, pe piețele valutare. Am avut situația Greciei, care a fragilizat foarte mult euro și am avut o situație foarte bună pe America, cifre foarte bune. Și asta a dus la o mișcare a capitalurilor speculative, care la nivel global sunt uriașe. Aceste capitaluri speculative au ieșit de pe piața de commodities și s-au mutat pe piețele valutare, unde randamentele sunt mult mai ridicate. Adică, de ce să faci 10% pe an când poți să faci 80% pe an?

A fost o mișcare masivă a capitalurilor de pe commodities. Asta a dus și la scăderea materiilor prime, a metalelor, inclusiv a metalelor prețioase, pentru că randamentele au fost mult mai bune pe partea de FX, de piețe valutare. Mă aștept ca în 6 luni, dacă totul merge bine, să se normalizeze situația și probabil vom vedea o intrare a capitalurilor în zona de commodities.

Pe de altă parte, din punctul nostru de vedere, faptul că a scăzut prețul aluminiului ne afectează într-o oarecare măsură, dar puțin, pentru că, în același timp, a scăzut și prețul materiilor prime pe care le cumpărăm pentru producerea aluminiului. Petrolul an/an a scăzut cu 55%, ceea ce automat duce la scăderea prețului cocsului de petrol din care noi facem amorsa, cărbunele a scăzut la fel cu 30% an/an, deci și smoala e mai ieftină. Asta înseamnă că, deși produsele se vor ieftini, ne conservăm profitul și EBITDA, pentru că și costurile noastre se reduc. Pe de altă parte, un dolar puternic pe noi ne ajută, fiind exportatori, pentru că încasăm dolari și luăm pentru același dolar mult mai mulți lei. Față de 3,6 lei/dolar cât aveam în buget, luăm 4 — 4,1 lei/dolar, ceea ce are o influență pozitivă, dar nu știm cât va dura asta, de acea noi am fost mai conservatori în buget când am spus 3,6 lei/dolar, pentru că această mișcare a capitalurilor de pe piețele monetare este clar că e mai degrabă o chestie speculativă.

AGERPRES: Alro are elaborat un plan de investiții pentru următorii ani. Ce prevede acesta?

Marian Năstase: Este un plan pe următorii cinci ani. Când a venit criza, în 2008-2009, noi eram cu planurile de investiții organizate pe două direcții principale. Prima direcție era în aluminiu primar, unde era nevoie de niște investiții de mentenanță, în special pentru schimbarea unor echipamente vitale pentru bunul mers al societății și care erau foarte vechi, program de investiții care s-a încheiat până la venirea crizei.

A doua direcție este de a investi în produse cu valoare adăugată mare și foarte mare, decizie, spunem noi, benefică, luată acum 10 — 11 ani și pentru care s-au investit foarte mulți bani. La momentul crizei eram cu acest program de investiții la jumătate. Venind criza, am suspendat investițiile și, prin acest program pe care îl avem acum, reluăm investițiile pe partea de produse cu valoare adăugată mare și foarte mare de unde l-am întrerupt și ne ținem de plan. Planul inițial e întotdeauna cel mai bun.

AGERPRES: Cât la sută din produsele Alro merg la export? Aveți piețe noi?

Marian Năstase: Avem piețe noi, pentru că acum trei ani am făcut o schimbare în strategia de marketing a societății. Alro are două modele de business. Aluminiul primar este un business de commodities. Practic sunt produse standardizate, cu o valoare adăugată relativ mai mică decât produsele procesate. Nu mai producem de mult lingouri, dar sârma și barele se livrează în general regional. Nu poți să le livrezi la distanțe foarte mari, pentru că transportul și asigurarea mărfii pot să te ducă relativ repede într-o zonă necompetitivă. Deci este o piață regională.

Spre deosebire de acest business, produsele cu valoare adăugată mare și foarte mare, produsele procesate, cum le spunem noi, plăci, table, benzi etc pot fi livrate oriunde în lume. Și, acum trei ani, întrucât situația din Europa era relativ incertă, am stabilit ca prioritate să dezvoltăm fie piețe mai vechi pe care le avea Alro în afara Europei, fie noi piețe. America, de exemplu, era o piață mai veche, la fel Coreea de Sud și alte câteva țări din Asia. Și am început redezvoltarea lor într-un mod mai agresiv. Printre piețele noi am dezvoltat Mexicul, sudul Africii, Singapore, câteva țări din Asia, toate cu potențial foarte mare, în care se cer produse cu valoare adăugată foarte mare, produse sofisticate folosite pentru aplicații sofisticate, pentru industria construcțiilor de mașini, pentru industria medicală, industria aviatică, industria navală și, evident că, pe măsură ce gradul de sofisticare crește și prețul plătit este mai important.

În ultimii trei ani aceste piețe s-au dezvoltat foarte bine. Ne-am diversificat mai bine portofoliul de clienți, încercând să facem și o distribuție mai bună a riscului geografic, pentru că sunt piețe care pot fi afectate de un anumit risc la un anumit moment dat, dar economia globală ne-a învățat că poate fi afectată de criză, însă ieșirea din criză se face treptat și se face secvențial: unii ies mai repede, alții mai târziu, alții nu ies o perioadă lungă de timp.

Exportul rămâne în continuare important pentru portofoliul nostru. Exportăm între 70% și 80%. Bineînțeles că piața vest europeană, plus Polonia, au rămas ‘core markets’ pentru noi, în special Germania și țările nordice, mai ales pentru produsele cu valoare adăugată mare, și le-am crescut și pe acestea, dar în limita în care aceste piețe au reușit să absoarbă, pentru că ritmul de creștere în Europa este mai mic decât în Mexic și țările menționate anterior.

AGERPRES: Pentru piața internă aveți planuri de dezvoltare?

Marian Năstase: Încercăm să dezvoltăm cât mai mult și piața domestică, care pe noi ne interesează foarte tare. Constatăm o creștere a gradului de sofisticare a pieței. Sunt actori importanți în industria în care noi livrăm, sunt actori importanți care s-au implantat în România, în special în industria constructoare de automobile. România este deja pe harta mondială a producției de autovehicule, cu un grad de excelență destul de ridicat. Produsele Dacia le vedeți peste tot în lume. Asta aduce un grad de expertiză mare și, inerent, o dorință din partea noastră de a deveni furnizori pentru automotive. Vedem companii românești ce devin specializate în vopsirea aliajelor, prelucrarea aliajelor din ce în ce mai sofisticate. Evident ne interesează să vindem pe piața domestică, să vindem în țară, unde este aproape, e ușor de livrat, e ușor de comunicat cu clientul, îi înțelegem nevoile, îi înțelegem structura business-ului, îi înțelegem, mai ales, dificultățile prin care trece, pentru că am trecut cu toții printr-o situație de criză financiară.

Evident, și clienții din afara României au același nevoi, dar, din punctul de vedere al costurilor, numai dacă ne gândim la transport, asigurare, inclusiv comunicare cu clientul, pentru că, deși trăim în epoca internetului, la un moment dat, când vrei să faci o vizită în America, trebuie să îți aloci o perioadă de timp să vezi un client acolo, mult mai mare decât dacă te urci în mașină, tren sau avion și te duci la Iași, la Baia Mare, Brașov, Cluj sau Titu.

Eu cred că piața noastră are potențial în creștere. Este clar subvalorificată. Față de Polonia, de exemplu, care a atins un grad de saturație, România, în momentul de față, este încă mult subinvestită, mult subutilizată și cu resurse potențiale importante, inclusiv în zona forței de muncă bine calificate, mai ales pe anumite segmente. Nu aș spune că este o forță de muncă ieftină, pentru că e destul de dificil să ai oameni bine calificați, ingineri bine pregătiți, care să îți facă lucruri sofisticate și pe care să îi plătești incorect. Dar, faptul că ai aceste abilități și aceste competențe aici face ca lucrurile să se dezvolte mai rapid, altfel alternativa este să aduci ingineri străini, să facă un transfer de know-how, și asta ia timp de obicei.

AGERPRES: Care sunt principalii concurenți ai Alro?

Marian Năstase: Cum am spus, avem două abordări, două modele de business. Pe piața de primar, respectiv, bare și sârmă, fiind o piață regională, este greu să ai competitori, pentru că noi suntem cea mai mare uzină de aluminiu din centrul și sud-estul Europei și atunci și pentru competitorii noștri din alte regiuni ale Globului problema este aceeași, să aducă o marfa aici îi face ineficienți și atunci concurența e relativ mică. Bineînțeles, există concurență în interiorul Uniunii Europene, dar nevoia este foarte mare. În momentul de față Europa importă cam jumătate din aluminiul de care are nevoie. De ce? Și pentru faptul că aceste politici oarecum exagerate de subvenționare a energiei regenerabile de exemplu au redus gradul de competitivitate al producătorilor de aluminiu europeni. Din 33 de producători de aluminiu europeni, în prezent mai sunt doar 11, ceea ce a creat nevoia de importuri, a stimulat foarte mult importurile. Practic piață există, nu sunt probleme.

Pe partea de procesate concurăm cu toți producătorii mari din industria de aluminiu. Este o luptă dură pe toate piețele externe, pentru că este o piață globală, în care concurăm cu toți cei mari și mici. Avem o echipă de management dură, care este foarte decisă să ducă lucrurile la capăt și cu oameni foarte puternici și foarte profesioniști, bărbați și femei, și dacă am traversat noi șase ani de criză…

AGERPRES: Câți angajați are Alro în prezent? Este vreo modificare față de anul trecut?

Marian Năstase: În cadrul grupului în România sunt 3.500 de angajați. Pe orizontală, influențăm direct 60.000 de angajați, prin activitatea noastră, fabrici care depind de noi, clienți care depind de noi, furnizori care depind de noi într-o măsură mai mare sau mai mică. În principiu, numărul de angajați a rămas relativ stabil. 2.500 de angajați la Alro, 800 de angajați la Alum Tulcea și cam 200 la Vimetco Extrusion. A rămas relativ stabil și e relativ stabil de mai mulți ani.

AGERPRES: A fost afectat combinatul de situația din Grecia?

Marian Năstase: În ultima parte, când s-au impus restricții, am fost afectați, dar relativ puțin. Noi vindem în Grecia și clienții greci au avut oarece restricții la plată, nu determinate de faptul că nu aveau lichiditățile necesare ci de această restricție a transferurilor de capital. Dar pentru tranzacțiile comerciale evident că era permis, dar până au înțeles ei ce trebuie să facă a luat un pic de timp. În plus, noi nu vindem în Grecia cu plata la termen, adică nu ne luăm risc comercial pe Grecia. Dacă bancherii nu își iau risc comercial, dacă Banca Centrală Europeană nu își ia risc comercial, FMI și Comisia Europeană nu își iau risc comercial pe Grecia, nouă ne-ar fi destul de greu. Deși sunt parteneri tradiționali, avem clienți care lucrează cu Alro din 1993, vă dați seama că ne știm foarte bine, dar percepția macroeconomică nu ne-a permis nici nouă să ne luăm riscuri inutile, avem și noi acționari și până la urmă astea sunt regulile jocului.

AGERPRES: Din punctul dumneavoastră de vedere, bursa de energie este eficientă?

Marian Năstase: Bursa de energie, evident, ca orice chestie care se creează din nimic, are o perioadă de evoluție. Piața zilei următoare, care a fost creată și cu asistență internațională, a funcționat fără să aibă neapărat adâncimea necesară la începuturi, fără să aibă volumul necesar, dar a funcționat, pentru că procedurile au fost bine puse la punct, relativ ok și funcționează în continuare ok. Este o piață ce își atinge obiectivele pentru care a fost creată. Este o piață de reglementare a abaterilor predictibile.

Piața de echilibrare rămâne relativ opacă, sau nu am eu cunoștințele necesare să o înțeleg în detaliu, dar, într-un fel și ea își atinge obiectivele, în sensul că este o piață de penalizare: nu știi ce faci cu energia, ești penalizat, nu știi când vrei să consumi, ești penalizat, nu poți să ai un grad de predictibilitate de minimum 48 de ore al activității tale, ești penalizat. Principiul este fair. Cum funcționează, n-aș putea să vă spun, pentru că nu este o piață la care să aibă acces consumatorii, este o piață de reglare a diferențelor impredictibile, de penalizare a diferențelor impredictibile. Și e normal să existe asemenea piață, pentru că sistemul energetic trebuie să fie permanent echilibrat. În situații de dezechilibre putem avea ‘blackout-uri’, putem avea explozii de transformatoare…

Celelalte platforme comerciale, pentru că PZU și piața de echilibrare sunt platforme tehnice, au încercat să țină cont de nevoile pieței, dar probabil că relația dintre piață și OPCOM și reglementator a avut probleme cu comunicarea, care a mai lăsat de dorit de-a lungul timpului. Nu întotdeauna ceea ce solicita piața s-a reflectat în modul în care au fost aceste platforme create, dar în timp s-a ajuns la masa critică necesară și de tranzacții și de actori în piață și de experiență acumulată de către operatorul de piață și de reglementator pentru a se încerca să se ajungă la un punct de echilibru între ce dorește piața și ce există efectiv implementat.

Am văzut că a fost o fază inițială cu Piața Centralizată a Contractelor Bilaterale, care încet încet intră în desuetudine, pentru că nu permite o licitație competitivă, o licitație în timp real. În continuare are prevăzut în regulament licitație în plic închis, care este greoaie, este ineficientă și pentru consumator și pentru producător, pentru furnizorii care cumpără, pentru consumatorii finali… Dar a apărut o variantă a PCCB, cu negociere continuă — PCCB-NC, care încet încet își face treaba. Este și o chestie de înțelegere și de acceptare la nivelul participanților din piață, în primul rând pentru că sunt structuri tehnice, cu platforme IT, trebuie să îți înveți niște oameni de bază cum să lucreze pe aceste platforme.

După aceea a apărut OTC. Eu am fost sceptic la început, dar s-ar putea ca OTC la un moment dat să preia cam tot volumul tranzacțiilor din piață, pentru că la momentul actual oferă cea mai bună modalitate de tranzacționare, în așa fel încât să ai certitudinea, confortul, că partenerul tău de afacere este un partener serios, că îți oferă garanțiile necesare, că decontarea se face indiferent de situațiile care pot apărea în piață, adică sunt respectate contractele și totul se face într-o manieră transparentă.

Ulterior, s-au creat niște platforme pentru certificate verzi, care din păcate nu funcționează, nu pentru că platformele nu sunt bune, platformele sunt foarte bune, dar aici eu am o opinie foarte clară: este ilogic să spui că poate exista o piață pentru subvenție. Subvenția o ai sau nu o ai. Când cererea de certificate e egală sau mai mare decât oferta se tranzacționează la preț maxim, cum a scăzut sub producția de certificate, se tranzacționează la prețul minim. Restul, între, sunt manipulări de piață. Prețul s-ar stabili într-o piață dacă s-ar cumpăra ceva de care am nevoie. Dar n-are nimeni nevoie, niciun consumator nu vrea să dea banii degeaba. Nu sunt roșii să zici că trebuie să mănânc.

23 august, agerpres.ro: Geoană lansează un apel către toți oamenii de stânga din Parlament pentru sprijinirea intereselor salariaților

Președintele Partidului Social Românesc (PSRO), Mircea Geoană, a lansat duminică un apel către toți oamenii de stânga din Parlamentul României pentru a sprijini interesele salariaților, pensionarilor și ai tuturor celor care trăiesc din muncă, în contextul discuțiilor privind noul Cod fiscal.

“Fac un apel ca votul nostru, al adevăraților oameni de stânga din Parlamentul României, să înceteze să mai fie o simplă formalitate. Votul din Senat și Camera Deputaților privind Codul fiscal este un adevărat test al identității noastre ca oameni politici și reprezentanți ai celor care ne-au votat pentru a le apăra interesele în astfel de momente cruciale. În forma convenită între liderii voștri și cei din dreapta eșicherului politic, Codul fiscal nu este decât o prelungire a unei filosofii fiscale și a unui model economic care, de mai bine de un deceniu, răsplătește pe cei puțini și pedepsește pe cei mulți și care perpetuează o societate a inegalităților, polarizării și excluziunii sociale”, scrie Geoană, potrivit unui comunicat de presă remis AGERPRES.

El susține că dezbaterea prelungită din jurul Codului fiscal s-a concentrat, în principal, asupra problemei deficitului pe care aprobarea acestuia ar antrena-o și au fost excluse argumentele de natură socială și economică.

“Într-o deja lungă tradiție, interesele marelui capital devin ortodoxie economică, iar orice încercare de a aduce argumente în favoarea celor care își câștigă existența din muncă este ignorată aproape complet. În orice conversație legată de politică economică și fiscală, noi, oamenii politici de stânga, trebuie să fim apărătorii intereselor salariaților, pensionarilor și ai tuturor celor care trăiesc din muncă”, arată liderul PSRO.

În opinia sa, vocea sindicatelor — ca reprezentanți ai salariaților — a fost sistematic ignorată, iar puținii economiști de stânga au fost acoperiți de valul de comentarii neoliberale care domină piața ideilor din România și, din păcate, însăși ideologiile partidelor așa-zis de stânga din România.

“Cum poate fi acest Cod fiscal de stânga, când 70% din deficitul creat de reducerea de TVA este acoperită din anularea deducerilor existente pentru CAS la salariați, pensionari și persoane cu activități independente? Cum poate fi acest Cod fiscal votat de parlamentarii PSD și UNPR, cel puțin ‘în acte’ politiceni ‘progresiști’, când aprobarea Codului fiscal ar antrena o scădere a salariilor lunare și a pensiilor cu între 10 și 26 de lei/ lună? Cum ar putea fi votat un Cod fiscal care perpetuează o politică ultra-liberală de supra-impozitare a muncii și de relaxare fiscală exclusiv asupra capitalului, când România are cea mai înaltă rată de impozitare a muncii din Europa, iar aportul salariilor este abia la o treime din PIB, față de o medie europeană de aproape de 50%?”, arată liderul PSRO.

Potrivit acestuia, revenirea la TVA de 19%, reducerea CAS cu câte 2,5% în mod egal pentru angajați și angajatori și anularea eliminării deductibilităților pentru salariați, pensionari și persoane cu activități independente sunt propunerile pe care confederațiile sindicale și PSRO le consideră ca reprezentând soluția pentru un Cod fiscal echilibrat.

23 august, hotnews.ro: Incepand de luni intra in vigoare cele 4 proceduri privind aplicarea amnistiei fiscale

 Vineri a fost publicata in Monitorul Oficial procedura de anulare a obligatiilor fiscale ce fac obiectul prevederilor Legii nr. 209/2015 privind anularea unor obligatii fiscale si al Legii nr. 225/2015 privind anularea contributiei de asigurari sociale de sanatate pentru anumite categorii de persoane fizice. Documentul adopta procedura efectiva pe care o va aplica organul fiscal in vederea transpunerii prevederilor din Legea nr. 209/2015, cunoscuta in practica ca fiind legea amnistiei fiscale. Reamintim ca legea aministiei fiscale a aparut in Monitorul Oficial. Ea se refera la anularea unor obligatii fiscale, cum ar fi cele pentru salariatii care au primit diurne – considerate de Fisc ca fiind asimilate salariilor si la persoanele care au obtinut venituri sub nivelul salariului minim pe economie si au fost obligate sa plateasca contributii de sanatate la nivelul salariului minim pe economie. Azi duscutam despre procedurile de aplicare, publicate vineri.

• Consultati actul normativ aici!

Documentul adopta procedura efectiva pe care o va aplica organul fiscal in vederea transpunerii prevederilor din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligatii fiscale, lege cunoscuta in practica ca fiind legea amnistiei fiscale.

Legea amnistiei fiscale a intrat in vigoare in data de 23 iulie 2015 si aduce scutirea la plata unor obligatii fiscale, pentru mai multe categorii de contribuabili.

Nu discutam acum cauzele care au dus la aparitia legii amnistiei fiscale si nici o cercetare din care sa reiasa cine este vinovat pentru situatiile aberante create (organul fiscal sau contribuabilul) ci ne-am propus sa analizam cum poate o persoana interesata sa beneficieze de aplicarea efectiva a scutirii de datorii fiscale.

Mai amintim faptul ca in aceeasi perioada a fost adoptata si Legea nr. 225/2015 privind scutirea unor categorii de persoane de plata contributiei individuale la sanatate si se identifica unele cazuri cand prevederile acestor doua legi se suprapun. In acest caz, organele fiscale au adaptat procedura de aplicare pentru transpunerea efectiva a ambelor acte normative.

• Pe cine vizeaza legea?

In esenta, pentru a putea analiza ordinul de aplicare efectiva a amnistiei fiscale, reamintim ca prin Legea nr. 209/2015 s-a acordat scutire la plata unor obligatii fiscale generate de:

) reincadrarea activitatii din categoria activitatilor independente prestate de PFA sau platite in baza unor contracte civile, respectiv drepturi de proprietate intelectuala, prin reclasificarea acestor sume in venituri dependente de natura salariala, pentru perioada anterioara datei de 01 iulie 2015;

) s-a reclasificat indemnizatia pe perioada delegarii si detasarii in strainatate, diurna externa, in venituri de natura salariala, calculandu-se asupra acestei diurne toate impozitele aplicabile salariilor in bani, pentru perioada anterioara datei de 01 iulie 2015;

1. c)se anuleaza contributia la asigurarile de sanatate pentru persoanele ce au avut venituri mai mici decat salariul minim brut pe tara, iar baza contributiei a fost majorata la nivelul salariului minim brut pe tara, pentru perioada 01 ianuarie 2012 – 30 iunie 2012;
2. d) se anuleaza diferenta de TVA pentru persoanele ce au realizat venituri din drepturi de proprietate intelectuala, cand acestea au depasit plafonul de scutire de TVA, dar nu s-au inregistrat in scopuri de TVA din diferite considerente, pentru perioada anterioara datei de 01 iulie 2015.

In scopul aplicarii legii, au fost adoptate un numar de patru proceduri ce pot sa tina cont de incadrarea unui contribuabil intr-una sau in mai multe situatii prevazute de Legea nr. 209/2015.

•  Principalele aspecte procedurale

1. La nivelul structurilor de inspectie fiscala sau la nivelul structurilor unde sunt emise actele administrativ fiscale ce contin obligatii fiscale supuse anularii, se va efectua o identificare punctuala a celor ce intra sub incidenta legii amnistiei.

Daca in raportele de inspectie fiscala sau in deciziile de impunere exista si alte taxe si impozite ce nu fac obiectul amnistiei, se vor extrage acele obligatii supuse anularii.

Persoanele cu atributii vor intocmii o lista a obligatiilor supuse anularii, ce va fi semnata si aprobata corespunzator, ce va ulterior comunicata compartimentului ce administreaza contribuabilul.

In aceasta lista, se vor evidentia separat obligatiile anulate ce au fost anterior communicate contribuabilului, dar si cele ce nu au fost inca trimise acestuia.

2. Procedura de identificare a persoanelor fizice pentru care se anuleaza contributia de sanatate.

    Aceasta procedura cuprinde doua parti, respectiv pentru toti contribuabilii ce au realizat venituri mai mici decat salariul minim brut pentru care se anuleaza obligatia platii, dar si contribuabilii pentru care s-a acordat prin Legea nr. 225/2015 anularea contributiei de sanatate.

Se au in vedere cu precadere copii cu varsta pana la 18 ani, elevii si studentii cu varsta de pana la 26 ani, femeile insarcinate si lauzele.

     Se verifica si daca aceste persoane au realizat urmatoarele categorii de venituri:

a)cedarea folosintei bunurilor;

)investitii;

c)premii si cstiguri din jocuri de noroc;

d)operatiunea de fiducie, potrivit titlului III din Codul fiscal,

e)alte surse, astfel cum sunt prevazute la art. 78 din Codul fiscal.

Dupa parcurgerea acestor proceduri, se va intocmi o lista finala comunicata compartimentului cu atributii in verificarea si administrarea contribuabililor. Persoanele ce beneficiaza de amnistie fiscala vor primi decizia de anulare a obligatiilor fiscale, formular adoptat tot prin actul normativ analizat.

3. Procedura de anulare a obligatiilor fiscale la cererea contribuabilului interesat.

     Daca exista cazuri si ne referim la persoanele fizice, ce beneficiaza de prevederile legilor invocate anterior – Legea nr. 209/2015 privind amnistia si Legea nr. 225/2015 privind scutirea la plata a contributiei de sanatate pentru unele persoane fizice ￢ pentru care procedura din oficiu nu s-a realizat, acestea au dreptul sa solicite aplicarea scutirii la plata a contributiei de sanatate.

 In acest sens, elementul principal al procedurii este obtinerea de catre persoana fizica de la casa de sanatate, a unui document de atesta calitatea de asigurat fara plata contributiei.

 Ulterior, persoana fizica se va adresa ANAF pentru a realiza scutirea la plata a contributiei.

4. Procedura de emitere a deciziilor de anulare.

     Ultima parte a actului normativ analizat adopta formatul Deciziei de anulare a obligatiilor fiscale, respectiv procedurile interne de comunicare, arhivare, utilizare si pastrare a documentelor intocmite pentru realizarea efectiva a amnistiei fiscale.

Ordinul publicat vineri a intrat in vigoare la data publicarii in Monitorul oficial, astfel ca, incepand de luni, orice persoana interesata in realizarea amnistiei fiscale poate urmarii aplicarea efectiva a acesteia (matrial realiat cu sprijinul consultantului fiscal Adrian Benta)

23 august, cursdeguvernare.ro: ”Legalizarea plicului” la medici: O abordare europeană

România este pe cale să legalizeze și să impoziteze – potrivit anunțului făcut săptămâna trecută de premierul Victor Ponta și de ministrul Sănătății – atențiile primite de medici de la pacienții recunoscători. Pentru Europa ar fi o premieră exotică.

***

Premierul  Ponta a promis bază legislativă pentru ca medicii să poată primi plăți informale sau atenții de la pacienți, cu câteva condiții: acestea să fie acordate după încheierea tratamentului sau consultației, să fie declarate și impozitate.

O singură țară europeană a încercat ceva asemănător, dar ea nu este în niciun caz cel mai recomandat exemplu. În 2013, Grecia a legalizat așa-numitele „fakelaki”, plicurile cu bani date medicilor, indirect.

Nici măcar Grecia, însă, nu a mers atât de departe încât să impună declararea și impozitarea, întrucât legea a fost creată pentru cadouri prin care pacienții își exprimau gratitudinea și se referea, inițial, la daruri fără valoare bănească. Realizând că nu există niciun cadou care să nu presupună bani, sintagma respectivă a fost eliminată în timpul discuțiilor din Parlament.

Proiectul legii a fost depus de Giannis Panousis, ajuns adjunct al ministrului de Interne în Cabinetul lui Alexis Tsipras.

Syriza și-a propus abrogarea legii, a anunțat asta încă din campanie și a reluat de curând subiectul, și probabil va fi într-adevăr eliminată de către viitorul Guvern Tsipras.

Europa înăsprește legislația

În toate xcelelalte state europene sunt interzise plățile informale sau cadourile către medici, chiar dacă au mai apărut, în Europa centrală și de est, unde este foarte răspândit fenomenul corupției, astfel de inițiative fanteziste. Trendul este, însă, de înăsprire a pedepselor pentru corupția personalului medical.

În Raportul UE privind corupția din sănătate, publicat în decembrie 2013, România se număra printre statele unde 70% din respondenți considerau că acest fenomen este larg răspândit în sistemul public medical.

Totodată, este și țara cu cele mai multe plăți informale, potrivit Barometrului UE privind corupția, din 2014:

(CLICK PENTRU MĂRIRE)

Raportul UE privind corupția din sănătatedemonstrează că există o legătură între corupție și slaba calitate a actului medical și dotarea spitalelor, dar nu numai într-un sens, adică din cauza nivelului scăzut avem corupție, ci și invers, corupția determină toate aceste neajunsuri.

Pățile informale identificate în raport ajungeau de la aproximativ 44 de euro în Bulgaria și până la 79 euro, în Letonia, în cazul internării în spital.

Cum stau alte state membre, în ceea ce privește legislația și percepția opiniei publice

Legislația din Marea Britanie este considerată cea mai eficientă în combaterea corupție din sistem, indiferent că este vorba despre relația medicilor cu pacienții, cu firmele farmaceutice sau despre achiziițile de aparatură medicală, potrivit Raportului.

În Franța s-au înregistrat, în 2010, 219 de condamnări cu închisoare în sistemul sanitar, s-au dat 46.280 zile de suspendare a dreptului de a practica medicina și în 240 de cazuri licența a fost permanent suspendată.

În Ungaria, Codul de Etică al Camerei Medicilor acceptă plățile informale. Pacienții nu-și cunosc drepturile, nu știu exact care este granița dintre legal și ilegal, iar populație este tolerantă față de fenomentul mitei pentru medici.

Plățile informale nu sunt, însă, legiferate de stat.

Ministrul sănătății din Cehia a încercat să formalizeze plata pentru transferul pacientului la un medic anume. Nu a reușit.

Tot în Cehia s-a dorit legalizarea primirii de către medici a unor mici daruri, buchete de flori, cutii de ciocolată etc., însă proiectul a fost respins, deși populația s-a arătat favorabilă unui astfel de demers, întrucât și la ei se obișnuiesc plățile informale care suplimentează veniturile mici ale personalului din sănătate.

Austria a transparentizat listele de așteptare, în interiorul spitalelor, astfel încât toți medicii pot vedea dacă un pacient sare câteva locuri pe lista de așteptare pentru operații. Medicul care face acest lucru poate fi imediat tras la răspundere de confrații săi, așa încât fenomenul s-a diminuat.

De asemenea, Austria a înăsprit în 2008 pedepsele pentru medicii corupți.

În Slovacia a apărut în 2012 o mișcare a medicilor împotriva mitei, inițiată de un neurochirug, Milan Mrázik.

Aproximativ 10% din medicii slovaci făceau parte în 2013 din această mișcare susținută și de Camera Medicilor, și purtau banderole pe care scria „Nu primesc mită” sau „Mita este interzisă”.

Primirea cadourilor și a banilor este interzisă și înSlovacia, ca în toate statele europene, dar mișcarea și-a propus spargerea cercului vicios în care mita este normă și pentru pacienți și pentru doctori.

Inițiativa a fost respinsă de unii dintre angajații sistemului sanitar care au susținut că refuzarea mitei este un lucru firesc, cât timp există și jurământul lui Hipocrat.

Țările rezentate mai sus sunt configurează exemple al modului în care s-a pus, la un moment dat, problema în privința plăților informale, de orice fel, în sistemele de Sănătate. În majoritatea statelor europene, nu numai plățile informale ci și micile cadouri sunt interzise, iar o astfel de mentalitate e de la sine înțeleasă, îndeosebi în cele aparținând nordului Europei, .

Mita mascată

Condiția ca “atențiile” să fie acordate după ce pacientul a beneficiat de serviciile medicale, nu salvează decât aparențele, consideră judecătorulCristi Danileț.

“Ea va fi o mită mascată, chiar dacă se dă după serviciile medicale, pentru că toți vom ști că a doua oară nu mai mergem la acel doctor dacă nu i-am dat nimic”, spune judecătorul.

Și acum, România apare în Eurobarometrul corupției din UE, publicat anul trecut, ca fiind țara cu cei mai mulți respondenți care au recunoscut că au simțit că trebuie și chiar au dat mită înainte să fie tratați.

50% din românii intervievați au spus acest lucru, spre comparație cu media europeană de 19%, și la mare distanță de Letonia, pe locul 2, cu 39%, Slovacia (37%), Irlanda (36%), Lituania (32%) și Ungaria (32%).

CLICK PENTRU MĂRIREA IMAGINII

Schimbare radicală a logicii din actualul Cod Penal

Mita în sistemul sanitar apare inclusiv în Raportul corupției din UE, de anul trecut, și este văzută ca o abatere de la normele admisibile.

În același trend ce recunoaște gravitatea efectelor acestui fenomen asupra întregului sistem de sănătate s-a înscris modificarea operată în Codul Penal românesc anul trecut:

„Legiuitorul a inclus primirea de foloase necuvenite, adică primirea de bani sau atenții după o intervenție, chiar la luare de mită. Luarea de mită însemna, până anul trecut, ca doctorii să ia bani doar dacă s-au înțeles înainte. Dacă nu exista înțelegerea și medicul primea bani sau bunuri după, era primire de foloase necuvenite. S-a considerat atât de grav acest aspect al corupției, încât s-a spus că e luare de mită indiferent dacă ea se dă înainte sau după intervenția medicului”, a explicat Cristi Danileț (foto), pentrucursdeguvernare.ro.

„Oricum ar fi, că se dă înainte sau după, este o mită, și chiar dacă se scoate de sub răspunderea penală, este cel puțin imorală. Singura soluție mi se pare creșterea salariilor și, eventual, a contribuțiilor la sistemul de sănătate”, este de părere judecătorul Danileț, care este și membru al Consiliului Superior al Magistraturii.