Caisul reprezinta una din cele mai apreciate specii pomicole atat pentru consum in stare proaspata a fructelor, dar mai ales pentru prelucrare. In tara noastra, caisul detine o pondere destul de mica din suprafata pomicola din Romania (circa 5-6%).

Pentru a veni in sprijinul fermierilor, noul Program National de Dezvoltare Rurala (PNDR) 2014-2020 ofera chiar un punctaj suplimentar la accesarea fondurilor europene nerambursabile, daca se utilizeaza soiuri din genetica romaneasca.

Pregatirea terenului

Amplasarea plantatiilor de cais trebuie sa tina cont in primul rand de cerintele eco-climatice ale partii aeriene a pomului (soiului) deoarece datorita posibilitatilor de formare a sistemului radicular din radacini de cais, corcodus sau prun (uneori chiar si piersic) prin folosirea portaltoilor adecvati, conditiile de sol pot trece oarecum pe planul secund.

Daca avem in vedere cerintele caisului fata de factorii de mediu, putem spune ca in Romania, in zonele estice ale tarii, se intalnesc amplasamentele cu cel mai mare numar de ani favorabili si foarte favorabili pentru productia de caise, intr-un interval delimitat de timp. Daca intram si mai mult in amanunt, zonele de favorabilitate maxima se intalnesc pe terenurile din imediata apropiere a Dunarii, pe terasele inferioare si pe litoralul Marii Negre, dar nu mai aproape de 3-5 km de mare.

Solurile balane (formate din löess) si cernoziomurile din aceste zone sunt cele mai propice pentru radacinile de cais, ce au nevoie de o anumita cantitate de carbonati de calciu in sol, pentru crestere si dezvoltare. Limitele optime ale pH-ului pentru radacinile de cais sunt foarte stranse si situate intre 7,0 –45% argila si maxim 11% carbonat de calciu sunt foarte bune pentru radacinile (portaltoii) de cais. Daca creste continutul solului in carbonat de calciu peste 12% nici radacinile de cais nu mai suporta concentratia pH-ul acid al solului, atunci cand soiurile de cais sunt altoite pe radacini (portaltoi de cais) constituie una din cauzele ce declanseaza si agraveaza pieirea prematura a plantatiilor de cais.

Versantii cu panta peste 20 % si solurile excesiv de erodate trebuie evitate in amplasarea plantatiilor de cais. Amplasarea plantatiilor de cais pe soluri brun roscate, se poate face cu masuri pentru eliminarea rapida a excesului de umiditate in anii ploiosi si posibilitati de irigare in anii secetosi.

Radacinile de cais patrund in profunzime pe solurile usoare, permeabile, asa incat desfundatul solului se poate face la 60-80 cm adancime pe astfel de soluri. Pe solurile cu orizontul A redus se va executa doar o aratura adanca de 25-30 cm pentru a nu aduce stratul de steril la suprafata.

Datorita cerintelor mari fata de lumina ale caisului, trebuie avuta mare grija in alegerea distantelor de plantare si a formelor de coroana. Orientarea randurilor cat mai aproape de directia N-S este benefica. Caisul are o crestere exuberanta in primii ani de la plantare, dar si o intrare rapida pe rod (anul 3) daca pomul este bine condus.

Distantele de plantare intre vor fi de 5m pentru livezile clasice si 4 m pentru livezile intensive, iar intre randuri de 5 m pentru livezile clasice (400 pomi/ha) si 3 m pentru livezile intensive (833 pomi/ha). Trebuie tinut cont de faptul ca densitatile mari de plantare fara alegerea adecvata a portaltoiului si a formei de coroana aduc sporuri de productie importante doar in primii ani de rod, dupa care din cauza lipsei de lumina pomii se degarnisesc si nu mai produc cum trebuie.

Cheltuielile legate de pregatirea terenului depind de:

1. existenta sau nu a unei plantatii vechi pe locul amplasamentului ce trebuie defrisata iar resturile vegetale indepartate (inclusiv radacinile);
2. existenta unei vegetatii spontane lemnoase pe amplasament, ce trebuie de asemenea indepartata;
3. grosimea orizontului A de sol, in functie de care se executa aratura (25 – 35 cm adancime);
4. daca este necesara sau nu dezinfectia solului (lucru obligatoriu daca anterior pe amplasament portaltoiul folosit provine de la aceiasi specie cu cel al pomilor ce urmeaza a fi plantati).

Dupa executarea araturii ce trebuie facuta cu cel putin 3 luni inainte de plantare pentru ca terenul sa se aseze, se executa discuitul si pichetatul in functie de sistemul de plantare ales.

Sisteme de cultura

Gama de portaltoi pentru cais existenta in momentul de fata permite abordarea a doua sisteme de cultura in tara noastra, sistemul clasic si sistemul intensiv, fiecare cu avantajele si dezavantajele lui. De la inceput trebuie mentionat faptul ca spre deosebire de alte specii pomicole unde plantatiile infiintate in sistem clasic, cu portaltoi vigurosi au o durata de viata mai mare, la cais nu este cazul deoarece atat plantatiile clasice cat si cele intensive au aceiasi durata (cca 15 ani).

Avantajul livezilor intensive de cais fata de cele clasice consta intr-o trecere mai rapida pe rod deplin datorita numarului mai mare de pomi pe unitatea de suprafata, lucru ce se estompeaza pe parcurs pe masura cresterii volumului coroanei pomilor cultivati in sistemul clasic.

Portaltoii pentru cais sunt bine ancorati in sol si nu necesita sistem de sustinere a pomilor. Este nevoie de spalier doar pentru unele forme de coroane adoptate in sistemul intensiv pentru dirijarea si palisarea ramurilor. In acest caz, pentru folosire mai eficienta a banilor investiti este bine de folosit un sistem combinat cu rol de ajutor la palisarea ramurilor, sustinere plasa antigrindina (daca exista risc de grindina) si sustinere sistem (fert in cazul in care intretinerea solului pe rand se realizeaza prin mijloace mecanice sau/si manuale. In caz de intretinere numai prin erbicidare furtunul poate fi postat direct pe sol.

Particularitati de plantare comparativ cu alte specii pomicole nu sunt in cazul caisului dar atragem atentia asupra unui aspect ce influenteaza in mare masura prinderea pomilor la plantare si anume manipularea adesea necorespunzatoare a sistemului radicular in timpul transportului ce duce la deshidratarea radacinilor.

Udarea imediat dupa plantare, cu 10-15 litri de apa la fiecare groapa este obligatorie. Un aspect foarte benefic ce duce la o prindere de 100 % a pomilor, dar dificil de aplicat in cazul unor cantitati mai mari de pomi, consta in rehidratarea pomilor prin tinerea lor in apa, cu sistemul radicular complet acoperit de apa, timp de minim 24 de ore inainte de a fi plantati. Operatiunea se poate realiza esalonat, pe masura plantarii, in vase de plastic cu diametrul mare, gropi impermeabilizate (cu folie) sau bazine de beton (unde exista).

Un alt aspect ce trebuie evitat este tasarea excesiva a solului prin calcare, la plantare (recomandat adesea, pentru a se evita contactul aerului cu radacinile), mai ales pe solurile cu continut ridicat in argila cand pamantul fiind umed se creeaza o adevarata placa de beton in jurul radacinilor. Principiul de orientare practica este: cu cat solul are structura mai usoara cu atat trebuie calcat mai mult si invers.

Cand solul calcat ajunge aproape de nivelul terenului se adauga apa la groapa, iar dupa ce apa a fost complet absorbita se executa un musuroi in jurul pomului (fara a-l mai tasa) cu rol de sustinere in pozitie verticala si de evitare a deshidratarii punctului de altoire. Musuroiul se va nivela ulterior cand seva circula intens iar pomul a pornit bine in vegetatie (iunie-iulie).

Tehnica formarii coroanelor

Odata infiintata livada nu inseamna ca putem astepta linistiti pana la prima recolta pentru ca, de felul cum sunt ingrijiti pomii in aceasta perioada depinde atat supravietuirea lor in timp cat si cantitatea si calitatea recoltelor.

Ereditar, caisul este pretentios la lumina si formeaza in mod natural coroane globuloase, care pe masura inaintarii pomului in varsta se degarnisesc in interior. Din aceasta cauza, pentru patrunderea luminii in interiorul coroanei, cea mai utilizata forma de coroana, este vasul (cu diferitele sale variante).

In livezile intensive, in care creste densitatea de plantare se utilizeaza palmeta (cu variantele sale) si forme de coroana globuloase cu volum redus.

O greseala intalnita la infiintarea livezii consta in faptul ca, fie inainte de plantare odata cu fasonarea sistemului radicular, fie dupa ce pomul a fost plantat, se indeparteaza toti lastarii de pe ax ce provin din pepiniera, pomul ramanand sub forma de ”varga”. Lastarii bine dezvoltati si pozitionati trebuie utilizati la formarea coroanelor deoarece se castiga 1 an in favoarea intrarii pe rod.

De regula, pentru formele de coroana recomandate pentru cais pomii se formeaza cu un trunchi de 40-60 cm. Axul pomului se scurteaza la cca 1 m, deasupra unui mugure. Indiferent de vigoarea pomului venit din pepiniera toti pomii se scurteaza la aceiasi inaltime pentru un tip de coroana.

Cresterea viguroasa a caisului impune ca taierile in uscat sa fie cat mai reduse iar formarea elementelor coroanei sa se faca prin operatiuni in verde (pliviri, ciupiri, scurtari ale lastarilor) si operatiuni de dirijare a ramurilor. Lastarii de pe trunchi se plivesc cat mai devreme, primavara la pornire, pentru a nu consuma inutil substantele nutritive. Lastarii nedoriti din portiunea viitoarei coroane se ciupesc repetat la 3-4 frunze pentru a-i opri din crestere.

Sursa:www.stiriagricole.ro