Fara indoiala, omul este o fiinta profund sociala si este firesc sa incerce sa se inconjoare de persoane cu preocupari si interese similare. Studiile arata chiar ca angajatii care au un prieten la locul de munca sunt mai echilibrati si mai performanti.

Tendinta fireasca de socializare explica asadar intr-o anumita masura aparitia grupurilor cu interese comune in orice organizatie si pana la un anumit punct efectul lor este unul benefic. Din momentul in care ele devin exclusiviste si cultiva o atitudine de superioritate si adeseori indiferenta fata de cei din afara lor, se transforma in ceea ce denumim peiorativ “bisericute” si pot avea efecte nocive asupra unor aspecte diverse: de la comunicare, la colaborare, spirit de echipa, motivare, nivel de stres si performanta.

Desi este putin probabil ca o organizatie sa elaboreze o strategie specifica impotriva “bisericutelor”, fenomenul nu trebuie ignorat. Rolul HR-ului din acest punct de vedere trebuie sa fie unul de anticipare (prin observarea comportamentelor si comunicarea permanenta cu angajatii) a posibilei aparitii de astfel de grupuri cu efect nociv. Este esentiala in acest efort diferentierea intre socializarea buna (de genul celei de cultura de cafenea) si cea cu efecte negative atat asupra membrilor “bisericutei” care se izoleaza de restul organizatiei cat si asupra celorlalti angajati carora nu li se permite “accesul” intr-un grup cu evidente tendinte exclusiviste si a carui comunicare se bazeaza mai degraba pe ideea de “barfa” decat de schimb constructiv de idei.

Cum poate HR-ul si managementul in general sa neutralizeze tendintele de coalizare in “bisericute”?

• Facilitand o comunicare deschisa si la toate nivelurile pentru a evita pe cat posibil aparitia “umbrelor”, interpretarilor malitioase si necunoscutelor (realist vorbind, intotdeauna va fi loc de “comentarii” dar ceea ce conteaza este vehementa si transformarea lor intr-un mod e viata).
• Incurajand o cultura de cafenea care satisface nevoia de socializare, scotand comunicarea din zona “nepermisului”.
• Cultivand ideea de modele si imitatie pozitiva prin recunoastere deschisa a meritelor individuale in fata grupului, dar si prin cultivarea respectului si aprecierii pentru contributia fiecaruia.
• Asigurand un echilibru bun intre munca si viata personala. In general, “bisericutele” tind sa apara in contexte in care angajatii petrec foarte mult timp la serviciu si nu isi pot permite un orizont mai larg de preocupari decat cel al responsabilitatilor zilnice si obiectivelor de performanta.
• Constientizand comportamentele nepotrivite si sanctionand/corectandu-le inainte de a le permite sa se raspandeasca. Impactul unui eveniment negativ nu poate fi echilibrat decat de 5 evenimente pozitive, mai ales cand vine vorba de dinamica unei organizatii.
• Cultivand optimismul realist la toate nivelele organizatiei. Este firesc ca oamenii sa se “asocieze”, dar grupurile sunt benefice doar in masura in care emana energii pozitive si incurajeaza comunicarea care muta lucrurile din punctul A in punctul B si nu le inchide intr-un cerc vicios al barfei si negativismului.

Sursa: www.portalhr.ro