In cadrul proiectului “CAD – Cresterea Abilitatilor Digitale” –POCU/860/3/12/142947, înscris în cadrul axei prioritare nr. 3 – Locuri de muncă pentru toți, implementarea acestuia fiind realizata de catre Camera de Comert si Industrie Bacau in parteneriat cu Ioanida Turism S.R.L., CSA Travel S.R.L. și Ymac Saby Company S.R.L., vor avea loc, in perioada imediat urmatoare, derularea de 126 de Campanii de informare, ce au ca obiect accesarea potentialului latent, de motivare si crestere a increderii in scopul exprimarii intentiei de a participa la programme de formare profesionala, precum si incurajarea demararii materializarii obiectivului prin proiect.

Fiecare eveniment va prezenta participantilor o tema cu privire la importanta si necesitatea participarii la programe de formare, unde se are in vedere incurajarea angajarii.

Tema 3:
NEDISCRIMINAREA LA LOCUL DE MUNCA

Proiectul isi propune sa creeze un mediu favorabil pentru Grupul Tinta, in vederea accesului egal la piata muncii, prin dezvoltarea pe cont propriu, indiferent de mediile din care provin. Selectarea persoanelor participante la activitate se va face fara nici o discriminare de gen, varsta, etnie, acestea fiind incluse in proiect fara nici o deosebire, restrictie sau preferinta. Metodele de selectie a GT- ului si a IMM- urilor vor prevedea reguli privind nediscriminarea. Serviciile de formare si recrutare vor fi personalizate si vor include aspecte privind nediscriminarea si respectarea diversitatii. In cadrul evenimentelor organizate in proiect se vor atinge subiecte privind nediscriminarea pe piata muncii, cu promovarea si aplicarea principiului nediscriminarii in toate activitatile.

Discriminarea înseamnă tratamentul nefavorabil în ceea ce privește realizarea unui drept al unei persoane sau al unui grup de persoane dată fiind apartenență lor, reală sau închipuită, la un grup vulnerabil protejat prin lege.

Obligația de a nu discrimina se aplică atât persoanelor fizice, cât și celor juridice, indiferent de mărimea acestora, cifra de afaceri sau domeniul lor de activitate.

În cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii. Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală, este interzisă conform art.5, alin.2 din Codul Muncii.

Constituie discriminare directă actele şi faptele de excludere, deosebire, restricţie sau preferinţă, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. 2, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii.

Constituie discriminare indirectă actele şi faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la art. 5, alin.2 din Codul muncii, dar care produc efectele unei discriminări directe, conform Legii nr. 202/2002.

Orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiţii de muncă adecvate activităţii desfăşurate, de protecţie socială, de securitate şi sănătate în muncă, precum şi de respectarea demnităţii şi a conştiinţei sale, fără nicio discriminare.

Tuturor salariaţilor care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plata egală pentru munca egală, dreptul la negocieri colective, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, precum şi dreptul la protecţie împotriva concedierilor nelegale.

Tipuri de discriminare
În calitate de angajator este interzis prin lege discriminarea angajaților pe motive de:
– gen (exemple: concediu parental, promovare, remunerare);
– origine rasială sau etnică;
– religie sau convingeri;
– handicap;
– vârstă;
– orientare sexuală.

Discriminarea în domeniul muncii poate lua forme diferite în funcție de momentul în care poate avea loc: la recrutare și angajare, pe parcursul relațiilor de muncă prin stabilirea unor condiții aparent neutre dar care au un efect disproporționat asupra unui grup de persoane, hărțuire, stabilirea discriminatorie a unor condiții dezavantajoase în ceea ce privește regimul de lucru, promovarea sau drepturile salariale sau drepturi conexe, neîndeplinirea obligației de acomodare rezonabilă a persoanelor cu dizabilități, instigarea la discriminare sau tratamentul discriminator prin încheierea relațiilor de muncă.

Discriminarea la angajare se poate realiza prin plasarea anunțurilor de angajare cu indicarea unor condiții sau criterii care exclud sau favorizează anumite persoane fără o justificare rezonabilă (de exemplu impunerea unei condiții de vârstă sau sex pentru angajarea pe postul de secretar/secretară). Dacă condițiile listate nu sunt necesare pentru îndeplinirea sarcinilor de lucru pentru postul respectiv, ele vor fi considerate ca nejustificate.

În timpul interviului de angajare nu pot fi puse întrebări legate de caracteristicile protejate de lege (rasă, religie, orientare sexuală etc.), starea matrimonială, starea de sănătate, dacă potențialul angajat are sau intenționează să aibă copii.

Discriminarea pe parcursul relațiilor de muncă poate consta în refuzul neîntemeiat de admitere a unor persoane la cursurile de calificare profesională sau de promovare a acestora sau distribuirea diferențiată și neîntemeiată a sarcinilor de lucru, schimbarea nejustificată a condițiilor de muncă, remunerarea inegală pentru același tip și/sau volum de muncă, accesul la formare profesională faptă care este interzisă nu numai de Legea privind asigurarea egalității, ci și de Codul Muncii.

Hărţuirea sexuală a unei persoane de către o altă persoană la locul de muncă este considerată discriminare după criteriul de sex şi este interzisă. Hărţuirea sexuală conform art.19, alin 2 din Codul muncii reprezintă orice formă de comportament nedorit, constând în contact fizic, cuvinte, gesturi sau alte mijloace indecente, materiale vizuale ofensatoare, invitaţii compromiţătoare, cereri de favoruri sexuale sau orice altă conduită cu conotaţii sexuale, care afectează demnitatea, integritatea fizică şi psihică a persoanelor la locul de muncă.

Conform legislaţiei este interzisă discriminarea prin utilizarea de către angajator a unor practici care dezavantajează persoanele de un anumit sex, în legătură cu relaţiile de muncă, referitoare la:
a) anunţarea, organizarea concursurilor sau examenelor şi selecţia candidaţilor pentru ocuparea posturilor vacante;
b) încheierea, suspendarea, modificarea şi/sau încetarea raportului juridic de muncă ori de serviciu;
c) stabilirea sau modificarea atribuţiilor din fişa postului;
d) stabilirea remuneraţiei;
e) beneficii, altele decât cele de natură salarială şi măsuri de protecţie şi asigurări sociale;
f) informare şi consiliere profesională, programe de iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare şi recalificare profesională;
g) evaluarea performanţelor profesionale individuale;
h) promovarea profesională;
i) aplicarea măsurilor disciplinare;
j) dreptul de aderare la sindicat şi accesul la facilităţile acordate de acesta;
k) orice alte condiţii de prestare a muncii, potrivit legislaţiei în vigoare.

Pentru prevenirea acţiunilor de discriminare în domeniul muncii, atât la negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de sector de activitate, grup de unităţi şi unităţi, părţile contractante vor stabili introducerea de clauze de interzicere a faptelor de discriminare şi, respectiv, clauze privind modul de soluţionare a sesizărilor/reclamaţiilor formulate de persoanele prejudiciate prin asemenea fapte.

Atât angajatorii cât şi salariaţii trebuie să respecte regulile de conduită şi răspund în condiţiile legii pentru încălcarea acestora.