3 august, postare pe Facebook, Andreea Paul: Andreea Paul (Vass)
Sursa: https://www.facebook.com/165153116896574/posts/862699710475241
DEZVĂLUIREA realității cu privire la încasarea TVA la buget:
IULIE 2014 – TVA aprobat la rambursat și rambursat efectiv 1,72 mld lei;
IULIE 2015 – TVA aprobat la rambursat 1,42 mld lei, dar rambursat efectiv doar 652 mil lei.
Diferența de 772,94 mil lei este amânată la plată din 31 iulie pentru luni 3 august 2015! În concluzie: 300 milioane lei mai puțin programați la rambursare față de aceeași lună a anului trecut, plus amânarea la plată a celor 772,94 mil lei pentru luna de raportare iulie, amânată pentru luna august. Uite MILIARDUL pe care îl declară fals în plus de colectare. De ce nu spun adevărul ministrul de finanțe și premierul țării?!
4 august, realitatea.net: Guran, despre Codul Fiscal: Isărescu a cedat presiunii CE. De acum încolo, discuția e politică
Jurnalistul Moise Guran, moderatorul emisiunii “Biziday”, de la TVR, a declarat, marți, la Realitatea TV, că slăbiciunea Codului Fiscal constă în faptul că “nu este dublat de o politică administrativă de personal care să permită Guvernului să se retragă pe o reducere de cheltuieli și nu pe o modificare de taxe, în scenariul negativ în care deficitul crește, din cauza scăderii TVA”. În ceea ce privește criticile la adresa Codului Fiscal, venite din partea guvernatorului BNR, jurnalistul consideră că “Isărescu a cedat sau a făcut un deal la nivelul Băncii Centrale Europene cu o presiune venită și dinspre Comisia Europană, și eventual via Cotroceni, astfel încât România să nu riște deficite mari”, având în vedere ce se întâmplă în Grecia. În acest sens, Guran a punctat faptul că “Isărescu a jucat târziu o carte” și că, “din păcate, discuția e politică de acum încolo”.
“Recomandările venite de la Mugur Isărescu, în ultima perioadă mai degrabă, nu sunt oportune. Dacă Valentin Lazea îți face calcule, s-a terminat. Cine suntem noi să mai zicem ceva după ce a venit Valentin Lazea să spună că “economia României e o Skoda”, că “impactul e de 2,3 la sută”. Problema e în felul următor: când Isărescu vrea să îți demonstreze ceva cu cifre, am încurcat-o. Dacă Isărescu îți spune că ar mai trebui să nu mai avem deloc TVA în România sau că TVA ar trebui să fie de 50 la sută, s-a terminat. Poți să faci orice cu cifre și cu statistică, până vine execuția bugetară și a venit execuția bugetară, la o zi după Isărescu, care a arătat că după reducerea TVA la alimente de la 24 la 9 la sută, nu s-a simțit niciun impact. Ba mai mult, pot să spun că, brusc, în luna iunie, în România, consumul de alimente a crescut cu 12,7 la sută. În momentul în care îți crește dintr-o dată, într-o lună, consumul de alimente cu 12 la sută, ăia sunt bani veniți din economia neagră“, a declarat Moise Guran.
În viziunea sa, o astfel de reformă cum este noul Cod Fiscal depinde de predictibilitate, fiind foarte important și “momentul politic”.
“Aici vorbim de un plan cu taxele noastre pe următorii trei-patru ani. Ideal ar fi ca o astfel de reformă să ți-o facă un Guvern care nu depinde atât de mult că s-a schimbat un Guvern cu altul, de niște miniștri care ar trebui să rămână acolo, pe funcții. În țara noastră mai sunt specialiști, ei nu apar la televizor. Nu îi invită nimeni. În momentul în care te hotărăști să faci asta, obții o coerență politică cum se obținuse. Când toți ridică mâna în Parlament, și se obținuse o coerență, înseamnă că s-ar putuea să ai predictibilitate și când anunți mediul de afaceri că ți se reduce un impozit pe dividend, asta înseamnă că ar putea să îți vină niște investiții, care să suplinească faptul că Guvernul nu face investiții în infrastructură. E important momentul politic, dincolo de planul fiscal al țării noastre, e important momentul politic și coerența (…) Noi trebuia să avem un plan cu prim-mistrul, guvernatorul care să joace aceeași carte. Ei nu au fost în stare să își găsească coerența politică”, a explicat Guran.
Jurnalistul este de părere că “fără o reducere de taxe concomitentă cu campanii, cu ANAF”, fără un semnal puternic cum e TVA, “nu ai nicio șansă” să reduci evaziunea fiscală, punctul central în povestea Codului Fiscal.
“Despre asta e vorba în toată povestea asta cu Codul Fiscal: despre faptul că trebuie să reducem evaziunea fiscală și nu am reușit până acum pentru că am făcut calculele lui Valentin Lazea. Se dovedește, în mod empiric, că, până acum, nu am avut curaj să încercăm, că reducerea de CAS, electorală, după șase luni, nu se mai simte. Statul încasează CAS cât încasa înainte de scăderea lui cu cinci puncte procentuale. Îți reduce TVA la alimente și statul încasează tot atât pentru că îți vin bani din economia neagră. Fără o reducere de taxe concomitentă cu campanii, cu ANAF, fără o reducere de taxe, semnal, dar un semnal puternic cum e TVA, nu ai nicio șansă. O să obții încă o campanie cum a făcut și Blejnar, cum face Fiscul în fiecare an, în luna ianuarie/februarie”, a adăugat Moise Guran.
În acest context, jurnalistul critică politizarea Codului Fiscal și mențiunile venite pe marginea temei, din partea BNR și a guvernatorului Mugur Isărescu, după votul din Parlament, deși cât timp codul a fost în dezbatere, “nu au spus un cuvânt de rău”.
“Mă deranjează că politizează teme atât de importante cum sunt locurile de muncă, pentru că asta înseamnă investițiile alea pe care trebuie să ți le dea predictibilitatea Codului Fiscal. În momentul în care niște politicieni fac jocul politic pe taxele mele, s-ar putea să am o problemă cu asta. În momentul în care Isărescu îți aduce zeci de specialiști și câte argumente spui tu ‘că nu e bine cu Codul Fiscal’, s-ar putea să am o problemă și cu asta, mai ales în contextul în care și BNR și Isărescu nu au spus un cuvânt de rău despre Codul Fiscal cât a fost în dezbatere, ci au venit dupaia”, a precizat Guran.
Jurnalistul este de părere că Mugur Isărescu a cedat unor presiuni externe.
“Eu cred că guvernatorul Isărescu a cedat sau a făcut un deal, la nivelul Băncii Centrale Europene, cu o presiune venită și dinspre Comisia Europeană, eventual via Cotroceni, astfel încât România să nu riște deficite mari în condițiile în care vezi ce se întâmplă în Grecia și, atunci, au zis ‘nu mai avem nevoie și de România, stați potoliți acolo. Faceți TVA cât vă spunem noi”. Ceea ce este greșit. Mi s-a părut că Isărescu a jucat târziu o carte, într-un context…Guvernul și-a asumat Codul Fiscal, păi atunci mai departe ține și cheltuielile de așa manieră încât să te încadrezi cu Codul Fiscal, iar în caz de nevoie, să fii capabil să reduci cheltuielile. Isărescu cred că era un bun prim-ministru acum zece ani. De ce să nu faci o reformă în domeniul administrativ care să îți permită ție, Guvern, să reduci cota de TVA pe care o dai către comunitățile locale, dacă cresc cheltuielile salariale?”, a mai spus Guran.
Pe de altă parte, jurnalistul a explicat care este cheia problemei în privința Codului Fiscal:
“Slăbiciunea Codului Fiscal, pe care eu însumi l-am criticat, este că nu este dublat de o politică administrativă de personal care să permită Guvernului să se retragă pe o reducere de cheltuieli, iar nu pe o modificare de taxe în scenariul negativ în care deficitul crește din cauza scăderii TVA. Ne dăm un an în urmă, în celebra scenă a MTO-ului de la Cotroceni, cu Ponta uitându-se în tavan și Băsescu cerând cifre. E aceeași problemă acum. Atunci vorbeam de CAS. S-a dovedit că reducerea CAS, care s-a operat în toamnă, a fost absorbită de economie, în acest moment. Cu toată scena de toată jena, îmi pare rău să o spun, Băsescu nu a avut dreptate. Acum, punem problema alta: ce ne facem dacă cresc salariile bugetarilor și, în același timp, scad taxele. Logica lui Lazea este logica lui Băsescu, de anul trecut”.
4 august, postare pe blog: Ovidiu Nahoi De ce Codul Fiscal este ratat din start
Sursa:
Problema cu noul Cod Fiscal e una veche pentru România: ca de atîtea ori, dezbaterea o ia razna şi argumentele de tip electoral le bat de departe pe cele de bun-simţ. Mai întîi de toate, întrebarea este: unde e mai bine să fie lăsaţi mai mulţi bani, în buzunarele statului sau în cele ale oamenilor şi ale companiilor? Răspunsul depinde de convingerile fiecăruia. Nu ştiu alţii ce gîndesc, dar eu, unul, nu văd vreun motiv serios pentru care ţi-ai lăsa banii pe mîna unui risipitor. Nici un om cu scaun la cap şi nici un manager cît de cît serios n-ar da cîteva mii de euro pe o bancă din parc sau n-ar cheltui cîteva milioane pe o fîntînă arteziană. Gestionarii banului public, în schimb, o fac. Oamenii, dacă au ceva mai mulţi bani, consumă şi, dacă statul se pricepe să colecteze TVA, se simte la buget. Firmele investesc, se dezvoltă. Aş vrea să mi se explice şi mie ce venit la buget aduce o mîndră fîntînă construită de un primar fanfaron. Discuţia, însă, nu se învîrte defel în jurul principiilor. Este despre cifre: o scădere abruptă a taxelor, însoţită de creşteri ale salariilor în sectorul public, poate însemna o adevărată foarfecă bugetară. Pur şi simplu, statul nu ar avea de unde să-şi susţină angajamentele, ar creşte deficitul, ţara se va împrumuta mai scump şi aşa mai departe, pînă cînd o nouă cură zdravănă de austeritate se va impune. Şi totuşi, să nu aibă România rezerve pentru a compensa o scădere a fiscalităţii? Evident că are. Mai întîi de toate, sînt chiar finanţele publice. Nu ne putem plînge că nu avem de unde finanţa cheltuielile statului atunci cînd administraţiile publice locale aruncă în fiecare an multe zeci de milioane de euro pe gazoane, panseluţe şi palmieri. Sau cînd susţin echipe de fotbal de primă ligă. Construim printre cele mai scumpe autostrăzi din lume – costurile pe unele tronsoane ale viitoarei autostrăzi Comarnic-Braşov sînt estimate la 20 de milioane de euro pe kilometru, în timp ce croaţii au construit splendide autostrăzi montane la preţul mediu de 6,6 milioane de euro pe kilometru. În general, achiziţiile publice sînt un dezastru. Jurnaliştii tocmai ne-au relatat cazul preşedintelui Consiliului Judeţean Arad, reţinut după un flagrant de luare de mită şi despre care se spune că ar fi pregătit un tun pe seama spitalului judeţean. Stoparea risipei în cheltuirea banului public ar fi o resursă enormă pentru compensarea scăderilor de taxe şi chiar a creşterilor salariale. Adevărat este că, dacă s-ar pune ordine în achiziţiile publice, ar suferi multe firme „de casă“ ale politicienilor mari şi mici. Problema este ce alegem. O altă sursă este chiar stimularea creşterii economice, prin încurajarea investirii şi a deschiderii de noi afaceri, îndeosebi de către tinerii antreprenori. Un exemplu: prin programul european „Garanţia pentru tineret“, tinerii antreprenori români pot primi ajutoare nerambursabile de pînă la 30.000 de euro pentru înfiinţarea unei afaceri. Aceasta nu împiedică statul să pună la punct şi alte programe pentru susţinerea antreprenoriatului. Toate acestea înseamnă locuri de muncă şi noi venituri la buget. În sfîrşit, sînt banii europeni. Mai întîi, cei din bugetul alocat României – sînt cei mai la îndemînă. La o primă vedere, condiţiile de acces la aceste fonduri sînt ceva mai severe decît în ciclul bugetar 2007-2013. Dar aceasta este, pînă la urmă, în avantajul nostru. Proiectele trebuie să ducă la rezultate concrete şi măsurabile, trebuie să ducă la crearea de locuri de muncă şi la creşterea competitivităţii. Obiectivele de infrastructură trebuie să fie legate de marile reţele europene – interconectarea este cuvîntul de ordine. Cu alte cuvinte, programele operaţionale – cel regional cu precădere – ar trebui să aducă în mai mare măsură dezvoltare şi, în consecinţă, bani suplimentari la buget. Apoi mai există Planul Juncker, căruia Parlamentul European i-a dat undă verde luna trecută, iar în această lună, Colegiul Comisarilor i-a dat forma finală, înainte de a fi lansat la apă. Fondul European de Investiţii Strategice, propus de preşedintele Comisiei, se bazează pe o contribuţie europeană de 21 de miliarde de euro, alături de care ar urma să vină investiţii private (din bănci şi din resursele marilor companii), pînă la un nivel de 315 miliarde de euro. Aici, ideea este de a înainta proiecte atractive pentru finanţarea din surse private, contribuţia publică europeană urmînd a funcţiona ca o garanţie pentru asemenea proiecte. Aţi auzit în ultimul timp vreo dezbatere în mediul politic pe aceste teme? S-a vorbit despre cum să se pună ordine în cheltuielile publice sau despre cum să atragem eficient banii europeni, astfel încît proiectele să aducă dezvoltare şi să contribuie la creşterea economică? Codul Fiscal a devenit un teren de luptă politică şi electorală. Ar fi putut să fie o provocare pentru o nouă politică de dezvoltare a României. A fost doar o ocazie ratată. Articol a fost publicat pe dilemaveche.ro.
4 august, postare pe blog, Octav Pelin: IPOCRIZIA SI CINISMUL TRADATORILOR ELECTORATULUI ROMAN ,NOUL PARTID DEMOCRAT LIBERAL CARE A SCHIMBAT MACAZUL SI NU MAI VREA SA VOTEZE ASA CUM AU FACUT NOUL COD FISCAL IN DETRIMENTUL A MILIOANE DE ROMANI SI SOCIETATI COMERCIALE ROMANE SI STRAINE!,MAFIA PEDELISTA VREA SA REVINA LA PUTERE!
Sursa:
Preşedintele Klaus Iohannis a retrimis Codul fiscal în Parlament după ce s-a consultat cu guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, nemulţumit şi el de proiectul Guvernului.
Parlamentarii se vor întoarce din vacanţă pentru a rediscuta actul normativ într-o sesiune extraordinară care va avea loc între 24 şi 26 august.
TVA redus în două etape – 21% de la 1 ianuarie şi 19% din iulie. Acesta este scenariul liberalilor, care cer consultări cu toate partidele pe tema adoptării noului Cod fiscal. Proiectul a fost retrimis de preşedinte în Parlament şi va fi dezbătut într-o şedinţă extraordinară în august. Traian Băsescu crede că intrarea în vigoare al noului Cod fiscal va duce la o criză economică asemănătoare cu cea din 2009 şi 2010.
Liberalii vin cu un nou scenariu pentru intrarea în vigoare a noului Cod fiscal.
„Poate se aplică în două etape. De exemplu, scăderea TVA-ului. Nu merge tot, 19 la sută, de la 1 ianuarie. Poate merge 21 la sută de la 1 ianuarie, 19 la sută din iulie. Noi vrem analize clare făcute de Guvern”, a cerut Vasile Blaga, copreședintele PNL.
Liberalii spun că nu vor vota proiectul decât după ce Guvernul va prezenta calcule din care să reiasă că intrarea în vigoare a noului Cod fiscal nu va destabiliza economic ţara. Ei îşi invită colegii din Parlament la consultări pe această temă, pe 17 august.
„PNL nu a spus nici măcar o secundă că nu va vota acest Cod. Am spus că îl vom vota când argumentele cifrice vor susține pachetul de relaxare fiscală”, a subliniatAlina Gorghiu, copreședinte PNL.
6 august, cursdeguvernare.ro: Codul fiscal – impactul / Canotaj bugetar – șase plus unu fără cârmaci
După confirmarea venită din partea specialiștilor FMI, hai să recapitulăm situația care ar rezulta din aplicarea integrală a noului Cod Fiscal cu începere de la 1 ianuarie 2016.
Estimarea unor reduceri de 2,2% din PIB la venituri e aproape identică cu cea a BNR de 2,3% și ne-ar trimite sub pragul de 30% venituri la bugetul general consolidat al statului, în condițiile în care media UE28 este 45,3% din PIB.
Altminteri, se vorbește mult și cu ochii ațintiți spre camerele de luat vederi, nu spre cifrele despre care se face discuția. Dacă acestea nu se încadrează în limitele normale, boala este certă iar probabilitatea unui accident crește exponențial. În economie este la fel ca și în cazul unui organism ce trebuie să aibă între anumite limite obligatorii valori privind tensiunea, pulsul, glicemia, lipidemia etc.
Cine a leșinat măcar odată din varii motive depistate la analizele medicale și rezolvate apoi cu rețete costisitoare ar trebui să se orienteze rapid în discuția privind semnalele cu caracter preventiv, indiferent de entitatea care le emite.
Mai ales după episodul 2008-2009, care a arătat ce se întâmplă atunci când puterea de cumpărare o ia razna, pe fondul reducerii încasărilor bugetare.
(CLICK PENTRU MĂRIRE)
În termeni japonezi, aplicarea simultană a măsurilor de mai sus, cu efect total de -3,6% din PIB la nivelul bugetului general consolidat echivalează cu un hara-kiri sec. Adică fără beneficiul de a avea pe cineva să ne taie capul pentru a nu ne mai chinui. Cap care a uitat cum am adus deja cota medie de TVA la 19%, medie între 24% standard și 9% la alimente .
Din datele prezentate, rezultă clar că reducerea cotei standard de TVA de la 24% la 19% nu se poate face simultan cu majorarea salariilor în sectorul bugetar. Dealtfel, ar fi vorba despre dublarea efectului pe puterea de cumpărare, întrucât și salariații bugetari ar beneficia de diminuarea TVA (teoretic cu efect de 4,2% diminuare a prețului la produsele și serviciile vizate) pe lângă indexarea veniturilor .
Soluția simplă este adoptarea în forma deja trecută prin Parlament dar prorogarea (amânarea) primelor trei măsuri din cele șase prezentate de Guvern. Efectul pozitiv ar fi de aproape două puncte procentuale din PIB iar aplicarea celor trei măsuri se va putea face din 2017 dacă se va constata un excedent bugetar primar ( înainte de luarea în considerare a obligațiilor de plată derivate din datoria publică) în 2016.
Altminteri, înseamnă că temerile exprimate de reprezentanții FMI și avertismentele date de BNR se vor fi dovedit a fi corecte iar execuția bugetară pe lunile de dinaintea alegerilor parlamentare de anul viitor ne va da răspunsul la ce nu e bine să alegem (chiar dacă, pentru moment, nu se întrevede nici o alternativă).
Atenție, însă, chiar și cu aplicarea relaxării fiscale în varianta ”ultralight” propusă mai sus, situația riscă să se deterioreze. Motivul este simplu. Dată fiind structura salariaților din România, cu una din patru persoane în sectorul bugetar și cu statul în poziția de market-maker ( ”făcător de piață” tradus literal), ne putem trezi cu majorări salariale generalizate și în sectorul privat, mult peste capacitatea de creștere a productivității muncii.
CASETA :
Art. 2 din legea 182/2014 :
(2) Plafonul cheltuielilor de personal al bugetului general consolidat, exprimat ca procent în produsul intern brut, este de 6,8% in anul 2015 și de 6,6% in anul 2016.
Acest dezechilibru se conturează pe sistemul dorințelor și cerințelor după nevoi, independent de analiza temeinică a posibilităților și încadrarea în legea existentă. Nu au trecut decât șase ani de când România a ajuns la 9% din PIB la acest indicator-cheie, după care a fost nevoie de reducerea drastică a veniturilor. Cum rămâne cu păstrarea plafonului de șapte procente din PIB pentru salariile bugetarilor, aflat în scădere deja programată spre 6,6% din PIB nu ne-a explicat nimeni.
6 august, economica.net: ASF a încheiat primul semestru din 2015 cu un excedent bugetar de aproape 5,22 milioane de euro
Autoritatea de Supraveghere Financiară /ASF/ a încheiat primul semestru al anului cu un excedent de peste 23 milioane de lei (aproximativ 5,22 milioane euro), în creştere cu 213,96% faţă de rezultatul înregistrat în primele şase luni din 2014, se arată într-un comunicat al instituţiei, transmis Agerpres.
În intervalul ianuarie – iunie 2015, veniturile realizate de ASF s-au situat la 81,4 milioane lei, în creştere uşoară (6,68%), comparativ cu perioada similară din anul anterior, iar cheltuielile la 58,39 milioane lei, în scădere cu 15,35%.
Pe de altă parte, potrivit sursei citate, veniturile generate de Sectorul Instrumente şi Investiţii Financiare (30,79% din totalul veniturilor realizate în semestrul I 2015) au scăzut cu 21,02% faţă de ianuarie – iunie 2014, pe fondul operării de reduceri ale cotelor şi comisioanelor pe piaţa de capital de la 15 septembrie 2014, respectiv de la 1 ianuarie 2015, precum şi al reducerii semnificative a tranzacţiilor bursiere. Cota medie lunară încasată de ASF din tranzacţiile bursiere, în semestrul I 2015, s-a situat sub 50% din cota medie lunară înregistrată în aceeaşi perioadă a anului anterior.
Totodată, a crescut contribuţia Sectorului de Asigurări şi Reasigurări (43,47% din totalul veniturilor realizate în semestrul I 2015), generată în cea mai mare parte de încasarea debitelor restante din 2014, dar şi pe fondul creşterii volumului asigurărilor pe segmentul RCA.
Sectorul Pensii Private a contribuit cu 23,66% la realizarea veniturilor totale, în creştere cu 20,53% faţă de primele şase luni din anul anterior, în condiţiile creşterii activelor.
‘ASF are în vedere analizarea şi reducerea în continuare a contribuţiilor entităţilor din piaţa financiară ne-bancară pe măsura creşterii activităţii în piaţă şi a optimizării proceselor de reglementare, autorizare-avizare şi supraveghere’, se precizează în comunicatul citat.
La capitolul cheltuieli, comunicatul precizează că au fost reduse cheltuielile cu personalul (-19,88%), iar gradul de realizare în semestrul I/2015 reprezintă 81,25% din prevederile bugetare semestriale. Ponderea cheltuielilor cu personalul, inclusiv contribuţiile la asigurările sociale şi impozite, s-a diminuat la 56,29% din totalul veniturilor realizate, faţă de 74,96%, în semestrul I/2014.
‘În 2015 nu au fost prevăzute şi nici plătite prime de vacanţă, prime de sărbători, spor de vechime, ore suplimentare, cumul de posturi, indemnizaţii personale sau alocaţii pentru locuinţe, care au fost desfiinţate. Au fost plătite, însă, prime pentru 7 proiecte (Proiectul BSR, restructurarea ASF etc.) în valoare de 1.002.776 lei (1,7% din total cheltuieli) pentru un număr de 67 de salariaţi care au contribuit la o performanţă mai bună a organizaţiei’, menţionează ASF.
De asemenea, cheltuielile cu bunuri şi servicii s-au redus, în primele şase luni ale anului, cu 5% faţă de semestrul I 2014, fiind înregistrate reduceri ale cheltuielilor cu deplasările interne şi externe (81,55% din bugetul semestrial), reclamă şi publicitate (47,72%). În schimb, cheltuielile de capital (echipamente şi programe IT, sistemul de securitate) s-au majorat substanţial (+879%), ca parte din strategia de reconstrucţie a arhitecturii informaţionale a organizaţiei.
Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) este instituţia care autorizează, reglementează, supraveghează şi controlează entităţile care activează pe piaţa financiară non-bancară din România.
Înfiinţată în anul 2013 prin preluarea şi reorganizarea tuturor atribuţiilor şi prerogativelor Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM), Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) şi Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP), ASF contribuie la consolidarea unui cadru integrat de funcţionare şi supraveghere pe trei pieţe care însumează peste 10 milioane de participanţi.
6 august, realitatea.net: Dumitru: Propunerea PNL și UDMR privind reducerea etapizată a TVA, o idee mai sustenabilă
Preşedintele Consiliului Fiscal, Ionuţ Dumitru, a declarat, joi, că o eventuală reducere etapizată a TVA, aşa cum propun PNL şi UDMR, reprezintă o idee “mai sustenabilă” decât cea de a diminua TVA brusc de la 24% la 19%. În acest context, Dumitru avertizează faptul că România nu trebuie să repete greşelile din trecut, în condițiile în care economia riscă să înregistreze un derapaj dezastruos și “discutăm deja de cifre astronomice cu privire la deficit”.
“Poate să fie o idee mai sustenabilă decât cea în care reducem TVA-ul dintr-odată de la 24 la 19%. Acum depinde şi ce înseamnă etapizat şi cât de mult se va reduce TVA-ul în final. În orice caz, măsurile despre care discutăm în momentul de faţă, care au fost aprobate, mare parte din ele în prima formă trimisă către preşedinte au un impact atât de mare, încât o etapizare a lor trebuie bine gândită pentru a putea reduce din impactul masiv pe care-l au acele măsuri şi a le face în esenţă mai sustenabile”, a spus Ionuţ Dumitru la RFI.ro.
Olteanu, despre Codul Fiscal: Singura țară care riscă să meargă spre deficite mai mari este România
În contextul în care Codul Fiscal s-ar aplica “în această formă aprobată iniţial”, explică Ionuț Dumitru, impactul de runda întâi asupra bugetului ar fi “undeva la 2,3% din PIB, adică măsurile pe care le conţine Codul Fiscal aduc o reducere a veniturilor bugetare de peste doi şi ceva la sută din PIB, ceea ce evident ar crea un derapaj bugetar masiv”.
“Anul viitor, noi vedem deficitul bugetar undeva la peste 3% din PIB, de la 1,5% cât a fost anul trecut. Dacă adăugăm şi măsurile recente, care s-au implementat deja, de creştere a unor cheltuieli, cum ar fi dublarea alocaţiilor pentru copii sau mai cu seamă măsura de creştere a salariilor în sectorul bugetar, aşa cum se intenţionează şi angajamentul despre care nu mai discută nimeni în momentul de faţă, care a fost de asemenea un angajament politic, cu un consens foarte larg, de creştere a cheltuielilor de apărare la 2% din PIB până în 2017, de la sub 1% din PIB în anii anteriori, dacă adăugăm toate aceste presiuni şi pe partea de cheltuieli, discutăm deja de cifre astronomice cu privire la deficit şi anume de aproape 5% deficit bugetar, care ar fi un derapaj chiar dezastruos”, a mai spus Dumitru.
Dumitru, despre Codul Fiscal: Deficitul va ajunge la 5% din PIB. Riscăm să trecem la altă extremă
Ionuţ Dumitru avertizează că “dacă vom face deficite bugetare foarte mari în vremuri în care economia creşte, nu facem decât să repetăm greşelile perioadei pre-criză”.
“Eu cred că trebuie să discutăm de argumente pur economice. În dezbaterea publică se aduc foarte multe argumente care ţin mai degrabă de logica politică. Aceasta e importantă până la un punct, dar nu trebuie să primeze în faţa logicii economice (…) Economia în anul 2008 premergător crizei a crescut cu peste 8% în termeni reali şi deficitul bugetar a fost cinci şi ceva la sută din PIB. Ce a urmat după aceea am văzut cu toţii, o explozie a datoriei publice, un colaps economic şi am plătit cu toţii costurile acelei ajustări”, explică Ionuț Dumitru.
7 august, adevarul.ro: Băiete, multe mici! TVA-ul de 9% la berea la halbă dă cep butoaielor și îmbată speranțele marilor producători
Plecată ca o inițiativă a parlamentarilor, reducerea TVA pentru berea la butoi poate să-i facă pe români să se întoarcă la halbele pline din vremurile bune ale Unionului.
Datele din piață arată că peste 80% din vânzările de bere se derulează prin marile rețele de retail, în condițile în care 53% dintre români preferă berea la PET, aproape 26% pe cea la sticlă, puțin peste 17% pe cea la doză și doar 3,5% o beau la halbă.
Decizia de reducere a fiscalității pentru berea la halbă îi avantajează direct pe cârciumari, în timp ce producătorii se roagă ca restaurantele și terasele să fie pline, iar producția lor să crească.
Scăderea TVA pentru berea la draft vine pe fondul unei scăderi continue din 2008 încoace a pieței, în special din cauza accizelor ridicate.
Concret, de la un consum de aproape 100 de litri pe cap de locuitor în 2008, s-a ajuns în 2014 la 74 de litri per capita. O valoare care ne situează, totuși, peste media europeană de 70 de litri de bere/locuitor.
Berarii României se așteaptă la halbe pline
Piața de bere din România este unită, în cea mai mare parte, în patronatul Berarii României, sub umbrela căruia se regăsesc principalii producători: Bergenbier SA, Heineken Romania, United Romanian Breweries Bereprod, Ursus Breweries și Martens, dar și microberăria Clinica De Bere. Luate și adunate, toate aceste companii controlează peste 80% din producția de bere din România.
Directorul general al Asociației Berarii României, Constantin Bratu, spune că decizia de scădere a TVA pentru berea la halbă ar putea fi observată și în piață.
„Principala caracteristică a berii la halbă constă în faptul că instalațiile de servire sunt gândite pentru fiecare brand în parte, astfel încât să ofere o experiența completă consumatorilor, de la temperatura ideală de servire a unui anumit brand, la paharul în care este servită. Această caracteristică, coroborată cu scăderea presiunii fiscale pentru acest sortiment, ar putea crea premisele ca berea la halbă să redevină vedeta teraselor”, a declarat Bratu pentru Adevărul Financiar.
Citiți și: Șapte ani de secetă în halbe – de ce a scăzut consumul de bere din România
Cu precizarea că unicii beneficiari ai deciziei fiscale sunt jucătorii din zona HORECA – „Decizia stabilirii prețului final aparține exclusiv locației în care este comercializată berea la draft – restaurant, bar, pub. Aplicarea cotei de TVA de 9% oferă însă posibilitatea comercianților să ia decizia reducerii prețului berii la halbă”.
În ceea ce privește impactul în piață, acesta nu va fi unul semnificativ, de cel mult 3,5%, însă ar putea avea efecte în industria restaurantelor. „Un posibil impact pozitiv s-ar putea resimți deopotrivă la nivelul micilor producători de bere care folosesc în special acest timp de ambalaj, prin stimularea producției și investițiilor, la nivelul sectorului ospitalității, prin securizarea locurilor de muncă existente în HORECA și, nu în ultimul rând, la nivelul bugetului statului, prin sporirea veniturilor ca urmare a creșterii vânzărilor de bere la draft”, explică directorul Asociației Berarii României.
În prezent, 80% din cantitatea de bere este vândută prin rețelele de retail, în timp ce doar 20% este distribuită prin unitățile HORECA.
Berarii vor acciză mai mică
Sectorul producției de bere este fiscalizat 100%. Veniturile producătorilor depind direct de consumul din piață, fapt pentru care prețul trebuie adaptat cerințelor consumatorului. Principala problemă a scăderii consumului de bere din ultimii ani este pusă pe seama accizării excesive.
„Sperăm ca prevederea care este inclusă în prezent în proiectul de Cod Fiscal, prin care acciza la bere revine după aproape trei ani la nivelul minim european, să devină o realitate. Având în vedere că studiile pe care le-am derulat au identificat presiunea fiscală ca fiind principala cauză a scăderii pieței berii pentru doi ani consecutivi, 2013 și 2014, avem convingerea ca revenirea accizei la minimul european va crea un context oportun relansării pieței berii”, precizează Bratu.
Citiți și: Milioane de euro la halbă: Ce nu vor să spună berarii despre rețeta lor de succes
Chiar dacă marii jucători de pe piața berii sunt companii multinaționale, brandurile locale se vând în continuare cel mai bine, iar majoritatea mărcilor străine sunt produse tot în fabricile din România ale companiilor în cauză.
„E important de spus faptul că 97% din berea consumată de români este produsă în România, ceea ce se poate traduce rapid în locuri de muncă pentru români – mai exact 69.700 locuri de muncă create direct și indirect, depotrivă în producția de bere și în activități conexe, cum sunt, printre multe altele, agricultura sau industria ospitalității”, explică Bratu.
Mai mult, peste 70% din ingredientele naturale folosite la fabricarea berii provin chiar de la agricultorii români.
În paralel cu marii producători, pe piață au apărut, timid, și micro-berării care produc în special bere pentru consumul la halbă. Unul dintre jucătorii pe această piață mică este Fabrica de Bere Bună, deținătorii brandului Zăganu, iar acționarii săi așteaptă să vadă rezultatele deciziei de reducere fiscalității pentru berea la halbă.
„Posibil să existe o tendință pozitivă, având în vedere că România este printre codașele clasamentului în ceea ce privește cosnumul de bere la draft. Ne așteptăm ca acest aspect să influențeze mai mult însă segmentele de bere <value for money>”, a declarat pentru Adevărul Financiar Laurențiu Bănescu, co-proprietar al Fabricii de Bere Bună.
Berăriile artizanale se adresează în special celor care vor bere nepasteurizată, autentică. Din păcate, însă, acest tip de berării au o reprezentare infimă în piața berii.
„Micro-berăriile sunt sub 0,05%, adică o picătură în ocean, din câte estimăm noi. Desigur, suntem mult sub nivelul micro-berăriilor din orice țară europeană, ca să nu mai discutăm de SUA, unde craft breweries au peste 22% din cota de piață”.
7 august, postare pe blog, Andreea Paul: Fără reformele din 2009-2011, Ponta nu avea cu să se laude azi. După PSD nu rămâne nimic
Sursa: http://www.andreeapaul.ro/blog/
Atacul lui Ponta este mincinos. Ne-a obișnuit cu minciuna, nu este o noutate. Adevărul este că fără reforma rambursărilor de TVA și fără reforma fiscală din anii 2009-2011, Ponta nu avea cu ce da socoteală azi.
Adevărul este că la 31 decembrie 2008, ANAF avea TVA de rambursat în sold peste termenul legal de 45 de zile în valoare de 4,2 mld lei (cca. 1 mld euro). Cel mai vechi decont de TVA neplătit firmelor era de peste 1400 zile. Știu bine acest lucru domnii Chițoiu și Tăriceanu.
Urmare a numeroaselor reclamații la Comisia Europeană (făcute în anul 2008, în marea majoritate), ANAF a adoptat o serie de măsuri legislativ-organizatorice în anii 2009 și 2010 pentru transparentizarea rambursărilor de TVA și care au dus la ridicarea avertismentelor CE. Concret, s-a dispus ca selecția deconturilor care urmau a fi soluționate să se facă de calculator la nivel național pe principiul ordinii vechimii. Instrucțiunile și ordinele au fost extrem de bine primite de mediul de afaceri, iar FMI si CE au fost încântați de modul cum se corectau problemele grave de întârziere.
În martie 2012, soldul de TVA cu peste 45 zile întârziere la rambursare era la un sfert față de anul 2008, de cca 1,2 mld lei, iar cel mai vechi decont era de cca 160 de zile. Foarte important de precizat este că aceste deconturi erau amânate la plată din cauza unor suspiciuni de solicitare la rambursare a unor sume necuvenite, iar firmele erau supuse unor controale încrucișate.
Mă întreb, dacă nu exista această „reformă în 2009-2011” cu ce se mai lăuda Ponta astăzi. După PSD nu rămâne nimic. Au blocat controlul marilor averi organizat și legiferat în 2010-2011, dar transmit periodic comunicate de presă legate de verificările făcute maneliștilor și interlopilor. Peste 3 ani de guvernare PSD au avut nevoie ca să taie panglicile la autostrăzile demarate de către fostul guvern și ca să aibă ”zero” rezultate în controlul marilor averi.
Atașez instrucțiunile și ordinele din 2009-2010 pentru restabilirea adevărului:
- Instrucțiuni privind rambursarea lunară a TVA din 3 iulie 2009;
- Ordinul nr. 1308 din 3 iulie 2009 privind unele măsuri pentru soluționarea deconturilor cu sume negative de TVA, cu opțiune de rambursare, precum și pentru stingerea prin compensare sau restituire a sumelor reprezentând TVA aprobată prin decizia de rambursare;
- ORDIN pentru aprobarea Procedurii de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxe pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare publicat în Monitorul Oficial în 26 feb 2010.
7 august, hotnews.ro: Bucuria consumatorului de seminte și demersul corect al fiscului
Daca recentul anunt al ANAF ar fi continut textul ca aceasta institutie a fost premiata cu premiul Nobel pentru colectarea taxelor – desigur, premiu ipotetic pentru aceasta activitate – ecoul in mass-media nu ar fi fost nici pe departe atat de puternic ca anuntul de incepere al unor inspectii fiscale impotriva unor categorii de persoane fizice, categorii cu rezonanta spumanta pentru publicul larg: camatari, manelisti, vedete, persoane publice si altii asemenea. Este timpul sa dam si o bila alba acestei institutii: faptul ca recent s-a ridicat procedura de infringement inceputa impotriva Romaniei, pentru lentoarea cu care se rambursa TVA. Incet, incet, lucrurile au intrat – cat de cat – intr-un fagas normal si, cu siguranta, unele rezultate incep sa apara.
Verificarea veniturilor nedeclarate de către persoanele fizice este doar un act normal în orice țară civilizată, chiar dacă obiectul verificării îl reprezintă unele categorii socio-profesionale, cu blazon mai mult sau mai puțin sclipitor, cu sânge mai mult sau mai puțin regal sau orice muritor de rând.
Analizând din perspectiva salariatului cu mai mulți copii acasă, pentru care leafa abia ajunge de la o chenzină la alta, pentru care tichetele de masă sunt supuse impozitării pentru a mai cârpii ceva din buget, verificarea unor categorii ce se afișează prin mass-media cu opulență – și, uneori, cu o inocentă lipsă de bun-simț – nu poate să fie decât semnalul că toți suntem tratați egal și, mai ales, că instituția are tăria de caracter să abordeze cazuri în care subiectele sunt tabu. Parafrazând, probabil în unele locații, se va intra cu tancul pentru a identifica baza impozabilă, însă pentru publicul larg trebuie să înțelegem că acest demers nu este unul de moarte a păcătosului, ci de îndreptare a celui care greșește.
Desigur, vom fi în situația să analizăm subiectiv sau obiectiv, vor fi interpretări contradictorii și elemente justificative sau elemente probante interpretate în orice direcție, însă demersul este unul edificator. Înțelegem foarte exact că experiența de ansamblu a Fiscului pe tema verificărilor averilor personale și a veniturilor neimpozitate este destul de restrânsă, existând circa 30 cazuri finalizate sau în caz de analiză. Metodele de verificare sunt la nivel de teorie, similar celor predate în universități și nu neapărat cu maximă valență practică. Vor exista și victime, vor exista și abuzuri, însă fenomenul nu trebuie oprit, ci trebuie continuat, perfecționat și adaptat realității, încurajându-se partea constructivă a doctrinei de impozitare, eliminându-se lucrurile neplăcute.
Și noi trebuie să mergem într-o direcție constructivă și vom putea afirma că, abia în momentul în care o astfel de știre nu va mai produce valuri în presa scrisă, radio sau televiziune, abia atunci putem spune că intrăm în normalitate.
Va trebui să înțelegem acest demers nu ca pe o vărsare de sânge, ca o vendetă sau ca o răzbunare împotriva unor așa-ziși oameni de succes, ci ca pe o punere în evidență a faptului că absolut toți contribuabilii sunt obligați, în egală măsura, să-și îndeplineasca sarcinile fiscale ce le revin în mod legal și legitim.
7 august, magazinulprogresiv.ro: Implicațiile noului proiect de Cod Fiscal în retail și FMCG
Noul proiect de Cod Fiscal reprezintă unul dintre subiectele fierbinți pe agenda retailerilor și a producătorilor de bunuri de larg consum. Printre cele mai importante modificări pe care le aduce proiectul se numără reducerea cotei standard TVA la 19%, reducerea accizei pentru bere și băuturi alcoolice, dar și deductibilitatea cheltuielilor cu bunurile expirate. Ce alte schimbări relevante pentru sectorul de retail și industria FMCG sunt prevăzute în noul Cod Fiscal și care sunt implicațiile generate?
Anul 2015 a marcat o multitudine de inițiative de schimbare a legislației fiscale românești. Dintre acestea unele s-au concretizat deja în modificări legislative (reducerea TVA la 9% pentru alimente și băuturi non-alcoolice), altele sunt prevăzute în proiectul de Cod Fiscal, iar la unele s-a renunțat pe parcurs (impozitarea bacșișului, reducerea cotei unice de impozitare ș.a.).
Noul Cod Fiscal ar trebui să intre în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2016 și prevede o serie de modificări gândite în cadrul politicii de relaxare fiscală și de reducere a evaziunii fiscale promovate de către Guvern. Acesta a fost retrimis în Parlament de către Președinte, urmând să fie discutat într-o sesiune extraordinară spre finalul lunii august.
Reducerea TVA la 19%
Reducerea cotei standard de TVA, de la 24% – una dintre cele mai mari cote standard din Uniunea Europeană – la 19% reprezintă una din cele mai importante modificări aduse de noul Cod Fiscal.
În textul proiectului inițial al Codului Fiscal, cota standard de TVA s-ar fi redus la 20% începând cu 1 ianuarie 2016, fiind prevăzută și o reducere ulterioară a acesteia la 18%, care ar fi intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2018. Cu toate acestea, s-a renunțat la ideea ca măsuri care vizează reducerea fiscalității pentru următorii ani să fie prevăzute în noul Cod Fiscal, autoritățile argumentând că nu se pot opera în anul 2015 modificări în legislația fiscală care vizează anii 2017, 2018, 2019, mai ales în cazul în care aceste măsuri sunt de relaxare fiscală.
Rămâne de văzut dacă se vor păstra aceste prevederi după dezbaterile din Parlament sau dacă se va introduce o reducere progresivă a cotei TVA. În ceea ce privește implicațiile pe care această măsură le avea, reducerea cotei standard de TVA ar trebui să ducă în mod direct la creșteri ale vânzărilor atât pentru retaileri, cât și pentru producători FMCG.
Reducerea accizelor pentru bere și băuturile alcoolice
O altă modificare prevăzută de noul Cod Fiscal este reducerea accizelor pentru o serie de produse, precum berea (-15%), vinurile spumoase (-71%), băuturile fermentate spumoase, altele decât bere și vinuri (-78%), produsele intermediare (-49%) și alcoolul etilic (-30%). Însă proiectul de Cod Fiscal prevede și creșteri, cea mai importantă fiind pentru băuturile fermentate liniștit, altele decât bere și vinuri, pentru care noul nivel al accizei ar fi de 396,84 lei/hl de produs, față de 47,38 lei/hl.
De asemenea, proiectul de Cod Fiscal elimină din sfera de aplicare a accizelor produsele accizabile nearmonizate prevăzute în prezent la art. 207 din Codul Fiscal, dintre care amintim: cafeaua verde / prăjită / solubilă, berea / mixuri de bere și băuturile fermentate, altele decât bere și vinuri, la care ponderea de alcool absolut provenită din fermentarea exclusivă a fructelor, sucurilor de fructe și sucurilor concentrate de fructe este mai mică de 50%.
Aplicarea taxării inverse pentru livrarea de clădiri și terenuri
Proiectul de Cod Fiscal va avea implicații și în cazul spațiilor în care comercianții își desfășoară activitatea, indiferent dacă acestea sunt deținute în proprietate sau închiriate. Mai exact, această prevedere este relevantă în cazul în care sunt deschise sau relocate magazine. Astfel, începând cu 1 ianuarie 2016, aplicarea mecanismului taxării inverse pentru livrări de clădiri, părți de clădire și terenurile de orice fel va fi obligatorie. Taxarea inversă presupune „mutarea” obligației de plată a TVA de la furnizor la cumpărător, având în vedere efectul neutru la nivelul cumpărătorului, în cazul în care are drept integral de deducere a TVA. Mai exact, clientul ar deduce TVA aferent achiziției în același timp în care ar colecta TVA, cele două sume de TVA compensându-se între ele.
Reintroducerea (aceasta a mai fost implementată până la sfârșitul lui 2007) taxării inverse pentru livrările de clădiri ar putea aduce avantaje semnificative cu privire la fluxurile de trezorerie ale societăților din acest domeniu, având în vedere faptul că, prin mecanismul taxării inverse, cumpărătorul nu mai este nevoit să treacă prin procesul de rambursare a TVA plătit furnizorului la data achiziției. Această măsură are ca principal obiectiv simplificarea tranzacțiilor cu bunuri imobile și reducerea evaziunii fiscale.
Deductibilitatea cheltuielilor cu bunuri degradate calitativ sau expirate
O modificare importantă cu precădere pentru comercianți o constituie faptul că vor putea fi deduse la calculul impozitului pe profit cheltuielile cu stocurile care au fost degradate calitativ pentru care se poate face dovada distrugerii acestora sau a termenului de valabilitate depășit al acestora, potrivit legii. O regulă similară este prevăzută deja în legislație, însă doar în ceea ce privește deductibilitatea TVA aferentă acestor tipuri de bunuri.
Alte modificări prevăzute
Cotă redusă de 5% pentru achiziția de cărți, ziare, reviste. Conform textului Codului Fiscal trimis spre promulgare, livrările / achizițiile de cărți, ziare și reviste – cu excepția celor destinate publicității – vor beneficia de o cotă redusă de TVA de 5%.
Cotă de impozitare a dividendelor de 5%. Ultima variantă a proiectului de Cod Fiscal prevede o reducere de la cota actuală de 16% la 5%, dar se datorează și contribuția individuală de asigurări sociale de sănătate de 5,5% (plafonată lunar la valoarea a de cinci ori câștigul salarial mediu brut), inclusiv în situația în care persoana obține și venituri din salarii.
Modificări la calculul impozitului pe clădiri.În ceea ce privește impozitul pe clădiri datorat de către proprietarii persoane juridice, cota de impozit se încadrează, în prezent, în intervalul 0,25-1,5% din valoarea clădirii (cotă ce poate fi majorată de către autoritățile locale cu până la 20%, rezultând o cotă maximă posibilă de 1,8%). Potrivit noului Cod Fiscal, se modifică intervalul în interiorul căruia poate fi stabilită cota, în sensul scăderii (între 0,2-1,3% pentru clădirile nerezidențiale), însă autoritățile locale vor putea majora cota cu până la 50%, ceea ce poate conduce la o cotă de impozit maximă de 1,95%. Astfel, în funcție de decizia autorităților locale, cotele de impozit ar putea fie să crească, fie să scadă față de nivelul din prezent.
Majorarea creditului fiscal la sponsorizare. Un alt potențial beneficiu este majorarea limitei în cadrul căreia se pot deduce din impozitul pe profit cheltuielile cu sponsorizarea, de la 0,3% la 0,5% din cifra de afaceri.
Modificările prevăzute de către proiectul de Cod Fiscal ar putea reprezenta cel mai important set de măsuri luate în vederea creșterii competitivității mediului de afaceri după ani întregi de modificări legislative adoptate ca urmare a crizei, pentru consolidarea și stabilizarea finanțelor publice.
8 august, postare pe blog: Noul cod fiscal, dintr-un alt unghi
Sursa:
http://www.contributors.ro/economie/noul-cod-fiscal-dintr-un-alt-unghi/
Am urmărit cu interes dezbaterea pe marginea noului cod fiscal. Privind din afara ”establishment”-ului toată tevatura ma simt nevoit să fac câteva observații.
Codul fiscal și legea finanțelor publice merg mână în mână, dar nu și de data asta
Se dezbate codul fiscal, dar nu am văzut (poate mi-a scăpat) o dezbatere pe tema legii finanțelor publice. Din punctul meu de vedere fără o viziune integratoare, orice cod fiscal ar fi in discuție este greșit. Codul fiscal are în primul rând rolul de a reglementa partea de venituri a sectorului public.Dar, dacă aceste venituri sunt colectate în baza principiilor statuate de Legea Finanțelor Publice, o reformare reală a codului fiscal nu poate exista decât ca o consecință a (sau în corelare cu) o reformă a finanțelor publice.
Dacă privim din perspectiva contribuabilului, sacrificiul făcut prin plata impozitelor trebuie răsplătit prin administrarea eficientă și în interesul său a acestora. Ori percepția generală a contribuabililor, este destul de negativă în ceea ce privește administrarea fondurilor publice. Dacă cineva deține date care să ateste altceva, vă rog să mă corectați.
Dacă privim din perspectiva administrației, și a scopului declarat de a se realiza o relaxare fiscală, fără o contrapondere semnificativă în zona cheltuielilor, este evident că se va genera un deficit perpetuu, care va accentua nevoia de creditare a statului. Codul fiscal, așa cum este conceput, impune parametrii de venituri relativ imobili, pe termen mediu, care nu pot avea contrapondere în măsuri administrative pe termen scurt. La pachet cu majorări salariale și alte surse de deficit, este evident că se aduptă masuri care vor genera dezechilibre financiare, pe baza unei creșteri economice care pare să fie mai degrabă conjuncturală.
Creșterea/diminuarea presiunii fiscale prin codul fiscal este o sursă de instabilitate legislativă
Codul fiscal este o lege care ar trebui să fie relativ dificil de schimbat, care să asigure un cadru stabil pentru colectarea impozitelor. Având în vedere volatilitatea actuală a economiei, și nevoia de a se asigura o flexibilitate a politicilor bugetare adecvată acestei volatilități, cotele de impozitare ar trebui să fie stabilite sub altă formă. În mod normal codul fiscal este o lege care ar trebui să fie revizuită la intervale largi de timp, pereferabil mai mari de o decadă. Dacă se includ cote și valori determinate (gen cota de TVA sau procentul impozitului pe profit), diverse situații pot impune amendarea frecventă a codului pentru a se soluționa situațiile concrete care decurg din volatilitatea mediului economic intern și/sau internațional. Întrucât politica monetară este relativ puțin flexibilă, și va ieși probabil din sfera instrumentelor de macrostabilizare controlate intern, datorită procesului de aderare la zona Euro, este clar că se impune o oarecare flexibilitate în politicile fiscale. Prin urmare, în opinia mea, codul fiscal trebuie să fie înafara politicilor fiscale, asigurând un cadru metodologic și conceptual pentru aplicarea acestora, fără a le declara. Codul fiscal poate cuprinde taxele și impozitele, modul de determinare al acestora, modalitățile de decontare, termene de plată, instituțiile implicate și atribuțiunile lor, dar nu și valorile sau cotele acestor impozite. Ceea ce poate stabili codul fiscal este termenul de anunțare a cotelor și valorilor impozitelor cine le determină, cine le propune, cine le aprobă și alte aspecte de acest gen. În acest fel, dacă circumstanțele economice impun majorarea sau diminuarea TVA de exemplu, aceasta se poate realiza de o manieră clară și transparentă, după un calendar previzibil, într-un cadru predictibil, dar la valorile generate de politicile fiscale.
Codul fiscal ar trebui să fie mai degrabă un cadru general, decât un document foarte specific și exagerat de detaliat, care să impună autorităților centrale și locale un anumit comportament față de contribuabil, iar contribuabilului un anumit comportament față de autoritățile statului, anumită ritmicitate și o agendă clară de dezbatere și negociere a politicilor fiscale.
În cazul în care statul se confruntă cu un șoc macroeconomic, care impune ajustarea politicilor fiscale, codul fiscal trebuie să asigure parametrii care se ajustează la capitolul de venituri fără a fi nevoie de măsuri care să afecteze cadrul general de operare al mecanismelor de colectare.
Pentru doritorii de comparații, să ne imaginăm economia ca un lac, și statul ca o hidrocentrala, iar codul fiscal este mecanismul de reglare a debitului apei care trece prin hidrocentrala. Un cod fiscal care cuprinde cotele de impozitare este ca un sistem de conducte fără valve și robineți, incapabil să regleze debitul, el colectează exact atâta apă câtă este prevăzută prin proiectare. Un cod fiscal fără cote, este ca un sistem de conducte cu robineți și valve care permite managementul nivelului de apă din lac și al energiei generate. În cazul nostru, lacul e mic, centrala e mare, și volumul de apă care se acumulează este fluctuant, fără management rămânem și fără apă și fără electricitate.
Ciclurile economice și codul fiscal
Trebuie să încep prin a imi exprima dubii serioase în ceea ce privește aplicabilitatea unor teorii economice general acceptate în România. Mainstreamul macroeconomic se fundamentează pe articole elaborate în mare majoritate pe dovezi empririce din SUA, din țările dezvoltate în general și OECD. Revistele relevante publică arareori cercetări axate pe dovezi empirice din țări de dimensiuni și mecanisme economice comparabile cu ale României. Neîndoielnic există cicluri economice în România, dar acestea sunt eclipsate de șocurile externe și de ciclurile din țările cu care avem legături economice semnificative.
Teoria spune că în perioadele de expansiune economică, politica fiscală și monetară trebuie să fie mai dură și în perioadele de contracție economică politica fiscală și monetară trebuie să fie mai relaxată, cu scopul de a se atenua amplitudinea și durata perioadelor de contracție.
Prin procesul de aderare la zona Euro, politica noastră monetară se subscrie unei entități mai ample cu altă frecvență și amplitudine a ciclurilor economice, Uniunea Europeană. Prin urmare, ea nu mai răspunde direct și țintit nevoilor noastre naționale ci nevoilor mai largi ale UE. De aici rezultă nevoia noastră de a avea un cod fiscal capabil să compenseze uneori politici monetare care răspund unor interese mai largi, dar contravin intereselor noastre punctuale. Prin urmare, codul fiscal, ca o bună parte a politicilor fiscale trebuie să răspundă unor imperative de flexibilitate mult mai mari decât cele ale fostului cod fiscal, adoptat unui sistem în care instrumentele monetare erau complet coordonabile cu cele fiscale.
Întrucât corsetul de reglementări și acorduri europene ne impun anumite ținte de deficit fixe, croite după nevoile și doctrinele mai largi ale economiei europene, în condițiile unei economii fluctuante, pentru a se realiza o politică conomică responsabilă, statul trebuie să-și asigure o flexibilitate internă care nu poate fi asigurată în condițiile adoptării unui cod rigid și exhaustiv.
Teoretic, ne putem aștepta la perioade în care România și Uniunea Europeană se regăsesc în faze diferite ale ciclurilor economice. În aceste condiții, politicile monetare și politicile bugetare ale Uniunii este posibil să fie contrare nevoilor României. La un nivel mai mic, este posibil ca anumite teritorii ale României să fie in faze diferite ale ciclurilor economice față de ansamblul economiei. Codul fiscal trebuie sa acomodeze ajustări la nivel de unități administrativ teritoriale și la nivel național.
Să nu uităm că inflația și rata dobânzii sunt pe o traiectorie prestabilită de obiectivul aderării la EURO, și de politicile BCE, chiar dacă acest obiectiv este momentan o Fata Morgana. Poziția BNR este subscrisă acestor imperative, deci în cazul unei crize interne, BNR are o marjă de manevră redusă semnificativ față de modelul funcțional la adoptarea vechiului cod fiscal.
Macrostabilizarea și Codul Fiscal
Criza grecească, dacă a reliefat ceva, a reliefat faptul că fără o politică monetară proprie, o țară care neglijează aspectele bugetare poate ajunge într-o situație extrem de complicată, poate fără ieșire. Este greu de spus ce s-ar fi întâmplat cu Grecia dacă era membră a UE dar nu și a Euro-Sistemului. Unii economiști ar putea să argumenteze că prin inflație s-ar fi rezolvat deficitele, alții ar putea spune că nu, adevarul este că nu știm. Ceea ce știm sigur este că solidaritatea europeană este complicată ca să folosesc un eufemism, și că vine cu un preț pe care s-ar putea să nu fim dispuși să-l plătim.
Tragedia greceasca încă nu s-a terminat, și este prematur să tragem toate concluziile. Dar putem observa un lucru, atunci când avem un focar de criză în apropiere, nu este momentul să ne relaxăm. Este o reformă fiscală oportună înainte de a se clarifica cum funcționează mecanismele europene în fața șocurilor la adresa țărilor periferice?
Este extrem de supectă discrepanța dintre majoritatea parlamentară care a votat codul fiscal, și respingerea acestuia de către Președinte și de către Guvernatorul BNR. Trebuie spus că atât președintele cât și Guvernatorul BNR au surse de informații care nu sunt la îndemâna parlamentarilor. Ce știau Klaus Iohannis și Mugur Isărescu și nu știau cei din guvern și parlament? Pe filiere diferite, sau similare, dar la un nivel înalt, cei doi opozanți cheie au primit cel mai probabil un avertisment pe care au decis să nu îl ignore.
E greu de spus ce anume informații au dus la opoziția celor doi, dacă au provenit din aceleași surse, și care a fost motivul lor, dacă a fost același motive sau au fost motive diferite. În mod cert sunt două voci care teoretic ar trebui să fie extrem de informate.
Pot specula, pe baza informațiilor extrem de limitate care au apărut recent, că e posibil să se aștepte un șoc financiar extern care ar impune implicarea FMI în România în viitorul apropiat.
Aceasta ipoteză este întărită de pozițiile ulterioare ale BNR și ale lui Mugur Isărescu. Practic peste noapte a apărut Comitetul Național pentru Supraveghere Macroprudențială, suprastructură creeată pentru a administra șocuri financiare neprecizate cu care s-ar putea confrunta România, și care are un iz de ”comitet de criză”.
Piața internațională este instabilă, un șoc financiar ar putea genera dificultăți în finanțarea deficitelor, și un eventual acord cu FMI ar începe cu abrogarea noului cod fiscal care contravine cerințelor lor, și ar face extrem de dificilă negocierea cu FMI. E clar că miezul dur al EU este reticent în salvarea statelor periferice, și în aceste condiții relația cu FMI este critică.
E greu de spus care vor fi abordările FMI în viitorul apropiat, având în vedere că tocmai s-au confruntat cu doua defaulturi consecutive (Grecia și Sri-Lanka), dar nu cred că aceste abordări vor fi relaxate.
Concluzii
Lipsit de un substrat serios în direcția finanțelor publice, cu o concepție rigidă și într-un context internațional neprielnic noul cod fiscal pare mai degrabă o cascadorie electorală decât un demers serios care să fundamenteze veniturile de stat pe un orizont lung de timp. Poate ar fi justificat sub denumirea de ”lege fiscală” dar nu sub titulatura de ”cod fiscal”. Așa cum este conceput actualmente se subscrie mai degrabă unor imperative pe termen scurt decât unei perspective pe termen mediu și lung, unor cerințe tactice mai degrabă decât unor concepții strategice.
Analizând premisele și concepția generală de la care se pornește, și argumentația folosită pentru a-l susține, eu nu reușesc să înțeleg cum poate fi acceptat un cod fiscal care are ca obiectiv o ”relaxare fiscală” sau opusul ei. Codul fiscal trebuie să fie înafara unor politici fiscale conjuncturale.
Este adevărat că mediul economic dorește stabilitate fiscală, dar aceasta nu pleacă din legi ci din modul de administrare a fondurilor publice și competența administrativă a guvernelor succesive. Aveam un cod fiscal perfect valabil care a fost amendat ori de câte ori a fost nevoie, practic peste noapte. Nu văd ce îmbunătățire majoră aduce un alt cod fiscal care din start știm că va avea aceeași soartă. Nu văd ce am învățat din greșelile trecutului.
Probabil concluziile mele vor fi primite cu cu ostilitate, pentru că, realmente creșterea economică nu se regăsește în realitățile cu care se confruntă românii de rând, iar relaxarea fiscală sună bine pentru cetățenii striviți de taxe, impozite și prețuri care s-au desprins de realitatea veniturilor pe care le obțin. O reducere de TVA ar însemna în fond o creștere a puterii de cumpărare de care românii cu salarii mici au mare nevoie, și un balon de oxigen pentru companiile care culeg fructele acestei creșteri a puterii de cumpărare. Ceea ce trebuie înțeles este că codul fiscal și reducerea TVA ar trebui să fie două dezbateri diferite.Codul fiscal ar trebui să acomodeze ajustări ale TVA a orice valoare care se demonstrează a fi adecvată.
