Adesea, când lucrurile nu se “aștern” așa cum ne dorim, în viața profesională (dar și personală), tindem să dăm vina pentru nereușită pe lipsa norocului. Genul acesta de atitudine pare să facă parte din structura noastră internă ca popor, un soi de fatalitate (“ce ți-e scris în frunte ți-e pus”) de care nu putem scăpa, indiferent cât de mult ne-am strădui.

În același context al fatalității, am reușit, de-a lungul timpului, să înscriem și alte atitudini cel puțin la fel de păguboase. Dacă este promovat un alt coleg pe postul pe care ni-l doream e din cauză că “se are bine cu șeful”, candidatul care reușește la interviul final “avea pile în organizație”, vecinul care și-a cumpărat mașină nouă a făcut rost de bani printr-o “schemă necurată” etc.

Deși “norocul” (chior sau nu) este recunoscut și în alte culturi, sunt puține situațiile în care el nu trăiește în armonie cu alte idei (preconcepute), cum ar fi cea de curaj, muncă, perseverență, responsabilitate.

Diferența dintre “ai luat 10 pentru că ești deștept” și “ai luat 10 pentru că ai învățat” este enormă. Așa după cum există o prăpastie între “am reușit pentru că am avut noroc” și “am reușit pentru că am muncit din greu pentru asta”.

Nu spune nimeni că este ușor să depășim un mod de a gândi care ne-a definit încă de pe băncile școlii, dar nimeni nu ne poate împiedica să încercăm, atâta vreme cât ne dăm seama că accentul trebuie mutat de pe noroc pe curaj și muncă.

Sursa: www.portalhr.ro