Legislatia aplicabila zilierilor a format obiectul unor modificari numeroase, majoritatea menite sa ridice standardele de protectie a zilierilor. Acesta este in teorie un lucru bun, dar care a condus in practica la diminuarea numarului de contracte incheiate cu zilierii, deoarece unul dintre avantajele acestuia il constituia tocmai flexibilitatea unui astfel de contract

Pana in aprilie 2011 legea nu facea nicio distinctie intre persoanele care desfasoara activitate pe baza unui contract pe durata determinata de un an sau de o zi.

Zilierii nu erau decat salariati care incheiau un contract pe durata determinata foarte scurta, contractul avand caracter consensual.Drept urmare, el producea efecte juridice chiar daca nu era incheiat in forma scrisa.

In 2011 munca zilierilor a dobandit o reglementare legala, care alinia contractul incheiat de catre acestia la noile exigente ale Codului muncii.

Astazi, contractul zilierilor nu este considerat un contract de munca, dar se incheie in scris, se inregistreaza intr-un registru special si conduce la un tip de protectie a zilierului care este similara sub multe aspecte protectiei de care se bucura salariatii.

Reglementarea muncii zilierilor se realizeaza in prezent prin:

– Legea nr.52/2011 privind exercitarea unor activitati cu caracter ocazional desfasurate de zilieri, publicata in Monitorul oficial nr. 276 din 20 aprilie 2011, modificata prin Legea nr. 277/2013, publicata in Monitorul oficial nr. 661 din 29 octombrie 2013;

– Legea nr.18/2014, publicata in Monitorul oficial nr. 192 din 19 martie 2014.Legea nr. 18/2014 a fost modificata chiar inainte sa intre in vigoare prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.36/2014, publicata in Monitorul oficial nr.431 din 12 iunie 2014, recent aprobata prin Legea nr.254/2015, publicata in Monitorul oficial nr.818 din3 noiembrie 2015;

– Ordinul nr.831/600 din 2015 al ministrului muncii, familiei, protectiei sociale si persoanelor varstnice si al ministrului finantelor publice pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.52/2011, publicat in Monitorul oficial nr. 385 din 3 iulie 2015.

– Normele de aplicare a Legii nr. 52/2011, intrate in vigoare in 2015, stabilesc masuri energice de protectie a zilierilor si de asigurare a sanatatii si securitatii in munca a acestora.

Astfel obligatiile celui care beneficiaza de munca zilierilor devin mai clare si mai oneroase. In cazul producerii unui eveniment – in sensul de accident produs in timpul procesului de munca care a antrenat decesul sau o incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice – acesta va trebui comunicat de catre beneficiar inspectoratelor teritoriale de munca si organelor de urmarire penala, dupa caz.

In principiu, institutiile publice nu pot angaja zilieri, dar in noiembrie 2015 au fost introduse unele exceptii, pentru anumite categorii de activitati:

– serviciile de gospodarire comunala gestionate direct de consiliile locale si a gradinilor botanice din subordinea universitatilor;

– unitatile din subordinea Ministerului Tineretului si Sportului;

– Academia de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu-Sisesti” si institutele, centrele si statiunile de cercetare-dezvoltare aflate in subordinea sa, Institutului de Stat pentru Testarea Soiurilor aflat in subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, precum si oficiile de studii pedologice si agrochimice judetene.

Remarcam faptul ca legislatia aplicabila zilierilor a format obiectul unor modificari numeroase, majoritatea menite sa ridice standardele de protectie a zilierilor. Acesta este in teorie un lucru bun, dar care a condus in practica la diminuarea numarului de contracte incheiate cu zilierii, deoarece unul dintre avantajele acestuia il constituia tocmai flexibilitatea unui astfel de contract. O flexibilitate astazi pierduta.

Sursa:Legislatia Muncii