24 august, Bursa.ro: “Scăderea preţului petrolului ne-a influenţat pozitiv rulajul de marfă”

Interviu cu domnul Sorin Ciutureanu, directorul general al companiei Oil Terminal

  Reporter: Cum apreciaţi activitatea Oil Terminal în acest an?

  Sorin Ciutureanu: Se poate aprecia că este primul an din cei trei de când sunt pe această poziţie în care suntem într-o perioadă favorabilă, am aşezat lucrurile astfel încât compania să aibă numai de câştigat, atât în faţa clienţilor noştri, a autorităţilor, cât şi a acţionarilor. Spun că este practic primul an favorabil, pentru că anul trecut, pe vremea aceasta, eram cu securea deasupra capului, deoarece ANAF ne transmisese somaţia de executare pentru o presupusă datorie din 2003.

2015 este un an în care şi cu ajutorul clienţilor noştri tradiţionali, dar în special cei noi, care au considerat oportună colaborarea cu Oil Terminal, avem premisele unor rezultate net superioare faţă de ultimii 5 ani.

      Astfel, în primul semestru 2015, comparativ cu primul semestru 2014, programul fizic realizat a crescut cu 7%, cifra de afaceri s-a majorat cu 26,4%, cheltuielile totale au scăzut cu 0,4%, profitul brut realizat a fost în sumă de 12,8 milioane de lei comparativ cu o pierdere brută de 1 milion de lei, iar profitul net realizat s-a ridicat la 10,3 milioane de lei, comparativ cu pierdere netă de 1,4 milioane de lei.

     Practic, am lăsat trecutul cu problemele lui care ne urmăresc la fiecare pas (dosare în instanţe de judecată, imputări către foşti angajaţi, litigii cu clienţii… toate din perioada 2010-2012) şi ne-am orientat spre portofoliul de clienţi, le-am câştigat sau recâştigat încrederea în Oil Terminal ca partener de dialog şi iată că, cel puţin în primul semestru al anului 2015, avem nişte rezultate economice mult peste aşteptări.

     Mai avem în continuare destule luni din acest an în care putem să mai creştem, însă aici depinde şi de piaţă, cotaţii, cine va dori să stocheze mărfuri pentru a le comercializa la o cotaţie favorabilă iarna, dacă aceasta va fi favorabilă… sunt multe necunoscute pe piaţă noastră şi acestea persistă şi la marii traderi internaţionali.

     Reporter: Care a fost valoarea investiţiilor realizate de Oil Terminal în ultimii doi ani? Care a fost sursa de finanţare a investiţiilor?

     Sorin Ciutureanu: Scopul principalelor lucrări de investiţii programate pentru anul 2015 este:

     – crearea unei noi rampe de descărcare care duce la micşorarea duratei de descărcare a cisternelor CF şi la creşterea cantităţii de produse descărcate;

     – depozitarea în condiţii de siguranţă a produselor petroliere şi prelungirea perioadei de funcţionare a rezervorului T 38S şi R22S;

     – vehicularea în condiţii de siguranţă pentru mediu şi asigurarea cantităţii integrale a produsului la destinaţie;

     – gestionarea corectă a cantităţilor de produse derulate prin achiziţia unui cântar auto şi modernizarea sistemului de contorizare ţiţei.

     Valoarea totală a programului de investiţii pe anul 2015 este de 12.889 mii lei, din care se scad rambursările de credite în sumă de 2.046 mii lei (investiţii în valoare de 10.843 mii lei).

     Sursa de finanţare a investiţiilor este reprezentată de:

     – un credit bancar pe termen mediu (5 ani , contractat în 2011, cu rambursare din 2012) pentru construirea unui rezervor în SP Port;

     – un credit bancar pe termen lung (10 ani, contractat în 2013, cu rambursare din 2015) pentru modernizarea unui rezervor de mare capacitate din SP Sud;

     – venituri proprii realizate din activitatea de bază.

     Gradul de realizare a investiţiilor pentru primul semestru 2015, comparativ cu primul semestru 2014, este de 134,8%.

     Cheltuielile de capital curente realizate la 30.06.2015 (cheltuieli de achiziţionare a imobilizărilor, de dezvoltare şi modernizare a acestora) au fost finanţate din surse proprii (venituri încasate), valoarea totală fiind de 3.613 mii lei.

     Reporter: Cum apreciaţi piaţa pe care activaţi?

     Sorin Ciutureanu: Piaţa este constantă în acest an pe produsele tradiţionale, România fiind încă o piaţă atractivă în regiune. Sunt fluctuaţii anuale la produsele derivate, care te pot influenţa în prognoza care ţi-o faci la început de an. Vă dau un exemplu. InterAgro. Noi am prognozat un rulaj constant la export de uree lichidă, în baza nivelului de anul trecut, extrem de promiţător. Mai mult decât atât, aveam criza din Ucraina care era ţară competitoare directă cu România la exportul de uree. Iată că InterAgro nu mai produce din luna februarie, iar premisele sunt de la o zi la altă mai sumbre. Deci am pierdut faţă de ce am prognozat pe anul acesta circa 400.000 tone pe care a trebuit să le acoperim cu creşteri la alte produse. Spre norocul nostru s-a întâmplat. Avem cel puţin cinci clienţi, societăţi româneşti, extrem de importanţi pentru noi, care ne asigură o mare parte din cifra noastră de afaceri. Mă refer la Petrotel Lukoil, Petrom OMV, Oscar Downstream, MOL România şi, surprinzător, Rompetrol care, datorită condiţiilor meteo din această iarnă, nu a putut opera la propriul terminal din largul portului Midia şi a trebuit să descarce în siguranţă vapoarele de ţiţei în Oil Terminal. Avem o gamă de clienţi externi foarte activi pe piaţa de trading din zona Marii Negre şi Mediterane. Mă refer la Vitol, Euronova, Litasco, PS Trading, MOL Ungaria, companii care şi-au câştigat încrederea în noi atât ca firmă, cât şi ca persoane fizice, pentru că este extrem de important pentru ei să te citească în ochi ca partener de dialog. Dacă ceea ce spui în faţa lor nu e şi ceea ce faci, data viitoare nici nu vor să te mai vadă la faţă.

     În actuala conjunctură, remarca “clientul nostru, stăpânul nostru” este deja împământenită la noi şi mă bucur că poate fi şi această abordare prezentă în Oil Terminal. Ne bucură faptul că ne vedem din ce în ce mai des cu clienţii noştri şi căutăm soluţii să le rezolvăm doleanţele. Şi cât vom fi pe aici în conducerea societăţii, eu şi colegii mei, asta vom face.

     Reporter: Câţi angajaţi are Oil Terminal?

     Sorin Ciutureanu: La data preluării mandatului de Director General, numărul salariaţilor era 1164, iar în prezent se ridică la 979.

     Reporter: Cum a fost afectată activitatea Oil Terminal de conflictul din Ucraina?

     Sorin Ciutureanu: V-am dat exemplul cu exportul de uree lichidă. Pe baza conflictului cu Ucraina, companiile româneşti puteau să performeze. Bineînţeles dacă aveau şi cotaţii favorabile. Dar să ştiţi că, pe de altă parte, am avut de câştigat, deoarece cotaţiile la produse petroliere au scăzut dramatic faţă de anul trecut pe vremea aceasta şi automat a început să crească şi nivelul de tone rulate. Mai ales la începutul anului trendul era să aducă marfă să stocheze. Între timp situaţia s-a mai calmat când s-a observat că piaţa are un trend descrescător. Deci, criza ucraineană ne-a adus un plus la nivelul volumelor de marfă, dar nu ca urmare a concurenţei din partea acestei ţări, ci a scăderii cotaţiilor internaţionale. Mai mult decât atât, şi nivelul tonelor bunkerate la nave în portul Constanţa a crescut simţitor, mai ales în primul semestru. Acum, asistăm la o scădere.

     Reporter: Ce ne puteţi spune despre stadiul construcţiei oleoductului Piteşti-Pancevo, în care Oil Terminal era implicată, alături de Conpet, Gazprom şi Transnafta?

     Sorin Ciutureanu: E cam închis subiectul cu Constanţa- Piteşti – Pancevo. Rafinăria din Pancevo rafinează la sub jumătate din capacitatea de 5 milioane. Vă daţi seama de rentabilitate. Să construieşti o conductă de la Piteşti la Pancevo pentru 2 milioane de tone pe an este o aventură. Mai ales că nu ai nici o certitudine că acea rafinărie va mai funcţiona mulţi ani de acum încolo pentru a avea vreo şansă să îţi amortizezi investiţia. Cred că Oil Terminal şi Conpet ar putea să o construiască, dar nu avem garanţii clare din partea sârbilor. Oricum noi suntem în proces de închidere a companiei PEOP pe care am deschis-o la Londra împreună cu Conpet şi Transnafta, am pierdut ceva bani, dar nu am fost nici pe departe în situaţia participanţilor la proiectul Nabucco. În continuare vom vedea pe ce direcţii de colaborare ne vom axa cu partea sârbă. Sunt destule activităţi pe care le putem realiza împreună, cum ar fi tranzituri de produse petroliere spre Constanţa cu barje şi reîncărcare în nave maritime. Asta depinde şi de ei.

     Reporter: Mai este pusă în discuţie privatizarea Oil Terminal?

     Sorin Ciutureanu: Acţionarul majoritar decide dacă e oportună o astfel de decizie. Momentan nu ştiu să existe discuţii cu privire la modificarea statutului juridic al societăţii.

     Reporter: Care este stadiul proceselor cu Broadhurst Investments?

     Sorin Ciutureanu: Dosarul privind cererea de intervenţie împotriva Hotărârii AGA nr. 4/20.02.2015 de numire a Consiliului de Administraţie a fost câştigat de Oil Terminal S.A., iar Hotărârea a fost înregistrată la Registrul Comerţului Constanţa. Pe rolul Curţii de Apel şi a Tribunalului Constanţa există trei dosare în contradictoriu cu acţionarul minoritar Broadhurst Inv LTD care privesc cererea de intervenţie şi acţiunea în anulare privind majorarea de capital şi cererea de intervenţie privind revocarea administratorilor prin Hotărârea AGA nr. 3/20.02.2015.

     Reporter: Aţi declarat, în 2013, că statul român ar trebui să acorde o atenţie deosebită susţinerii controlului intrărilor şi ieşirilor de produse petroliere în portul Constanţa şi să asigure facilităţi fiscale prin legi clare acestui terminal. Au făcut autorităţile ceva în acest sens?

     Sorin Ciutureanu: Haideţi să facem un scenariu sumbru, dar extrem de realist în zilele noastre. Mai avem 3 rafinării în România. În 1989 aveam capacitate instalată de circa 70 milioane tone (sper să nu mă înşel). Au trecut 25 de ani şi mai avem cam 11 milioane. Producţia în Europa nu mai este profitabilă ca urmare a costurilor cu utilităţile, restricţiile de mediu etc.

     Petrom extrage ţiţei românesc şi an de an producţia scade. Rompetrol este într-o permanentă discuţie cu statul român cu datoria neplătită, Lukoil este în situaţia pe care o ştiţi.

     Aceste rafinării sunt controlate de grupuri economice cu capital străin care, oricând, îşi pot schimba orientarea şi pot închide rafinăriile, dacă cifrele nu arată cum vor acţionarii lor.

     Ce face România?

     Cum se aprovizionează?

     Cu trenul şi autocisternele? Nu trebuie să ne gândim la ce se întâmplă mâine, ci la ce se va întâmplă peste zeci de ani, pentru că ne uităm în viitor.

     Aprovizionarea se poate face doar prin Oil Terminal, dacă vrei să susţii piaţa la preţuri competitive. Dacă statul român nu are un terminal de mare capacitate modern, nu va putea face faţă competiţiei din celelalte ţări europene şi ne-europene.

     De ce ţări mici cu deschidere la mare investesc sute de milioane de euro pentru a îşi moderniza terminalele petroliere?

     Statul croat a investit peste 100 milioane de euro în modernizarea terminalului de la OMISJALI.

     Trebuie voinţă şi înţelegerea fenomenului pe care îl reprezintă un terminal de aceste dimensiuni. Şi să îi înţelegi rolul şi importanţa. Asta nu este o firmă la care să te gândeşti numai să vezi cât profit faci. Am exemple ale marilor traderi mondiali care au în portofolii şi importante terminale petroliere. În acele terminale se investeşte permanent, se upgradează periodic în scopul asigurării unor servicii mai economice ca durată de timp, creştere debite pompare, scădere consumuri. Toate aceste beneficii oferite le asigură profitul în celelalte servicii logistice ale grupului.

     Aceasta este opinia mea personală care poate părea pe alocuri în contradicţie cu dorinţa de profit a acţionarilor, dar trebuie văzută realitatea, terminalul trebuie modernizat, trebuie infuzie de capital pentru a reuşi să devenim mai performanţi. Nu cerem să ne vireze de la buget vreo sumă de bani, să se facă investiţii prin companiile specifice ale statului, gen Compania Naţională de Investiţii sau altceva. Deci consider că Oil Terminal are o poziţie extrem de importantă pentru România.

     Reporter: Cum va influenţează activitatea scăderea preţului petrolului la nivel internaţional?

     Sorin Ciutureanu: Aşa cum v-am spus mai devreme, acest lucru a avut o influenţă pozitivă pentru rulajul de marfă prin terminal.

     Reporter: Aţi rezolvat problemele privind controalele efectuate de organele statului la Oil Terminal din anii 2010-2012 care au generat obligaţii de plată care, potrivit declaraţiilor dvs, nu prea au fost conforme cu situaţia reală?

     Sorin Ciutureanu: Societatea Oil Terminal SA a contestat atât pe cale administrativă, cât şi în instanţa de judecată toate Dispoziţiile obligatorii emise de către organele de control al statului în anul 2012 şi 2013. Avem mai multe dosare pe rolul instanţelor, care s-au soluţionat la fond în mod favorabil pentru societatea noastră, iar în prezent litigiile se află în etapă procesuală a recursului. Menţionăm că unele măsuri din dispoziţiile obligatorii au fost duse deja la îndeplinire de către actuală conducerea executivă, iar unele sunt în curs de implementare. Vedeţi cât de importante sunt şi aceste controale? Mă refer la modul de a controla şi a înţelege fenomenul de către autorităţile de control. Pentru că orice decizie hazardată şi nejustificată clar a organului de control poate genera foarte mulţi bani cheltuiţi în instanţe de judecată, expertize, ani întregi de incertitudini până la hotărârea definitivă a instanţei, punerea unei companii etalon în industria românească în poziţia unei incertitudini clare în faţă unor clienţi . Ne întrebăm uneori cine plăteşte aceste prejudicii? Gândiţi-vă că aceste probleme sunt aferente unui management precedent mie şi apare frustrarea şi din partea noastră că trebuie să rezolvăm în permanenţă probleme ale trecutului şi în acelaşi timp trebuie să fii atent că ce faci tu să fie aşa cum trebuie făcut astfel încât să nu ajungi ca şi societate cu un cazier pătat care să îţi influenţeze business-ul.

     Reporter: Care este opinia dvs despre noul Cod Fiscal?

     Sorin Ciutureanu: Nu sunt analist financiar să îmi spun opinia despre ceva ce nu a intrat încă în vigoare. Sincer aştept să-l văd în formă finală după toate consultările /dezbaterile care vor urma şi apoi vă pot spune o opinie. Pentru noi ca terminal, există responsabilităţi fiscale destul de mari ţinând cont că suntem operatori, nu proprietari de marfă. Înţeleg să fim responsabili pentru integritatea mărfurilor, dar să ajungem să fim responsabili pentru regimul vamal prin care se introduce o marfă care nu este a noastră, este cam mult din punctul meu de vedere.

     Pe de altă parte, reducerea impozitării (diminuarea cotei de TVA, a impozitului pe clădiri, a impozitului pe dividende, eliminarea impozitului pe construcţii speciale) ar putea conduce la majorarea surselor de finanţare pentru viitoarele lucrări de investiţii şi reparaţii ale societăţii.

     Reporter: Care sunt planurile companiei pe termen scurt şi mediu?

     Sorin Ciutureanu: Aşa cum vă spuneam mai sus, vrem să investim cât mai mult în modernizarea instalaţiilor, upgradarea sistemelor de pompare, siguranţa conductelor şi a rezervoarelor pentru a oferi clienţilor siguranţă mai mare, condiţii mai bune de operare, eliminarea noţiunii de empiric din activitatea noastră. Normal că toate acestea se pot face cu resurse financiare majore, deci focus total către clienţi tradiţionali, prezenţi şi viitori. Avem în acest moment o echipă managerială capabilă să gestioneze situaţia şi, mai mult, după aproape un an de incertitudini,avem şi un Consiliu de Administraţie care ne susţine şi ne consultăm permanent la toţi paşii care-i facem.

     Reporter: Cum apreciaţi relaţia cu băncile?

     Sorin Ciutureanu: Relaţia cu băncile este caracterizată prin încredere şi prin promptitudine din partea acestora de a găsi soluţii de rezolvare la orice sesizare din partea societăţii. Dar ştiţi foarte bine că în ultimii ani băncile româneşti nu prea au susţinut mediul de afaceri. Dacă eşti super solvabil, e minunat. Dacă ai o mică problemă, nici nu eşti băgat în seamă. Nimeni nu-şi ia nici un risc. Cred că aici băncile din România ar trebui să îşi cam schimbe optica.

     Reporter: Începând cu anul 2016 va fi aplicată procedura de bail-in, care presupune confiscarea banilor din depozite (depozite negarantate, mai mari de 100.000 de euro), dacă o bancă va avea probleme. Este compania pregătită să facă faţă unei astfel de situaţii?

     Sorin Ciutureanu: Această problematică este complexă, aşteptăm eventualele modificări ale Ordonanţei 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.

     În prezent, societatea noastră colaborează cu instituţii bancare stabile, fiind foarte atenţi la selectarea partenerilor din acest domeniu.

     În funcţie de viitoarele modificări legislative vom face o analiză şi vom lua măsurile de protecţie care se impun.

     Reporter: Vă mulţumesc!

25 august, pandurul.ro: Sindicatul Solidaritatea 2013 rămâne fără membri

Un număr de 10 membri de sindicat ai Sindicatului Solidaritatea 2013 de la cariera Lupoaia, condus de Nicu Bunoaica, au anunțat că se retrag din această organizație sindicală. Aceștia spun că nemulțumirile sunt legate în principal de acțiunile liderului Bunoaica, pe care îl cataloghează ca fiind un dictator. În replică, Bunoaica spune că nu le va simți lipsa și că va aduce noi membri în sindicat.

Sindicatul Solidaritatea 2013 a mai rămas cu circa 20 de membri după plecarea celor 10. Aceștia au spus motivele pentru care au optat să se retragă din sindicatul condus de Nicu Bunoiaca printr-un comunicat adresat presei. Unul dintre motive face referire la faptul că liderul lor a cerut acordarea a 10 tone de cărbune la întâlnirea de la Târgu Jiu cu ministrul Energiei Andrei Gerea, în condițiile în care îl mandataseră pentru 12 tone. Aceştia s-au arătat nemulțumiți de faptul că Bunoaica militează pentru tichetele de masă în detrimentul mesei calde fără acordul lor. Salariaţii au sesizat și probleme legate de funcționare, precum inexistenţa unui consiliu de coordonare, birou executiv și lipsa unui secretar general. Aceștia îl acuză pe lider că se comportă ca un dictator și că de mai bine de o jumătate de an nu a organizat nicio ședință. “Domnul președinte Bunoaica conduce dictatorial. Ia decizii de unul singur, nu face ședințe, demite și numește oameni după bunul plac, fără să ducă conform legii în termen de 30 de zile deciziile pe care le ia. A fost singurul sindicalist care a spus că vrea 10 tone la întâlnirea cu ministrul. Eu cel puțin rămân nesindicalizat decât cu așa lideri”, a spus Cristian Bulgariu, fost membru al  Sindicatului Solidaritatea 2013.

Bunoaiaca: Cei care au plecat au interese

Nicu Bunoaica spune că nu îl deranjează decizia colegilor săi și garantează că sindicatul nu se va desfiinţa. “Nu mă deranjează deloc, chiar îmi fac un bine pentru că sunt oamenii care niciodată nu m-au susținut în munca sindicală. Eu m-am bătut și cu administrația, cu toți, cu salvarea, sunt mândru ce am făcut acolo. Oamenii care au plecat au interese. Sachelarie, de exemplu, soția lui lucrează la cantină. Tichetele de masă, mulți m-au rugat să discut cu Complexul Energetic că ei vor tichete de masă pentru că mulți dintre ei nu mănâncă mâncarea aceea. I-am deranjat. Ei sunt oamenii pe care i-am moştenit din sindicatul lui Costică Ureche. Sindicatul meu este în ascensiune cu plecarea lor. O să aduc 20 de oameni luna asta”, a comentat Bunoaiaca.

26 august, postare pe blog: Finanţarea investiţiilor în creşterea eficienţei energetice

Sursa:

 http://www.focus-energetic.ro/finantarea-investitiilor-in-cresterea-eficientei-energetice-28413.html

Schimbările climatice, fenomenele de eroziune şi deşertificare, poluarea solului, apei şi aerului, reducerea suprafeţei sistemelor forestiere tropicale şi a zonelor umede, dispariţia sau periclitarea existenţei unui număr mare de specii de plante şi animale terestre sau acvatice, epuizarea accelerată a resurselor naturale neregenerabile au ajuns ştiri aproape cotidiene. Pentru a limita schimbările climatice şi pentru a avea avea petrol, gaze şi cărbuni o perioadă cât mai lungă (timp în care ar trebui să se găsească un înlocuitor pentru acestea ca principale resurse energetice), la nivel global ar trebui să aibă loc, în primul rând, o îmbunătăţire a eficienţei energetice pe întregul lanţ: resurse – producţie – transport – distribuţie – consum final. Această îmbunătăţire a eficienţei energetice trebuie realizată prin optimizarea proceselor de producţie şi distribuţie şi prin reducerea consumului total de energie primară raportat la valoarea produselor sau serviciilor. De asemenea, trebuie utilizate raţional şi eficient resursele primare neregenerabile şi trebuie redusă progresiv ponderea acestora în consumul final, trebuie promovată producerea de energie electrică şi termică în centrale de cogenerare de înaltă eficienţă, precum şi susţinute activităţile de cercetare-dezvoltare-inovare în sectorul energetic, cu accent pe sporirea gradului de eficienţă energetică şi ambientală, utilizând cât mai multe fonduri europene. Pe de altă parte, dacă guvernanţii vor majora salariile bugetarilor aşa cum au anunţat, nu vor mai fi bani pentru investiţiile în eficienţa energetică a clădirilor. Acestea au fost concluziile celei de-a XXIV-a ediţii a Conferinţelor FOCUS ENERGETIC, ce a avut ca temă „Finanţarea investiţiilor în creşterea eficienţei energetice”.

Emil Calotă, vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a declarat, în cadrul dezbaterilor, că investiţiile realizate efectiv în reţelele de transport şi reţelele de distribuţie energie electrică, în perioada 2007-2013, nu sunt satisfăcătoare faţă de sumele prevăzute în Strategia energetică a României. Cifra proiectelor de investiţii din Strategia Energetică a Guvernului, aprobată în 2007, pentru perioada 2007-2020, totalizează 18,1 miliarde euro, repartizate astfel: sectorul hidro – 4,7 miliarde euro, termo – 5,8 miliarde euro, nuclear – 2,2 miliarde euro, pentru dezvoltări de reţele de transport – 2 miliarde euro, iar pentru reţelele de distribuţie – 3,4 miliarde euro.

Cu toate acestea, există sectoare în care investiţiile realizate în perioada 2007-2013 sunt foarte mici, chiar dacă luăm în calcul că Strategia energetică se întinde până în anul 2020. Astfel, potrivit datelor ANRE, în ceea ce priveşte reţelele de transport şi distribuţie a energiei electrice, investiţiile realizate nu sunt satisfăcătoare, faţă de cifrele prezentate şi faţă de urgenţele pe care le aveam în creşterea siguranţei. În sectorul hidroenergetic s-au realizat investiţii în proporţie de 46%, în sectorul termo – 29%, iar în cel nuclear sunt realizate în proporţie de 15%.

Pentru Strategia energetică care să acopere orizontul de timp 2015-2035 a fost evocată cifra de 100 miliarde euro ca nevoi de investiţii. Această sumă nu este însă defalcată pe capitole.

„În Planul naţional de acţiune în domeniul eficienţei energetice 2014-2020, aprobat prin HG 122/2015, este vorba de proiecte de investiţii de 26,382 miliarde euro, sumă rezultată din însumarea investiţiilor pe cele 11 capitole din planul de acţiune, având ca obiectiv general realizarea unei economii de 5,8 milioane tone echivalent petrol (tep), economii necesare de energie care adunate cu economiile anterioare din Planurile de acţiune 1 şi 2 (2007-2010 şi 2010-2013) să ducă la realizarea obiectivului asumat de România pentru 2020 de 10 milioane tep. Referitor la suma de 26,382 miliarde euro, este o însumare a planurilor de investiţii identificate după cum urmează: Ministerul Dezvoltării – 12 miliarde euro, Ministerul Mediului – 5 miliarde euro, Ministerul Energie – 4 miliarde euro, Ministerul Transporturilor cu 1,2 miliarde euro şi alte autorităţi cu valori mai mici”, a declarat Emil Calotă.

„Niciun fel de plan nu are rost fără investiţii şi fără finanţarea necesară. Autorităţile trebuie să pună la punct Fondul Naţional pentru Eficienţă Energetică şi să reglementeze modul în care companiile de servicii energetice pot face contracte cu autorităţile publice. Din totalul investiţiilor prevăzute în planul naţional de acţiune în domeniul eficienţei energetice, 12 miliarde de euro sunt în sarcina Ministerului Dezvoltării, 5 miliarde de euro – la Ministerul Mediului, 4 miliarde de euro – Ministerul Economiei şi 1,2 miliarde de euro la Transporturi”, a completat vicepreşedintele ANRE.

Acesta a subliniat că toţi consumatorii din ţară susţin, prin scheme de ajutor de stat, energia curată. Este vorba despre producţia de energie din surse regenerabile (vânt, soare, apă, biomasă, biogaz) şi cogenerarea de înaltă eficienţă (producerea simultană de electricitate şi agent termic). Potrivit vicepreşedintelui ANRE, consumatorii plătesc, pentru energia regenerabilă, în jur de 360-380 milioane de euro pe an, timp de 15 ani începând din 2011. Suma totală este, astfel, de 6-8 miliarde de euro. Pentru cogenerare, bonusul anual colectat de la consumatori este în jur de 250 milioane de euro. Cum schema de ajutor de stat funcţionează timp de 11 ani, CET-urile vor primi, în total, circa 3 miliarde de euro. Emil Calotă a apreciat că este greu de găsit un echilibru între producătorii de energie verde, care se simt nedreptăţiţi de tăierea ajutorului de stat operată de Guvern în 2013, şi producătorii clasici de energie, care reproşează autorităţilor că permit preluarea cu prioritate în sistem a energiei curate. Acesta a susţinut că ANRE şi Ministerul Energiei încearcă să găsească o soluţie, astfel încât energia verde să rămână viabilă.

Pe de altă parte, Emil Calotă a anunţat că ANRE va schimba paradigma şi se va reorienta spre consumatori, astfel încât să privească sectorul prin prisma consumatorilor finali, după ce s-a sesizat că tarifele reglementate reprezintă mai bine de 50% din preţul final.

“ANRE îşi regândeşte rolul şi misiunea de reglementator. Autoritatea vrea să vrea să privească sectorul energetic din prisma consumatorului final. Facem acest lucru pe mai multe paliere: factură, calitatea serviciului – şi aici vorbim de siguranţă şi eficienţă“, a mai spus Calotă.

El a arătat că tarifele reglementate din domeniul energiei electrice au ajuns mai bine de 50% din preţul final, ceea ce este „paradoxal“. „Analizele arată o evoluţie paradoxală a tarifelor reglementate, care tind să crească, deşi volumele scad. Aceste volume scad datorită eficienţei energetice, dar şi datorită felului în care s-au restructurat consumatorii de energie şi gaze. Tarifele au ajuns la peste 50% pondere. Ce poţi să faci? Urmărind obiectivele în teren realizate“, a mai completat vicepreşedintele ANRE. El a arătat că instituţia va demara în perioada următoare o dezbatere cu distribuitorii de energie electrică în România în privinţa tarifelor şi programelor de investiţii.

Eficienţa energetică – măsura cheie pentru productivitate

Potrivit secretarului de stat din Ministerul Economiei, Maricel Popa, creşterea eficienţei energetice rămâne un obiectiv major al Uniunii Europene (UE) având în vedere că, indiferent de domeniu, aceasta este măsura cheie pentru productivitate, reducerea dependenţei de importuri, securitate energetică, decarbonizarea economiei, crearea de locuri de muncă şi sustenabilitate.

„Acest obiectiv este prioritar şi pentru autorităţile române, care, în cadrul Programului Naţional de Reformă, şi-au asumat, ca obiectiv indicativ, realizarea unei economii de energie primară de 10 milioane tep la nivelul anului 2020. Şi în cazul României, potenţialul de economisire a energiei se referă la domeniul rezidenţial (imobile cu destinaţia de locuinţe şi spaţii cu destinaţia de birouri), la sectorul transporturilor şi al industriei”, a declarat Maricel Popa, prezent la eveniment.

În opinia sa, cu toate că intensitatea energetică a industriei româneşti a scăzut semnificativ, actualul nivel al intensităţii energetice a economiei româneşti este de două ori mai mare decât media UE, fapt determinat de ponderea industriei în PIB-ul României, de aproximativ 30%, aproape dublu faţă de media Uniunii Europene, care este de 16%. Intensitatea energetică este cantitatea de energie electrică, gaze, cărbuni, petrol etc., în kilograme echivalent petrol, utilizată pentru producerea a 1.000 euro.

„Astfel, este necesară aplicarea, în continuare, de măsuri pentru creşterea eficienţei energetice, care să asigure o dezvoltare durabilă a domeniului industrial”, a adăugat secretarul de stat.

În Uniunea Europeană sunt circa 160 milioane de clădiri, care reprezintă 40% din consumul total de energie în UE şi aproximativ 30% din emisiile de gaze cu efect de seră. În România, consumul de energie în sectorul locuinţelor şi sectorul terţiar (birouri, spaţii comerciale şi alte clădiri nerezidenţiale) reprezintă, împreună, 45% din consumul total de energie.

În primele 6 luni ale acestui an, în economie s-au consumat cu 1,5 TWh mai puţin decât în perioada ianuarie – iunie a anului trecut.

„Deşi mulţi spun că această scădere este cauzată de închiderea unor mari consumatori (precum Mechel sau InterAgro), diminuarea consumurilor este explicată, în primul rând, prin creşterea eficienţei energetice a consumatorilor non-casnici”, spune oficialul de la Ministerul Economiei.

În contextul actualelor schimbări climatice, în vederea obţinerii unui sistem energetic competitiv, sigur şi durabil, obiectivele pentru 2030 la nivelul UE sunt: o îmbunătăţire cu 30% a eficienţei energetice; reducerea cu 40% a emisiilor de gaze cu efect de seră, comparativ cu nivelurile din 1990; o cotă de cel puţin 27% din consumul de energie din surse regenerabile.

Majorările salariale pentru bugetari afectează eficienţa energetică

Sebastian Radocea, partener în cadrul firmei de avocatură Ţuca, Zbârcea şi Asociaţii (TZA), a declarat că, dacă autorităţile vor majora salariile unora dintre bugetari, aşa cum au anunţat, este posibil să nu se mai poată face investiţii în creşterea eficienţei energetice a clădirilor.

„Problema autorităţilor locale este că au plafon limitat pentru îndatorare. De altfel, datoriile locale se cumulează la datoria publică a României şi influenţează deficitul bugetar. Conform Pactului de stabilitate şi creştere, ţările membre ale Uniunii Europene trebuie să-şi limiteze deficitul bugetar la cel mult 3% din PIB. Dacă se vor aproba majorările salariale anunţate pentru bugetari, nu cred că vor mai fi suficienţi bani pentru eficienţă energetică”, a spus Sebastian Radocea.

El a subliniat că un Contract de Performanţă Energetică (CPE) este echivalat de Eurostat (n.r. – biroul de statistică al UE) cu un Parteneriat Public Privat (PPP), ceea ce induce opinia că poate fi considerat instrument de datorie publică. În consecinţă, dacă vor creşte cheltuielile cu plata salariilor, nu va mai fi spaţiu bugetar pentru încheierea de CPE, pentru că se depăşeşte deficitul bugetar.

Pe de altă parte, şi dacă nu s-ar depăşi nivelul de 3% deficit bugetar, tot ar fi greu pentru primării: cele mai multe dintre ele au depăşit gradul de îndatorare de maxim 30%!

Conform reprezentantului TZA, soluţia ar fi accesarea fondurilor europene: nu influenţează nici deficitul bugetar, nici plafonul de îndatorare!

De menţionat, numai construcţiile de peste 500 mp, deţinute şi ocupate de administraţia publică centrală, se apropie de 3.000, ceea ce însumează o suprafaţă utilă totală de 6.739.167 mp. Pe de altă parte, administraţia publică locală deţine sau ocupă un număr aproximativ de 3.271 clădiri (ale prefecturilor, consiliilor judeţene, primăriilor), clădirile destinate activităților din domeniul învățământului sunt în număr de 23.031 (şcoli, licee, internate etc), clădirile aferente activităților din domeniul sanitar sunt în număr de 51.269 clădiri (farmacii, cabinete medicale, spitale, creşe etc.), 4.342 de clădiri sunt destinate activităților din domeniul cultural (muzee, biblioteci, cinematografe etc.), iar 4.700 de clădiri – activităților din domeniul sportului (săli de sport, bazine înot etc.)

Conform europene şi naţionale, începând cu anul 2014, trebuie renovate, anual, 3% din suprafaţa totală a clădirilor deţinute şi ocupate de administraţia sa centrală.

CE Oltenia “pune stop” la disponibilizări

Complexul Energetic (CE) Oltenia (CEO) nu mai ia în calcul noi disponibilizări în perioada următoare, ci va apela la o companie de consultanță pentru un plan de restructurare, care să arate inclusiv care ar trebui să fie dimensiunea capacităților de producție, a explicat Ion Petroniu, director general adjunct al companiei.

„Nu vor urma noi disponibilizări, tocmai ce a trecut o fază de disponibilizări; aceasta a fost pusă în aplicare pe baza unui plan de disponibilizări aprobat de Adunarea Generală a Acționarilor în luna iunie ; au fost disponibilizate aproximativ 2.000 de persoane”, a precizat Ion Petroniu.

Acesta a explicat că în perioada următoare compania va apela la un consultant de specialitate pentru un plan de restructurare, reorganizare și eficientizare a companiei.

„Ceea ce va urma este legat de elaborarea unui plan de restructurare, reorganizare și eficientizare a companiei. Acest plan va fi făcut de o companie de consultanță specializată, pe care o vom alege printr-un proces de achiziție publică. Noi, prin caietul de sarcini, am făcut solicitarea ca să se trateze două aspecte: un aspect ține de asigurarea siguranței naționale. Va trebui să știm dacă mai e nevoie de cărbune pentru asigurarea acestei siguranțe naționale din punct de vedere energetic. Și atunci va trebui să dimensioneze capacitățile de producție sub acest aspect. Dacă se pune problema că autoritățile decid că nu mai e nevoie ca societatea să asigure siguranța națională, atunci va trebui să tratăm ca și abordare sub alt aspect, al profitabilității. Și din acest punct de vedere vor dimensiona capacitățile de producție doar pentru a fi competitiv și pentru a asigura profitabilitatea”, a spus Petroniu. Analiza pe care urmează să o facă firma de specialitate costă în jur de un milion de euro.

Pe de altă parte, reprezentantul CEO a anunţat că producătorul de energie pe bază de lignit a încheiat primul semestru cu un profit de circa 13 milioane de lei. Ion Petroniu a precizat că „CEO este o companie viabilă. Nivelul nostru de rentabilitate este la o producţie de minim 1.100 MWh. Cu cât producem mai mult, cu atât suntem mai rentabili, întrucât se reduce şi costul cu cărbunele. Din cauza secetei, producţia hidro a fost scăzută în această vară, iar centralele eoliene au avut o producţie mică. Aşa că CEO a mers din plin, asigurând securitatea în alimentare. Numai pe luna august avem profit de 54 milioane de lei”.

Un mix energetic echilibrat

Karoly Borbely, şeful Departamentului Strategie Investationala IPO in cadrul Hidroelectrica, a declarat, la rândul său, că România are un mix energetic echilibrat. “Avem producători pe cărbune, nuclear, hidro, regenerabile. Când e secetă, intervin termocentralele pe cărbune. Când plouă – produce Hidroelectrica. În final, consumatorul este cel avantajat! Este necesar, însă, să continuăm investiţiile în interconectare. În prezent, România are o putere instalată şi, în consecinţă, posibilitatea de a produce energie peste nivelul de consum. Acest surplus ar putea fi exportat”, a subliniat Borbely.

Ovidiu Pop, preşedintele IRE, a spus că este necesar să se investească pentru ca energia produsă în România să fie competitivă. “Interconectarea cu sistemele energetice din Ungaria, Cehia şi Slovacia a demonstrat că în alte ţări preţurile sunt mult mai mici decât la noi. De exemplu, în Cehia şi Slovacia, preţurile spot în vârf de consum erau. Zilele trecute, de circa 27 euro/MWh. La noi, un preţ normal este de aproximativ 40 euro/MWh. Dacă nu se investeşte în modernizări, retehnologizări, în creşterea randamentelor producătorilor, vom asista la inversarea trendului: consumatorii din România vor importa enregie mai ieftină“, a avertizat Ovidiu Pop.

Rodin Traicu, membru în Comisia de Industrii a Camerei Deputaţilor, a subliniat că securitatea şi siguranţa în aprovizionarea cu energie electrică trebuie să reprezinte principala prioritate a autorităţilor.

Ioana Suceveanu, director în cadrul Ministerului Fondurilor Europene, a făcut un rezumat al sumelor pe care România le poate accesa pentru creşterea eficienţei energetice a clădirilor, dar şi a economiei. Companiile energetice pot apela la fonduri europene pentru infrastructură mare, pentru care sunt alocate 600 milioane de euro: 200 milioane euro pentru energii curate, 70 milioane de euro pentru transportul de energie şi gaze naturale, iar 250 milioane euro pentru creşterea eficienţei «radeţilor» (banii vor ajunge în proiecte ce vizează modernizarea reţelelor de transport şi distribuţie din 7 oraşe şi Bucureşti, Capitala având alocată suma de 150 milioane de euro).

27 august, Capital.ro: Industria petrolieră, ameninţată de faliment

Într-un moment în care preţul petrolului evoluează la cel mai scăzut nivel din ultimii şase ani, companiile din industria de petrol şi gaze au nevoie de 500 de miliarde de dolari pentru a-şi rambursa datoriile şi unii dintre ei ar putea să nu supravieţuiască, susţine Bloomberg.

Conform calculelor Bloomberg, numărul obligaţiunilor cu un randament de peste 10% (un semnal de pericol) emise de companiile de petrol şi gaze s-a triplat în ultimul an, iar 168 de firme din America de Nord, Europa şi Asia au de rambursat astfel de obligaţiuni. De asemenea, raportul dintre datorii nete şi câştiguri este la cel mai ridicat nivel din ultimele două decenii.

Kimberley Wood, partener la firma Norton Rose Fulbright LLP, subliniază că dacă barilul de petrol rămâne în jurul valorii de 40 de dolari impactul asupra industriei petroliere ar putea fi unul profund. ‘Imaginea şi structura industriei petroliere se va modifica în următorii 5-10 ani. Dacă preţul petrolului va rămâne la nivelul actual, numărul falimentelor va creşte cu siguranţă’ a apreciat Kimberley Wood. Joi dimineaţa barilul de ţiţei West Texas Intermediate era cotat la 39,47 de dolari.

Potrivit BMI Research, rambursările de datorii vor creşte până la finele acestui deceniu în condiţiile în care numai în acest an vor ajunge la maturitate datorii de 72 miliarde de dolari, urmate de 85 de miliarde de dolari în 2016 şi 129 miliarde în 2017. În total, obligaţiuni şi împrumuturi în valoare de 550 miliarde de dolari trebuie rambursate în următorii cinci ani. Din datoriile care trebuie rambursate în 2015, companiile petroliere americane sunt responsabile pentru 20%, urmate de companiile chineze cu 12% şi producătorii britanici cu 9%.

În SUA, numărul obligaţiunilor cu randamente mai mari de 10% a crescut de peste patru ori până la 80 în ultimul an. De asemenea, un număr de 26 de companii petroliere din Europa au bonduri din această categorie, inclusiv Gulf Keystone Petroleum Ltd. şi Enquest Plc.

Scăderea preţurilor la ţiţei duce la diminuarea valorii rezervelor de petrol şi la reducerea puterii companiilor de a se împrumuta, într-un moment în care cresc presiunile pentru a înlocui câmpurile petrolifere epuizate.

‘Există unele credite care pur şi simplu nu vor putea fi refinanţate sau rostogolite şi companiilor ar putea fi nevoite să strângă noi fonduri. Întrebarea este vor putea să facă acest lucru la nivelele actuale?’, avertizează Eirik Rohmesmo, analist Clarksons Platou Securities AS.

În plus, retrogradările de rating pun presiuni suplimentare asupra capacităţii companiilor petroliere de a se împrumuta ieftin. În luna aprilie Standard & Poor’s a coborât ratingul Eni SpA, cea mai mare companie petrolieră italiană, iar în aprilie Moody’s Investors Service a retrogradat Tullow Oil Plc.

Kimberley Wood este de părere că marile companii, ale căror portofolii globale includ atât câmpuri petrolifere cât şi rafinării, vor putea face faţă crizei în timp ce jucătorii mai mici care sunt dependenţi de câteva active ar putea avea probleme.

28 august, economica.net: Un fost membru în directoratul Petrom va fi noul şef pentru operaţiunile upstream ale OMV

Consiliul de supraveghere al grupului petrolier austriac OMV a decis joi să numească un nou director responsabil cu operaţiunile upstream în persoana lui Johann Pleininger, care anterior a fost membru în consiliul de supraveghere al OMV Petrom (SNP) şi în prezent ocupă postul de vicepreşedinte pentru regiunea CEE şi Marea Neagră, informează un comunicat de presă, potrivit Agerpres.OMV a precizat că, începând cu data de 1 septembrie 2015, Johann Pleininger, 53 de ani, îl va înlocui în funcţie pe olandezul Jaap Huijskes, care a decis să părăsească grupul înainte de expirarea mandatului său. OMV nu a explicat care sunt motivele care au stat la baza plecării lui Huijskes, dar a subliniat că despărţirea acestuia de OMV s-a făcut în cele mai bune condiţii.

‘Johann Pleininger este unul dintre cei mai experimentaţi manageri ai OMV. Realizările sale excepţionale la OMV Petrom merită să fie evidenţiate’, a declarat preşedintele consiliului de supraveghere de la OMV, Peter Oswald.

Johann Pleininger s-a alăturat OMV în 1997 şi între 2007 şi 2013 a fost responsabil pentru operaţiunile de explorare şi producţie (E&P) în consiliul de supraveghere al OMV Petrom la Bucureşti.

OMV, cea mai mare companie industrială listată din Austria, deţine 51,01% din acţiunile OMV Petrom, statul român, prin Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, deţine 20,64%, Fondul Proprietatea deţine 18,99%, iar 9,36% se tranzacţionează liber la Bursa de Valori Bucureşti.

28 august, capital.ro:  Enel, mai tare ca Facebook, IBM sau Novartis în Topul “Schimbă lumea” realizat de Fortune

Enel ocupă locul 5 în clasamentul “Schimbă lumea” realizat de revista Fortune, un top care care pune în prim-plan companiile care includ adresarea provocărilor sociale în strategia lor de afaceri.

Grupul de utilități Enel este singura companie italiană inclusă în clasamentul celor 50 de companii selectate de Fortune.

Revista Fortune a clasat pe locul 5 grupul Enel pentru conducerea unei revoluții în energia regenerabilă, ce se așteaptă de obicei “din partea unor entități mici și nu giganți consacrați”, și a subliniat faptul că, în 2014, Grupul a generat 38% din producția sa din surse regenerabile (cifra va crește la 48% în următorii patru ani). Fortune a subliniat și angajamentul CEO-ului Enel Francesco Starace de a face Grupul neutru din punct de vedere al carbonului până în 2050.

“Suntem încântați că Fortune a recunoscut rolul esențial al industriei energetice în realizarea progresului în lume și rolul de lider al Enel în cadrul acestuia. Electricitatea este fundamentală pentru producția industrială și agricolă și pentru crearea locurilor de muncă, îmbunătățește educație și sănătate și deschide noi oportunități de creștere”, a declarat CEO-ul Starace. “Rolul nostru este de a asigura o furnizare de energie, disponibilă pentru toți și durabilă pe termen lung, iar noi trebuie să ne asigurăm că acest lucru se întâmplă în armonie cu nevoile comunităților pe care le deservim”., se arată într-un comunicat al Enel.

29 august, zf.ro: EXECUTIVUL SĂPTĂMÂNII

Noul lider al traderilor: Augustin Oancea, omul de 650 mil. euro care vinde 20% din energia României

Augustin Oancea, 42 de ani, este unul dintre cei mai discreţi oameni de afaceri locali, ale cărui apariţii publice pot fi numărate pe degete, a adus pe tăcute businessul Tinmar Ind, compania pe care o deţine, la 650 mil. euro anul acesta, de la 15 mil. euro în 2007.

Tinmar Ind este acum cel mai mare trader de energie din piaţa concurenţială, depăşind anul trecut chiar Electrica pe acest segment, firma în care statul este acţionar semnificativ, cu 3,5 mil. consumatori.

Tinmar Ind are numai 70 de angajaţi, care din spatele monitoarelor din clădirea Sky Tower din Bucureşti iau energie de la marii producători şi o transferă în halele industriale deţinute de unele dintre cele mai mari companii din România. Dacia, Lidl, Lukoil, Ar­ctic sau Metro, toate au ca punct comun energia cumpărată de la Tinmar.

„Obiectivele noastre pentru următoarea perioadă sunt creşterea cantităţilor tranzac­ţionate pe plan extern, utilizând platformele internaţionale de trading şi atingerea unei cote de 14% din piaţa concurenţială pe plan intern“, afirmă reprezentanţii companiei.

Augustin Oancea face prima tranzacţie cu energie în 2007, la acel moment Tinmar Ind fiind o firmă cu un business de numai 15 milioane de euro. În 2007, scena tranzacţiilor cu energie era dominată de Energy Holding, companie crescută pe spatele Hidroelectrica, producător de stat, şi al contractelor directe cu energie ieftină, care la acel moment ajunsese la un business de 350 de milioane de euro, maximul pe care avea să-l atingă vreodată.

În timp ce în 2007 Energy Holding, cea mai cunoscută creaţie a controversatului Bog­dan Buzăianu, finul fostului ministru al industriilor Dan Ioan Popescu, controla autoritar piaţa tranzacţiilor cu energie cu o cotă de 19%, Tinmar Ind era doar o notă de subsol inclusă în categoria „Alţii“ în rapoartele ANRE.

Anul trecut, Tinmar Ind a devenit cel mai mare trader privat de energie din România, iar Energy Holding a devenit nota de subsol.

În ciuda avansului înregistrat de business-ul său, Augustin Oancea, artizanul acestei extinderi, rămâne în umbră. Omul de afaceri din Câmpina a avut foarte puţine ieşiri în public, iar până acum nu a acordat niciun interviu presei în care să expună expansiunea afacerilor sale. Cert este că faţă de Energy Holding, Tinmar Ind a spus mereu că nu a avut contracte directe cu statul, toată energia pe care a livrat-o fiind achiziţionată de pe bursa de electricitate OPCOM.

Augustin Oancea a avut foarte puţine ieşiri în public şi nu a acordat niciun interviu presei

29 august, digi24.ro: În București, carburanții s-au ieftinit cu întârziere

Veşti bune pentru şoferii din Bucureşti. Ieftinirile carburanţilor au ajuns şi în benzinăriile din Capitală, unde motorina şi benzina costă mai puţin de cinci lei pe litru. Oamenii sunt însă intrigaţi că reducerile apar abia acum, la sfârşitul sezonului de concedii. Deşi preţul petrolului este în permanentă scădere.

Reducerea la un nivel istoric al prețului la barilul de țiței are efecte și în România. Se vede acest lucru și la benzinăriile din București după o săptămână în care în țară am avut reduceri de preț în mai multe stații de alimentare. Acolo, consumul este ceva mai mic și nivelul de trai este mai scăzut decât în Capitală.

În București, se întâmplă cu oarece întârziere, iar benzinarii au profitat ceva mai mult de prețul ridicat. Astfel găsim acum prețuri de sub cinci lei pe litru, atât la benzină cât și la motorină.

29 august, zf.ro: Vestea pe care o aşteptau toţi şoferii. Benzina a coborât sub 5 lei şi în Bucureşti

Benzina şi motorina au coborât astăzi sub pragul de 5 lei/ litru după ce la începutul săptămânii acelaşi lucru se întâmplase în mai multe judeţe din România, printre care Bacău, Constanţa sau Tulcea.

Potrivit informaţiilor disponibile pe site-ul Petrom, la staţia de pe şoseaua Alexandriei, atât benzina cât şi motorina puteau fi achiziţionate astăzi cu 4,97 lei pe litru.

Ieftinirea carburanţilor vine în contextul în care barilul de petrol a ajuns să se tranzacţioneze sub pragul de 50 dolari, după ce în urmă cu un an, acesta se tranzacţiona la un maxim de 115 dolari.

Preţurile la carburanţi depind în primul rând de evoluţia cotaţiilor internaţionale la produsele petroliere, care urmează evoluţia petrolului, dar cu un anumit decalaj, şi care „rotunjeşte“ practic vârfurile de creştere sau scădere exprimate de ţiţei. Spre exemplu, dacă faţă de iunie 2014 barilul de petrol este mai ieftin acum cu peste 60%, cotaţiile la benzină au pierdut 40% din valoare în acelaşi interval. Faţă de acelaşi moment, motorina din România este cu aproape 18% mai ieftină.

 

30 august, zf.ro: Şocurile războiului valutar. La economiile dependente de petrol cursul monedei este legat de preţul petrolului

După ce banca centrală elveţiană a lăsat garda jos şi francul să se aprecieze, economia ţării a intrat în recesiune, devenind astfel cea mai recentă victimă a războiului monetar mondial.

Aprecierea francului a scumpit exporturile şi le-a făcut neatractive. Activitatea industriei a stagnat, iar preţurile au căzut.

Toate acestea au împins în al doilea trimestru economia Elveţiei în prima recesiune din ultimii şase ani, cel puţin aşa estimează analiştii. Însă Elveţia este o ţară bogată care are forţa de a-şi reveni rapid. Războiul valutar pune într-o situaţie mult mai dificilă economiile emergente, în special pe cele producătoare de materii prime, alintatele investitorilor cât timp Rezerva Federală americană pompa sute de miliarde de dolari pe pieţe.

Companiile locale din ţările emergente au acumulat încărcături grele de datorii denominate în dolari. Valoarea totală a obligaţiunilor care încă nu au ajuns la maturitate emise de aceste companii s-a dublat din 2008 până în prezent la 6.800 miliarde de dolari, potrivit estimărilor Institutului Internaţional de Finanţe

Ponderea datoriilor emise în dolari s-a majorat de la mai puţin de 15% în 2008 la peste 40% în primele cinci luni ale acestui an, scrie The Wall Street Journal. Aceste datorii devin mai dificil de plătit pe măsură ce dolarul se apreciază. Moneda americană s-a apreciat cu peste 7% în raport cu un coş valutar mai cuprinzător. Înainte ca problemele Chinei şi războiul preţului petrolului dintre SUA şi Arabia Saudită să înceapă să zăpăcească economiile emergente, analiştii se aşteptau chiar ca dolarul să ajungă până a sfârşitul anului la paritate cu euro.

Iar probleme Chinei par să se complice. Emmanuel Macron, ministrul francez al economiei, estimează că măcelul de pe burse a distrus echivalentul a o treime din PIB-ul ţării, scrie Le Monde. În aceste condiţii, spune el, se poate vorbi de un “crah” bursier, al cărei principală victimă este clasa de mijloc din China. “Chinezii din clasa de mijloc sunt cei care, slab informaţi, au investit cel mai mult şi s-au îndatorat”, a explicat ministrul unor jurnalişti. În aceste condiţii, economia reală va avea de suferit deoarece gospodăriile vor reduce cheltuielile. “Creşterea economiei chineze, care era mai degrabă de 0% decât de 7%, va fi zero” timp ce câteva luni, prezice Macron. Rezultatul: economia mondială care s-a bazat pe motorul American şi pe cel chinez, va trebui să-şi tragă suflul ceva timp.

„Defaulturile vor veni în două feluri: defaulturi pur şi simplu, cum sunt cele ale Greciei, Venezuelei, Ucrainei, statului Puerto Rico şi, poate, Malaieziei, sau sub forma devalorizării monedelor. Vine o furtună teribilă“.

Acestea sunt comentariile lui John Lekas, care gestionează fonduri de 1,4 miliarde de dolari la vehiculul american de investiţii Leader Capital. Acestea sunt şi temerile care-i bântuie pe investitori şi pe care marile bănci centrale ale lumii precum Rezerva Federală americană şi Banca Centrală Europeană trebuie să le calmeze în atmosfera actuală de volatilitate extremă de pe pieţe.

În SUA cresc presiunile ca Rezerva Federală să injecteze din nou lichiditate pe burse şi în economie printr-un Quantitative Easing 4. În zona euro, Banca Centrală Europeană a devenit mai agresivă în cumpărarea de obligaţiuni. În China, banca naţională tocmai a injectat 22 de miliarde de dolari în economie în încercarea disperată de a recâştiga încrederea investitorilor şi vor urma probabil înzecit mai mulţi bani.

30 august, adevarul.ro: Petroliştii acuză statul de discriminare în privinţa taxei pe stâlp

Petrom extrage aproape întreaga producţie de ţiţei a României şi jumătate din cea de gaze, în vreme ce Romgaz extrage cealaltă jumătate. Alături de acestea mai activează şi alte companii mici FOTO Mediafax Companiile care caută sau extrag hidrocarburi din subsolul României acuză statul de discriminare, după ce liderii partidelor parlamentare au decis eliminarea taxei pe stâlp doar în agricultură de anul viitor şi amânarea pentru celelalte domenii pentru anul 2017. Asociaţia Română a Companiilor de Explorare şi Producţie Petrolieră (ROPEPCA) salută acordul politic privind Codul Fiscal, însă membrii organizaţiei „iau act cu surprindere şi deplâng tratamentul discriminatoriu aplicat unui număr restrâns de industrii (inclusiv industriei de petrol şi gaze), reliefat prin amânarea eliminării taxei pe construcţiile speciale până la 1 ianuarie 2017“, potrivit unui comunicat remis redacţiei.   Taxa pe construcţii speciale se ridică la 1% din valoarea activelor şi aduce anual la buget un miliard de lei. Principalele companii din sectorul de petrol şi gaze care plătesc această taxă sunt Petrom – care extrage aproape întreaga producţie de ţiţei din România şi jumătate din cea de gaze, şi Romgaz – care extrage cealaltă jumătate de gaze.   „Suntem conştienţi de importanţa sectorului agricol în economia românească, dar nu putem să nu observăm că argumentele în favoarea eliminării cu prioritate a taxei pe construcţiile speciale pentru agricultură se aplică cel puţin în aceeaşi măsură şi industriei de petrol şi gaze. Sectorul energetic este nu doar un mare contributor la bugetul de stat, un important angajator şi o destinaţie predilectă a investiţiilor. Energia este un domeniu strategic cu un impact major în ansamblul economiei – implicit şi în agricultură – care are nevoie de resurse energetice ieftine pentru un plus de competitivitate şi dezvoltare durabilă. În plus, de investiţiile în sectorul energetic depinde securitatea energetică a României, iar aceste schimbari permanente de abordare cu privire la regimul fiscal aplicat industriei de profil nu fac decât să aducă un plus de instabilitate la nivel naţional. Să nu uităm, bunăstarea şi confortul fiecăruia dintre noi depind de o industrie funcţională şi de securitatea energetică naţională“, a declarat Daniel Apostol, secretarul general al asociaţiei.   Potrivit organizaţiei, amânarea transmite un mesaj contrar aşteptărilor, care în ajunul lansării licitaţiilor pentru concesionarea unor noi perimetre petroliere, „sperau într-un climat investiţional stabil şi predictibil“.   „În condiţiile curente în care industria petrolieră funcţionează la cote de avarie, responsabilitatea deciziilor politice trebuie asumată real şi conştient şi nu doar la modul declarativ. Întreg spectrul politic a ajuns din nou la consensul de a sparge puşculiţa bugetară – aceea a industriilor permanent bun-platnice-, pentru a asigura  alte cheltuieli din banii publici, şi asta în loc să adopte măsuri eficiente de majorare a ratei de colectare a taxelor şi impozitelor şi de reducere drastică a evaziunii fiscale care continuă să prolifereze sub umbrela consensului politic“, mai precizează, secretarul general al ROPEPCA.   Asociaţia a fost înfiinţată în anul 2012 şi are 19 membri: Petrom, Repsol, Rompetrol, NIS Petrol, Panfora Oil & Gas (MOL Group), Hunt Oil, Stratum Energy, Winstar Satu Mare/Serinius Energy, Zeta Petroleum, Raffles Energy, ADX Energy, Amromco, Aurelian Petroleum, Beach Petroleum, Chevron Romania, East West Petroleum, Expert Petroleum, Fora Oil & Gas, Moesia Oil & Gas.