14 septembrie, postare pe blog, Victor Grigorescu: Trei imperative pentru securitatea energetică a României
Săptămâna trecută m-am bucurat să vorbesc despre securitate energetică în cadrul Forumului Economic de la Krynica, Polonia, într-un panel moderat de Antonia Colibăşanu de la Stratfor. M-am aflat alături de Peter Chase (vicepreşedintele Amcham Europe), Witold Waszczykowski (vicepreşedintele Comisiei de Politică Externă a Parlamentului polonez) şi Frances Burwell (Atlantic Council). Ce poate face parteneriatul UE – SUA pentru securitatea energetică a Europei? Pe termen scurt, nu mare lucru. Chiar dacă SUA ar elimina mâine licenţele la exportul de gaz natural lichefiat (LNG), lucru pe care americanii îl percep, de altfel, ca pe o concesie majoră făcută Europei, efectul ar fi, mai degrabă psihologic deoarece cantităţile exportate ar fi insuficiente. Pentru unele state din Centrul şi Estul Europei, dependente 100% de gazul rusesc, gazul american ar putea echivala cu o gură de oxigen, dar nu mai mult. UE cere insistent americanilor ca viitorul acord bilateral de comerţ şi investiţii (TTIP) să cuprindă un capitol distinct pentru energie. În afară de vizibilitatea politică suplimentară acordată sectorului energetic, câteva pagini de acord, fie el şi transatlantic, nu vor aduce schimbări importante. Dacă am dori să liberalizăm cu adevărat comerţul cu energie, am putea considera că energia este un bun ca oricare altul. Pentru care există deja un set de reguli clare, în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului, la fel ca pentru brânză, automobile sau computere. Pentru ce avem nevoie să considerăm că produsele energetice sunt diferite? Doar din cauza impactului geostrategic particular? Până la urmă, singurul câştig palpabil din relaţia UE – SUA în sectorul energetic vine din altă parte. Din deschiderea pieţei achiziţiilor publice şi a comerţului cu servicii, din accesul nediscriminatoriu al companiilor străine de pe un mal al Atlanticului la infrastructura energetică naţională de pe celălalt, mai ales la conducte. Astfel, companiile europene ar putea avea acces în condiţii rezonabile la piaţa americană şi la tehnologia care a permis SUA să devină în numai 10 ani cel mai mare producător de energie din lume, surclasând Rusia şi Arabia Saudită. Acesta este câştigul strategic real, pe termen mediu şi lung. În schimb, investitorii americani vor deveni mai competitivi în Europa, decât au fost până acum. UE nu va putea valorifica însă aceste tehnologii prea curând. Europa nu a hotărât ce face cu resursele sale neconvenţionale iar exploatarea intensivă a celor convenţionale este încă un subiect controversat. De gaze de şist, nici să nu pomenim. Energia nucleară reprezintă o alternativă, dar numai în anumite state membre. Până când nevoia nu ne va împinge de la spate, nu întrevăd ca Europa să se angajeze pe drumul deschis de partenerii de peste Atlantic. Ce ar avea România de câştigat? Investiţii americane cu influx de tehnologie pentru exploatare avansată a câmpurilor petroliere şi gazeifere mature, foraje la mare adâncime, inclusiv fracturare hidraulică. Asta doar teoretic, pentru că România trebuie, mai întâi, să completeze un cadru legal predictibil, pe care orice investitor rezonabil şi serios îl aşteaptă. Adică: să stabilească nivelul redevenţelor şi să scoată la licitaţie noi perimetre, în regiunile în care explorarea resurselor energetice este deficitară. Ar trebui, totodată, să finalizăm o strategie energetică pragmatică, formulată pe principiile unui plan de afaceri orientat către obiective clare, care să permită alocarea optimă a resurselor de care dispunem. Am putea lua un exemplu bun, pentru a introduce managementul mai eficient al resurselor şi infrastructurii deja existente, am putea atrage bani pentru modernizări şi retehnologizări prin parteneriate serioase cu companii cu mai bună experienţă la nivel internaţional, inclusiv în partea de guvernanţă corporativă corectă, care ne lipseşte. Mă tem că mai avem însă de aşteptat. România, între primele state din lume în lume care au exploatat petrol şi gaze naturale, nu acceptă uşor faptul că, astăzi, alţii sunt mai performanţi decât noi. Istoria glorioasă ne apasă, de data asta, pe pedala de frână! Mai menţionez o experienţă demnă de reţinut şi pentru sectorul public. Acum un an de zile, secretarul american pentru energie, dr. Ernest Moniz, împărtăşea la o conferinţă desfăşurată la Istanbul din experienţa Departamentului pentru Energie al SUA în acordarea de garanţii guvernamentale pentru cercetare şi dezvoltare. Veniturile generate de proiectele de succes depăşesc cu mult subvenţiile acordate proiectelor care, până la urmă, au eşuat. România susţinea la Istanbul utilitatea unui organism international care să ajute la o mai bună coordonare a eforturilor de cercetare-dezvoltare în sectorul energetic la nivel internaţional, mai ales în ce priveşte reţelele inteligente, soluţiile de stocare sau energia regenerabilă. Cel mai eficient model de dezvoltare economică al ultimilor 70 de ani este cel care a reuşit să coordoneze politicile sectorului de stat cu iniţiativa şi resursele financiare generate de sectorul privat. Fără o viziune pragmatică, fără o strategie energetică, dorită, de altfel, de multă vreme, România nu are şanse să depăşească aparentele dezechilibre curente.
15 septembrie, realitatea.net: Patru ani după Fukushima: Centrala nucleară Cernavodă e expusă unor accidente majore
Centrala nucleară Cernavodă, riscuri majore Dezastrul de la Fukushima nu trebuie să se repete Dezastrul de la Fukushima nu trebuie să se repete Dezastrul de la Fukushima nu trebuie să se repete
La patru ani după dezastrul de la Fukushima și după ce Consiliul UE şi Comisia Europeană au solicitat efectuarea unor teste de stres la centrala nucleară de la Cernavodă, o serie de probleme sunt nerezolvate la centrala de la Dunăre.
Centrala de la Cernavodă este expusă riscului seismic, inundațiilor, unor evenimente meteorologice extreme, și este vulnerabilă la atacuri teroriste, se arată într-un raport al unor ONG-uri din Europa Centrală şi de Est.
Raportul “Patru ani după Fukushima: Sunt centralele nucleare mai sigure?”, lansat ieri, reprezintă o analiză critică a planurilor naționale actualizate de acțiune post Fukushima din 4 ţări: Bulgaria, Republica Cehă, Ungaria și România.
Lucrarea realizată de Österreichisches Ökologie-Institut în parteneriat cu ong-uri membre ale Joint-Project evaluează fiecare țară prin compararea sarcinilor stabilite la sfârșitul testelor de stres în 2012, cu varianta actualizată a planurilor naționale de acțiune. VEZI STUDIUL AICI
Centrala de la Cernavodă a fost evaluată după accidentul de la Fukushima împreună cu restul centralelor din Uniunea Europeană, în privinţa a trei aspecte: pericolele externe, pierderea sistemelor de securitate și gestionarea accidentelor grave.
Fukushima 2011
În planul naţional de acţiune care a fost efectuat după aceste teste au fost identificate 33 de măsuri necesare pentru remedierea deficiențelor. Până la sfârșitul anului 2014, erau implementate în totalitate 24 de măsuri. Restul sunt planificate a fi finalizate până la sfârșitul anului 2015.
Centrala nucleară de la Cernavodă este situată într-o zonă extrem de inadecvată, consideră cei care au evaluat-o, deoarece regiunea este predispusă la cutremure. Cu toate acestea, în prezent, mijloacele de gestionare a accidentelor severe nu sunt suficiente pentru a preveni sau pentru a atenua consecințele acestora.
Concret, deşi echipa de evaluare a criticat faptul că nu sunt prevăzute măsuri pentru creşterea rezistenţei la cutremure iar limitele de siguranţă nu au fost cuantificate în mod adecvat, autoritatea de reglementare CNCAN susţine în continuare că alte înbunătăţiri nu sunt necesare. Asta dovedeşte că autorităţile române nu înţeleg ideea de test de stres, consideră autorii studiului.
Deși probabilitatea unui cutremur de peste limita de proiectare a centralei este scăzută, persistă posibilitatea unui cutremur puternic care ar putea declanșa un accident grav.
Fukushima 2011
Testele de stres au mai arătat că protecția împotriva inundațiilor este insuficientă. Un număr semnificativ de echipamente de siguranță sunt situate în camere subterane ale centralei, ceea ce face necesară instalarea unor uşi etanșe, rezistente la inundații.
Acest lucru ar fi trebuit finalizat până în 2014, dar acum realizarea acestora este amânată pentru finalul anului 2015. În loc de măsuri tehnice fiabile sunt puşi la dispoziţie saci de nisip. Despre capacitatea centralei de a rezista la condițiile meteorologice extreme, cum ar fi vânturi puternice, zăpadă și ploaie, echipa de evaluare a găsit puține informații.
Este nevoie în continuare de înbunătăţiri în zona bazinului de stocare al combustibilului uzat, care se află în afara zonei izolate, astfel, în caz de accident grav o revărsare majoră de substanțe radioactive ar putea avea consecințe periculoase.
Majoritatea acţiunilor de intervenţie în cazul unui accident grav în zona bazinului de stocare sunt programate a fi efectuate cu echipamente mobile, echipamente care au fost achiziționate și testate, dar care nu sunt stocate în siguranţă și nu prezintă garanția ca vor fi suficiente.
Îmbunătăţirile în cadrul scenariului “station blockout” (o pană majoră de curent) sunt şi ele nesemnificative iar măsurile sunt discutabile.
Operatorul a încheiat un acord cu autorităţile locale și naționale implicate în coordonarea răspunsului la situații de urgență pentru ca centrala să fie prioritară la reconectare, dar asta înseamnă că alţi consumatori importanţi cum sunt spitalele, sistemele de trafic sau alte instituţii importante de interes local sunt lăsate fără energie o bună bucată de timp.
Toate acestea se adăugă la faptul că proiectul reactoarelor de tip CANDU este unul învechit, realizat în ani 70. Mai multe puncte slabe de proiectare ale reactorului nu pot fi remediate, în special cele legate de posibilitatea unei variaţii puternice de energie în cazul căderii sistemelor de siguranță și vulnerabilitatea împotriva riscurilor externe.
Mai mult decât atât, degradarea tuburilor de presiune cauzată de îmbătrânirea acestora este o problemă persistentă la centralele de tip CANDU iar semne se întâmplă asta și la centrala de la Cernavodă există deja.
Bomboana de pe tort, centrala este vulnerabilă şi la atacuri teroriste, se mai arată în raport.
17 septembrie, caleaeuropeana.ro: INTERVIU SPECIAL de la BRUXELLES. Vicepreședintele PE, Adina Vălean despre cum poate deveni România un jucător important pe piața energetică: Formarea piețelor regionale și un proiect de țară ne pot transforma într-un nod de tranzacționare energetică
Corespondență de la Bruxelles – Dan Cărbunaru, Robert Lupițu
Uniunea Europeană se află, cu certitudine, în fața unui set de provocări ce cuprind mai multe dimensiuni, însă care au un potențial similar: acela de a submina evoluția Europei ca actor regional și global. Deși agenda europeană este puternic conectată în aceste luni la criza refugiaților, situația economico-financiară din Grecia, combaterea terorismului sau peisajul geopolitic din Ucraina, există și alte subiecte la fel de importante pentru viitorul UE, printre acestea fiind și dimensiunea energetică, împreună cu provocările sale inerente: diversificarea resurselor, eficiență energetică, identificarea surselor de energie regenerabilă, interconectarea Europei sau reducerea dependenței de gazul oferit de Rusia și prevenirea utilizării sale în scopuri politice și geopolitice.
În acest context al prioritizării constante a sectorului energetic pe agenda strategică europeană, europarlamentarul anului 2015 la categoria ”Energie” și vicepreședinte al legislativului european, Adina Vălean, a acordat un interviu în exclusivitate pentru CaleaEuropeană.ro la conferința “Energy Visions – Dash for Gas: Energy Diplomacy and Diversification” (Viziuni energetice – Goana către gaz: Diplomație energetică și diversificare), organizată de POLITICO Europe.
Dan Cărbunaru (D.C.): Bună ziua, doamnelor și domnilor! Suntem pe CaleaEuropeana.ro la Bruxelles, acolo unde a avut loc o dezbatere extrem de importantă asupra viitorului energetic al Uniunii Europene. Doamna Adina Vălean, europarlamentar al anului în domeniul energiei, a fost unul dintre speakerii principali. Pentru început, am vrea să vă mulțumim pentru invitație și să ne spuneți de ce este important și pentru România ce se discută la Bruxelles, nu doar în general, ci și în legătură cu energia?
interviu valean5Adina Vălean (A.V.): Este important oricum să știi în România ceea ce se discută la Bruxelles și știu că dumneavoastră urmăriți temele. Vă felicit pentru acest lucru. Tema de la acest eveniment, care se leagă de viitoarea politică energetică a Uniunii Europene și în special gazul, este foarte importantă pentru România, în particular. În opinia mea, avem șansa, odată cu schimbările de infrastructură și de politică de piață în domeniul gazului, să devenim un hub regional, un nod de tranzacționare în regiunea noastră. În felul acesta, dacă planul Comisiei Europene va fi pus la punct, se va dezvolta piața de energie, în particular cea de gaz. Cu alte cuvinte, vom completa infrastructura europeană și toate verigile lipsă dintre statele membre. Cu această infrastructură ne vom conecta la piața de energie globală, în special la terminale de gaz lichefiat. România, cu siguranță, fiind în regiune cu Bulgaria și cu Grecia, va fi interconectată cu aceste state la o capacitate care să îi permită să exporte, în situația în care noi am produce mai mult gaz decât am avea nevoie pentru piața internă. Ipoteza anunțului făcut de OMV pentru rezervele din Marea Neagră va însemna pentru noi un viitor de exploatare a acestor resurse. România poate deveni o țară care să aibă mai multă lichiditate de gaz și care să poate să agrege toate proviziile de gaz din regiune și piața din regiune în jurul ei. Dar este foarte important să intrăm în acest proiect încă de la început. Știu că România are interconectarea spre sud în proiectele de interes comun care sunt deja priorități ale Comisiei Europene. Mai rămâne ca legislația propusă de aceasta să treacă prin Parlament și prin Consiliu și să devină lege. În felul acesta vom avea finanțare, infrastructură și piață globală pentru gaz, astfel încât să nu depindem de gazul dintr-o singură sursă. Desigur, pentru România oportunitatea în plus este să devenim chiar un centru regional de tranzacționare.
VIDEO&TEXT CORESPONDENȚĂ SPECIALĂ de la BRUXELLES – ”Viziuni energetice: Goana către gaz”. Adina Vălean: ”Avem nevoie de infrastructură și hub-uri energetice și apoi vom avea competitivitate și diversificare”
D.C.: Am vorbit la eveniment despre nevoia de a diversifica resursele de energie și despre modul în care Rusia și după ce reguli poate fi în continuare un furnizor de gaze pentru Europa. Știm că s-a jucat și politic în această perspectivă. Cum vedeți această preocupare ca europarlamentar și cum vedeți România în această ecuație?
A.V.: În ceea ce privește Rusia cred că discuția trebuie să o purtăm în condiții de piață. Cu alte cuvinte, dacă am un singur furnizor, cum este cazul unor țări din regiune, șansa ca această dependență să nu fie jucată politic este să îmi diversific sursele de aprovizionare. Asta este ideea de bază. Când spun de piață globală înseamnă că mă refer la gaz care provine din Algeria, din Egipt și resursele găsite în Mediterană, care sunt foarte importante. Vorbim și de zona Israel-Cipru și mai este și Qatarul, care deși în mod tradițional merg spre Asia, ar putea să se reorienteze mai mult spre cererea de gaz din Europa. Avem gazul de șișt american, care, probabil, va fi disponibil pentru export. Dacă încheiem Acordul Transatlantic vom putea avea acces la această resursă, care este foarte ieftină și care vine dintr-o zonă sigură. Acum o să spuneți: Ce legătură au toate acestea cu România și cum ajunge gazul din Algeria la noi? Este foarte simplu. Dacă suntem conectați prin conductă cu Bulgaria și Grecia la un terminal de gaz lichefiat cum există acum în Grecia, atunci practic ne putem cumpăra gazul de oriunde. Gazul vine pe vapor, se delichefiază, intră pe conductă sub presiune și ajunge în piața românească. Eu sper să devenim producători cu mai mult gaz și am aduce o prosperitate financiară în zonă dacă am deveni un astfel de centru de tranzacționare.
interviu valean2
D.C.: Ce trebuie făcut? Ați vorbit foarte mult despre România, dar trebuie să vorbim și pentru firme, pentru managerii companiilor, dar și pentru factorii de decizie de la București. Ce trebuie făcut pentru a nu rata aceste oportunități? Ce resurse sunt angajate, cum se contactează și cine are această responsabilitate?
A.V.: Aici sunt două lucruri pe care le ridicați. O problemă ar fi din punct de vedere politic pentru București. Cred că ceea ce are de făcut Bucureștiul la nivel politic este să sprijine acest plan al Comisiei Europene pentru a deveni o realitate. Să învețe să acceseze instrumente financiare, pentru că mentalitatea este ca atunci când faci un proiect să iei bani europeni sau bani de la buget, ori amândouă. Mentalitatea aceasta este depășită de țările care au succes. Noi trebuie învățăm să ne finanțăm prin instrumente financiare cum este acest fond de investiții al lui Juncker (n.r. – Fondul European de Investiții Strategice), care stă în Banca Europeană de Investiții. Prin intermediul acestui fond, promotorul proiectului, fie că este Guvernul sau o companie sau un consorțiu, se împrumută de pe piața privată la un cost foarte mic, ceea ce face ca proiectul să fie atrăgător, dar cu bani privați. Aceasta este o chestiune pe care noi nu prea am exersat-o și nu avem această știință. De altfel, Banca Europeană de Investiții practică acest tip de finanțare a proiectelor de foarte mulți ani. Sunt țări chiar din estul Europei care au beneficiat foarte mult de sprijinul BEI pentru a atrage investitori și pentru a finanța proiecte foarte mari, fără să pună bani de la buget.
Adina Vălean, europarlamentarul anului pentru Energie: Interconectarea facilităților și atragerea investițiilor private reprezintă cheia diversificării energetice și reducerii dependenței de gazul rusesc.
D.C.: Dacă un operator privat din România vrea să beneficieze de această oportunitate despre care dumneavoastră acum vorbiți, ce ar trebui să facă?
A.V.: Operatorul privat ca distribuitor nu are ce să facă. Aceste proiecte țin de întreaga structură. Poate că Transgaz-ul este primul interesat în a avea aceste conexiuni, dar mai departe, ca să gândești politica pentru ca România să devină un hub, ai nevoie de Guvern. Trebuie să fie un proiect de țară pentru că asta presupune și construirea financiară. Ai nevoie de producătorii de energie, de companii precum OMV sau Exxon care prospectează în Marea Neagră și au anunțat resurse. Este nevoie de producătorii de energie din diverse sectoare din România. Se pun lucrurile cap la cap ca să vedem care este previziunea de producție și ce este nevoie ca să exportăm în zonă. Dacă vine legislația de la Bruxelles prin care se încurajează formarea piețelor regionale trebuie să fim pregătiți. Comisarul Canete a spus că dorește ca fiecare stat membru să aibă cel puțin trei furnizori pe fiecare componentă de energie, tocmai pentru a avea securitatea aprovizionării și competiție. Acestea trebuie gândite ca un proiect de țară, analizate previziunile și început lobby-ul la Bruxelles pentru a vinde aceste produse.
D.C.: Vă mulțumim pentru acest interviu și vă dorim mult succes. Noi promitem ca pe CaleaEuropeana.ro să facem promovare la București pentru ca și actorii politici și actorii privați să înțeleagă miza importantă a celor care se decid la Bruxelles.
A.V.: Mulțumesc foarte mult!
Adina Ioana Vălean este vicepreședinte al Parlamentului European începând cu iulie 2014 din partea grupului politic al Partidului Popular European. Este membru al Parlamentului European din 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană.
Acesta este membru al Biroului Parlamentului European, Comisiei pentru industrie, cercetare și energiei, dar și al delegației pentru relațiile cu Statele Unite. Totodată, eurodeputatul PNL face parte ca membru supleant din Comisia pentru comerț internațional și din Delegația pentru relațiile cu Elveția și Norvegia, la Comisia parlamentară mixtă UE-Islanda și la Comisia parlamentară mixtă a Spațiului Economic European (SEE).
Adina Vălean a fost aleasă ”Europarlamentarul Anului 2015” la categoria Energie.
18 septembrie, Agerpres.ro: Nuclearelectrica: Dezvoltarea Unităților 3 și 4 de la Cernavodă, singurul proiect strategic care poate îndeplini nevoile de preț și de consum intern
Nuclearelectrica este interesată în dezvoltarea Unităților 3 și 4 de la Cernavodă deoarece este singurul proiect strategic pe termen lung care poate îndeplini atât nevoile de preț, cât și pe cele de consum intern, consideră Daniela Lulache, director general al Nuclearelectrica.
‘Nuclearelectrica este interesată în dezvoltarea proiectului Unităților 3 și 4 de la Cernavodă întrucât în prezent acesta este singurul proiect strategic pe termen lung care poate îndeplini atât nevoile de preț, cât și pe cele de consum intern, dar și politica și strategia energetică a Uniunii Europene și țintele de decarbonizare. În baza strategiei energetice până în anul 2030, Uniunea Europeană și-a exprimat sprijinul hotărât pentru Uniunea Energetică, ceea ce subliniază necesitatea creșterii producției interne din surse curate’, a declarat Daniela Lulache, la o masă rotundă organizată vineri de Forumul Atomic Român (ROMATOM), la care s-a discutat viitorul programului nuclear din România.
Aceasta consideră că prin dublarea capacității nucleare alături de un investitor strategic, România are șansa de a juca un rol major în regiune simultan cu acordarea de sprijin economic și financiar intern, asigurând prețuri accesibile pentru consumatorii finali și continuând dezvoltarea celei mai performante industrii din țară.
Proiectul unităților 3 și 4 de la Cernavodă este un factor major pe ruta investițională a României, a mai spus Lulache.
În opinia directorului general de proiect al General Nuclear Power Corporation (CGN), Zhang Qibo, China și Canada au în vedere multe domenii de cooperare în domeniul nuclear, “iar această oportunitate de a finaliza cele două unități CANDU din România prezintă o importanță strategică pentru noi”.
“Pe fundalul cooperării crescânde dintre China si Europa Centrală și de Est (CEE), introducerea finanțării de către China precum și excelenta noastră experiență de management în proiectare și exploatare — cu 14 reactoare în funcțiune și 12 în construcție ne aflăm pe primul loc în China la ambele capitole, mărturie pentru consolidarea legăturilor dintre China și CEE în general, și dintre China și România în special. CGN este pregătită să lucreze îndeaproape cu partenerii români, canadieni și europeni pentru ca proiectul unităților 3 și 4 de la Cernavodă să avanseze, în calitate de partener strategic și în spiritul beneficiului pentru ambele părți și al unei colaborări reciproc avantajoase’, a menționat Zhang Qibo.
Participanții la eveniment au subliniat impactul economic semnificativ al proiectului, prin lucrări evaluate între 1,5 și 2 miliarde de euro care vor fi încredințate firmelor românești, ceea ce ar putea crea între 5.000 și 20.000 de locuri de muncă în faza de construcție și 5.000 de locuri în faza de exploatare, care va dura aproape 60 de ani.
‘În calitate de reprezentanți ai industriei nucleare, noi pledăm pentru o contribuție mai importantă a energiei nucleare la un mix energetic sustenabil și viabil — cu alte cuvinte energia nucleară trebuie să fie văzută ca parte a soluției, nu a problemei! Cooperarea dintre Marea Britanie și China în proiectul de la Hinkley Point C și proiectele ulterioare sunt modele prin care se înlocuiesc unitățile mai vechi, se susține rata de creștere economică, se reduc emisiile de carbon și, nu în ultimul rând, se garantează securitatea energetică’, a afirmat Teodor Chirică, directorul executiv al Forumului Atomic European (FORATOM).
Reprezentanții ROMATOM consideră că ‘finalizarea proiectului unităților 3 și 4 de la Cernavodă este un proces ce trebuie să confere încredere tuturor participanților potențiali (investitori, furnizorul de tehnologie, furnizorii de bunuri și servicii, public, etc.).
Conform studiului prezentat de ROMATOM în 2013, economia românească are suficiente capacități și potențial pentru a contribui semnificativ la finalizarea unităților 3 și 4 de la Cernavodă. Participarea industriei autohtone la acest proiect va contribui la creșterea economică, a numărului de locuri de muncă și la furnizarea de venituri suplimentare la bugetul de stat.
Forumul Atomic Român este organizația industriei nucleare românești cu peste 35 de membri care activează în domeniile producerii de echipamente, construcțiilor și montajului, serviciilor de inginerie și proiectare precum și alte activități care susțin programul de energetică nucleară din România.
ROMATOM este membru al FORATOM și un participant activ în dezbaterile europene și naționale privind strategia energetică ți politicile energetice sustenabile.
18 septembrie, romanialibera.ro: Complexul Energetic Oltenia, acuzații grave la adresa statului
Producătorul de energie Complexul Energetic Oltenia acuză autorităţile că îi impun prin lege să plătească de patru ori aceeaşi apă de răcire a agregatelor, informează Mediafax.
Tarifele sunt stabilite unilateral de către Administraţia Naţională Apele Române şi sunt majorate periodic, afirmă oficialii companiei.
“Conform Legii nr. 107/1996, utilizatorii au obligatia «să adopte tehnologii de producţie cu cerinţe de apă reduse şi cât mai puţin poluante, să economisească apa prin recirculare sau folosire repetată». Deşi termocentralele ce aparţin CE Oltenia respectă această obligativitate, având o funcţionare cu un grad de recirculare maxim posibil (prin turnurile de răcire), în contractele impuse de Administraţia Naţionala Apele Române nu se ţine seama că apa este reutilizată în (termocentralele, n.r.) Turceni, Işalnita şi Craiova II, după ce a fost utilizată la Rovinari”, se arată într-un comunicat al Complexului Energetic Oltenia.
Potrivit oficialilor companiei, conform legislaţiei, există mijloace de măsurare a debitelor şi volumelor de apă prelevate şi evacuate, dar nu se face diferenţa între cantităţile măsurate pentru a se plăti doar apa consumată.
“Tarifele sunt stabilite unilateral de către ANAR, fiind majorate periodic, şi nu sunt diferenţiate pe servicii de asigurare a categoriilor de apă: consumată efectiv în procesul tehnologic şi cea utilizată ca apă de răcire în instalaţiile centralelor electrice. Astfel, în conformitate cu reglementările actuale, un utilizator/consumator de apă plăteşte la acelaşi tarif serviciul de asigurare a apei prelevate, utilizată ca apă de răcire, ca şi cum aceasta ar fi integral consumată”, se mai arată în comunicat.
Reprezentanţii complexului energetic mai spun că impunerea la plată a serviciului de asigurare a apei brute la un tarif care se aplică întregii cantităţi de apă prelevată nu corespunde realităţii, termocentralele fiind practic utilizatoare, nu consumatoare de apă, întrucât aproximativ 95% din apa brută captată este apă de răcire şi este integral returnată în emisar, curăţată şi tratată, restul de 5% fiind apă consumată efectiv în procesul tehnologic.
“În acelaşi timp, prețul plătit de CE Oltenia pentru apa de răcire este de 24 de ori mai mare faţă de cel plătit de Hidroelectrica, generând creşterea nejustificată a costurilor cu apa şi, implicit, creşterea preţului de cost/MWh”, mai informează comunicatul.
Nivelul contribuţiei Complexului Energetic Oltenia este de 24 lei/1.000 de metri cubi, faţă de 1,1 lei în cazul hidrocentralelor.
Cheltuielile cu apa înregistrate de CE Oltenia în anul 2014 au ajuns la suma de 22,4 milioane lei, spun oficialii companiei. Anul trecut, cheltuielile totale s-au ridicat la 4,9 miliarde lei, la venituri de 4,2 miliarde de lei. Compania a raportat o pierdere de 693 milioane de lei, după ce în anul precedent a obțínut un rezultat pozitiv de 4,6 milioane de lei.
“Solicitarea CE Oltenia este ca acest preţ să fie perceput doar pentru apa consumată, restul apei utilizate pentru răcire care se recirculă să fie plătit la acelaşi preţ pe care îl plăteşte Hidroelectrica”, precizează compania în comunicat.
CE Oltenia cere în acest sens fie să se revină la plata apei efectiv consumate în procesul tehnologic, rezultată ca diferenţa între cantitatea de apă prelevată şi cantitatea de apă restituită, fie să se reia aplicarea tarifelor diferenţiate, corespunzatoare regimului diferit de asigurare a apei, între apa prelevată pentru răcire, “pentru asigurarea căreia se justifică un tarif mai mic”, şi apa efectiv consumată în procesul tehnologic, care nu se mai returnează în sursă șí pentru care se justifică un tarif mai mare.
18 septembrie, mediafax.ro: Vlasceanu: Companiile de utilitati înregistreaza pierderi mari din cauza furturilor de energie. Statul nu sprijina recuperarea pagubelor
Companiile de utilitati înregistreaza constant pierderi semnificative cauzate de furturile din retele de electricitate, potrivit Asociatiei Companiilor de Utilitati din Energie (ACUE), care acuza autoritatile ca nu sprijina recuperarea acestor pierderi. “Avem retele învechite, sunt construite în anii ’60-70. Dupa 1990, e adevarat, nu s-au mai facut investitii, pentru ca statul a fost actionarul majoritar, ca sa nu zic ca a fost unic proprietar, pâna în 2004-2005, când au început privatizarile. Va dati seama în ce stare au fost preluate aceste retele, la care ani de zile s-a facut o mentenanta minima doar ca sa ramâna în functiune? E adevarat, sunt pierderi mari pe retele. ?i cum ajuta autoritatile reducerea pierderilor? Pentru ca aceste pierderi reflecta în primul rând furtul de energie electrica si gaze, în principal energie electrica. Interventiile neautorizate la instalatii si la echipamente. Acestea sunt pierderile. Legislatia nu ne sprijina în a recupera aceste pierderi”, a declarat joi Silvia Vlasceanu, director general al ACUE, la conferinta Mediafax Talks about Energy. Reprezentantul Asociatiei Companiilor de Utilitati din Energie precizeaza ca problema poate fi solutionata în instanta, însa dureaza multi ani, iar furturile cresc în tot acest timp, la fel si pierderile. ACUE cere totodata o legislatie predictibila, fara de care investitorii nu vor fi interesati sa lanseze noi afaceri în România. “Trebuie sa ai o hotarâre definitiva si irevocabila, trebuie sa te duci în instanta, procesele dureaza câtiva ani. În acest timp cel care a apucat sa fure fura în continuare. Aici cerem sprijinul, o legislatie coerenta, predictibila, care sa sprijine în sens bun operatorii, de fapt sa sprijinim consumatorul cinstit, onest, care vrea sa consume si sa-si plateasca factura la timp”, a mentionat Vlasceanu. Ea cere autoritatilor sa gaseasca alte metode de a-i sprijini pe cei saraci si sa nu încurajeze nemunca. “Între strategii energetice, guvernul, ministerul de resort trebuie sa elaboreze strategii si politici. Strategia asteapta consultant, dar unde sunt politicile pe care ministerul ar trebui sa le elaboreze si care ar trebui sa dea permanent un semnal investitorilor, care nu vor veni curând, atâta vreme cât pentru investitii mari, grele asa cum le doriti în capacitati de productie sau de retele, cât nu le asigurati un cadru stabil si predictibil si care sa impulsioneze sectorul energetic”, a adaugat oficialulul ACUE. Vlasceanu i-a raspuns astfel secretarului de stat în Ministerul Energiei, IMM-urilor si Mediului de Afaceri Bogdan Badea, care afirmase, la Mediafax Talks about Energy, ca sectorul energetic românesc traieste în proportie covârsitoare din investitiile realizate înainte de 1990 si are nevoie disperata de noi proiecte.
19 septembrie, cugerliber.ro: Primarul Cristian Radu:
“Alimentarea oraşului Mangalia cu gaze naturale a fost un angajament asumat”
Situaţia privind confortul locuitorilor din Mangalia s-a schimbat cu mult în bine în ultimii trei ani. Dacă în trecut, au fost nevoiţi să stea iarna în frig din cauza luptelor politice, astăzi, peste o mie de consumatori sunt deserviţi de societatea care a realizat investiţia privind racordarea la gazele naturale.
Primăria municipiului Mangalia şi Megaconstruct SA au organizat, vineri, în sala de Consiliu a municipalităţii, o conferinţă de presă cu ocazia recepţiei finale a lucrărilor privind înfiinţarea sistemului de distribuţie a ga-zelor naturale în mu-nicipiul Mangalia şi staţiunile Saturn, Venus, Cap Aurora, Jupiter, Neptun şi Olimp.
Pe lângă edilul Cristian Radu, la eveniment au fost prezenţi directorul firmei Megaconstruct, Cătălin Ivan, secretarul de stat în Ministerul Energiei, IMM-urilor şi Mediului de Afaceri, Mihai Albulescu, dar şi alţi invitaţi din cadrul administraţiei locale.
Proiectul privind înfiinţarea sistemului de distribuţie a gazelor naturale în municipiul Mangalia şi staţiunile aferente a debutat exact în 2012. De altfel, acesta a şi fost o promisiune cu care edilul Cristian Radu a câştigat mandatul de primar.
„Alimentarea oraşului cu gaze naturale a fost un angajament asumat. Nu ascund faptul că sunt foarte fericit deoarece am reuşit să-l duc la bun sfârşit cu toate că au existat multe dificultăţi în realizarea lui. Astăzi, aproape toate centralele termice din oraş sunt racordate la reţeaua de gaze, iar multe locuinţe individuale sunt încălzite cu acest tip de combustibil”, a spus primarul Cristian Radu.
Pe de altă parte, este posibil ca, până la sfârşitul anului, toate instituţiile publice să fie racordate la reţeaua cu gaze.
Prezent la eveniment, printre altele, secretarul de stat în Ministerul Energiei, Mihai Albulescu a spus că, momentan, există la minister un proiect, fiind posibil ca, anul viitor, preţul gazelor să scadă.
La rândul său, directorul Megaconstruct, Cătălin Ivan, a spus că, practic, iarna aceasta va fi a treia în care centralele termice vor funcţiona cu gaz. „În acelaşi timp cu investiţia din Mangalia am demarat lucrări de racordare la reţea în comuna 23 August unde acestea s-au şi finalizat, urmând să continuăm la Costineşti şi, ulterior, la Limanu. Pentru derularea proiectului de la Mangalia s-a reuşit colaborarea perfectă între Ministerul Energiei – Primărie şi Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei. Bineînţeles, o mare contribuţie au avut-o vecinii bulgari de la care ne-am racordat, iar în acest sens, ne-am bucurat de spri-jinul ambasadorului României la Sofia, Anton Păcureţu”, a spus Cătălin Ivan, directorul Megaconstruct.
În altă ordine de idei, se caută soluţii pentru ca, mai multe localităţi din judeţul Constanţa să fie branşate cu uşurinţă, una dintre acestea fiind realizarea unor conducte magistrale.
19 septembrie, mediafax.ro: ohannis, investitorilor francezi: Trebuie acordată atenţie oportunităţilor din energie şi turism
Preşedintele Klaus Iohannis a arătat, în mesajul transmis la Gala Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Franceză din România, că trebuie acordată atenţie oportunităţilor din domenii precum energia, agricultura sau turismul, dar şi necesităţii de a reforma unele sectoare şi sisteme publice.
În mesajul transmis, vineri seară, la Gala Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Franceză din România (CCIFER), Iohannis a felicitat comunitatea oamenilor de afaceri francezi, formată din sute de membri, spunând că au creat zeci de mii de locuri de muncă şi au contribuit la performanţele economice ale României.
Şeful statului a spus că este nevoie de un mediu de afaceri performant, care să fie bazat pe instituţii economice şi juridice de calitate şi predictibile.
“În actualul context economic, este evident că atenţia noastră trebuie să se orienteze asupra mediului de afaceri. Avem nevoie de un mediu de afaceri performant, care să fie bazat pe instituţii economice şi juridice de calitate şi predictibile, căci numai aşa întreprinzătorii vor dobândi încrederea necesară. În acest sens, îmbunătăţirea calităţii instituţionale a mediului de afaceri şi eliminarea barierelor din calea liberei iniţiative trebuie să fie priorităţi clare. (…) Aşa cum sugeraţi în Cartea Albă a Competitivităţii, pe care aţi publicat-o de curând, trebuie să acordăm atenţie oportunităţilor existente în diverse domenii, precum energia, industria constructoare de automobile, agricultura sau turismul, dar şi necesităţii de a reforma unele sectoare şi sisteme publice, care frânează în prezent potenţialul real al dezvoltării noastre”, a arătat Iohannis.
Potrivit acestuia, competitivitatea înseamnă şi un sistem fiscal atractiv pentru întreprinzători, care să ofere motoarelor economiei stimulentele necesare, fiind nevoie ca măsurile de relaxare fiscală să fie integrate într-o viziune pe termen lung, astfel încât să respecte cele trei condiţii esenţiale: prudenţă, responsabilitate şi sustenabilitate.
Preşedintele a mai spus că Franţa este al cincilea investitor străin din economia României, cu peste 6% din totalul investiţiilor străine directe, şi al patrulea partener comercial al României, la finalul anului trecut,comerţul bilateral ridicîndu-se la aproape 7 miliarde de euro, în o creştere cu aproape 5% faţă de anul anterior.
“Sunt convins că, prin avantajele competitive de care dispunem, sursele prosperităţii noastre comune se vor multiplica, cu precădere în contextul principiilor liberului schimb, dar şi al avantajelor prin care integrarea monetară consolidează economia Uniunii Europene. Sper ca şi România să beneficieze, în curând, de aceste avantaje, care sunt indispensabile pentru succesul integrării economice europene. Până în prezent, există numeroase exemple de succes în ceea ce priveşte cooperarea noastră economică, dar pot fi identificate multe alte oportunităţi de extindere a acesteia”, a adăugat Iohannis.
20 septembrie, euractiv.ro: Taxarea în domeniul petrol&gaze a crescut anul acesta
România a încasat mai mult din redevențele și impozitele aplicate producătorilor de petrol și gaze naturale, dar companiile din industrie mai au de așteptat modificările promise ale sistemului de taxare.
Potrivit unui studiu Deloitte efectuat la cererea Federației Patronale Petrol și Gaze (FPPG), diferența dintre redevențele și impozitele similare aplicate pentru domeniul petrolier în România și media europeană s-a accentuat în ultimul an.
Sistemul de redevențe aplicat resurselor de hidrocarburi din România trebuia schimbat încă de anul trecut, dar se pare că nu va fi modificat nici până la finele acestui an.
În 2004, prin contractul de privatizare al Petrom, statul român s-a angajat că nu va schimba nivelul redevențelor timp de zece ani, respectiv până în decembrie 2014. Dar autoritățile nu au reușit, anul trecut, să producă în timp util o propunere de schimbare a sistemului de redevențe, astfel că guvernul a prelungit pentru un an termenul de aplicare al sistemului în vigoare care presupune că firmele care produc petrol și gaze naturale plătesc redevențe cuprinse 3,5 la sută şi 13,5 la sută din valoarea producției, în funcție de dimensiunea zăcămintelor.
Recent, la o conferință pe teme energetice, liderul Asociației Române a Companiilor de Explorare și Producție Petrolieră (ROPEPCA) estima că un nou sistem de taxare a hidrocarburilor nu va putea fi aplicat de la 1 ianuarie 2016, întrucât modificarea implică proceduri care necesită un timp mai îndelungat.
„Este foarte bine ca redevențele să fie schimbate de la data de 1 ianuarie a unui an. Pentru că să schimbi contabilitatea unei companii cu operațiuni atât de extinse cum este o companie petrolieră este ceva aproape imposibil de făcut la jumătatea anului sau oricând (…) Nu mai este timp, din punctul nostru de vedere, să se introducă noul sistem al redevențelor de la 1 ianuarie 2016”, a spus Artur Stratan, președintele ROPEPCA.
De altfel, legea redevențelor a dispărut din lista de priorități a guvernului pentru a doua sesiune legislativă din 2015. Potrivit unor surse din piață citate de profit.ro, în urma unor simulări efectuate cu o echipă a Fondului Monetar Internațional, guvernul a realizat că introducerea noului sistem de redevențe, dublat de eliminarea impozitelor introduse „temporar” de guvern în 2013 (impozitarea cu 0,5 la sută a veniturilor din exploatarea resurselor, supraimpozitarea veniturilor suplimentare din liberalizarea gazelor naturale, dar și taxa pe stâlp), ar fi cauzat o importantă gaură la buget, ca urmare a profitului inexistent la nivelul activităților de upstream ale companiilor, petroliere în special. Din impozitele suplimentare, autoritățile au colectat o sumă similară cu cea provenită din redevențe, echivalând practic cu o dublare a nivelului redevențelor.
Pe dos față de Europa
La cererea Federației Patronale Petrol și Gaze, Deloitte a actualizat recent studiul comparativ al redevențelor și impozitelor similare aplicate în Europa pentru activitățile de explorare și producție țiței și gaze naturale (cunoscut în industrie drept sectorul „upstream”), pentru a include evoluțiile legislative și de piață din cursul anului 2014.
Ca și în prima ediție a studiului, care a comparat cifrele din 2013, Deloitte a calculat pe baza datelor publice nivelul efectiv al redevențelor și impozitelor similare, exprimându-le ca procent din veniturile companiilor din sectorul upstream (ca și numitor comun).
Astfel, dacă în Europa taxarea s-a redus, companiile din industria de petrol și gaze din România plătesc mai mult decât în urmă cu doi ani către stat, arată datele Deloitte.
Cota efectivă de impozitare a activității upstream în Europa a scăzut de la 12,2 la sută, la sfârșitul lui 2013, la 11,7 la sută la sfârșitul lui 2014, evoluție explicată de scăderea bazei de impozitare ca urmare a ieftinirii țițeiului, dar și de măsurile legislative adoptate în unele state europene pentru a reduce povara fiscală asupra companiilor din domeniu, pentru a încuraja investițiile, potrivit unui comunicat FPPG.
În primul semestru din 2015, media cotațiilor țițeiului Brent a coborât la 57,84 dolari/baril, față de 98,85 dolari/baril media în 2014, respectiv 108,66 dolari/baril media în 2013.
În România, cota efectivă a impozitelor pe activitatea de upstream a crescut de la 13,9 la sută la 15 la sută la sfârșitul lui 2014, respectiv 15,7 la sută din venituri în 30 iunie 2015. Evoluția este explicată în principal de continuarea aplicării impozitului de 60 la sută pe veniturile suplimentare din liberalizarea prețului gazelor naturale.
Pentru calculul cotei medii pentru upstream în România, au fost luate în considerare, pe lângă redevențele petroliere, impozitul pe construcții, impozitul pe țiței din producția internă, impozitul asupra veniturilor suplimentare obținute ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale și impozitul din exploatarea resurselor naturale, altele decât gazele naturale.
Modificări ale redevențelor în alte state europene
Deloitte arată că, în perioada analizată, trei state europene au adoptat măsuri legislative pentru a reduce povara fiscală asupra companiilor din industria upstream, în contextul scăderii prețului țițeiului.
- În Marea Britanie, au fost adoptate mai multe măsuri precum reducerea suprataxei și a cotei de impozitare a veniturilor petroliere, concomitent cu majorarea deducerilor. Cota efectivă de impozitare s-a redus de la 11,3 la sută din venituri, la 6 la sută în 2014.
- În Italia, cota medie observabilă a redevențelor și impozitelor similare a scăzut de la 14,4 la sută (2013) la 11,7 la sută (2014). Italia a aplicat o suprataxă asupra profitului companiilor de petrol, gaze și energie. Rata nominală a suprataxei la impozitul pe profit s-a redus de la 10,5 la sută (2013) la 6,5 la sută (2014).
- În Ungaria, cota medie observabilă a redevențelor și impozitelor similare medii observabile a scăzut de la 25,3 la sută (2013) la 22,9 la sută (2014) datorită scăderii ratelor redevențelor la petrol și gaze naturale cu 6 la sută în al patrulea trimestru al anului trecut aplicabile majorității zăcămintelor.
Studiul Deloitte arată, de asemenea, corelarea productivității pe sondă cu cota efectivă impozitată. Astfel, în țările cu o productivitate mică, nivelul redevențelor şi al impozitelor similare este mai redus decât în țările cu productivitate mare.
Cu o producție zilnică de mai puțin de 40 barili echivalent petrol per sondă, România se încadrează între țările cu productivitate scăzută pe sondă, alături de țări precum Polonia, Franța, Bulgaria, Lituania sau Turcia. Cota medie efectivă de impozitare specială pentru aceste țări este de 7,5 la sută comparativ cu 15,7 la sută în România, mai arată studiul citat.
Cât încasează România din redevențe
De la companiile din industria de petrol și gaze, România a colectat anul trecut redevențe totale de 1,36 miliarde de lei, în timp ce valoarea totală a redevențelor plătite statului român a fost de 1,55 miliarde de lei (350 milioane de euro), cu 150 de milioane de lei mai mult decât în 2013, potrivit economica.net.
OMV Petrom este principalul plătitor de redevențe din România, contribuind cu mai mult de jumătate din total, respectiv 848 de milioane de lei în 2014, în condițiile în care controlează aproape jumătate dn producția națională de gaze naturale și aproape întreaga producție de petrol. Romgaz este al doilea plătitor, cu 289 milioane de lei anul trecut, urmat de o altă companie de stat, CE Oltenia, producător de energie și de cărbune.
Marile companii din industria de petrol și gaze sunt urmate de o serie de mici producători, care, în general, exploatează zăcăminte din care au fost extrase majoritatea hidrocarburilor, considerate de marii producători „necomerciale”. Tocmai companiile de talie mică sunt mai afectate de povara fiscală a statului și cer reducerea redevențelor, pentru că impozitele mari împiedică investițiile, cum ar fi cele în descoperirea de noi zăcăminte.
„Fără investiții, mai avem ce extrage încă zece ani, după care închidem”, spune Stratan de la ROPEPCA.
De fapt, miza se mută acum spre Marea Neagră și potențialele descoperiri din adâncuri. Însă investițiile în exploatarea zăcămintelor offshore sunt semnificativ mai ridicate decât pentru sondele de pe uscat, riscurile mai mari, iar rata de recuperare a investiției mai redusă, astfel că propunerile merg spre diferențierea redevențelor pentru hidrocarburile extrase onshore și resursele offshore.
Miza: gazul din Marea Neagră
Petrom, în calitatea sa de cel mai mare plătitor de taxe din România, dar și un potențial producător de gaze din Marea Neagră, a spus public că valoarea investițiilor pe care le va face în țară va depinde de nivelul fiscalității. De cealaltă parte, autoritățile vor să câștige cât mai mult de pe urma producției de țiței și gaze și caută variante să majoreze nivelul redevențelor sau – atunci când acest lucru se dovedește imposibil – să introducă noi taxe.
„Dacă taxele sunt prea mari, urmarea va fi scăderea investițiilor”, Mariana Gheorghe, director executiv Petrom
De altfel, Petrom a fost luat în colimator de politicieni de mai mulți ani, ca urmare a profiturilor ridicate raportate în ultimii ani pe fondul prețurilor ridicate la țiței. În februarie 2012, Dan Șova – pe atunci doar purtător de cuvânt al actualului partid de guvernământ, PSD, ulterior și ministru în cabinetul Ponta – spunea că trebuie luată în calcul o suprataxare a profitului companiilor petroliere după ce Petrom anunțase cel mai mare profit din istoria companiei, și cel mai mare până la acea dată raportat de o firmă românească. Un an mai târziu, când Petrom mai adăugase 5 la sută la profitul său anual, directorul executiv al companiei, Mariana Gheorghe, spunea că regimul fiscal trebuie să avantajeze atât statul cât și OMV Petrom, pledând pentru „win-win”. Declarația Marianei Gheorghe venea în contextul în care premierul Victor Ponta spunea că vrea să majoreze nivelul redevențelor chiar mai devreme de 2015, prin negocieri cu Petrom.
Sistemul de redevențe se aplică, în fapt, tuturor companiilor care exploatează resurse minerale în România, dar Petrom este cea mai vizibilă, iar prețul benzinei și motorinei este o temă majoră de discuție, la fel ca și explorarea fundului Mării Negre.
În prima parte a acestui an, Petrom anunța o scădere a profitului la mai puțin de jumătate din recordul absolut stabilit în 2013 (2,1 miliarde de lei față de 4,8 miliarde de lei) și reducerea planului de investiții pe fondul prăbușirilor cotațiilor internaționale la țiței. Totuși, Petrom continuă parteneriatul cu ExxonMobil pentru explorarea subsolului Mării Negre, dar cere, ca mai toți investitorii din România, predictibilitate și stabilitate legislativă.
„Puțurile offshore sunt proiecte pe mai multe decenii. Costurile sunt ridicate. Ne gândim la investiții de mai multe miliarde de euro. Investitorii au nevoie de predictibilitate și un mediu competitiv”. John Knapp, director general al diviziei din România a ExxonMobil, care explorează împreună cu OMV Petrom un perimetru din apele românești ale Mării Negre
ExxonMobil și Petrom încă prospectează subsolul mării, după ce o primă sondă forată în 2012 a găsit o acumulare estimată la 42-84 de miliarde de metri cubi de gaze, care ar putea asigura singură consumul României timp de câțiva ani. Anul trecut, România a „ars” 12 miliarde de metri cubi de gaze. După mai mulți ani de prospectare și câteva sonde forate la mare adâncime, o decizie privind producția offshore de gaze nu a fost comunicată încă, dar se pare că taxele și impozitele percepute de statul român vor avea un cuvânt important de spus în luarea acestei decizii.
20 septembrie, hunedoaraplus.ro: S-a trezit şi Avocatul Poporului / Termocentralele hunedorene investigate la Bucureşti
În urma unei ştiri în care se preciza că mii de persoane din Deva şi Valea Jiului ar putea intra în iarnă fără căldură şi apă caldă, din cauza lipsei stocurilor de cărbune în depozitele termocentralelor Mintia şi Paroşeni, Avocatul Poporului s-a sesizat din oficiu privind posibila încălcare a dreptului fundamental la ocrotirea sănătăţii.
Instituţia Avocatul Poporului a cerut municipalităţii devene să transmită „măsurile luate în prezent pentru evitarea unei asemenea situaţii care ar putea interveni la venirea anotimpului rece; strategia de prevenire a apariţiei unor incidente asemănătoare, pentru viitor”.
În răspunsul dat Avocatului Poporului, Primăria Deva explică demersurile Consiliului Judeţean Hunedoara şi ale primăriilor din reşedinţa de judeţ şi Petroşani pentru a rezolva posibila criză de agent termic de la iarnă.
„Vă aducem la cunoştiinţă că în data de 9 septembrie 2015 la sediul Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri a avut loc o întâlnire între ministrul Andrei Gerea şi primarul municipiului Deva Petru Mărginean. În urma acestei întâlniri deţinătorul portofoliului acestui minister a asigurat pe reprezentantul municipiului Deva că, pentru iarna 2015-2016, ministerul pe care îl conduce va aloca resursele financiare necesare asigurării stocurilor de cărbune necesare funcţionării în condiţii optime a Termocentralei Mintia pe întreaga perioadă a sezonului rece. Cu ocazia aceleiaşi întâlniri pe care primarul municipiului Deva a avut-o cu ministrul Andrei Gerea, acesta din urmă l-a asigurat pe primul că începând cu anul 2016 atât Termocentrala Mintia, cât şi Termocentrala Paroşeni vor fi transferate în subordinea autorităţilor publice locale. Legat de acest ultim aspect, dorim să vă precizăm că Termocentrala Mintia nu se află pe teritoriul administrativ al Municipiului Deva, ci pe teritoriul administrativ al comunei Veţel, fapt pentru care trecerea acestui obiectiv economic în administrarea autorităţilor publice locale necesită demararea unor proceduri legislative de durată. În prezent între Consiliul local al municipiului Deva şi Complexul Energetic Hunedoara există încheiat contractul nr. 44826/ 2007, prin care a fost delegat serviciul public de distribuţie a energiei termice în sistem centralizat, contract care conţine clauze menite să asigure producerea, transportul şi distribuţia agentului termic livrat populaţiei, atât pentru prepararea apei calde menajere, cât şi pentru încălzirea locuinţelor. Cu toate că din partea autorităţilor publice locale de la nivelul municipiului Deva a existat o preocupare constantă în ceea ce priveşte soarta obiectivului Complexul Energetic Hunedoara, dorim să vă învederăm faptul că pârghiile prin care aceste autorităţi publice locale pot să intervină în asigurarea bunei funcţionări a acestuia sunt minime, datorită faptului că obiectivul economic în cauză face parte din sistemul energetic naţional, fiind un obiectiv strategic, aflat în coordonarea Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri din subordinea Guvernului României”, se arată în răspunsul oficialităţilor din Deva.
20 septembrie, focus-energetic.ro: Petroliştii spun că taxele au crescut în România şi în Europa au scăzut
Cota efectivă de impozitare a companiilor petroliere care extrag ţiţei şi gaze a scăzut în Europa, cu jumătate de punct procentual, în timp ce, din cauza noilor taxe din România, impozitarea a crescut cu aproape 2,2 puncte, potrivit unui studiu Deloitte, realizat pentru Federația Patronale Petrol si Gaze.
Cota efectivă de impozitare a activităţii de extracţie în Europa a scăzut de la 12,2% la sfârşitul lui 2013, la 11,7% la sfârşitul lui 2014, evoluţie explicată de scăderea bazei de impozitare ca urmare a ieftinirii ţiţeiului.
Şi măsurile legislative adoptate în unele state europene pentru a reduce povara fiscală asupra companiilor din domeniu au contribuit la diminuarea impozitelor din domeniu, pentru a încuraja investiţiile, se arată în studiul citat.
În primul semestru din 2015, media cotaţiilor ţiţeiului Brent a coborât la 57,84 dolari/baril, faţă de 98,85 dolari/baril media în 2014, respectiv 108,66 dolari /baril media în 2013.
În România, cota efectivă a impozitelor pe activitatea de upstream a crescut de la 13,9% la 15% la sfârşitul lui 2014, respectiv 15,7% la 30 iunie 2015, spun cei de la Deloitte.
„Evoluţia este explicată în principal de continuarea aplicării impozitului de 60% pe veniturile suplimentare din liberalizarea preţului gazelor naturale. Pentru calculul cotei medii pentru upstream în România, au fost luate în considerare, pe lângă redevențele petroliere, impozitul pe construcții, impozitul pe ţiţei din producția internă, impozitul asupra veniturilor suplimentare obţinute ca urmare a dereglementării preţurilor din sectorul gazelor naturale şi impozitul din exploatarea resurselor naturale, altele decât gazele naturale”, se arată în studiu.
Cei de la Deloitte au realizat şi o comparaţie a taxelor pentru ţări cu producţie similară de hidrocarburi, şi, potrivit studiului, la noi taxele sunt mai mari.
„Cu o producție de mai puţin de 40 bep/sondă/zi, România se încadrează între ţările cu productivitate scăzută pe sondă, alături de ţări precum Polonia, Franța, Bulgaria, Lituania sau Turcia. Cota medie efectivă de impozitare specială pentru aceste ţări este de 7,5% vs. 15,7% în România”, se arată în studiu.
Federaţia Patronală Petrol și Gaze este reprezentativă la nivelul sectorului „Energie, petrol, gaze şi minerit energetic”, având în prezent două organizații patronale membre care reprezintă 19 de companii, cu un total de peste 24.000 salariaţi.
Cele mai mari companii care exploatează petrol şi gaze pe teritoriul României sunt Romgaz şi Petrom.
