Pajistile, pasunile si fanetele sunt considerate ecosisteme naturale si se constituie ca elemente dominante ale mediului rural cu o mai mare diversitate biologica decat zonele cultivate, mai ales daca sunt in regim natural. In Romania, aceste ecosisteme au o mare pondere, avand in vedere ca numai in zona montana exista 3,2 milioane de hectare terenuri agricole, din care circa 2,5 milioane ha sunt pajisti naturale.

Este necesar astfel sa se cunoasca faptul, ca in special, in zona montana si de deal aceste ecoisteme sunt deosebit de sensibile si fragile. Solurile prezinta o aciditate naturala, care influenteaza considerabil compozitia florei naturale furajere. O buna practica agricola, cu ratiuni economice si de mediu o reprezinta dezvoltarea   pasunatului cu animalele la munte, in timpul verii, la stani si vacarii, si de asigurare a iernatului in cadrul fermelor proprii, avand ca hrana de baza fanurile naturale, multiflorale.

Ovinele ca si caprinele, asigura producerea imprastierea uniforma a dejectiilor si eliminand transportul la distanta. Forma de capsula a balegarului provenit de la aceste specii asigura fermentarea anaeroba, putrezirea si virarea trecerea in termen scurt spre mediu alcalin, atenuandu-se astfel aciditatea naturala a solului, simultan cu aportul, in doze echilibrate, de substante organice. In acest mod se intervine si in procesul de concurenta interspecifica dintre plante prin realizarea conditiilor de crestere naturala a plantelor valoroase, furajere, multiflorale.

Astfel, in scopul protejarii acestor ecositeme naturale si a biodiversitatii lor deosebite sunt necesare urmatoarele masuri:

• a nu se efectua fertilizari sau alte lucrari de intretinere in pajisti si fanete naturale, in perioada infloririi plantelor;
• a nu se efectua lucrari cand solul este prea umed pentru a nu determina aparitia proceslor degradarii solului prin compactare excesiva, cu numeroase consecinte negative si asupra organismelor care traiesc in sol;
• a se salva si proteja arborii mari solitari si arbustii existenti, deoarece asigura hrana si adapost vietuitoarelor salbatice;
• a proteja pasunile naturale; se vor cosi doar daca este necesar si in nici un caz nu se vor ara; pasunile degradate se vor insamanta in solul nearat utilizand semanatori dotate cu brazdare adecvate;
• a se lasa, prin rotatie, suprafete necosite pe pajisti si fanete; este indicat sa se faca parcelari, si la 3-4 ani o parcela sa fie lasata necosita, pentru reinsamantare naturala completa;
• cosire manuala unde terenul are stare de umiditate ridicata si, mai ales in luncile inundabile, unde este practic imposibila utilizarea masinilor agricole;
• eliminarea pasunatului pe pasunile imbatranite, degradate, pe cele proaspat insamantate in scopul regenerarii; pasunatul nu se practica in paduri, pe coastele dealurilor acoperite cu arbusti sau alta vegetatie specifica, in zone protejate din jurul lacurilor si raurilor, chiar daca acest lucru nu este economic;
• pasunatul se va practica cu numar redus de animale, in special de oi, pe coastele dealurilor, pe pantele malurilor lacurilor si raurilor, in zonele nisipoase sau cu soluri calcaroase;
• suprapasunatul este interzis; este necesar sa se asigure un raport optim intre numarul de animale, suprafata si calitatea pasunii;
• este necesar ca vara, la stane, locul pentru muls si inoptare a animalelor sa fie schimbat la 3-4 zile, pentru a evita supraangrasarea terenului si pentru a se asigura ingrasarea uniforma (tarlire);
• pe faneata, primavara, imediat dupa topirea zapezii, balegarul bine putrezit se va imprastia uniform in strat cat mai uniform; odata cu aceasta operatie se poate realiza si suprainsamantarea cu seminte din specii de leguminoase sau graminee valoroase, cu recomandare speciala pentru trifoiul alb, incorporate in masa de fertilizant natural;
• ingrasarea pasunilor si fanetelor se va face numai cu ingrasaminte organice naturale si se va face in fiecare an; pentru a evita acidificarea solului si pentru a evita fenomenul de salbaticire a florei (acest fenomen este prezent numai la munte), ciclul varat – iernat nu trebuie intrerupt, se va practica o incarcatura echilibrata de animale la hectar;
• pentru fertilizare se va evita folosirea balegarului care contine rumegus utilizat ca asternut pentru animale datorita aciditatii pe care acesta o determina;
• in cazul cositului mecanizat, sa se evite ranirea animalelor si pasarilor, care adesea, se ascund in zonele necosite, prin inceperea cositului de la mijiocul campului spre margini si prin dotarea utilajelor cu dispozitive de alarma.

Avand in vedere deficitul de vegetatie forestiera, in special in zona de campie si de deal din arealele de pajisti, dar si terenuri arabile, se vor avea aplica urmatoarele masuri:

• reintroducerea arborilor si arbustilor forestieri prin elaborarea amenajamentelor silvo-pastorale, pentru imbunatatirea conditiilor de mediu, pasunat si odihna a animalelor;
• reglementarea incarcarii cu animale in functie de productivitatea pasunilor, pentru a evita transferul pasunatului in padure;
• imbinarea intereselor agro-silviculturale prin crearea de culturi silvice ca rezerva nutritiva pentru animale (frunzare) in situatii extreme de criza (seceta catastrofale);
• folosirea alternativa a pajistilor: 1-2 ani pasune si 1-2 ani fineata, iar in perioada utilizarii ca fineata se va realiza si plantarea speciilor forestiere;
• interzicerea pasunatului pe ploaie.

Sursa: Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie si Protectia Mediului (ICPA-Bucuresti)

Sursa: www.stiriagricole.ro