26 octombrie, Zf.ro: DE CE REDUCE GUVERNUL IMPOZITUL PE DIVIDENDE?
Ponta: Sunt convins că vom încasa mai mult. Mai bine 5% din ceva decât 16% din nimic
Premierul Victor Ponta a anunţat că va adopta mâine la guvern o ordonanţă de urgenţă de modificare a Codului fiscal ce intră în vigoare la 1 ianuarie 2016, în sensul extinderii măsurilor de relaxare fiscală cu reducerea impozitului pe dividende de la 16% la 5%, cu reducerea TVA la apă de la 24% la 19% dar şi cu majorarea plafonului până la care o firmă se poate înscrie ca IMM de la 65.000 de euro cifră de afaceri la 100.000 de euro.
„Marţi (mâine – n. red.) putem să venim prin ordonanţă de urgenţă în aşa fel încât, de la 1 ianuarie, trei noi măsuri să se adauge Codului fiscal“, a declarat premierul la sfârşitul săptămânii.
Scăderea impozitului pe dividende de la 16 la 5% era prevăzută a fi luată începând cu 1 ianuarie 2017. De ce măsura a fost devansată? „Aşa cum s-a întâmplat şi la TVA la alimente, aşa cum s-a întâmplat şi la CAS, eu sunt convins că vom încasa mai mult cu 5%. Deci 16% din nimic e mai puţin decât 5% din ceva consistent“, a argumentat şeful guvernului.
Legea bugetului pe 2015 prevede, la capitolul venituri, un adaos la buget de 2,3 miliarde de lei din impozitul pe dividende, aflat acum la 16%. Acest lucru înseamnă că guvernul se aşteapă ca, în acest an, companiile să plătească dividende de 14,4 mld. lei (3,2 mld. euro). În 2014, potrivit aceleiaşi surse, la bugetul de stat a fost alimentat cu 2 mld. lei din impozitul pe dividende.
Potrivit cifrelor de mai sus, impactul bugetar al reducerii impozitului de la 16% la 5% la dividende este de 1,5 – 1,6 mld. lei anual (1,3 – 1,5 mld. lei potrivit Finanţelor).
Impozitul plătit pe dividende este un subiect care suscită interes de multă vreme. Pe de o parte, este un impozit ce trebuie plătit aşa cum sunt plătite impozite pe venitul salarial sau pe profitul companiilor. Pe de altă parte, dacă vrea să încurajeze bursa ca alternativă de finanţare pentru companii, astfel de investiţii trebuie sprijinite printr-o impozitare mai redusă.
Într-un articol de opinie, Mihaela Mitroi, liderul Departamentului de Consultanţă Fiscală şi Juridică de la PwC România, aduce argumente în plus pentru o impozitare redusă a dividendului. Ea arată că, începând cu 2014, România a intrat în grupul ţărilor cu o legislaţie fiscală de tip holding. Astfel, neimpozitarea câştigului de capital şi a dividendelor la momentul vânzării unei filiale sau distribuirii dividendelor este, spune ea, esenţială pentru confortul antreprenorilor, dar asta nu înseamnă că suntem acum în competiţie directă cu destinaţii clasice pentru grupurile de tip holding precum Olanda, Cipru sau Luxemburg. Dacă o astfel de măsură este acompaniată şi de alte iniţiative fiscale, atunci putem să considerăm că începem să contăm ca potenţiali jucători pe harta fiscalităţii internaţionale. Reducerea cotei de impozit pe dividende la 5% este o asemenea măsură, consideră Mihaela Mitroi. Şi explică: „Dacă un grup de companii operaţionale din România au o societate tip holding (care deţine acţiunile acestor companii româneşti) şi această societate se află în Olanda sau Elveţia sau Luxemburg, iar acţionarul final este o persoană fizică română, atunci distribuţiile de dividende se impozitează cu 15% la sursă (adică în respectivele state, contribuind astfel la bugetul de stat al acelor ţări). În condiţiile introducerii cotei de 5% pe dividende şi, mai mult, având şi legislaţie de tip holding în România, mulţi antreprenori ar putea decide să-şi organizeze grupul astfel încât să existe o companie de tip holding înregistrată în România care să fie deţinută de persoane fizice din România“. Prin urmare, costul fiscal al distribuţiei va fi de 5% faţă de 15% şi, mai mult de atât, nu vor mai exista costuri legate de administrarea unei entităţi în afara ţării, arată Mitroi.
Beneficiile nu sunt doar pentru holdinguri, ci şi pentu persoanele fizice.
În ciuda noilor măsuri de relaxare fiscală ministrul finanţelor Eugen Teodorovici spune că bugetul pe 2016 se va încadra într-o ţintă de deficit de 3% din PIB în 2016.
„În primul rând, este foarte bine subliniat că toate aceste măsuri nu fac să depăşească deficitul pe 2016, cum s-a spus va fi sub 3%, categoric. Ca şi impact, aproximativ, vă putem spune că pe partea de dividende undeva la 1,3-1,5 miliarde lei. (…) Cea legată (măsura – n.red.) de microîntreprinderi, undeva la sub 300 de milioane de lei anul viitor şi cea de apă 250 milioane lei“, a spus Eugen Teodorovici, citat de Mediafax.
27 octombrie, cursdeguvernare.ro: Virajul fiscal – forțat la limita de derapaj
Dan Bucşa, macroeconomist în cadrul UniCredit Group Londra: .”Diferenţa dintre salarii şi productivitate a ajuns în acest moment la cel mai mare nivel de la criză încoace. O asemenea diferenţă între salarii şi productivitate am mai văzut într-o singură ţară după criză, în Ungaria. Şi am văzut ce s-a întâmplat după, ungurii au fost forţaţi să deprecieze moneda. Întrebarea este dacă continuăm în ritmul acesta, productivitatea rămânând în urma salariilor, care va fi presiunea pe leu?” ( Mediafax)
“Pentru anii 2016 şi 2017, politicile adoptate şi cele care se intenţionează a fi adoptate – o combinaţie de reduceri masive de impozite şi taxe şi de majorări salariale – vor împinge deficitul fiscal până aproape de 3% din PIB în anul 2016, şi peste acest nivel în 2017 dacă nu sunt identificate măsuri compensatorii sau dacă nu se întâmplă din nou neexecutarea integrală a cheltuielilor de capital”, se arată într-un comunicat semnat de şeful misiunii FMI în România, Andrea Schaechter (Agerpres).
”Derapajul bugetar care se va genera în anii urmatori va reversa în mare parte consolidarea fiscală (suboptimală de altfel în multe aspecte) realizată cu mari costuri sociale, economice si politice din timpul crizei” avertizează pe site-ul propriu Consiliul Fiscal, după ce analizează măsurile luate de Guvern.
În context, Banca Națională nu contestă direcția în care trimite Guvernul țara ci traiectoria aleasă și, mai ales, viteza cu care intrăm în acest viraj fiscal. Spus pe șleau, am putea reuși doar la limită. Dacă derapăm, nu există marjă de siguranță iar riscul asumat este foarte mare.
Risc justificat pentru rațiuni politice înaintea rundei electorale din 2016, dar hazardat din perspectiva intereselor naționale pe termen mediu și lung. Și care complică deciziile, oricum dificile, pentru aplicarea unei politici monetare menite să mențină ferm stabilitatea prețurilor, implicit stabilitatea leului față de principalele valute internaționale.
Pe plan intern, Consiliul Fiscal și, pe plan extern, specialiștii trimiși de FMI nu girează abordarea maximală de stimulare a consumului. Inflamat pe multiple căi și la toate nivelurile, consumul ar trebui să găsească o contrapartidă suficient de solidă în producția internă, pentru a nu destabiliza deficitul de cont curent.
Altminteri, o analiză a Băncii Centrale avertizează că ne-am apropiat periculos de mult delimita suportabilă a datoriei externe, estimată la 45% din PIB pentru economia românească. Nerestructurată corespunzător cerințelor de obținere cu marjă de siguranță a calificativelor de investment grade și încă subfinanțată prin raportare la PIB, din perspectiva practicii țărilor occidentale.
Fapt insuficient explicat atât populației cît și celor care au decizia în mâna lor, deficitul de 3% din PIB stabilit ca limită maximă anuală pentru bugetul public ar trebui să acopere un caz extrem, o situație deosebită și nu reprezintă norma în materie de echilibru al finanțelor publice.
În perioadele de creștere economică ar trebui să avem chiar și excedent pentru a putea suplini viitoare încasări mai reduse în perioadele de recesiune. Doar punctual, pentru proiecte certe, cu efect de multiplicare prin adăugarea de fonduri masive europene nerambursabile ar trebui folosită ”facilitatea” deficitului. Nu pentru angajamente ireversibile pe termen lung de majorări de pensii și salarii.
De reținut, particularitatea românească a veniturilor reduse ca pondere în PIB face ca 3% din PIB să însemne o diferență de cam 10% între venituri și cheltuieli, prin raportare la o medie de 6% la nivelul UE, unde veniturile bugetare se învârt în jur de 45% din PIB. Chiar dacă deficitul nostru seamănă cu al lor, este în realitate mai mare, în sensul că noi alocăm pentru consum imediat și mai mult decât ne-ar da dreptul veniturile încasate.
Una peste alta, fără multe cifre și tabele greu de digerat, ar fi corect ca politicienii să-și tempereze tentația eternă de a vinde pielea ursului din pădure și să renunțe la ”tactica pământului pârjolit”. Aceea de a nu mai lăsa nimic de oferit pentru cei care ar dori să acceadă și ei la putere. Mai ales dacă au beneficiat de efectele austerității anterioare venirii lor în prim-plan.
27 octombrie, postare pe Facebook, Gabriel Biriș:
Sursa: https://www.facebook.com/gabriel.biris.7/posts/675940682509182
Cea mai clara hotarare a CJUE data recent (22 octombrie) in materia TVA!!!
Pentru cine (inca) nu stie, sunt obligatorii si in Romania, chiar daca aici este vizata Polonia.
Aceasta decizie singura (desi mai sunt multe altele cu continut asemanator) ar trebui sa puna o data pentru totdeauna STOP practicii curente si larg raspandite a ANAF prin care contribuabilii (onesti) sunt acuzati ca au facut operatiuni „fictive” doar pentru faptul ca furnizorii (uneori chiar furnizorii furnizorilor furnizorilor furnizorilor!!!) au un „comportament fiscal inadecvat”.
Firme mici si mari, buni platitori de taxe, cad sub tavalugul acestei interpretari (gresite, consideram noi!) si sunt puse pe butuci de ANAF, din acest motiv (desi furnizorii aveau cod de tva valabil la data operatiunii!!).
Atrag inca o data atentia conducerii ANAF: nu va vulnerabilizati organizatia!
Nu puneti presiune pe inspectorii fiscali sa incalce in continuare legea! Chiar daca pana acum ati considerat ca ce faceti este legal desi noi v-am spus ca nu, acum nu mai aveti nici un motiv sa o faceti!
Decizia Curtii este CRISTAL clear!!! (ca tot va place termenul emoticon smile ).
Mai jos cateva extrase si textul integral al deciziei CJUE:
„33. (…) Trebuie aratat ca, in primul rand, criteriul privind existenta furnizorului bunurilor sau a dreptului acestuia de a emite facturi, astfel cum rezulta din reglementarea in discutie in litiigiul principal (…) NU FIGUREAZA printre conditiile dreptului de deducere (…)”
Comentariu: in Romania nici macar nu s-a pus aceasta problema. Toate sumele pentru care s-a refuzat dreptul de deducere, blocat conturile, facut plangeri penale de catre ANAF se refera la facturi emise de firme care ERAU inregistrate ca platitor de TVA si nu erau declarati inactivi de catre ANAF!!!
Si acum „bomboana” de concluzie:
„Dispozițiile celei de A șasea directive (…), trebuie interpretate în sensul că SE OPUN unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, prin care NU I SE RECUNOASTE unei persoane impozabile DREPTUL de deducere a taxei pe valoarea adăugată datorate sau achitate pentru bunuri care i au fost livrate PENTRU motivele CA FACTURA A FOST EMISA DE UN OPERATOR care trebuie considerat, având în vedere criteriile prevăzute de această reglementare, drept un operator INEXISTENT și că este imposibil să se stabilească identitatea adevăratului furnizor al bunurilor, CU EXCEPTIA cazului în care se stabilește, în raport cu elemente obiective și FARA A SE SOLICITA DIN PARTEA PERSOANEI IMPOZABILE VERIFICARI A CAROR SARCINA NU II REVINE (!!!), că această persoană impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că livrarea menționată era implicată într o fraudă privind taxa pe valoarea adăugată, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.”
Ce vreti mai mult decat atat, domnilor guvernanti? Curtea spune clar: nu cereti contribuabilului sa faca treaba ANAF, nu cereti nici macar sa verifice daca vanzatorul are cod de TVA… Imensa majoritate a sumelor cerute azi de ANAF contribuabililor sunt din facturi emise de furnizori cu privire la care contribuabilii atacati de ANAF pot demonstra ca, la data la care au primit factura, acei furnizori erau inregistrati ca platitori de TVA, ca aveau codul valabil si ca nu erau declarati inactivi – adica cu muuult mai mult decat spune Curtea.
Cer public Guvernului si Parlamentului sa impuna conducerii ANAF:
- Sa ridice de indata sechestrele asiguratorii, cu precadere cele asupra conturilor bancare si clientilor (terti popriti), facute in baza controalelor Directiei Antifrauda bazate pe interpretarea eronata a legii. Aceste sechestre duc la disparitia multor firme viabile, la pierderea a sute de locuri de munca!
- Sa faca training cu toti inspectorii fiscali, inclusiv cu cei de la Antifrauda, cu privire la ce pot si ce nu pot sa faca in timpul controlului si ce anume trebuie sa verifice inainte sa se arunce la refuzul dreptului de a deduce TVA;
- Sa isi revizuiasca politica de solutionare a contestatiilor in sensul de a admite de indata contestatiile depuse de contribuabili, in sensul celor spuse de Curte, pentru a nu aglomera inutil instantele de judecata si a nu amplifica dezastrul produs prin aplicarea gresita a legilor tarii noastre, a directivei si a deciziilor Curtii.
- Sa opreasca orice executari silite a deciziilor de impunere deja emise.
- Sa nu mai apeleze nici o decizie a instantelor care se bazeaza pe decizia Curtii. Nu fac decat sa prelungeasca agonia contribuabililor onesti si sa aglomereze inutil instantele de apel.
Stiu ca pot parea usor patetic, dar imi asum acest risc. Altfel, o sa ajungem sa nu mai putem face nimic in tara noastra.
Mai jos decizia, completa.
28 octombrie, postare pe blog: Amenzi pentru casele şi maşinile nedeclarate
Sursa: http://lexcafe.ro/proiecte-propuneri/amenzi-pentru-casele-si-masinile-nedeclarate/
Din 2016, autorităţile locale vor putea hotărî aplicarea unor amenzi al căror cuantum a fost stabilit între 500 de lei şi 2.500 de leipentru nedeclararea de case şi maşini, atât pentru persoane fizice, cât şi pentru persoane juridice, a anunţat ministrul Finanţelor Publice, Eugen Teodorovici.
În proiectul de OUG privind modificarea Codului fiscal adoptat de Guvern se specifică că articolul 493 va cuprinde un nou alineat:“Necomunicarea informaţiilor şi a documentelor de natura celor prevăzute la art. 494 alin. (12), precum şi depăşirea termenului de cel mult 15 zile lucrătoare de la data solicitării, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 500 la 2.500 de lei”.
Articolul 494 alin.(12) al Codului fiscal prevede: “În vederea clarificării şi stabilirii reale a situaţiei fiscale a contribuabililor, compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale au competenţa de a solicita informaţii şi documente cu relevanţă fiscală sau pentru identificarea contribuabililor sau a materiei impozabile ori taxabile, după caz, iar notarii, avocaţii, executorii judecătoreşti, organele de poliţie, organele vamale, serviciile publice comunitare pentru regimul permiselor de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, serviciile publice comunitare pentru eliberarea paşapoartelor simple, serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor, precum şi orice altă entitate care deţine informaţii sau documente cu privire la bunuri impozabile sau taxabile, după caz, ori la persoane care au calitatea de contribuabil au obligaţia furnizării acestora fără plată”.
28 octombrie, postare pe blog: Reducerea cotei de impozitare pentru dividende
Sursa: http://blog.contaradulescu.ro/reducerea-cotei-de-impozitare-pentru-dividende/
De la 1 ianuarie 2017 impozitul pe veniturile din dividende este prevăzut să scadă de la 16% la 5%.
Concret, impozitul pe dividende se stabileşte prin aplicarea unei cote de impozit de 5% asupra dividendului brut plătit unei persoane juridice române. Totodată, impozitul pe dividende se declară şi se plăteşte la bugetul de stat, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se plăteşte dividendul.
Măsura va intra în vigoare chiar de la începutului anului viitor şi se va aplica dividendelor distribuite persoanelor române, fizice și juridice, precum și dividendelor obținute, din România, de persoane nerezidente.
“Măsura are în vedere creșterea investițiilor și favorizarea dezvoltării societăților de tip holding, încurajarea păstrării în țară a capitalului românesc, dinamizarea procesului de repatriere a capitalului românesc, încurajând, totodată, restructurarea societăților comerciale în scopul adaptării lor la exigențele mediului economic și financiar, național și european, aflat în continuă schimbare”, explică Executivul.
Pentru mai multe detalii, vă invităm să accesați www.contaradulescu.ro.
29 octombrie, Mediafax.ro: PwC: Noile reglementări fiscale trebuie însoţite de noi reforme şi investiţii în infrastructură
Noile reglementări fiscale nu sunt suficiente pentru îmbunătăţirea semnificativă a economiei, fiind necesare continuarea reformelor structurale şi accelerarea investiţiilor în infrastructură, potrivit companiei de consultanţă şi audit PwC.
PwC: Noile reglementări fiscale trebuie însoţite de noi reforme şi investiţii în infrastructură (Imagine: Arhiva Mediafax Foto)
„Suntem în faţa unui nou început din punct de vedere fiscal, însă măsurile fiscale singure nu sunt suficiente pentru a repune România în mod durabil pe o traiectorie de creştere. Va fi totodată nevoie de continuarea reformelor structurale şi de accelerarea investiţiilor în infrastructură pentru a putea construi economia performantă pe care ne-o dorim cu toţii”, a declarat Mihaela Mitroi, liderul departamentului Consultanţă Fiscală şi Juridică, PwC România, într-un comunicat.
Ea a adăugat că adoptarea noului Cod Fiscal şi a Codului de Procedură Fiscală „pune România într-o situaţie favorabilă”, urmând să crească interesul investitorilor.
PwC apreciază că noile reglementări aduc „elementele de clarificare legislativă şi de predictibilitate a politicii fiscale”.
Compania a prezentat, totodată, cele mai importante zece teme fiscale care vor influenţa semnificativ mediul de afaceri şi vor marca evoluţia economiei româneşti în următoarea perioadă.
Cele zece teme sunt:
– reconsiderarea modului de organizare a grupurilor de companii şi gestionarea cash-flowului la nivelul acţionariatului prin introducerea cotei reduse de 5% pentru impozitul pe dividende începând cu 1 ianuarie 2016;
– îmbunătăţirea fluxului de numerar şi încurajarea consumului prin reducerea, simplificarea şi diversificarea cotelor de TVA şi, în acelaşi timp, reducerea costurilor si a poverii administrative prin eliminarea accizelor nearmonizate;
– statuarea principiului că jurisprudenţa europeană în materie fiscală se aplică în mod direct la nivel naţional, iar daca legislaţia naţională este mai puţin restrictivă, trebuie să se recunoască dreptul contribuabilului de a beneficia de aceasta;
– atragerea în România a cât mai multor companii de tip holding prin recalificarea companiilor străine ca fiind impozitate în România dacă locul conducerii efective a acestor companii este în România (corelat şi cu reducerea impozitului pe dividende);
– reducerea costurilor aferente fluxului de numerar prin simplificarea procedurii privind grupul unic fiscal;
– reducerea perioadei de timp în care companiile pot beneficia de recuperarea TVA în cazul clienţilor aflaţi în insolvenţă;
– tendinţa de uniformizare a bazei de impunere a persoanelor fizice, indiferent de sursa de venit, corelat şi cu noua metodologie de inspecţie asupra persoanelor fizice;
– schimbarea metodologiei de control în ceea ce priveste inspecţiile fiscale şi a modului de administrare a marilor contribuabili;
– recent introdusa aministie fiscală este o măsură care încurajează conformarea voluntară;
– măsuri introduse în codul de procedura fiscală precum penalitatea de nedeclarare ar trebui însoţite şi de alte măsuri pentru stimularea conformării, cum ar fi declararea voluntară, similar sistemului anglo-saxon.
30 octombrie, postare pe Facebook, Gabriel Biriș
Sursa: https://www.facebook.com/gabriel.biris
Ieri am fost la o conferinta organizata de Comisia Europene – „Catre o cultura a conformarii fiscale in Romania, bazata pe bune practici europene”
Ce am remarcat:
– in primul rand, excelenta prezentare a lui Ionut Dumitru. El a punctat 3 chestiuni:
(i) sa fim atenti la raportarile triumfaliste ale ANAF – lucrurile nu stau nici pe departe asa cum ar trebui iar cresterile in 2015 apar fabuloase pentru ca 2014 a fost un dezastru (fundamentat cu cifre);
(ii) nu vom avea o cultura a conformarii daca nu vom avea a trasabilitate a banilor cheltuiti. Cetateanul trebuie sa vada ca banii lui nu sunt irositi/furati;
(iii) atitudinea ANAF fata de contribuabilul onest trebuie sa schimbe.
– in al doilea rand, ca dl Gyorghy – secretar de stat la MF si-a spus speech-ul si, imediat dupa a plecat din panel… Deh, avea omul treaba nu era sa stea sa asculte prezentarile unor neica nimeni de la Comisie , Banca Mondiala, FMI, MF Estonia, (un exemplu in eGovernance!) sau Consiliul Fiscal…
– in al treile rand, ca seful ANAF – desi initial confirmase a trimis un inlocuitor, inlocuitor care dealtfel a avut o prezentare interesanta, scotand evident in lumina cateva dintre realizarile institutiei pe care o reprezenta. Seful ANAF a fost se pare la conferinta organizata de consultantul care evalueaza programul cu BM (felicitari PwC!), de unde a facut un anunt extrem de interesant re: monitorzare online mari contribuabili (excelenta idee, care trebuie extinsa cred eu la intregul sistem de emitere a facturilor in B2B).
Am pus doua intrebari:
- Precizand ca stiu ca ANAF nu are initiativa legislativa, am intrebat cum a permis ANAF ca in Codul de procedura fiscala sa fie legiferat ca organul fiscal central nu trebuie luat in seama de contribual, ca nu este de incredere (cum altfel putem interpreta art art 181 (7) care spune ca doar penalitatea de nedeclarare nu se aplica daca obligatiile fiscale sunt calculate incorect in baza unor norme, instructiuni, circulare sau opinii comunicate contribuabilului, contribuabilul datorand insa diferentele de impozit, dobanzi si intarzieri???)
- Precizand ca orice drept are corelat o obligatie, am intrebat cand are de gand ANAF-ul sa respecte legea? Anume, cand are de gand sa isi respecte obligatia legala de a acorda dobanzile de intarziere cerute de contribuabil, mai ales in contextul noii decizii a CCR, fara sa mai plimbe contribuabilii prin instante?
Raspunsul reprezentantului ANAF a fost fabulos: nu pot raspunde.
30 octombrie, postare pe Facebook, Victor Ponta:
Sursa:
https://www.facebook.com/victor.ponta
Felicitări ANAF – în luna Octombrie planul aprobat de încasări la buget era de 18 miliarde RON (egal cu luna similară din 2014 – deși între timp CAS a fost redus cu 5 puncte, TVA de la 24 la 9% și se aplică scutirea de impozit a profitului reinvestit, adică cca. 1 miliard impact negativ, plus inflație negativă!).
Rezultatele până azi – 18,7 miliarde RON! 700 milioane în plus (peste 150 milioane euro) pe care putem să-i folosim până la sfârșitul anului!
Mulțumesc firmelor corecte care plătesc taxe și impozite și ANAF (prin Direcția Antifraudă) pentru combaterea evaziunii fiscale!
1 noiembrie, zf.ro: America se pregăteşte pentru o nouă revoluţie: un grup de restaurante vrea să elimine bacşişul
O friptură în centrul New York-ului costă în medie 35 de dolari. Dar dacă ajungi să o comanzi în restaurant, vei ajunge să plăteşti în jur de 40 de dolari sau probabil mai mult dacă consideri că ospătarul te-a servit bine, a fost amabil sau poate ţi-a sugerat un vin bun. Asta pentru că de 150 de ani, a mânca în oraş însemnă pentru americani să lase un bacşis deloc de neglijat, de 15-20% din nota de plată, relatează publicaţia Time.
Un important grup de restaurante din SUA, Union Square Hospitality Group, testeză această premisă eliminând bacşişul şi compensând banii pierduţi, cu mărirea preţurilor şi includerea unei taxe de servire în preţul afişat. Chiar dacă acest grup reprezintă o mică parte din cele 230.000 de restaurante din SUA, numărul celor care adoptă această politică anti-bacşiş este în creştere.
În octombrie, Danny Meyer, CEO al Union Square Hospitality Group, a declarat că va elimina bacşişul din 13 restaurante pe care le deţine, până la sfârşitul anului 2016. Mayer a avut mereu o intuiţie bună: a interzis fumatul cu mult timp înainte să fie interzis prin lege şi a înfiinţat restaurantul Shake Shack care serveşte şi produse fast food, înainte să existe o mare cerere pentru burgeri. Dacă el poate renunţa la bacşiş şi să facă în continuare profit, atunci probabil că şi alţii îl vor urma.
„Sunt o grămadă de restaurant care discută dacă să facă sau nu acest lucru. Danny a scos acest lucru la suprafaţa şi şi l-a asumat” a spus bucătarul-şef, Tom Colicchio, care a înlocuit bacşişul cu o taxă de servire la restaurantul său din New York.
Obiceiul de a lăsa bacşiş datează încă din secolul XIX, de când aristrocraţii americani au preluat această practică de la europenii cărora le plăcea să se laude cu statutul lor. Acum prorietarii restaurantelor vor să elimine bacşiul pentru a obţine mai mulţi bani şi mai mult control.
Bacşişul lăsat este strâns legat de valoarea totală a notei de plată. Pentru că preţurile au crescut, a crescut şi bacşişul, spre fericirea ospătarilor şi a altor angajaţi care primesc bani în plus pentru serviciile oferite. Acum mulţi dintre ei se tem că ar putea să piardă acest venit.
Bacşişul pe care îl dăm, rareori ajunge şi la cel care pregăteşte efectiv mâncarea, ceea ce creează diferenţe mari între salariile angajaţilor. Într-un restaurant de lux din SUA un ospătar poate să aibă un salariu anual format din şase cifre, pe când un bucătar care lucrează în acelaşi loc nu va câstiga mai mult de 35.000 de dolari pe an.
Proprietarii restaurantelor spun că dacă vor reuşi să oprească obiceiul de a lasa bacşiş, vor putea restabili un echilibru privind salariile angajaţilor. „Efortul de a desface o sticlă nu ar trebui să fie mai bine recompensat decât efortul de a pregăti un risotto delicios ” a subliniat Meyer.
Eliminarea bacşişului ar putea ajuta şi proprietarii restaurantelor. Chiar şi localurile de succes care oferă mai multe servicii au o marja de profit de 3%. Restaurantele se pot adapta mai uşor la normele federale privind plata concediilor medicale şi a orelor suplimentare, precum şi mărirea salariului minim, dacă banii care până acum ajungeau în buzunarele ospătarilor vor fi folosiţi pentru a acoperi anumite cheltuieli.
Un alt motiv important pentru care proprietarii vor să scape de bacşiş este şi cel care va întâmpina cea mai mare rezistenţă. Mulţi clienţi s-au săturat ca patronii să decidă cât câştiga angajaţii lor, mai ales după ce au consumat câteva pahare. Sistemul actual prevede ca clientul să decidă o mare parte din câştigul unui chelner, din moment ce majoritatea persoanelor care primesc bacşiş sunt plătite cu salariu minim.
Metoda americanilor de a stabili cine primeşte bacşiş nu se bazează pe nişte criterii riguroase. Deşi americanii spun că dau bacşiş pentru a recompensa o servire bună, mai multe studii contrazic această informaţie. Ei apeciază ca ospătarul să fie cald şi afectuos, să zâmbească şi să nu se întindă deasupra mesei. În acelaşi timp, bacşişul este influenţat şi de vârsta, genul şi rasa celui care serveşte.
„Responsabilitatea de a genera venituri angajaţilor nu ar trebui să revină clientului. Nu este etic faţă de alte profesii. Nu dai bacşiş doctorului tău dacă te-a vindecat sau arhitectului dacă nu a căzut casa peste tine. ”
Aceasta practică nu va dispărea fără o luptă. Obiceiul de lăsa bacşiş este bine înrădăcinat în America, în mare parte pentru că americanii văd acest lucru ca pe un drept al lor, o metodă de a-i recompensa pe cei care muncesc din greu şi de a-i pedepsi pe cei care se mişcă încet. Acest lucru l-a descoperit de Mark Bodenstein după ce a eliminate posibilitatea de lăsa bacşis la restaurantul său din Covington, Georgia. „Oamenii se simţeau jigniţi la propriu de această inţiativă”, a zis el, motiv pentru care după câteva luni a permis din nou clienţilor să lase bacşiş.
