31 august, postare pe Facebook: Victor Ponta

Sursa: https://www.facebook.com/victor.ponta

Vreau să vă dau o veste bună! În august, cu ‪#‎TVA de 9% la alimente şi cu doar 1% taxa specială, cât credeţi că s-a închis luna faţă de 2014, când era TVA mare? Am încasat cu un miliard de lei în plus, adică 200 de milioane de euro!

Pe baza a ceea ce realizăm acum – taxe mai mici şi un ‪#‎ANAF mai puternic şi mai bine organizat – avem bani mai mulţi la buget şi creştere economică.

Ponta: În luna august, cu TVA 9% la alimente – un miliard de lei în plus încasați – AGERPRES

1 septembrie, postare pe Facebook: Victor Ponta

Sursa: https://www.facebook.com/victor.ponta

Câteva date concrete: în luna august 2015 am încasat cu 1,2 miliarde de lei mai mult faţă de luna august a anului 2014.

În anul 2015, pe primele opt luni, am încasat 130 miliarde de lei, venituri administrate de ‪#‎ANAF, faţă de 120 de miliarde în aceeași perioadă a anului trecut.

Ce este cel mai important pentru discuția despre Codul ‪#‎Fiscal şi despre măsurile pe care le vom lua anul viitor: ‪#‎TVA în luna august 2015 (cu 9%, nu 24%) a fost de 4,37 miliarde, faţă de 3,9 – deci, cu 400 de milioane de lei în plus!

http://gov.ro/…/declaratii-sustinute-de-premierul-victor-po…

1 septembrie, startupcafe.ro: Reprezentanti IMM: Impozitul pe cladiri va creste de zeci de ori pentru unele microintreprinderi si va inchide 10% din aceasta categorie de firme

Impozitul pe cladiri in forma actuala a noului Cod fiscal discutat de Parlament va creste si de zeci de ori pentru unii patroni de microintreprinderi, incepand cu anul 2016, si va conduce la inchiderea a cel putin 10% din firmele romanesti din aceasta categorie, a avertizat, marti, Consiliul National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania. Reprezentantii IMM-urilor au cerut Parlamentului sa elimine din noul Cod fiscal cresterea impozitului local pe cladiri pentru firmele mici si mijlocii si in special pentru microintreprinderi. De asemenea, ei au cerut Guvernului sa renunte la cresterea diferentiata a salariilor unor bugetari, calficand-o drept “iresponsabila”.

CNIPMMR cere Parlamentului reanalizarea din perspectiva IMM-urilor a prevederilor Codului fiscal privind calcul taxelor locale pe cladiri, in functie de destinatie – rezidentiale, nerezidentiale sau mixte -, cu cote de impozit intre 0,08 % si 0,2% pentru cladirile rezidentiale, fata de cota actuala de 0,1 %, iar pentru cele nerezidentiale intre 0,2% si 1,3%, raportate la valoarea cladirii rezultata dintr-un raport de evaluare intocmit de un evaluator autorizat (art. 458 din proiectul de Cod fiscal – n.r.).

De asemenea, Condiliul firmelor mici si mjlocii solicita exceptarea IMM-urilor sau cel putin a microintreprinderilor de la noul sistem de calcul al taxelor locale pe cladiri si de la reevaluarea cladirii de evaluatori autorizati, cu mentinerea pentru acestea a actualului sistem de impozitare, care stabileste cotele de impozit in functie de proprietar si cu raportarea impozitului la valoarea contabila.

IMM-istii avertizeaza ca avand in vedere ca marea majoritate a IMM-urilor au sediul social la domiciliul intreprinzatorilor, o crestere importanta a impozitului pe constructii va avea efecte negative semnificative, costand in:

– “diminuarea numarului de intreprinderi (cel putin 10% din IMM-uri urmand a de se desfiinta ca urmare a cresterii costurilor de functionare);

reducerea activitatii IMM-urilor si decapitalizarea lor (aproximativ 30% din IMM-uri urmand a-si diminua activitatea)

– ceea ce va genera desfiintarea unui numar de aproximativ 100.000 de locuri de munca, cu diminuarea veniturilor bugetare aferente acestora rezultate din impozitele si contributiile de asigurari obligatorii aferente salariilor noilor angajati, din TVA, taxe si impozite”

Presedintele Consiliului, Ovidiu Nicolescu, a avertizat ca prevederile din proiectul de Cod fiscal vor da posibilitatea autoritatilor locale sa creasca impozitul pe sediul social al unor microintreprinderi si de 40 de ori fata de nivelul actual.

“Cea mai mare parte dintre microintreprinderi au sediul in propria locuinta a fondatorului. Or, aceste majorari de impozit local de la doua la 13 ori vor insemna foarte mult, pentru ca majorarea se aplica la toata locuinta, nu doar la o camera pe care o foloseste microintreprinderea ca sediu social.

Deci avem o majorare de doua pana la 13 ori pe o camera si aceasta se multiplica cu 3-4 sau cate camere are intreprinzatorul. Vor fi microintreprinderi cu impozit pe cladire majorat de 40 de ori. 10% din microintreprinderi n-or sa reziste, pentru ca nu-si permit, va insemna multe milioane pe luna. Va fi ca la impozitul forfetar , cand au murit 250.000 de firme. De aceea, am cerut ca IMM-urile si in primul rand microintreporinderile sa nu fie afectate de aceasta masura. Vrem sa ramana actualul sistem cel putin pentru microintreprinderi”, a declarat Nicolescu intr-o conferinta de presa.

Potrivit datelor oficiale ale Ministerului Energiei, IMM si Mediului de Afaceri, in Romania sunt circa 600.000 de microintreprinderi, adica firme care au cel mult 9 angajati si inregistreaza cifra de afaceri anuala neta sau detin active totale de pana la 2 milioane euro.

In plus, Consiliul IMM acuza autoritatile ca, prin introducerea obligativitatii reevaluarii cladirii de catre evaluatori autorizati, nu fac altceva decat sa “creeze business pentru unii”.

CNIPMMR mai cere Parlamentului si Guvernului extinderea bazei de aplicare a masurii scutirii impozitului pe profitul reinvestit in activitati productive la:

– echipamente tehnologice, utilaje si instalatii de lucru (grupa 2 ￢ Catalogul privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe), inclusiv

– echipamente tehnologice (masini, utilaje, instalatii de lucru ￢ subgrupa 2.1.) si mijloace de transport (subgrupa 2.3);

– constructii industriale, inclusiv terenuri cu aceeasi destinatie (grupa 1 ￢ Catalogul privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe);

– avand in vedere ca in forma adoptata de Parlament a Codului fiscal, art. 22 prevede  limitarea scutirii pe profitul reinvestit doar la echipamente tehnologice, calculatoare electronice si echipamente periferice, masini si aparate de casa, de control si de facturare, precum si in programe informatice – subgrupa 2.1, respectiv in clasa 2.2.9 din Catalogul privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe.

In schimb, Consiliul IMM-urilor vrea mentinerea masurilor de reducere a fiscalitatii, de stimulare a investitiilor si a infiintarii de noi locuri de munca, prin proiectul de Cod fiscal, insa cu respectarea tintei de deficit de sub 2% din PIB pe anul 2016:

– Reducerea cotei standard de TVA de la 24% la 19% si mentinerea TVA de 9% la anumite servicii si produse;

– Mentinerea la 3% a impozitului pentru microintreprinderi;

– Cota redusa de 1% a impozitului pentru microintreprinderile nou infiintate, pentru primii doi ani de la data inregistrarii, daca au cel putin un salariat, care sunt constituite, pe o durata mai mare de 48 de luni iar actionarii/asociatii nu au detinut titluri de participare la alte persoane juridice;

– Eliminarea taxei pe constructiile speciale de 1,5% din valoarea activelor;

– Reducerea impozitului pe dividende de la 16% la 5%.

Majorarea salariilor unor bugetari ar putea fi devastatoare pentru economie

Consiliul national al IMM-urilor mai cere Guvernului si Parlamentului sa nu creasca diferentiat salariile unor categorii de bugetari, pana la adoptarea unei noi legi unitare de salarizare in sectorul de stat.

“Impactul strategic ar putea fi devastator daca ne apucam si dam 25% la unii, 25% la ceilalti, dar noi nu stim de unde ii dam. Asta este iresponsabilitate . Ca vine anul electoral, ca sunt tot felul de lucruri politice nu se poate”, a declarat Ovidiu Nicolescu, prsedintele CNIPMMR.

El a admis ca marirea salariilor in sectrul bugetar inseamna o crestere a cererii de bunuri si servicii pe piata, cu efecte pozitive pentru mediul de afaceri, insa a atras atentia ca efectele vor fi, de fapt, nocive, daca majorarea de remuneratii nu va tine cont de inflatie si de taxe.

“Din punctul d evedere al mediului de afaceri, marirea salariilor este de dorit pentru ca se mareste cererea pe piata. Dar este de dorit, daca nu provoaca inflatie, daca nu creste taxele. Trebuie facuta mentinand functionalitatea si necrescand deficitele. Pentru ca altfel, ce castigi pe o parte pierzi pe cinci”, a explicat profesorul Nicolescu.

In context, Consiliul cere autoritatilor:

– suspendarea masurilor de crestere a salariilor unor categorii de bugetari pana la aplicarea legii unitare a salarizarii bugetarilor.

– aplicarea masurilor de crestere a salariilor personalului bugetar sa se realizeze doar dupa minimum un an de la adoptarea noului Cod fiscal, dupa producerea efectelor masurilor de stimulare a investitiilor si infiintarea de noi locuri de munca, care sa asigure generarea resurselor bugetare aferente unei cresteri susternabile a salariilor.

1 septembrie, aradon.ro: Noua sesiune parlamentară are pe ordinea de zi unul dintre cele mai așteptate și discutate subiecte: noul cod fiscal.

Deputatul arădean Flavius Măduța subliniază principalele modificări și efectele lor la nivel social: „Începem în forţă sesiunea parlamentară, cu re-examinarea Codului Fiscal, o lege importantă care aduce o reducere puternică a fiscalităţii. Potrivit noului Cod Fiscal, TVA scade de la 24% la 20% începând cu 1 ianuarie 2016 şi la 19% începând cu anul 2017. Este principala prevedere a legii, care va ajuta atât consumatorii, cât şi agenţii economici, prin stimularea consumului. Această măsură va fi resimţită pozitiv în bugetul fiecărei familii de români. De asemenea, se elimină impozitul pe construcţii speciale pentru construcţiile din agricultură”, a punctat Măduța.

Măsuri amânate

Printre măsurile considerate benefice pentru societate, dar care sunt amânate pentru anul 2017, deputatul arădean menționează: „Reducerea cu 18%, în medie, a accizelor, inclusiv pentru combustibil. De asemenea, reducerea impozitului pe dividende de la 16% la 5%, eliminarea taxei pe stâlp şi plafonarea bazei de calcul a contribuţiilor de asigurări de sănătate la 5 salarii medii pe economie. Chiar dacă aceste măsuri importante sunt amânate un an, este important că sunt incluse în Codul Fiscal, sunt convenite de toate partidele politice şi cred că vor fi respectate, indiferent cine va guverna în 2017”.

Și tot pe lista de priorități a acestei sesiuni se află și definitivarea legii salarizării în sistemul bugetar.„ Cred că această lege va stabili un raport mai corect între importanţa muncii şi salarizare şi va conduce la creşteri salariale pentru multe sectoare prioritare, cum ar fi sănătatea şi educaţia”, a mai spus deputatul PSD Flavius Măduţa.

2 septembrie, postare pe blog, Gabriel Biriș:

sursa: https://www.facebook.com/gabriel.biris

Cat timp a trecut… Discutia asta a avut loc acum mai bine de 10 ani, timp in care fisclaitatea noastra s-a invartit in jurul cozii, problemele de care discutam atunci sanca aici, in mare parte nerezolvate…

Multumesc, Floare Comsea!

https://www.youtube.com/watch?v=L5FEUNQXOJw

2 septembrie, zf.ro: OPINIE

Noul Cod Fiscal abandonează dezideratul iniţial

Proiectul noului Cod Fiscal, intens pregătit şi dezbătut de mai bine de un an, urmărea două obiective principale pentru politica fiscală a României. Într-o primă etapă s-au început discuţiile referitoare la structurarea legislaţiei fiscale, care devenise ”stufoasă şi greoaie”, după cele peste 100 de modificări şi completări din ultimii 12 ani. Într-o a doua etapă, dar probabil cea mai importantă, a fost vizată reducerea taxelor percepute în România pentru a stimula economia într-un mod sustenabil.

Dezideratul reducerii taxelor aplicate în România avea ca scop încurajarea creşterii economice, în principal prin încurajarea investiţiilor, a activităţilor economice şi reducerea costurilor cu forţa de muncă şi, în subsidiar, prin creşterea consumului. Astfel, s-au dezbătut măsuri fiscale precum reducerea cotei de impozitare a profiturilor şi veniturilor de 16%, eliminarea sau diminuarea cotei de impozitare a veniturilor din dividende de la 16% la 5%, eliminarea ”taxei pe stâlp” aplicată construcţiilor speciale, reducerea cotei de TVA de la 24% la 19% sau 20%.

Măsurile discutate păreau să conducă spre un cadrul fiscal favorabil pentru antreprenori, investitori şi companiile din România.

Totuşi, măsurile discutate iniţial şi făcute publice încă din aprilie 2015 au fost schimbate peste noapte, astfel încât singura reducere ce a mai rămas în ultima formă a noului Cod Fiscal şi care va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2016 este reducerea cotei de TVA la 20%. Motivaţia prezentată public a menţionat, în mod paradoxal, că ultimele discuţii pe tema Codului Fiscal au pornit de la ”premisa responsabilităţii şi precauţiei”, astfel încât deficitul bugetar să se menţină în limita de 2% din PIB şi în 2016.

Este însă clar de observat că ”responsabilitatea şi precauţia bugetară” nu se vor putea îmbina cu dezideratul iniţial de a încuraja creşterea economică într-un mod sustenabil din moment ce reducerea cotei de TVA va încuraja în mod direct consumul individual şi nicidecum investiţiile.

Dezbaterile autorităţilor responsabile de politicile economice (monetar – fiscale) s-au axat doar pe a sublinia că reducerea tuturor taxelor va accentua substanţial deficitul bugetar, dar pe toată perioada dezbaterilor nu a fost prezentată, cel puţin nu public, nicio analiză care să indice ce taxe ar fi oportun să se reducă.

Reducerea TVA reprezintă, în esenţă, reducerea unui impozit indirect suportat de către consumatorii finali, adică de către populaţia ce achiziţionează bunuri şi servicii. Astfel, reducerea TVA va avea ca efect creşterea, nesemnificativă însă, a venitului disponibil la nivelul populaţiei. Având în vedere că venitul disponibil nu se va majora semnificativ, acesta va fi cel mai probabil direcţionat tot către consum sau, într-un scenariu optimist, către economisire. Efectul final al reducerii TVA va fi stimularea economiei printr-o uşoară creştere a consumului privat, nicidecum prin încurajarea investiţiilor.

Este important de subliniat că investiţiile străine directe în România nu au mai atins pragul de 3 miliarde de euro de cinci ani, iar pentru anul 2015, deşi estimările iniţiale erau optimiste, nu pare că se va atinge acest prag.

Pe de altă parte, tot în mod paradoxal, deşi discuţiile pe tema noului Cod Fiscal din ultimul an s-au axat pe reducerea taxelor, analizând ultima formă a Codului Fiscal observăm că acestea nu doar că nu se reduc (exceptând cota TVA), ci chiar sunt majorate prin extinderea bazelor de impunere sau stabilirea unor noi obligaţii fiscale.

Spre exemplu, reducerea cotei de impozitare a veniturilor din dividende de la 16% la 5% a fost amânată pentru 2017, însă prevederea conform căreia de la 1 ianuarie 2016 aceste venituri vor intra în baza de impunere pentru contribuţia de asigurări sociale de sănătate (CASS) de 5,5% neplafonate a fost păstrată.

De asemenea, noul Cod Fiscal stabileşte că pe lângă contribuţia de asigurări sociale de sănătate (CASS – 5,5%), devine obligatorie şi contribuţia de asigurări sociale de pensii (CAS – 10,5%) pentru toate veniturile persoanelor care desfăşoară activităţi independente sau obţin venituri din drepturi de autor.

Reducerea taxelor percepute în România este o măsură ce trebuie să fie încurajată, fiind una dintre pârghiile fiscale disponibilă pentru creşterea atractivităţii economice a României în zona Europei de Est.

Însă, reducerea doar a TVA concomitent cu menţinerea sau chiar majorarea unor taxe ce reprezintă bariere investiţionale, cum ar fi ”taxa pe stâlp”, creşterea impozitării efective a dividendelor şi creşterea impozitării persoanelor fizice, pare o măsură mai mult ”populistă”, decât una care să încurajeze investiţiile şi, implicit, creşterea economică pe termen mediu şi lung.  Consider că o situaţie mai eficientă macroeconomic, cu acelaşi impact de deficit bugetar, ar fi putut fi obţinută printr-o scădere în trepte a TVA, concomitent cu un cadru fiscal adecvat atragerii de capital investiţional.

Vlad Boeriu este Partener Deloitte România

3 septembrie, postare pe blog: La tăierea TVA, românii au mâncat cât de Crăciun

Sursa: https://logec.ro/la-taierea-tva-romanii-au-mancat-cat-de-craciun/

Tăierea capului diavolului TVA a propulsat comerțul cu alimente, băuturi și tutun la cote specifice Nașterii Domnului și sărbătorilor de iarnă. Așa arată indicele volumului comerțului, neajustat sezonier.

Deci este real, scăderea TVA va duce la obezitate, iată încă un motiv pentru care relaxarea fiscală nu este bună, vă rugăm să o respingeți!

3 septembrie, postare pe blog: A chivernisi naţiunea

Sursa: http://www.contributors.ro/economie/a-chivernisi-natiunea/

În opinia unor analişti (vezi Victor Giosan, CRPE Policy Memo Nr. 65, citat de Cristian Ghinea în Dilema Veche Nr. 600[i]), dezbaterea actuală privind Codul fiscal ar fi împărţit opinia publică românească, politicienii şi specialiştii, în două mari tabere. Una dintre ele este populistă şi demagogică, nu recunoaşte nevoia de a menţine un echilibru bugetar şi care acuză instituţiile financiare internaţionale, în stilul consacrat de Syriza în Grecia, că – opunându-se unei creşteri a cheltuielilor publice – blochează dezvoltarea economică a României. Cealaltă tabără, mult mai vag definită, susţine echilibrul bugetar, dar care face acest lucru din motive suspecte sau, în orice caz greşite, de factură radical-liberală, dorind înfometarea statului, pur şi simplu dintr-un dezinteres pentru eficientizarea activităţii sale cunoscută îndeobşte ca risipitoare, ba chiar dintr-un dezinteres pentru orice formă de solidaritate publică!

Din nefericire, lucrurile sunt un pic mai complicate decât lasă să se înteleagă această categorisire, iar aşteptările tot mai ridicate ale publicului românesc trebuie să ţină cont de constrângerile realităţii autohtone. În primul rând, trebuie spus, din capul locului, că nu există realmente în România o dominaţie a gândirii economice liberale care să justifice tirade critice având, oricum, la bază doar un singur şi şubred argument : o cifra malefică de puţin peste 30% din PIB a veniturilor publice şi un loc în coadă în statisticile comparative ale statelor membre ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte ponderea cheltuielilor publice în PIB.  În al doilea rând, trebuie spus că relaţia dintre nivelul cheltuielilor guvernamentale şi creşterea economică este una complexă, dar în general se admite existenţa unei curbe în formă de U, numită şi „curba BARS” după iniţialele unor economişti care au creat această literatură (Barro, Armey, Rahn şi Scully), conform căreia există un punct optim al fiscalităţii, dincolo de care creşterea economică este afectată în mod negativ, şi un punct de creştere a colectării fiscale, în amonte de acesta, care încurajează creşterea economică, după cum se poate vedea în figura de mai jos :

Cum veniturile fiscale consolidate ale Guvernului României din ultimii 10 ani (2004-2014) au rămas, în ciuda unor schimbări notabile în regimul de impozitare, aproape constante, atingând o medie anuală de 31,9% din PIB, putem presupune că – la actuala bază de impozitare – fiscalitatea în România nu este foarte departe de punctul optim al curbei BARS. Combaterea evaziunii fiscale ar putea evident ameliora nivelul colectării veniturilor statului, însă în condiţiile existenţei unei populaţii agrare numeroase slab taxate care trăieşte din autoconsum şi a unui declin demografic tot mai important, pe fondul unui spor natural negativ şi a emigrării forţei de muncă active, este puţin probabil că economia românească ar putea suporta o creştere semnificativă a poverii fiscale dincolo de valoarea mediană de 31,8% a veniturilor fiscale în PIB şi în niciun caz ea nu poate suporta un salt către media de +40% a Uniunii Europene dată în principal de membrii săi vestici (şi asta fără a intra în consideraţii suplimentare cu privire la atractivitatea investiţională a României, mai puţin importantă în această perioadă de reflux al capitalului internaţional, dar de mare importanţă pe termen mediu şi lung).

În ceea ce priveşte cheltuielile publice, acestea s-au situat în aceeaşi perioadă de referinţă, 2004-2014, la o medie de 35,1% din PIB, deci la un deficit mediu de puţin peste 3% în raport cu veniturile medii din aceeaşi perioadă, şi este un fapt cunoscut că ele nu au contribuit la creşterea productivităţii, fiind concentrate mai mult pe cheltuieli salariale (care au crescut de la 7,1% din PIB în 2004 la 8,9% în 2008 şi chiar 9,3% în 2009)  şi de asistenţă socială (care au crescut de la 9,1% din PIB în 2004 la 10,8% în 2008, înainte de criza economică, sărind apoi la 12,9% în 2010) şi mai puţin pe investiţii publice cu externalităţi pozitive asupra economiei şi a societăţii în ansamblul ei, un capitol în care oricum scandalurile de corupţie sau de proastă gestiune s-au ţinut lanţ.

Veniturile şi cheltuielile publice ale României

Sursa : MEF

Ce este de făcut? Statul român trebuie, pur şi simplu, să înveţe să îşi chivernisească mai bine resursele şi angajamentele, astfel încât să obţină un randament social mai mare cu cheltuieli mai mici. Acest lucru presupune o reformă structurală şi micromanagerială profundă – mult discutată dar niciodată gândită în mod serios şi cu atât mai puţin aplicată – a administraţiei publice; reducerea corupţiei, a favoritismului şi a risipei în cheltuirea banilor publici; şi, în sfârşit, stoparea utilizării bugetului public pentru obiective populist-electorale înguste şi costisitoare pentru ansamblul societăţii în favoarea unor strategii fiscal-bugetare care să potenţeze în mod durabil creşterea economică şi care să răspundă în mod credibil provocărilor redutabile pe care declinul demografic le pune României. Structura fiscalităţii trebuie să fie cât mai puţin distrosionantă, în termeni de pierderi seci, pentru activitatea economică şi să se menţină favorabilă economisirii, investirii şi formării de capital, în timp ce nivelul acesteia trebuie să rămână în limitele unei economii în curs de dezvoltare, extinderea bazei fiscale urmând a se face gradual, prin diminuarea costurilor administrative de prelevare şi prin integrarea inteligentă a economiei informale, rurale şi urbane, în economia formală.  Cheltuielile publice trebuie strâns corelate cu veniturile, astfel încât să se prevină riscul unei supraîndatorări, şi reorientate de la cheltuieli curente, de personal şi de asistenţă socială, spre investiţii cu un randament social ridicat, în materie de infrastructură şi de cercetare, şi diverse măsuri proactive care să restabilească echilibrul demografic şi care să diminueze rata dependenţei, actualmente la un nivel critic chiar şi pentru îmbătrânitul continent european de 44%.

Întorcându-ne la dezbaterea actuală din jurul noului Cod fiscal,  se poate afirma că economia românească funcţionează în momentul de faţă la nivelul noului său potenţial sau, în orice caz, foarte aproape de acesta, în condiţiile în care România a ieşit încă din 2011 din recesiune, iar PIB – după o aproape dublă cădere pe fondul crizei datoriilor suverane din zona euro în anul 2012 – a depăşit în prima parte a acestui an valoarea atinsă la sfârşitul anului 2008, fiind estimată o creştere notabilă în contextul european şi internaţional de 4% până la sfârşitul anului. Din acest motiv, stimulul fiscal propus de Guvernul Ponta, printr-o combinaţie de creştere iresponsabilă a cheltuielilor publice – cu salarizarea sectorului public şi inevitabile transferuri preelectorale către administraţiilor publice locale – şi de scădere nesănătoasă a veniturilor fiscale – în principal printr-o reducere generală a TVA către 16%[ii], după ce la începutul acestui an s-a operat deja o scădere la bunurile şi servicile alimentare care a dus valoarea medie a acesteia la acest nivel – nu se justifică din punct de vedere economic, constituind de fapt o reluare a practicii periculoase de indisciplină bugetară şi de risipă politicianistă a banului public. Din cauza scăderii preţurilor internaţionale la materiile prime, ţiţei în particular, în ultima perioadă şi a efectului deflator de o singură dată pe care scăderea TVA şi a accizelor îl au asupra calculării Indicelui Preţurilor pentru Bunurile de Consum, neavenitul stimul fiscal nu se va vedea în rata inflaţiei, care nu pune probleme deocamdată, însă el va avea ca efect principal înlocuirea (crowding out) investiţiilor private şi – în cazul puţin probabil în climatul financiar internaţional din prezent în care acestea vor fi totuşi finanţate din economisiri externe – creşterea deficitului de cont curent al României.  Cu alte cuvinte, într-un moment în care România are nevoie de o creştere a investiţiilor eficace, publice şi private deopotrivă, şi de o consolidare moderată a finanţelor publice, care să îi mărească potenţialul efectiv de creştere economică, politica guvernamentală acţionează exact în sens contrar, încurajând consumul şi îndatorarea.

O varianta a articolului a aparut in Revista 22

NOTE

[i] Erata : Referinţa la acest text a apărut trunchiată în versiunea iniţială din revista „22”.

[ii] O explicaţie necesară : Iniţial, la sfârşitul lui 2014, Guvernul Ponta PSD şi (noul) PNL au discutat despre o reducere a TVA în două faze la 16%, după cum a şi rămas înscris în programul acestui din urma partid; apoi Guvernul Ponta a propus cu ocazia redactării noului Cod fiscal o reducere a TVA la 19% din 2016 şi 18% în 2017, pentru ca, în sfârşit, cu două zile în urmă, la întoarcerea din vacanţă premierul Ponta, preşedintele Iohannnis şi PNL să vină cu propunerea aparent definitivă de TVA la 20% în 2016 şi 19% în 2017. Ideea şi tendinţa de fond au rămas însă alinierea „neutră” a ratei standard a TVA la rata standard a cotei unice de impozitare a venitului de 16%, dar reducerea diferenţiată a TVA la începutul lui 2015 a redus de fapt rata medie a TVA la 16%.

 

4 septembrie, zf.ro: România a îmbunătăţit rata de colectare a TVA în 2013, dar a pierdut 8,3 miliarde de euro din TVA necolectat

România a îmbunătăţit rata de colectare a TVA în 2013, însă a pierdut 8,3 miliarde de euro din TVA necolectat, diferenţa dintre veniturile teoretice şi cele obţinute de stat, sumă reprezentând un procentaj de 41,1%, cel mai ridicat din Uniunea Europeană.

Veniturile teoretice din TVA au fost estimate la 20,2 miliarde în cazul României, însă încasările au totalizat 11,91 miliarde de euro în anul 2013, cel mai recent pentru care Comisia Europeană a furnizat date. Comisia estimează veniturile teoretice, corelând legislaţia referitoare la TVA cu date referitoare la consum şi formarea de capital fix brut.

România este singurul stat din UE în care deficitul de colectare a TVA trece de 40%, potrivit unui raport publicat vineri de Comisia Europeană. Rate ridicate de necolectare a TVA au consemnat şi Lituania (37,7%), Slovacia (34,9%), Grecia (34%) şi Italia (33,6%), în timp ce nivelul minim, de aproximativ 4%, a fost consemnat în Finlanda, Olanda şi Suedia.

Anul 2013 a marcat o îmbunătăţire pentru România, care în 2012 a obţinut din TVA 11,2 miliarde de euro, în timp ce rata de necolectare s-a situat la 42,9% la venituri teoretice de 19,6 miliarde de euro.

Colectarea TVA nu a înregistrat o îmbunătăţire semnificativă la nivelul Uniunii Europene, care a pierdut în 2013 suma de 168 de miliarde de euro din venituri neîncasate, reprezentând 15,2% din veniturile teoretice, datorită fraudelor şi evaziunii, mecanismelor de evitare a plăţii taxelor, falimentelor, insolvenţelor financiare şi calculelor greşite.

În timp ce 15 state membre au consemnat evoluţii mai bune, 11 state, printre care şi Polonia, au înregistrat o deteriorare. Raportul nu include date despre Cipru şi Croaţia, care a devenit stat membru UE la mijlocul anului 2013.

“Acest studiu important evidenţiază din nou nevoia de a reforma sistemele de colectare a taxelor la nivelul UE. Cer insistent statelor membre să facă paşii necesari pentru a lupta împotriva evaziunii şi fraudării plăţii taxelor. Aceasta rămâne o chestiune de maximă importanţă şi se află pe prima poziţie a agendei acestei Comisii”, a declarat comisarul pentru Afaceri Economice şi Financiare, Pierre Moscovici.

Studiul privind deficitul de colectare a TVA face parte din eforturile Comisiei de a reforma strângerea acestor taxe în Europa şi de a reduce fraudele şi evaziunea.

În România, ANAF a anunţat că încasările din primele opt luni din taxa pe valoarea adăugată au fost de 38,29 miliarde lei, cu aproape 5 miliarde lei (15%) mai mari decât încasările din perioada similară a anului trecut. Încasările din TVA, în primele opt luni ale anului au fost mai mari faţă de perioada similară a anului 2014, pentru operaţiunile interne cu 8% (3,25 miliarde lei) şi mai mari cu 12,6% (572,61 milioane lei) la importul de bunuri.

4 septembrie, postare pe blog: Somnul ratiunii fiscale naste monstri fiscali.

Sursa: http://www.contributors.ro/editorial/somnul-ratiunii-fiscale-naste-monstri-fiscali-despre/

O stire a dat fiori multor proprietari: conform noului Cod Fiscal, detinatorii unor imobile in care se desfasoara activitati comerciale ar putea plati de zece de ori mai mult impozit pe proprietate decat cei ale caror imobile au destinatie rezidentiala… In fata unei asemenea „sperietori“, am fost prudent si am cautat textul legii. Pentru exactitate, iata-l:

„Art. 457. – (1) Pentru cladirile rezidentiale si cladirile-anexa, aflate in proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote cuprinse intre 0,08%-0,2%, asupra valorii impozabile a cladirii. Cota impozitului pe cladiri se stabileste prin hotarâre a consiliului local.

(…)

Art. 458. – (1) Pentru cladirile nerezidentiale aflate in proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote cuprinse intre 0,2-1,3% asupra valorii care poate fi:

1. a) valoarea rezultata dintr-un raport de evaluare intocmit de un evaluator autorizat in ultimii 5 ani anteriori anului de referinta;
2. b) valoarea finala a lucrarilor de constructii, in cazul cladirilor noi, construite in ultimii 5 ani anteriori anului de referinta;
3. c) valoarea cladirilor care rezulta din actul prin care se transfera dreptul de proprietate, in cazul cladirilor dobândite in ultimii 5 ani anteriori anului de referinta.“

(…)

(4) In cazul in care valoarea cladirii nu poate fi calculata conform prevederilor alin. (1), impozitul se calculeaza prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457.“

Este deci posibil ca proprietarul unei cladiri nerezidentiale sa plateasca de zece ori mai mult impozit pe cladire decat proprietarul unui imobil rezidential, acesta fiind raportul dintre 2 la suta si 0,2 la suta.

Si, ca intr-un basm pentru speriat contribuabilii, iata un scenariu horror in care asa ceva se va putea intampla…

Au fost odata doi proprietari vecini. Fiecare avea, pe aceeasi strada, cate un teren intravilan de 600 de metri patrati si fiecare avea un imobil construit pe acel teren. Primul, mai sarac, a pastrat casoiul vechi, din caramida, cu pereti interiori din paianta, cu parter si o mansarda folosibila. Incalzire cu sobe pe lemne… O darapanatura mostenita de la bunici, lipsita pana si de acte din care sa ii poate fi aflata valoarea.

Saracul are insa noroc si inchiriaza cladirea-paragina unui SRL amarat care vinde vin varsat. La parter butoaie, la mansarda contabilitatea firmei. Firma mica, vin prost, chirie deloc grozava… Sa zicem totusi ca obtine 500 de euro pe luna. Ceea ce este foarte bine, caci daca ar fi inchiriat spatiul pentru locuinta, nu ar fi putut scoate mai mult de 200.

Vecinul sau, mai bogat, a dat jos cosmelia straveche si a facut un viloi nou-nout, pe 4 nivele, cu structura de beton armat, cu termopane, cu centrale termice la fiecare dintre cele 4 apartamente… Super-lux! Inchiriaza apartamentele cu 500 de euro fiecare. Adica incaseaza lunar 2000 de euro.

Amandoi proprietarii platesc 16 la suta din incasari ca impozit pe contractele de inchiriere. Saracul ramane cu 420 de euro net. Bogatul, cu 1680 de euro. Amandoi au motive sa fie impacati cu soarta fiscala. Pana si saracul este fericit fiindca, desi nu a avut bani sa investeasca in casa sa, a avut totusi bafta sa gaseasca o firma din a carei activitate economica poate capata mai mult decat dintr-un spatiu rezidential. Impacat, ba chiar si fericit, este si statul, caci, de pilda, datorita baftei saracului, incaseaza 80 de euro lunar si nu 32, cat ar fi luat daca in darapanatura ar fi fost locuinta.

Amandoi proprietarii platesc si impozit pe proprietate. Terenul are aceeasi valoare. Casele insa, nu. Sa zicem ca saracul plateste pentru toata proprietatea 200 de euro pe an; bogatul, a carui cladire este de 2 ori mai mare si incomparabil mai valoroasa, plateste dublu, 400 de euro pe an. Intr-un an fiscal, saracul incaseaza net din chirii 420 x12 = 5040 euro, din care, dupa ce plateste taxa pe proprietate, ii raman 4840. Bogatul primeste 1680 x 12 = 20.160, din care ii raman 19.760.

Vine insa noul an, 2016, cu un cadou-surpriza: Codul Fiscal… In baza prevederilor sale, bogatul, al carui imobil are destinatie rezidentiala, plateste tot 400 de euro pe an taxa pe proprietate si ramane in buzunar tot cu 19.760. Saracul insa, in al carui spatiu se desfasoara activitate economica si care nu are acte din care sa reiasa valoarea cocioabei inchiriate, plateste de 10 de ori mai mult. Adica 2000 de euro anual. Ii raman, ca beneficiu, doar 3040 euro. Adica pierde 38 la suta din venitul sau.

De ce se intampla anomalia aceasta, in urma careia cel care obtine venituri mai mici este taxat mai mult (mult mai mult, de zece ori mai mult in acest exemplu, dar oricum mai mult in orice alta varianta) decat cel care obtine venituri mai mari?

Deoarece este incalcat un principiu… as zice „filosofic“ al impozitarii. Va rog sa aveti rabdare si sa recitim prima fraza a acestei postari: „Conform noului Cod Fiscal, proprietarii imobilelor in care se desfasoara activitati comerciale ar putea plati de 10 de ori mai mult impozit pe proprietate decat cei ale caror imobile au destinatie rezidentiala.“ Fraza aceasta ar trebui completata astfel: „ (…) Marirea se aplica in ciuda faptului ca acei proprietari nu realizeaza venituri suplimentare din acele imobile, altele decat cele impozitate pana in prezent“. Astfel iese in evidenta anomalia… Ce are sula cu subprefectura?! Ce are proprietarul de-a face cu ce face firma din casa sa?

Orice impozit trebuie sa se bizuie pe un venit. Din activitatile comerciale desfasurate intr-un imobil inchiriat, beneficii nu are proprietarul, ci patronul firmei care a inchiriat spatiul. Acela ar trebui taxat. Proprietarul unui spatiu inchiriat cu destinatie comerciala este oricum impozitat mai mult, conform logicii pietei libere, caci e la mintea cocosului ca Saracul mai-sus pomenit ia mai multa chirie de la o firma decat ar lua de la un locatar. Si astfel Statul este multumit, caci incaseaza un impozit mai mare.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

5 septembrie, Agerpres.ro: Noul cod fiscal prevede modificări favorabile sportului

Noul Cod fiscal, aprobat de cele două camere ale parlamentului și trimis la promulgare, prevede și modificări benefice sportului, între care reducerea cotei de TVA la 5 la sută pentru accesul la evenimentele sportive, precum și mărirea plafonului pentru acordarea de sponsorizări, de la 0,3 la 0,5 % din cifra de afaceri potrivit Ministerului Tineretului și Sportului.

Reducerea de TVA este cuprinsă în articolul 291 alin (3), constituind o excepție de la cota standard pentru biletele la evenimentele sportive, fiind o armonizare a prevederile legale naționale cu Directiva 2006/112/CE, referința principală pentru modificarea amintită, actul normativ european permițând expres derogarea.

Pe lângă creșterea plafonului de sponsorizare, care permite o sursă de finanțare privată mai importantă (prevedere cuprinsă în art 25), se statuează neimpozitarea primelor acordate sportivilor pentru îndeplinirea unor obiective de performanță și la cluburile sportive. Concret, se extinde sfera de aplicare a acestei facilități și la primele sau indemnizațiile acordate sportivilor sau staff-ului tehnic pentru obținerea calificării și participării la competiții intercluburi oficiale europene sau mondiale, ce urmează să fie scutite de impozit.

De asemenea, s-a efectuat o modificare benefică în ce privește cotele procentuale ale asigurărilor sociale, atât cele plătite de angajator, cât și cele plătite de angajat, prevăzându-se plafonarea acestora de la un anumit nivel.

5 septembrie, adevarul.ro: Colectarea de TVA a crescut, dar România este tot la coada clasamentului UE, acuză Comisia Europeană

Colectarea TVA a crescut în România inclusiv după ce cota pentru alimente a fost redusă de la 24% la 9% România a îmbunătăţit rata de colectare a TVA în 2013, însă a pierdut 8,3 miliarde de euro din TVA necolectat, diferenţa dintre veniturile teoretice şi cele obţinute de stat, sumă reprezentând un procentaj de 41,1%, cel mai ridicat din Uniunea Europeană. Veniturile teoretice din TVA au fost estimate la 20,2 miliarde de euro în cazul României, însă încasările au totalizat 11,91 miliarde de euro în anul 2013, cel mai recent an pentru care Comisia Europeană a furnizat date. Comisia estimează veniturile teoretice, corelând legislaţia referitoare la TVA cu date referitoare la consum şi formarea de capital fix brut. Avem cel mai mare deficit de colectare România este singurul stat din UE în care deficitul de colectare a TVA trece de 40%, potrivit unui raport publicat vineri de Comisia Europeană. Rate ridicate de necolectare a TVA au consemnat şi Lituania (37,7%), Slovacia (34,9%), Grecia (34%) şi Italia (33,6%), în timp ce nivelul minim, de aproximativ 4%, a fost consemnat în Finlanda, Olanda şi Suedia. Anul 2013 a marcat o îmbunătăţire pentru România, care în 2012 a obţinut din TVA 11,2 miliarde de euro, în timp ce rata de necolectare s-a situat la 42,9% la venituri teoretice de 19,6 miliarde de euro. Pierderile din UE: 168 de miliarde de euro Colectarea TVA nu a înregistrat o îmbunătăţire semnificativă la nivelul Uniunii Europene, care a pierdut în 2013 suma de 168 de miliarde de euro din venituri neîncasate, reprezentând 15,2% din veniturile teoretice. Pierderile au fost provocate din cauza fraudelor şi evaziunii, mecanismelor de evitare a plăţii taxelor, falimentelor, insolvenţelor financiare şi calculelor greşite. În timp ce 15 state membre au consemnat evoluţii mai bune, 11 state, printre care şi Polonia, au înregistrat o deteriorare. Raportul nu include date despre Cipru şi Croaţia, care a devenit stat membru UE la mijlocul anului 2013. Moscovici cere „insistent“ măsuri antievaziune “Acest studiu important evidenţiază din nou nevoia de a reforma sistemele de colectare a taxelor la nivelul UE. Cer insistent statelor membre să facă paşii necesari pentru a lupta împotriva evaziunii şi fraudării plăţii taxelor. Aceasta rămâne o chestiune de maximă importanţă şi se află pe prima poziţie a agendei acestei Comisii”, a declarat comisarul pentru Afaceri Economice şi Financiare, Pierre Moscovici. Studiul privind deficitul de colectare a TVA face parte din eforturile Comisiei de a reforma strângerea acestor taxe în Europa şi de a reduce fraudele şi evaziunea. ANAF 2015: încasări mai mari la opt luni În România, ANAF a anunţat că încasările din primele opt luni din taxa pe valoarea adăugată au fost de 38,29 miliarde de lei, cu aproape 5 miliarde de lei (15%) mai mari decât încasările din perioada similară a anului trecut. Încasările din TVA, în primele opt luni ale anului au fost mai mari faţă de perioada similară a anului 2014, pentru operaţiunile interne cu 8% (3,25 miliarde de lei) şi mai mari cu 12,6% (572,61 milioane de lei) la importul de bunuri.

6 septembrie, evz.ro: Statul român, mari probleme în încasarea TVA-ului!

Discuţiile din aceste zile referitoare la relaxarea fiscală, ar trebui să trateze o problemă cronică a statului român, care în continuare nu reuşeşte să încaseze nivelul preconizat al taxelor.

Olanda, Finlanda şi Suedia au consemnat, în 2013, cele mai mici deficite de încasare a TVA în rândul statelor membre UE (4 % din veniturile preconizate).

La polul opus, cel mai mare deficit de încasare a TVA a fost în România (41% din veniturile din TVA preconizate), arată un studiu prezentat de Comisia Europeană, informează Agerpres.

Deficitul de încasare a TVA este diferenţa dintre veniturile din TVA preconizate şi veniturile din TVA efectiv colectate de către autorităţile naţionale.

Comisia Europeană susţine că gradul de colectare a TVA nu a înregistrat progrese semnificative în rândul statelor membre UE, în 2013 comparativ cu 2012. În timp ce un număr de 15 state membre, incluzând Letonia, Malta şi Slovacia, au realizat progrese, alte 11 state membre, precum Estonia şi Polonia, au înregistrat o deteriorare.

Potrivit studiului, în 2013 s-au pierdut 168 de miliarde euro din veniturile din TVA din cauza nerespectării legislaţiei privind TVA sau a necolectării, adică echivalentul a 15,2% din veniturile totale din TVA preconizate ale celor 26 de state membre.

6 septembrie 2015, ziare.com : Fiscul face glume pe Facebook: Elibereaza bonuri pe unde ati iesit? Daca nu, spuneti-le ca intreaba ‪ANAF de ce

Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) a postat pe pagina de Facebook a institutiei un mesaj amuzant, in care ii indeamna pe cei care au iesit in oras, dar nu au primit bonfiscal, sa ii sesize pe inspectori.

In postare, reprezentantii ANAF sustin ca persoanele care au primit hartii in loc de bonuri fiscale in localuri pot face fotografii si le pot trimite Fiscului.

“Elibereaza bonuri pe unde ati iesit? Daca nu, spuneti-le ca intreaba ‪#ANAF de ce. Primim foto cu note proforme date in loc de bon”, se arata in mesajul postat de ANAF pe Facebook.

Postarea face parte dintr-o ampla campanie de combatere a evaziunii fiscale. De altfel, sumele colectate de Fisc au crescut considerabil in ultima perioada, dupa ce inspectorii au desfasurat numeroase controale la agenti comerciali si au aplicat in multe cazuri amenzi usturatoare.