Codul muncii din 1972 reglementa un tip special de raspundere a salariatilor pentru prejudiciile produse angajatorului, care se numea raspundere materiala. Intreaga institutie a fost abandonata cu prilejul adoptarii Codului muncii din 2003.
De remarcat ca una dintre procedurile asociate raspunderii materiale a fost chiar mai avantajoasa pentru angajator decat procedura actuala: este vorba despre decizia de imputare, care constituia titlu executoriu: astfel, angajatorul nu era obligat sa introduca actiune in instanta impotriva salariatului sau daca dorea recuperarea unui prejudiciu, ci putea face retineri din salarii direct pe baza deciziei de imputare. Raspunderea materiala a fost inlocuita cu raspunderea patrimoniala, reglementata in prezent prin art. 253-259 din Codul muncii.
Exista insa o problema. Un act normativ special, aplicabil numai militarilor si salariatilor civili din unitatile militare, a trecut neobservat de catre legiuitorul din 2003.
Ca urmare, in cazul acestei categorii de personal, raspunderea materiala a continuat (si continua si astazi!) sa se aplice, in temeiul Ordonantei Guvernului nr. 121/1998, publicata in Monitorul oficial nr. 328 din 29 august 1998, cu modificarile ulterioare.
Asadar exista un sistem general aplicabil de raspundere patrimoniala, si un act normativ derogatoriu care mentine raspunderea materiala (“uitat” de legiuitor in vigoare).
Dar iata ca astazi, acest act normativ din 1998 se dovedeste inca o data problematic.
El cuprinde in art. 43 prevederea ca „in situatia in care, dupa epuizarea acestor cai de atac, persoanele obligate la repararea prejudiciului in conditiile prezentei ordonante considera ca au fost lezate intr-un drept legitim se pot adresa instantei judecatoresti competente, potrivit legii.” Aceasta norma contravine art. 21 alin. (4) din Constitutie, potrivit caruia ”Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite”, si impune o etapa prealabila obligatoriu de urmat, obstaculand accesul persoanei la justitie.
Ca urmare, in data de 9 februarie 2016, Curtea Constitutionala a declarat neconstitutionalitatea sintagmei „dupa epuizarea acestor cai de atac”, apreciind in mod corect ca astfel este conditionat accesul la instanta judecatoreasca de parcurgerea procedurii administrativ jurisdictionale prevazute de aceasta reglementare speciala. Textul nu mai este de acum aplicabil.
In ceea ce ne priveste, am considera oportuna abrogarea intregului act normativ si unificarea tuturor formelor de raspundere a angajatilor pentru prejudiciile produse, renuntarea completa la raspunderea materiala si eliminarea exceptiilor, astfel incat si salariatii civili din unitatile militare, ca si militarii insisi, sa raspunda patrimonial.
Consideram ca mentinerea unei legislatii neunificate si pline de exceptii si acte normative derogatorii contribuie la lipsa de sistematizare a normelor juridice si face posibila – iata! – proliferarea de norme neconstitutionale.
Sursa: legislatiamuncii.ro
