Home
Judetul Bacau
Linkuri utile
Despre noi
Membri
Proiecte
Parteneri
Comisii de lucru
Agentii
Birouri
Reprezentante
Media
Publicatii
Contact

RAPORT SĂPTĂMÂNAL LEGISLAȚIE ECONOMICĂ 2 - 6 decembrie 2015

2 decembrie, postare pe blog, Lucian Isar: Ancorarea perspectivelor de crestere economica a Romaniei

Sursa:

 http://lucianisar.com/general/ancorarea-perspectivelor-de-crestere-economica-a-romaniei/

Unul din marile rezultate ale economistilor din ultimele decenii vizeaza maniera in care anticiparile actorilor economici influenteaza evolutia economiei. De la inflatie, la comportamentul investitional, la cresterea economica toate sunt influentate de anticipari.

Manipularea anticiparilor este mai ieftina si cu rezultate monetizabile mai rapid la nivel electoral decat alte metode constructive si cu rezultate palpabile.

Mare parte din efortul decidentilor din ultima perioada este de a ancora anticiparea de crestere economica a Romaniei sub nivelul de 5%.

La o prima vedere, intentia de privi nivelul de 4% ca si nivel atractor poate proveni din justificabila previzionare a cresterii viitoare exact in jurul cresterii actuale.

Economia Romaniei reactioneaza bine la mixul de politici economice desi cu intarziere. Justificarea vitezei si amplitudinii reactiei poate proveni din maniera in care este evaluat ex-post efectul unei masuri si procesul de invatare-ajustare. Altfel spus se experimenteaza intens pe Romania fara a trage invataminte.

Contractia economica a anilor 2009-2010 a avut ca si deteminant politicile economice austere dublate de limitare a creditului si lichiditatii.

Cresterea economica din 2014-2015, dincolo de potentarea statistica, nu a avut la baza politici economice de crestere explicite dincolo de stimularea consumului dar a benficiat de o relaxare a conditiilor de creditare si lichiditate.

In ambele situatii mixul de politici a fost corelate in sensul amplificarii fazei ciclului economic.

Romania trebuie sa creasca cu volatilitate redusa in jurul potentialului de 5% pentru a transforma cresterea statistica in dezvoltare economica.

In consecinta, noua amplificare a ancorarii cresterii economice viitoare sub potential are rolul manipulatoriu de a ascunde or pasivitatea la nivelul politicilor economice viitoare ( pastrarea status quo-ului) or un mix de politici economice necorelate, in care unele sa fie procrestere si altele sa actioneze in sens contrar. Anuntarea unei posibile recesiuni in 2016 fac parte din aceeasi clasa a intentiilor de reducere a anticiparolr de crestere economica in randul actorilor economici.

 

2 decembrie, postare pe blog, Dan Popa: O statistica de Ziua Nationala

Sursa: http://hymerion.ro/2015/12/02/suntem-aici-de-2000-de-ani-in-curand-ne-punem-si-toaleta-in-case.html

Stiu ca o sa doara putin la sentimentul national al fiintei, dar e bine sa o mai spunem o data: unul din 3 romani nu are grup sanitar in casa, la aproape 10 ani de cand suntem in UE si la 25 de ani de cand am optat pentru democratie. Datele sunt dintr-o lucrare publicata de INS in aceste zile ( e trecuta in grafic). Suntem de departe cei mai tari, este?

In 2013 , 34,1% dintre romani nu aveau grup sanitar in casa. In 2014, procentul coborase la 33.3%. Dar, sa nu ne grabim consemnand avansul- fie si modest- al aparentei treceri la civilizatie. In 2014 s-au construit multe locuinte, banuiesc ca cele din orase au fost concepute cu grup sanitar in interior. Prin urmare, putin robabil ca cele care nu aveau inainte, sa fi fost dotate recent. Dar statistica e si aici, inselatoare.

Mai jos, avem defalcat pe Romania anilor 2011-2014

Sursa datelor e aceeasi ca cea din graficul anterior

Dar sa nu ne marginim la toalete….Sa luam ceea ce se cheama “deprivarea în domeniul înzestrării cu autoturisme personale”. In UE, acest indicator e de 8,6% . Adica 9 insi dintr-o suta nu isi permit sa isi ia masina. Ei, in Romania sunt 40 de insi la o suta, in aceeasi situatie.

Ce am mai retinut din lucrarea INS

  • Dacă în anul 2014 nu s-ar fi plătit pensiile şi celelalte transferuri sociale, aproape jumătate din populaţie (48,6%) s-ar fi situat sub pragul sărăciei relative. In cazul persoanelor de 65 de ani şi peste, procentul ar fi fost de 85,9%
  • . Rata riscului de sărăcie sau excluziune socială (AROPE) a fost de 40,2%, în anul 2014, corespunzătoare unui număr de 8,5 milioane persoane. Cu toate că pe ansamblu tendinţa ultimilor ani a fost vizibil descedentă, totuşi nivelurile relative estimate pentru România sunt foarte mari. În general, se poate spune că indicatorul AROPE prezintă o situaţie mult mai nefavorabilă decât cea rezultată din analiza ratei de sărăcie propriu-zisă (40,2% faţă de 25,4% în anul 2014).
  • Şi nivelul de instruire are un impact major asupra indicatorului AROPE. În anul 2014 o pondere de 57,0% din populaţia cu nivel scăzut de instruire s-a situat în risc de sărăcie sau excluziune socială, în comparaţie cu 11,7% dintre persoanele cu nivel superior de instruire. Statutul ocupaţional de şomer este legat de un mare risc de sărăcie sau excluziune socială. În anul 2014, în jur de 3 din 4 şomeri (74,7% din total persoane de 18 ani şi peste) s-au situat în risc de sărăcie sau excluziune socială.

 

3 decembrie, postare pe blog, Moise Guran: Majorarea salariilor? OK! O facem. Dar, majorăm salariile, ca să ce?

Sursa:

 http://www.biziday.ro/2015/12/03/majorarea-salariilor-ok-o-facem-dar-majoram-salariile-ca-sa-ce/

Doamna Paliu a dat câteva cifre ale bugetului pe anul viitor şi o abordare extrem de timidă a reformei din sistemul bugetar. Ok, mi-am propus azi să pornim de la cifre, doar pentru a le putea desfiinţa împreună. Sau pentru a le schimba cu altele, zic eu, mai importante.

Acum cinci anicând FMI-ul impunea României să cheltuiască maximum 7% din PIB cu salariile bugetarilor, nimeni nu se mai gândea la calitatea serviciului public, indiferent că era vorba de cel medical, de educaţie, armată sau de funcţionari.

Doamna Anca Paliu, ministrul de Finanţe ne spune azi că în 2015 salariile funcţionarilor vor depăşi 7% din PIB, graţie majorărilor făcute în această toamnă, iar în 2016 se vor apropia chiar de 8% din PIB.

Nu am o problemă cu asta. Oricum, atunci, în 2010, numai reformă nu s-a făcut. Nu că era rea în sine plafonarea la 7% din PIB, de fapt eu cred că şi azi ar fi fost bună, dar ca să faci ce cu restul banilor de la buget? Ok, o să revin asupra ideii mai în colo…

Să ne amintim că atunci, în 2010 Guvernul a tăiat mai întâi salariile cu 25%, după care a limitat drastic angajările în sistemul public, astfel încât un post era scos la concurs abia după ce se pensionau alţi şapte bugetari. După doi ani de vaiet, în care numărul bugetarilor a scăzut cu aproape 300 de mii pentru a putea sta în cele şapte procente din PIB cu salariile, a venit Ponta şi (pe fondul creşterii economiei, deci a PIB-ului) a reîntregit salariile bugetarilor, a reluat şi angajările, ba chiar prins în spirala asta electorală s-a dus uite şi peste cele şapte procente din PIB. Că na! nu-s procente biblice, sunt de la FMI şi, Slavă Domnului, acord cu FMI nu mai avem. Ca să ce? (vă mai întreb o dată, intermediar, ca să nu uitați cheia problemei)

Acuma eu, vă spuneam n-aş avea nicio problemă cu procentele, dar ceva cu ceva trebuie să compari, nu? Perioada în care Guvernul Boc a limitat angajările în sistemul public nu a fost una în care a crescut calitatea profesională a bugetarilor. Și asta pentru că nu cei mai slabi, ci cei mai buni profesioniști au plecat din sistem. Nu de alta, dar cei mai buni îşi găsesc mai uşor de lucru. Treaba e că nu cei mai şpăgari, ci, din contră, cei mai cinstiţi au fost afectaţi de tăierile de salarii, că cei care trăiesc din şpagă nici nu se uită la salariu. Acela e ca să fie. Și nu, nici politrucii n-au plecat, ei fac cel mai des de fapt categoria bugetarilor şpăgari. N-aveau de ce să plece.

Ceea ce încerc să vă spun este că, rând pe rând, în toată această perioadă am reuşit cu fiecare măsură doar să-i îndepărtăm din administraţie, din învăţământ, din sănătate sau din poliţie şi armată pe cei pe care acum i-am vrea înapoi, dar nu mai avem cum să-i aducem.

Acum vine noul Guvern de tehnocraţi şi le măreşte salariile celor rămaşi, proclamând în acelaşi timp faptul că în următorul an vom dezbate cum să reformăm administraţia. Și eu sunt de acord… să nu ne pripim, să nu ne grăbim, să nu mai greşim pe undeva.

Dar, în acelaşi timp, nici să nu uităm o chestie simplă – economia este ciclică. Va creşte poate şi anul următor, mărind PIB-ul ăla din care tot dăm 7 – 8 (de ce nu şi 9%?) pentru salariile bugetarilor. Dar, ca să ce? Poate economia va mai creşte şi în 2017, cine ştie, sau poate se va opri… Poate prin 2018, sau în 2019 sau în 2025 va veni din nou criza, (că ea vine sigur, de aia zicem că e ciclică economia) şi poate noi vom tot dezbate cum să avem bugetari mai de calitate. Bine plătiţi, poate, până atunci, sau poate doar numeroși… nu contează, la fel cum nici procentuld e 7%, până la urmă nu contează.

Întrebarea ce contează este – îi plătim pe bugetari, ca să ce facă?

Păi bugetarii trebuie să ne educe copiii, să ne îngrijească bolnavii, sau să ne apere ţara de duşmani, sau ghişeele publice de muşte… Și când o veni criza şi o scădea PIB-ul, când cele 7, 8, sau 9 procente se vor transforma prin schimbarea bazei în 12-13 sau 15 procente din PIB cheltuite cu salariile bugetarilor, o să vă întreb un singur lucru… cât dau aceşti oameni înapoi economiei pentru ceea ce economia le plăteşte lor?

Că, uite, zice tot doamna Paliu anul ăsta vor reuși să dea doar 5% din PIB în investiţii publice (procentul este de fapt umflat din banii europeni), tot ei bugetarii reușesc să dea un monstruos 24% şomaj în rândul tinerilor ieşiţi de pe băncile şcolii și tot ei bugetarii sunt responsabili pentru un infernal 30% morţi cu zile, din totalul răniţi ce n-au mai putut fi salvaţi în Spitalul de Arsuri. Și astfel de cifre v-aş mai putea furniza, dar mă sperii şi eu de ele.

Acestea sunt azi, pe cifre, performanțele sistemului bugetar.

În concluzie, eu sunt de acord cu creşterea salariilor bugetarilor, dar hai să mai și cuantificăm ce ne dau înapoi bugetarii de salariile pe care noi le plătim lor. Cum vreţi să facem reformarea sistemului? Privindu-i pe bugetari ca pe asistaţii social? Ca pe nişte oameni ce trebuie să aibă şi ei o slujbă şi o leafă, că nu le-a ajutat Dumnezeu în viaţă să-şi găsească un job la privat? Sau ar trebui să le cerem lucruri, să le cerem performanţă pe cifre, pe oricare cifre, mai puţin pe acele 7-8 procente cât reprezintă salariile lor din munca noastră a tuturor?

 

3 decembrie, postare pe blog, Andreea Paul: Tabloul de bord al economiei românești – 3 decembrie 2015

Sursa:

 http://www.andreeapaul.ro/tabloul-de-bord-al-economiei-romanesti-3-decembrie-2015/

  Puncte slabe și tari ale dinamicii economice românești

Puncte tari ale dinamicii economice 

  • PIB:
    • Oficiul European de Statistică (Eurostat) estimează că România are cea mai mare rată de creștere a PIB din UE în Trimestrul III, mai mare cu 1.4% față de trimestrul II și cu 3,6% față de același trimestru din anul 2014.
    •  PIB pe locuitor la prețuri curente a crescut în anul 2014 cu 500 euro față de anul 2013, conform datelor furnizate de Eurostat.
  •   ISD-urile au depășit 2,5 miliarde euro în luna septembrie 2015, înregistrând o creștere cu aproape 10% față de luna precedentă și o creștere cu peste 65 de procente față de aceeași perioadă a anului precedent, conform datelor publicate de BNR. (vezi Tabelul 3.4)
  • Datoria externă totală a scăzut cu 0,5 procente în luna septembrie 2015 față de luna precedentă, respectiv cu peste 7% față de aceeași perioadă a anului trecut conform datelor publicate de BNR. (vezi Tabelul 3.4)
  • Rezervele valutare au înregistrat o ușoară creștere, de un procent, în luna noiembrie 2015 față de luna trecută și cu peste 2% față aceeași perioadă a anului trecut, conform BNR. (vezi Tabelul 3.2)
  •  Sumele primite de la UE în contul plăților efectuate au însumat 1,4% din PIB în primele 10 luni ale anului 2015, ceea ce reprezintă o creștere cu peste 40% față de aceeași perioadă a anului trecut, conform execuției bugetare din luna octombrie 2015 publicată de Ministerul Finanțelor Publice. (vezi Tabelul 5.1)

Puncte slabe ale dinamicii economice:

  • Deficitul comercial  a continuat să crească, ajungând la 5,53 mld euro în primele 9 luni ale anului 2015, fiind cu 28% mai mare decât deficitul comercial înregistrat în aceeași perioadă a anului trecut, conform datelor publicate de Institutul Național de Statistică. (vezi Tabelul 3.4)
  •  În septembrie 2015, importurile au crescut cu 7 procente față de luna august 2015, respectiv față de aceeași perioadă a anului anterior, conform INS, semnificativ mai repede decât creșterea raporturilor de doar 4,7% față de august 2015 și 4,6% față de septembrie 2014. (vezi Tabelul 3.4)
  • Cheltuielile pentru investiții realizate de stat sunt cu 14% mai mici în primele 10 luni ale anului 2015 față de aceeași perioadă a anului trecut, conform execuției bugetare din luna octombrie 2015 publicată de Ministerul Finanțelor Publice. (vezi Tabelul 5.1)
  • Gradul de utilizare a capacității de producție a continuat să crească ajungând în Trimestrul IV 2015 să înregistreze 78,8%, însă se menține sub media europeană de 81,2%, conform datelor publicate de Eurostat. (vezi Tabelul 3.3)
  • Conform estimărilor Comisiei Europene, în România proporția economiei subterane în anul 2014 a reprezentat 29,6% din PIB, în creștere cu 1,2pp față de 2013, ajungând la 44 de miliarde de euro generate prin fraude economice și evaziune fiscală. România bate pasul pe loc în lupta cu economia subterană.
  •      În luna noiembrie 2015, unul din doi români este încadrat cu salariul minim sau mai puțin în contractul de muncă pentru a evita plata taxelor la stat, așadar la negru, conform datelor publicate de INS.

Documentul integral poate fi descărcat de aici.

 

3 decembrie, cursdeguvernare.ro: Tabelul unui ”cincinal”: Cu cât crește economia, cu atât scade dezvoltarea României. Cresc, în schimb, deficitele

România, statul european care în trimestrul III din 2015 a înregistrat cea mai accentuată creştere economică din UE faţă de trimestrul anterior, țara  care anul viitor va avea, potrivit prognozelor oficiale, a doua cea mai mare creştere economică de la nivel european, “defilează” la ora actuală cu un proiect de buget pe 2016 ce prevede o scădere a veniturilor de circa 2,6 miliarde de lei.

Pentru a reliefa raportul invers dintre cea mai mare creștere economică din UE și una din cele mai scăzute alocări pentru dezvoltare, cursdeguvernare.ro a întocmit un tabel al ultimilor ani :

În paralel cu creșterea PIB, se pot observa cum scad: alocările pentru investiții, alocările pentru Cercetare, precum și rata de atingere a țintelor de venituri bugetare. Așa se explică stagnarea sau chiar regresul unor întregi sectoare din societate. Constant, fără excepție, an de an.

***

Este pentru prima dată în ultimul deceniu când într-un an cu expansiune economică, veniturile bugetare sunt estimate să scadă atât ca procent din PIB cât și raportate la anul precedent.

Ultima dată când veniturile bugetare au fost mai mici decât cele din anul anterior a fost în criză, respectiv în 2009, când acestea au scăzut cu 7,8 miliarde de lei faţă de 2008, în contextul în care, în acelaşi an, PIB-ul s-a contractat cu 7,1%.

În 2016, veniturile bugetare ar urma să însumeze 231 miliarde de lei, cu 1,1% mai puțin decât veniturile ce ar trebui să fie colectate anul acesta la bugetul general consolidat, potrivit programului.

Suma reprezintă 30,9% din PIB, cu 2,4 puncte procentuale mai puțin decât veniturile din acest an, potrivit primelor date oficiale prezentate de Guvernul Cioloş.

Noul cabinet va aproba varianta finală a bugetului în ședința de guvern de săptămâna viitoare.

Măsurile care au determinat diminuarea veniturilor și creșterea semnificativă a deficitului, respectiv majorările de salarii și măsurile de relaxare fiscală prevăzute de noul Cod Fiscal, vor fi menținute, au precizat reprezentanții noului executiv.

Cine a scăzut când economia a crescut: Investițiile, țintele de colectare bugetară, cercetarea-dezvoltarea

Execuțiile bugetare din ultimii 10 ani arată, însă, că România nu a reușit, de cele mai multe ori, să colecteze veniturile pe care și le-a bugetat la începutul anului.

Din datele Ministerului Finanţelor Publice (MFP) reiese că în ultimii patru ani, Guvernul nu a reuşit să îşi atingă ţintele de venituri din programAstfel, în 2012 ţinta a fost ratată cu 2,9%, în 2013 cu 2,5%, iar în 2014 cu 1,9%.

În primele nouă luni din 2015, Guvernul a ratat ţinta de venituri cu 4,1 miliarde de lei.

Potrivit programelor trimestriale, la finele lunii septembrie, veniturile bugetare ar fi trebuit să însumeze 173 de miliarde de lei. În realitate, acestea au fost de 168,9 miliarde de lei.

Important: acest decalaj dintre creșterea economică și sub-alocările pentru investiții și cercetare vor greva PIB-ul potențial (și implicit, pe deficitul aferent) în anii următori – inclusiv pe capacitatea de finanțare.

Deficite peste țintele asumate

De asemenea, România se va îndepărta anul viitor şi mai mult de media europeană în ceea ce priveşte ponderea veniturilor bugetare în PIB. O parte din explicaţie ține de efectul creşterii economice (un PIB mai mare reduce ponderea cheltuielilor dacă acestea nu ”urmează” ritmul creșterii economice).

În mod normal, veniturile bugetare ar trebui să ţină pasul cu creşterea PIB-ului deoarece acestea sunt, cu câteva excepţii cum ar fi fondurile europene, banii pe care statul îi ia din economie. Dacă economia creşte, acelaşi lucru ar trebui să se întâmple, în teorie, şi cu veniturile statului.

Proiecţiile pe anul viitor arată că veniturile vor avea o pondere de 30,4% în PIB. În 2014, media de la nivel european era de 45,2% din PIB, iar România înregistra un nivel de 33,5% din PIB, potrivit celor mai recente date ale Eurostat.

Bugetul pe anul viitor este construit la ora actuală pe un deficit de 2,95%, la limita pragului impus de Uniunea Europeană, de 3%, însă mult peste ținta asumată conform strategiei fiscal-bugetare pe perioada 2015-2017. Documentul prevede reducerea deficitului bugetar la 1,1% din PIB în 2016.

Totodată, România se îndepărtează și de obiectivul bugetar pe termen lung (MTO) care prevede un deficit bugetar structural de cel mult 1% din PIB. Comisia Europeană estimează, în prognoza de toamnă, o creştere a deficitului structural la aproape 4% din PIB în 2017 în condiţiile în care ajustările din ultimii ani au permis reducerea acestuia la nivelul asumat.

Investițiile și cercetarea

Guvernul Cioloș s-a angajat să crească nivelul investițiilor ca procent din PIB. Din cifrele prezentate de ministrul Finanţelor Anca Dragu reiese că anul viitor, cheltuielile pentru investiţii ar urma să însumeze 37,7 miliarde de lei, respectiv 5,1% din PIB. Din estimările Finanţelor, până la finele acestui an, cheltuielile de investiţii vor urca la 33 de miliarde de lei, respectiv 4,7% din PIB. La zece luni, acestea erau de 3,1% din PIB (la care se mai adaugă 0,1% din PIB, cheltuieli aferente proiectelor europene din exerciţiul financiar 2014-2020), potrivit execuţiei bugetului general consolidat.

Anca Dragu a mai precizat joi că legea bugetului va prevede o creştere de 23% a cheltuielile pentru cercetare-dezvoltare. România se află pe ultimul loc la nivel european în ceea ce privește cheltuielile alocate acestui domeniu. Mai mult, România este singurul stat membru UE unde aceste cheltuieli scad de la an la an.

 

3 decembrie, cursdeguvernare.ro: Cristian Grosu / Planul: Cum ar putea guvernul Cioloș să nu rateze un an pentru România

Scăderi de taxe știe să ceară orice prost. De asemenea, orice prost se poate îmbăta cu ideea că numai taxele stăteau în calea dezvoltării afacerii lui și a României.

Dar există un mic set de cerereri/pretenții/așteptări pe care orice om echilibrat le poate articula de la guvernul Cioloș. De la un guvern care anunță oficial că Nu are de câștigat alegeri, că Nu-l interesează populismele și că-și permite asumarea unui plan dincolo de așteptările atât ale mituiților de la țară, cât și ale mituiților din mediul de business de la oraș.

Singura șansă ca guvernul de un an al lui Cioloș să Nu însemne o perioadă moartă pentru România este ca această echipă să pună pe hârtie și să-și asume un plan pe 10 ani, pe care să-l înceapă chiar de la data de 1 ianuarie 2016. Altfel, la finele mandatului acestui guvern, România se întoarce, sub aspectul dezvoltării, la situația de la sfârșitul crizei. Nu, nu-i o exagerare, și vom explica mai jos de ce.

Planul

Înainte de-a formula cum ar trebui, în opinia noastră, să arate un astfel de plan (simplu, foarte simplu – atât suntem de jos), să plecăm de la câteva adevăruri care Nu se dezbat în spațiul public :

Adevărurile cheie :

1, Dezvoltarea României Nu are cum să țină pasul cu spectaculoasă creștere economică.

Cei 3,5 sau 4 sau 4,5% (suntem campionii Europei) creștere cât înregistrăm în ultima vreme și cât se anunță pentru următorii 2 ani Nu se văd nici în buget și nici în dezvoltarea societății. Ba, e chiar invers – niște exemple foarte vizibile : cu cât crește PIB-ul, parcă cu atât merg mai încet și construcția de infrastructură, și formarea forței de muncă calificate, și simplificarea/digitalizarea administrației. (Niște cifre triste aleultimilor 5 ani atestă acest straniu adevăr – AICI)

Explicația e simplă: nu doar ignorarea capitalului autohton și nu doar lipsa unor politici specifice (de care vom vorbi mai josîncurajează fluxul de bani din România către exterior. Ci și politica ”calului de bătaie” atunci când vine vorba de adunat taxele, de contorizat locurile de muncă și de hăituit zonele vulnerabile din economie : IMM-urile.

Nu există nicio șansă ca o creștere a PIB să se vadă în dezvoltare : 60% din cifra de afaceri din economie e produsă de capital extern, banii produși de acesta se întorc acolo unde le e locul (în țările de origine) iar României îi rămâne așa : salariile (cu taxele aferente) mici, și impozitele pe profituri (și mai mici).

Să ne înțelegem : Nu e vorba de descurajarea capitalului străin (ba chiar trebuie să avem politici de a-l atrage și de a-l pune la treabă), ci de lipsa de preocupare și de politici față de capitalul autohton.

Sunt aproape 2 ani de când cursdeguvernare.ro ”strigă” că Produsul Național Brut (cât încasezi din capital) e un indicator care preocupă mari state (Germania, Franța, Iralia, UK etc, etc) tot atât de mult pe cât le preocupă Produsul Intern Brut: da, e important nu doar să produci, ci și să încasezi. (O analiză poate fi citită AICI).

2- Al doilea adevăr cheie: România se află în competiție cu celelalte state UE din punct de vedere al structurii economice, lucru care se va vedea, în cele din urmă, în indicatorii de convergență.

Dacă un guvern cu mandat de un an Nu poate face strategii pe care să și le implementeze, poate face măcar un plan a cărui implementare să fie securizată pentru următorii 10 ani. Altfel, a pierde un an când toată lumea din jur aleargă după banii cu care să-și crească PIB-ul potențial pentru următorul e crimă curată.

3- Nu există la aceast oră nicio agresiune externă (militară, politică sau economică asumată) care să producă României, și dezvoltării societății românești, prejudicii mai mari decât faptul că Statul român nu-și respectă fișa postului.

Niște exemple: costurile de securitate sunt infinit mai mici decât prejudiciul izolării Moldovei (a noastre, firește) de economia europenă.

Costurile de poziționare strategică și angajamente politice și de securitate sunt infinit mai mici decât prejudiciile produse de lipsa unei autostrăzi Constanța-Ungaria.

Premisele planului

Spuneam mai sus că, în ciuda PIB-ului și a creșterilor sale spectaculoase (a PIB-ului care pentru alții devine Produs național Brut), situația e atât de jos încât soluțiile sunt simple : Ele trebuie așezate, însă, în acea categorie de ”soluții basic”, a căror ignorare sau subminare trebuie considerate fie incompetență criminală, fie sabotaj.

Împortant : nu trebuie inventată apa caldă. Statul trebuie să plece, în acest plan, de la 2 premise :

  • a-, economia se va mișca singură într-un capitalism sănătos, dacă statul nu o blochează și-i pune la dispoziție : 1) infrastructura și logistica de dezvoltare 2) echilibrul macroeconomic care să-i asigure contextul favorabil de dezvoltare și previzibilitatea fiscalității.
  • b-, statul are gândit un sistem de politici economice care să modeleze economia în direcția potențialului și, mai ales, a ”vocației” sale în contextul extern. Iar aici o să ajungem, mai jos, la capitalul autohton.

De unde această ”obsesie” cu capitalul autohton – am mai scris-o : dacă până acum România ar fi murit fără capital extern, ea va muri de acum încolo fără capitalul autohton, care să țină banii în țară și pe care să-i miște în direcțiile încurajate de politicile economice. Sper ca măcar un tehnocrat să înțeleagă aceste lucru mai bine decât dnii. Gerea, Chițoiu și alții de pe nivelul lor.

Deziderate

NU trebuie să ne propunem să devenim campioni pe tot felul de nișe (”grânarul Europei”, ”India Europei”, ”nemții Estului”, ”trandafirul Balcanilor” etc. etc). Două deziderate foarte simple :

  • 1-, Transformarea creșterii economice în dezvoltare efectivă a societății – aducerea societății în pas cu creșterea PIB – atenție! – pe o perioadă lungă, în parametri sustenabili, și alinierea convergenței reale la potențialul fabulos al economiei. (Cum? vom arăta mai jos)
  • 2-, Aducerea României la masa UE ca voce de neignorat, astfel încât România să rămână măcar pe harta Europei cu 2 viteze (căci, da, cine are intuiție știe cum s-ar putea așeza lucrurile: va fi și o a 3-a Europă) și să conteze ca economie, ca partener/negociator, nu să se facă auzită doar prin cele câteva numere de telefon la care cancelariile UE le răspund unor tipi de treabă.

Planul concret. Foarte concret

Două lucruri :

  • -, Eu, unul, cetățean al României, Nu pot avea încredere în niciun plan care nu prevede câteva lucruri elementare : ce se vede/simte/folosește/cuantifică/monetizează din produsul planului + când începe și când putem fi beneficiarii efectivi ai planului + cine răspunde și cine garantează implementarea planului.
  • Dacă aceste lucruri concrete nu vor fi îndeplinite, o să ajungem să-l plângem pe Victor Ponta: măcar paguba era pigmentată cu patologia minciunilor sale care uneori erau chiar distractive și, în orice caz, erau un bun material pentu psihiatri.
  • -, Absolut toate detaliile planului trebuie să fie complementare și trebuie pornite în acest an – astfel încât să nu ajungem să asistăm la cum se vor certa PNL și PDL sau PSD și UNPR pe cine, ce, și cu ce comision începe să pietruiască un drum comunal.

Complementar: Degeaba fac drum expres către o zonă din care a fugit forța de muncă dacă nu repornesc și formarea forței de muncă ; degeaba mut miza Sănătății pe prevenție dacă pe o rază de 50 de Km nu există niciun spital – etc etc.

Economia privată :

1-, Producția

Singurul beneficiu pe care-l poate trage România dintr-unul din cele mai relaxate sisteme fiscale este crearea unui set de politici economice axate pe producție.

Stimularea producției autohtone este disperat de stringentă : banii lăsați în piață prin relaxare fiscală și prin mărire de salarii se vor duce pe importuri (cu toate dezavantajele care decurg de aici) căci producția autohtonă e mică și, mai ales, inadecvată.

Problema va începe undeva la mijlocul anului 2016 (când cererea agregată va intra pe excedent) – și sigur că guvernul Cioloș nu va deconta prejudiciile unui atare trend, dar patria îi va fi recunoscătoare dacă guvernul nu va ține cont că acest gunoi de sub preș nu i se va deconta lui. Va plesni după jumătatea lui 2017.

Atenție : am mai jucat în acest film în anii 2005-2008 – când guvernul Tăriceanu se lăuda cu creșterea pe importuri. De efectele nocive ale acestui plan își dădea seama toată lumea, cu o execpție : Dl. Tăriceanu.

Azi, 3 decembrie 2015, România încă plătește (concret și cu dobânzi) consecințele acelei politici decise în 2008.

Sperăm ca astăzi măcar un tehnocrat să înțeleagă și contextul și mecanismul.

2-, IMM-urile.

Dincolo de faptul că nu există politici economice (ba chiar și fiscale) care să modeleze acest segment care angajează 65% din forța de muncă a României către necesitățile interne și către sectoare cu valoare adăugată mare, un lucru e cert : scăderea clasei de mijloc a României se face într-un trend mai accelerat decât are loc pe plan mondial.

Or, asta e baza – dar în România e baza proastă. Sunt cele mai vulnerabile entități din economie, IMM-urile sunt primele către care se îndreaptă instituțiile statului când au de luat ceva: suprareglementare, abuzuri ale administrației, abuzuri ale instituțiilor care adună bani la buget, etc etc.

A ajuns un noroc pentru o companie mică și mijlocie ca, atunci când începe să se desprindă de limita de supraviețuire, să nu-i calce statul pragul și, după cele mai etatiste reglementări, să-și ia o parte chiar mai mare decât si-o pot aloca cei care muncesc pe brânci în firmă.

3- Capitalul autohton: politici specifice – 

NU discriminatorii pozitiv, căci asta ar fi o politică antieconomică: dar măcar tratament egal cu cel aplicat capitalului extern.

Pe lângă politicile de modelare și stimulare economică, din evoluția capitalului autohton trebuie eliminate 2 lucruri :

  • a-, traficul de influență pe care-l fac companiile românești și care infectează toată piața
  • b-, lobby-ul extern în favoarea companiilor străine, care, iarăși, infectează toată piața.

Ambele se cunosc – cel mai ușor pot fi dovedite cele ale capitalului autohton, ca urmare a investigațiilor de presă, mai degrabă, decât a investigațiilor statului.

(În treacăt fie spus, sperăm ca mâine să putem dovedi mai mult decât știm, spre deosebire de azi, când nu putem încă dovedi nici ceea ce știm – în materie de lobby ascuns sub tot felul de contracte, într-o țară în care lobby-ul nu e reglementat).

4- Politici specifice pentru entitățile de Cercetare stat-privat,

facilități și stimulare pentru industriile cu valoare adăugată mare – pentru industriile creative.

Suntem singura țară din UE la care cheltuielile cu Cercetarea scad an de an, constant, și în valoare absolută și în procent din PIB, și pe orizontală și pe verticală si de la nord la sud si de ….

Și au scăzut atât de mult încât am pierdut din raza vizuală până și Bulgaria (care în 3 ani a crescut cu 78% !), țara de pe penultimul loc.

De ce spun Cercetare stat/privat: pentru că, în materie de cercetare, banii se alocă în funcție de găști, relații, triburi universitare și ginte/famiglii locale. Sunt bani care nu crează nimic, niște tipi îi încasează și rămân în consumul local.

Reabilitarea Fișei de post a Statului

Spuneam mai sus că orice prost știe să ceară statului scăderi de taxe, dar că nu orice prost știe să ceară ceea ce statul poate face, iar economia privată nu poate. Principiul : ”fă un drum, apoi lasă mediul de afaceri să-și facă treaba de-a lungul lui”.

1-, Un plan pe 10 ani nu poate să nu prevadă, cu dată a începerii construcției și dată a dării în folosință, 3 elemente cheie de infrastructură :

-, Finalizarea unei autostrăzi Constanța-Ungaria , cu elementul său prioritar Pitești-Sibiu.

Avantajul comparativ imens pe care-l are România prin Marea Neagră către Est este compromis total prin lipsa infrastructurii rutiere între Constanța și Europa.

Atenție: nu vorbim de Pitești-Sibiu pentru că așa cere Dacia: ci de o viziune mai cuprinzătoare, care să te repună pe hartă.

(În treacăt fie spus, abia atunci poți privatiza, pe bani adevărați, cât vrei să vânzi din Portul Constanța).

-, O autostradă (cu dată de începere și termen de finalizare concrete) între Transilvania și MoldovaNu există absolut nicio șansă de ridicare la convergență reală a Moldovei fără această autostradă.

-, Un plan strategic pentru CFR : e singura entitate de infrastructură mai proastă decât cea rutieră. România nu-și permite zecile de miliarde de euro pentru aducerea căilor ferate la o performanță de minimală.

Poate articula noul ministru al Transporturilor un plan? Are o părere personală de tehnocrat ?

Important Chestiunea infrastructurii românești e atât de gravă, încât ea produce prejudicii mai mari decât orice altă agresiune sau amenințare la adresa României – în plus, ea rupe economia României în bucăți de necompatibilizat și accentuează divergența internă.

De aceea și insistăm că e o chestiune de dus în CSAT : ar fi singurul mod prin care ar putea fi însușită de toate guvernele care vor urma în funcție de un plan și nu în funcție de comisioanele conjuncturale care se iau pentru astfel de proiecte.

2-, România Nu mai are forță de muncă calificată pe măsura cererii din piață și pe măsura potențialului.

Planul ar trebui să conțină un set de măsuri punctuale de rebranșare a sistemului de Educație la Piața muncii – fie ea medie sau înalt calificată.

Testul cel mai simplu poate fi făcut de însuși premierul Dacian Cioloș : să sune la Șimleu Silvaniei, la liceul agricol care l-a produs pe el ca expert în agricultură și comisar european pe agricultură și să întrebe acolo dacă promovabilitatea la Bac a fost în anul 2015 de măcar 25%! Și să-și găsească singur un răspuns concret.

Un test mai complicat: luați reședințele de județ și sectoarele capitalei – nici într-o atare entitate administrativă Nu mai există mai mult de 3 licee în care se face carte: în rest, se iau salarii și se păstrează posturi pe viață.

Testul cel mai complicat : dați un ”google” și vedeți câtă cerere de muncă e în Ardeal, care se adresează Moldovei, Munteniei, Olteniei. Afacerea se oprește la trecerea Carpaților, mâna de lucru adecvat calificată nu se mai găsește nici la regățeni.

Anul guvernului Cioloș nu poate rezolva aceste probleme: le poate însă așeza într-un plan care să devină literă de lege pentru următorii 10.

3- Vorbă multă (și Nu fără rost) pe calitatea administrației și pe problemele pe care administrația le pune pe mediul de afaceri și pe cetățean.

Planul ? Să lăsăm să vorbească calculatorul, nu un funcționar corupt sau numit politic pentru corupția sprijinitorilor săi.

Sutele de milioane de euro plătite de România până în acest moment pentru digitalizare au lăsat în urmă doar niște enclave informatice:

fiscul nu „vede” că ai plătit o amendă de circulație, banca nu știe dacă ți-ai stins datoria la fisc, administrația locală nu ”știe” dacă ai făcut plata în bancă, softul pentru achiziții nu te recunoaște dacă tu concurezi cu tine însuți pe o licitație, etc, etc.

Asta în condițiile în care se pierd fondurile europene pe digitalizare și în care Banca Mondială se roagă de ANAF să cheltuie banii de informatizare.

Să nu poată fi început, în 2016, un plan care să dea din drum bolovanii care se opun digitalizării – și de care să răspundă careva – desigur, un tehnocrat cu poză, nume, adresă și CNP ?

4-, Administrația ”administrației” :

să lăsăm reforma la deciziile și expertiza dlui. vicepremier Dâncu – dar cu 2-3 întrebări :

  • a-, Prima întrebare : un funcționar pus politic și deprins să ia șpagă : se va dezvăța de șpagă și de apărarea intereselor celor care l-au numit dacă i-am tripla salariul ?
  • b-, Cum se poate evita ca un funcționar public să nu fie la cheremul unui primar sau președinte de Consiliu Judetean care vor avea, potrivit alegerilor dintr-un singur tur, o reprezentativitate reală de 15-20% ?

Nu mai spunem de soluția pe care a găsit-o Georgia (cu schimbarea integrală a garniturii de funcționari publici cu o alta, școlită în străinătate și lipsită de obligațiile de corupție adunate de-a lungul anilor), că ar fi prea complicat (și prea frumos) pentru România.

5-, Sănătatea – cu bugete și mecanisme de cheltuire orientate spre BENEFICIAR : Pacientul.

Poate planul să redirecționeze atenția sistemului (și resursele sale) către o schimbare de filosofie ? Adică spre un sistem asumat de prevenție ? Iar banii să se ducă preponderent spre servicii medicale, și nu spre achiziții, management, medicamente și alte industrii din care trăiesc decidenții ?

Dacă da, planul ar trebui să prevadă 3 lucruri :

  • a-, Obligativitatea construirii unei baze de date medicale – România nici nu are cum să raporteze la OMS date privind sănătatea publică, pentru că acestea nu există.
  • b-, Punerea la punct a unui sistem foarte concret de prevenție, în paralel cu sistemele (private sau de stat) de asigurări: lipsa acestuia grevează foarte mult economia din toate punctele de vedere, pentru că ajunge omul la 55 de ani, în plină forță, să afle că are un cancer de care putea afla acum 5-6 ani, și că sistemele plătesc pentru citostaticele lui într-un an cât n-a contribuit el într-o viață.

Poate planul asuma o filosofie specifică rațiunii, logicii și civilizației ? Cum ?

c-, introducerea managementului bazat pe performanță în spitale – cu criterii foarte concrete de selecție : moare omul în spital nu de boala care l-a dus acolo, ci de infecțiile intraspitalicești – iar directorii și administratorii sistemului rămân în funcții și-și iau mai departe comisioanele din orice, de la medicamenta la hârtie igienică…

6- Agricultura. O țară cu 2/3 din teritoriu arabil (Fabulos) este importator net de alimente și produse agricole, ajunge să fie administrată de un fost comisar european pe agricultură

Planul ar trebui să cuprindă 3 puncte concrete, cu termene, asumări, responasbulități și tot tacâmul :

a-, cadastrul : nu se pot înființa exploatații agricole de anvergură pentru că o treime (O TREIME) din fermele europene sunt în România.

Întârzirea unui sistem de cadastru are ca scop amânarea ieșirii la suprafață a fraudelor care s-au făcut cu certificatele de proprietate (care, adunate, ar arăta că România are teren agricol mai mare decât suprafața oficială a țării).

E un plan al Băncii Mondiale, ținut la foc domol de autoritățile românești : poate cineva să-i dea drumul ?

b-, Irigațiile : cum e posibil să se piardă fondurile europene în condițiile în care 2 canale de irigații ne-ar transforma în principalii producători de cereale din UE ?

Canalele Dunăre-Bărăgan, București-Giurgiu (pornit de Ceaușescu) și Siret – … ce s-o mai găsi în jurul lui : când? De la ce dată ? Că s-ar găsi și bani și specialiști, și, mai ales, Beneficiari !

c-, Crearea, legiferarea și optimizarea unui sistem de achiziție și de colectare a produselor agricole în mediul rural (până trecem la nivelul următor, trebuie să acceptăm să avem sute de mii de ”ferme” care dau laptele la porci) : asta ca să nu mai mâncăm un cașcaval românesc făcut în Germania cu lapte unguresc..

Soluția la această problemă trebuie să fie funcțională în maximum 2 ani : altfel, de scăderea TVA la alimente o să beneficieze tot marii retaileri care scot ”afară” o creștere de 4 – 4,5 – 5 procente din PIB și iar ne plângem că degeaba avem creștere dacă dăm laptele la porci …

7- Nu o pomenește nimeni în planuri, deși e poate singurul element de identitate pe care-l avem la ora asta : Cultura.

a-, Refacerea ICR după criteriile și principiile care-i asigurau succesul înainte ca dinozaurii dlui. Ponta să intre și să răstoarne totul, prin ”garda” unor sinecuriști și a unor inși făcuți din cerneală, doctorate false și pixeli.

b-, 4-5-6 capete de pod în Europa și SUA – acolo unde se joacă elementul identității culturale – cu un anume fel de-a simți cultura ? Cum și de când ?

c-, Un oraș urât, anacronic și lipsit de gust: nu ar putea o comisie să hotărască cele 15 statui care să devină o emblemă a Bucureștiului (da, până și anacronica copie a columnei lui Traian în locul scobitorii în care stă înfipt un mititel ardeiat și fără bicarbonat, cum e în Piața Revoluției) ?

8- Finanțarea tuturor planurilor :

Ca pe vremea Vestului sălbatic, finanțarea stă, încă, în proporție covârșitoare, la bănci : ba nu dau bani, ba pun prea multe condiții, ba garanțiile statului sunt prea mici și se dau pe ochi frumoși, ba nu au personal care să înțeleagă potențialul unei afaceri (da, chiar nu au personal – ăia au ajuns niște simpli funcționari de ghișeu) :

  • a-, ce, cum, în cât timp și când va fi gata sistemul de acceptare și asumare a fondurilor europene de către Autoritățile de management? Atenție : cum faci anul ăsta, așa va funționa pe tot exercițiul 2014-2020 (eventual n+2 –  cam asta e viteza de reacție și de alinere a administrației românești la banii care așteaptă la graniță..)
  • b-, Nu-mi vine să cred că, dacă ar fi chemați, o echipă de inși de la BNR, de la Bursă, de la Consiliul Fiscal și de la organizațiile de economie aplicată (GEA și alții care au expertiză, păreri și interese) nu s-ar putea formula o strategie pentru trecerea Bursei românești de la statutul de ”periferică” la statutul de ”emergentă”. Diferența de atragere a capitalurilor ar putea scădea de zeci de ori – și nu ai cum să contezi atâta vreme cât nu ești în cărți.

O listă a criteriilor de îndeplinit, când? Un timing ? Cât: 3-5 ani ? Dacă o începem acuma, de Sf. Vasile ?

9-, Aderarea neapărată la euro:  Nu atât pentru economia concretă, cât …

Economiei concrete îi stă bine, din punct de vedere contabil, pe leu.

Ca perspectivă, însă, miza – și pentru economie – e alta :

Vocea. Ne facem iluzii să credem că România poate conta în Europa atâta vreme cât, indiferent ce se petrece aici, zona euro (masa elitelor) nu o are în calcul. Să fim serioși și pragmatici : când vor veni vremurile în care, dacă strănută un prost în guvernul de la București, omologii lui Merkel, Hollande și alții, de peste timpul mediu, nu se vor grăbi să-l sune personal pentru a-i recomanda vreun faringosept.

Asta-i miza. Iar o țintă de 1 ianuarie 2021 (începerea noului exercițiu financiar al UE) nu ar fi de tot inaccesibilă : cu condiția ca planurile anuale să fie așezate, măcar de Sf. Vasile, în Panul cel mare : când ERM II? Cine și cum ? Legislația care să lege lucrurile de responsabilitate și de fața unui om cu nume, adresă, CNP ?

10-,Prioritatea: măcar pe mintea unui ”cizmar”

Nicolae Ceaușescu bătuse în cuie un principiu sănătos: 30% din buget se ducea pe investiții. ”Industrializare”.

Așa cum arată anii 2014 și 2015, România s-a împrumutat pentru mâncare. Ba, dacă ne uităm unde s-au dus banii pe privatizări și listări la bursă ale supercompaniilor din Energie, chiar a vândut din casă pentru mâncare.

Introducerea în legislație a alocărilor pentru investițiile strategice pe un procent fix din buget sau din PIB.

Ar fi o realizare excepțională legarea creșterii economice (fie și în mod indirect) de cheltuiala cu factor de multiplicare: abia apoi politicile electorale.

***

Nu am intrat în detalii și subtilități : în ciuda creșterii economice – prezente și viitoare – de-a dreptul spectaculoase, suntem atât de jos încât lucrurile sunt foarte simple :

Se apropie Crăciunul și ne e permisă orice reverie: ia să ne închipuim fiecare cum ar arăta afacerea lui, orașul lui, viața lui, dacă în 10 ani – Crăciunul din 2025 – vom avea îndeplinite aceste lucruri foarte concrete și foarte simple, enumerate mai sus.

Asta ar fi treaba statului : dacă toate acestea fi-vor realizate, restul o să vină de la sine-apoi – cum zice poetul. Nu am nici cea mai mică îndoială că restul va fi făcut de mediul de afaceri, de experții din economia reală, de fiecare cetățean în parte sub fâșia lui de cer.

Cu o condiție : Acest plan să fie dus în CSAT – și nu-i o exagerare : Câtă vreme nerealizarea lui nu e decretată ca afront la siguranța națională, o să ne rupem în figuri cu cea mai spectaculoasă creștere economică din UE, iar la începtul fiecărui an această creștere va fi încasată de alții – iar societatea reală va rămâne muuuuult în urma economiei formale. Căci fiecare guvern va veni cu prietenii lui.

Avem un an în față, nu ne permitem să-l pierdem, mai ales acum când acest guvern nu are de câștigat alegeri – căci relaxare fiscală poate cere orice prost.

Îl facem, Dle. Cioloș ?

PS: Am insistat pe premise și deziderate dintr-un motiv: ”Planul” poate fi atât de ușor clișeizat, încât cei care ar trebui să-l facă trebuie să-și reamintească, mai întâi, rațiunile fundamentale care țin România atât de departe de potențialul ei economic – ba chiar de economia ei.

4 decembrie, postare pe blog: Andreea Paul: De la incompetenţă şi nepăsare la somaţie cu „încetarea activităţii în 24h sau amendă de peste 50 000 lei”. Nu acesta este parteneriatul pe care statul trebuie să-l creeze cu micii antreprenori români

Sursa: http://www.andreeapaul.ro/andreea-paul-de-la-incompetenta-si-nepasare-la-somatie-cu-incetarea-activitatii-in-24h-sau-amenda-de-peste-50-000-lei/

Sărim dintr-o extremă în alta: de la incompetenţă şi nepăsare la somaţie. Cum este posibil ca sute de firme cu sediile sau punctele de lucru închiriate de ani de zile la parterul clădirilor cu risc seismic din Bucureşti să fie somate să le părăsească în 24 de ore, fără înştiinţare prealabilă, fără preaviz, fără notificare, fără un termen rezonabil pentru schimbarea locaţiei?

Legea din 1994, cu modificările ulterioare, nu a fost pusă corect în aplicare de către instituţiile de control chemate să vegheze la securitatea cetăţenilor de atâta amar de vreme. Acum o fac repezit, fără logică. Nu acesta este parteneriatul pe care statul trebuie să-l creeze cu micii antreprenori români. Ei sunt direct loviţi, nu firmele mari. Statul trebuie să le fie suport, nu expulzator. Termenul pentru conformare trebuie să fie rezonabil. Scopul nu este să omori firmele mici româneşti sau să-i laşi pe angajaţii lor fără slujbă în luna decembrie. Modul de redactare a somaţiei este şi mai odios, cerând „încetarea activităţii în 24h sau amendă de peste 50 de mii de lei”, când am fi avut nevoie de echilibru şi profesionalism în abordare.

Mă întreb, desigur, de ce s-au aprobat astfel de sedii sau puncte de lucru în clădiri care reprezintă un „pericol public”, dar şi ce vor face cu proprietarii persoane fizice din acele blocuri cu risc seismic de grad I, dacă firmele sunt expulzate în 24 de ore?

Să vedem ce spune legea OUG nr. 20/1994 actualizată în 1997, la art 24:

(1) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã dupã cum urmeazã:

  1. a) nerespectarea, în termen de 2 ani de la notificare, a obligaţiei prevãzute la art. 2 alin. (2) privind expertizarea tehnicã:
  2. b) nerespectarea obligaţiei de a proceda la proiectarea lucrãrilor de consolidare, în termen de 2 ani de la notificarea încadrãrii în clasa I de risc seismic a clãdirii expertizate;
  3. c) neînceperea execuţiei lucrãrilor de consolidare în termen de 2 ani de la data finalizãrii proiectului de consolidare;
  4. d) nerespectarea obligaţiei de a depune documentaţia pe baza cãreia primãria poate sã stabileascã obligaţia de platã, în raport cu cotele-pãrţi indivize din proprietatea comunã aferentã fiecãrei proprietãţi individuale, în termen de 60 de zile de la solicitarea acesteia de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale;
  5. e) nerespectarea obligaţiei de realizare şi amplasare a panourilor de înştiinţare în termen de 60 de zile de la data primirii raportului de expertizã tehnicã;
  6. f) nerespectarea prevederilor privind inventarierea clãdirilor prevãzute la art. 2 alin. (2) şi notificarea în scris a proprietarilor/asociaţiilor de proprietari a obligaţiilor ce le revin privind expertizarea/proiectarea lucrãrilor de consolidare;
  7. g) nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (1) lit. a) şi b) privind contractarea proiectãrii/execuţiei lucrãrilor de consolidare în termen de 2 ani de la notificarea încadrãrii în clasa I de risc seismic a clãdirii, respectiv de la data finalizãrii proiectului de consolidare.

(2) Sãvârşirea contravenţiilor prevãzute la alin. (1) se sancţioneazã astfel:

  1. a) nerespectarea prevederilor lit. a), cu amendã de la 1.000 lei la 2.000 lei;
  2. b) nerespectarea prevederilor lit. b), cu amendã de la 1.000 lei la 2.000 lei;
  3. c) nerespectarea prevederilor lit. c), cu amendã de la 1.500 lei la 3.000 lei;
  4. d) nerespectarea prevederilor lit. d), cu amendã de la 500 lei la 1.000 lei;
  5. e) nerespectarea prevederilor lit. e), cu amendã de la 5.000 lei la 7.000 lei;
  6. f) nerespectarea prevederilor lit. f), cu amendã de la 7.000 lei la 10.000 lei;
  7. g) nerespectarea prevederilor lit. g), cu amendã de la 10.000 lei la 15.000 lei.

(3) Contravenţiile se aplicã proprietarilor, administratorilor sau autoritãţilor administraţiei publice locale, dupã caz.

(4) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre organele cu atribuţii de control ale primãriilor municipiilor, oraşelor şi comunelor, respectiv ale Primãriei Municipiului Bucureşti, în cazul proprietarilor sau administratorilor, şi de cãtre prefect, în cazul autoritãţilor administraţiei publice locale.

OUG nr. 20 din 1994 a fost modificată şi completată recent prin Legea nr. 282/2015, astfel:

  • Se introduce o nouă literă la art 24, alin. (1), cu următorul cuprins: „h) nerespectarea prevederilor art. 2 alin. (61) de către proprietarii construcţiilor/spaţiilor din aceste construcţii, persoane fizice sau juridice, asociaţiile de proprietari, respectiv de către persoanele fizice sau juridice care au în administrare construcţii/spaţii din aceste construcţii”
  • Se introduce o nouă sancţiune la articolul 24: „nerespectarea prevederilor lit. h), cu amendă de la 50.000 lei la 70.000 lei, împreună cu măsura interzicerii emiterii autorizaţiilor de funcţionare pentru spaţiul în cauză de către autoritatea administraţiei publice locale competente.”

Aşadar, excesul de zel în punerea în aplicare a acestei legi a dus la formularea odioasă a somaţiei, cerând „încetarea activităţii în 24 de ore”, deşi legea interzice „emiterea autorizaţiilor de funcţionarea pentru spaţiul în cauză”. Contravenţia se aplică în urma parcurgerii mai multor etape atât de către autorităţile statului, cât şi de către proprietarii, persoanele fizice şi juridice care desfăşoară alte activităţi în aceste spaţii.

Sub protecţia anonimatului, antreprenorul mi-a dezvăluit realităţile cu care se confruntă. Acesta mi-a relatat din discuţiile sale cu autorităţile justificarea lor. Citez din sursa mea: „trebuie să-şi protejeze angajaţii din Poliţia Locală şi de Control a Capitalei” şi mi-a pus la dispoziţie somaţia primită, disperat că nu a reuşit să îşi găsească o nouă chirie în 24 de ore:

 

4 decembrie, agerpres.ro: Anca Dragu: Salariul minim pe economie nu crește de la 1 ianuarie 2016; măsura poate afecta semnificativ competitivitatea României

Guvernul îngheață, deocamdată, salariul minim pe economie la 1.050 de lei, deși vechiul executiv promisese majorarea acestuia la 1.200 de lei de la 1 ianuarie 2016.

„Vom analiza impactul pe care l-ar avea creșterea salariului minim pe economie și, eventual, vom recomanda ce creșteri pot avea loc. De la 1 ianuarie nu crește, pentru că nu avem cum să facem această estimare asupra economiei și degeaba spunem noi că vrem să stimulăm economia cu un pachet atât de generos fiscal și pe care am făcut un efort foarte mare să îl includem în buget, dacă luăm o măsură care să distrugă mediul de afaceri. Nu putem să facem această majorare peste noapte, pentru că această măsură poate afecta semnificativ competitivitatea României”, a declarat vineri ministrul Finanțelor Publice, Anca Dragu.

Aceasta a precizat că analiza privind impactul este în curs, dar măsura trebuie analizat în special pe zona privată, pentru că în sectorul bugetar nu mai sunt salarii sub salariul minim, având în vedere majorările aprobate în acest an pentru diverse categorii, cum ar fi salariații din Sănătate, Educație, Administrație locală, dar și majorarea cu 10% pentru toți bugetarii decisă pe final de an.

În plus, ministrul susține că o astfel de măsură poate determina migrări de personal din zona albă, fiscalizată, în zona gri sau neagră.

Guvernul Ponta avea prevăzută, în programul de guvernare, majorarea salariului minim pe economie la 1.200 de lei de la 1 ianuarie 2016, iar fostul premier promisese, pe finalul mandatului, creșteri suplimentare la 1.300 de lei de la jumătatea anului 2016 și la 1.400 de lei de la 1 ianuarie 2017.

 

4 decembrie, agerpres.ro: Bugetul Trezoreriei Statului pe anul viitor este prevăzut cu un excedent de peste 65,3 milioane lei

Bugetul Trezoreriei Statului pe anul viitor este prevăzut cu un excedent în sumă de 65,316 milioane lei, potrivit unui proiect de act normativ publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice (MFP).

„Veniturile bugetului Trezoreriei Statului pe anul 2016, în sumă de 112,4 milioane lei, sunt constituite din dobânzi (58,994 milioane lei), majorări de întârziere pentru venituri nevărsate la termen, aferente sumelor acordate din veniturile din privatizare pe bază de hotărâri de guvern (50 milioane lei), și alte venituri (3,455 milioane lei)”, se arată în nota de fundamentare.

Cheltuielile bugetului Trezoreriei Statului pe anul 2016, în cuantum de 47,133 milioane lei, au ca destinație în principal comisioanele cuvenite Băncii Naționale a României și instituțiilor de credit pentru servicii prestate în contul Trezoreriei Statului (12,026 milioane lei). De asemenea, mai sunt și pentru plata dobânzilor aferente depozitelor și disponibilităților păstrate în contul curent general al Trezoreriei Statului (34,807 milioane lei).

Proiectul bugetului Trezoreriei pe anul 2016 a fost fundamentat pe baza ratelor dobânzilor estimate pentru anul 2016, dobânzilor prognozate a se încasa la soldul contului curent general al Trezoreriei Statului, conform prevederilor Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, cu modificările și completările ulterioare, volumului estimat al disponibilităților și depozitelor pe termen păstrate în Trezoreria Statului pentru care există obligația acordării de dobândă.

 

4 decembrie, agerpres.ro: Dragu (MFP): Construcția bugetului pe 2016 pornește cu estimarea veniturilor de 231 miliarde de lei; cheltuielile vor fi de 252 de miliarde de lei

Bugetul de stat pentru 2016 este fundamentat pe venituri de 231,12 miliarde de lei, în creștere cu 1,6% față de 2015, și pe cheltuieli de 252 de miliarde de lei, cu 6,8% peste cele din 2015, iar deficitul estimat este de 2,95% din PIB, la o creștere economică de 4,1%, a anunțat vineri ministrul Finanțelor Publice, Anca Dragu.

„Construcția bugetului pornește cu estimarea veniturilor — 231,12 miliarde de lei, cu 1,6% mai mult decât în 2015. Viziunea, principiul de bază al acestui buget este asigurarea stabilității și predictibilității fiscale. Am venit în sprijinul mediului de afaceri și am păstrat relaxarea fiscală, pentru a stimula investițiile private”, a explicat Anca Dragu.

 

Ea a precizat că nu se intenționează introducerea de taxe noi și nici majorarea celor actuale în 2016, iar creșterea veniturilor bugetare va fi axată pe o mai bună colectare.

În plus, noua abordare fiscal bugetară se va axa pe creșterea eficienței folosirii resurselor bugetare, creșterea transparenței în utilizarea banilor publici și pe schimbarea paradigmei contribuabil-stat, astfel încât statul să fie în slujba contribuabiluli.

În privința veniturilor bugetare, în 2016 cele mai mari sume la buget sunt estimate a veni din contribuții de asigurări sociale, de 61,7 miliarde de lei, respectiv 26,7% din total, în creștere de la 57,4 miliarde de lei cât se estimează că se va încasa în 2015 (25,2% din total). Pe locul doi se află veniturile din TVA, dar acestea vor scădea de la 57 de miliarde de lei în 2015 la 52,3 miliarde de lei în 2016, din cauza reducerii TVA de la 24% la 20% de la 1 ianuarie. Și sumele din impozitul pe venit și pe profit vor scădea ușor anul viitor, de la 26,222 miliarde de lei anul acesta la 26,207 miliarde de lei în 2016.

La capitolul cheltuieli, asistența socială se va afla, și în 2016, pe primul loc, cu 79,4 miliarde de lei (31,5% din total), în creștere de la 75,85 miliarde de lei în 2015 (32,1% din total). Pe locul doi se află cheltuielile de personal, cu 57,2 miliarde de lei (22,7% din total), față de 51,8 miliarde de lei estimate pentru 2015 (21,9% din total). Abia pe locul patru, după cheltuielile pentru bunuri și servicii, se află cheltuielile de investiții, cu 37,7 miliarde de lei (15% din total), în creștere de la 33,7%, suma estimată a se cheltui în 2015 (14% din total).

Ca procent în PIB, cheltuielile cu asistența socială sunt estimate la 10,6% în 2016, în scădere ușoară de la 10,8% în 2015 (dar PIB-ul crește), cheltuielile de personal urcă de la 7,3% în 2015 la 7,7% în 2016, iar investițiile de la 4,7% la 5,1%.

Pe principalele domenii de activitate, cheltuielile cu sănătatea vor reprezenta 4,2% din PIB în 2016, în urcare de la 4% din PIB în 2015, învățământul va primi 3,6% din PIB, de la 3,5% anul acesta, iar la apărare va merge un procent de 1,7% din PIB, față de 1,4% în 2015. Și cheltuielile de cercetare cresc anul viitor la 2,7 miliarde de lei (0,4% din PIB), de la 2,3% din PIB (0,3% din PIB).

4 decembrie, agerpres.ro: Ministrul Finanțelor: Pentru Pilonul II am decis o majorare foarte mică pentru anul următor, de 0,1 puncte procentuale

Contribuția la sistemul de pensii obligatorii administrate privat, Pilonul II, crește doar cu 0,1 puncte procentuale anul viitor, deși operatorii din piață așteptau o creștere de un punct procentual, pentru a se ajunge la nivelul de 6% stabilit de Lege.

„Pentru Pilonul II am decis o majorare foarte mică pentru anul următor, de 0,1 puncte procentuale, față de 0,5 puncte procentuale (cât anunțase fostul ministru — n.r.). Am decis să facem o majorare pentru că am vrut să dăm mesajul acesta, că suntem conștienți de problema demografică, știm problema pensiilor, este o mare problemă pentru România, dar, pentru a asigura acest pachet de relaxare fiscală (cuprins în Codul Fiscal — n.r.) nu am mai avut loc pentru altceva”, a declarat vineri ministrul Finanțelor Publice, Anca Dragu.

Aceasta susține, însă, că din banii rămași în buzunarul românilor în urma reducerilor de taxe cuprinse în noul Cod Fiscal, o parte pot merge către pensiile facultative, respectiv Pilonul III.

În prezent, contribuția virată la Pilonul II de pensii este de 5%, iar în 2016 ar fi trebuit sa ajungă la 6%, cât prevede Legea nr. 411/2004. Conform graficului privind majorarea contribuțiilor la Pilonul II, din 2008 până în 2016 acestea ar fi trebuit să se majoreze de la 2% cu câte 0,5 puncte procentuale anual. Însă în 2009, Guvernul de la acea vreme a decis înghețarea contribuțiilor, pentru un an, din cauza crizei, însă toate guvernele care au urmat au promis că vor recupera cele 0,5 puncte procentuale pe parcurs.

Asociația pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR) a transmis, deja, un apel noului Guvern să respecte legea în vigoare și angajamentele față de Comisia Europeană și să majoreze în 2016 contribuția pentru Pilonul II la 6% din venitul brut al participanților, conform calendarului legal de contribuții. Și aceasta în condițiile în care, în momentul respectiv, proiectul de buget, anunțat de fostul ministru al Finanțelor, Eugen Teodorovici, prevedea o majorare a contribuțiilor cu 0,5 puncte procentuale, la 5,5% în 2016.

 

4 decembrie, agerpres.ro: Curtea de Conturi: Nereguli la Finanţe, privind ANRP şi ANAF, dar şi la Agricultură şi Transporturi

Curtea de Conturi arată, într-un raport de audit privind execuţia bugetului pe 2014, că a identificat o serie de nereguli la Ministerul Finanţelor, privind printre altele plata titlurilor ANRP, date inexacte privind ANAF şi cheltuieli cu studii de fezabilitate pentru investiţii neconcretizate.

În ceea ce priveşte Ministerul Finanţelor Publice (MFP) Curtea de Conturi notează că „lipsa unei proceduri operaţionale/instrucţiuni de lucru pentru realizarea activităţii referitoare la plata titlurilor de plată emise de către ANRP a condus la deficienţe în ceea ce priveşte evidenţa contabilă la nivelul MFP a sumelor decontate de CEC Bank SA către beneficiari pe baza titlurilor de plată emise conform Legii nr. 165/2013 şi solicitate retur de către ANRP”.

Totodată, din cauza lipsei unei monitorizări şi prioritizări eficiente a investiţiilor din partea Finanţelor, ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat au efectuat, până în 2014 inclusiv, cheltuieli pentru studii de prefezabilitate, fezabilitate şi proiecte tehnice pentru obiective de investiţii care nu au fost finanţate ulterior, în valoare totală de 140,15 milioane lei.

La Agenţia Naţională de Administrare Fiscală autoritatea a găsit „abateri referitoare la exactitatea şi realitatea datelor reflectate în situaţiile financiare centralizate ale MFP” şi nereguli privind programul anual al achiziţiilor publice.

Pentru Finanţe, Curtea de Conturi a exprimat o opinie de audit cu rezerve.

„Valoarea cumulată a erorilor/abaterilor de la legalitate şi regularitate, în sumă de 1.361.381,16 lei constatate la entitatea auditată, se situează sub pragul de semnificaţie de 11.739.163 lei. La Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a fost exprimată opinie adversă. Au fost emise decizii pentru corectarea abaterilor constatate la ANAF şi la MFP”, arată autoritatea.

Curtea de Conturi a avut o opinie contrară şi în aceea ce priveşte Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, unde a constatat abateri de la legalitate şi regularitate cate au determinat producerea unor prejudicii estimate în timpul misiunii de audit la o valoare totală de 1,74 milioane lei.

Prejudiciile de la Agricultură au o valoare egală cu deficienţele găsite la Ministerul Transporturilor (1,74 milioane lei), auditul fiind de asemenea respins.

Curtea de Conturi impută printre altele efectuarea de plăţi fără documente justificative, nerestituirea transferurilor nejustificate primite de la bugetul de stat de către companiile deţinute de MT şi plăţi nelegale de natura cheltuielilor de personal, la Autoritatea Feroviară Română, în sumă de 6,39 milioane lei.

Nici Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului nu beneficiază de un raport de audit favorabil din partea Curţii de Conturi, pentru nepreluarea unor bunuri atribuite la înfiinţare, nereflectarea în situaţiile financiare a acţiunilor deţinute ca aport al statului român la capitalul social al unui număr de 16 firme din turism sau nerespectarea prevederilor legale privind sistemele de control managerial.

 

5 decembrie, agerpres.ro: Bugetarii nu primesc nici în 2016 tichete de masă, de vacanță, premii, tichete cadou sau indemnizații la pensie (proiect)

Bugetarii nu vor primi nici în 2016 tichete de masă, tichete sau vouchere de vacanță, premii și ore suplimentare, tichete cadou sau indemnizații la ieșirea la pensie sau trecere în rezervă, din cauza riscurilor de deviere existente pe bugetul din 2016, reiese din proiectul de Lege pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificați în cadrul fiscal-bugetar pe anul 2016, publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice.

„În condițiile în care pe baza execuției bugetare a anului 2016 există un risc de deviere, în vederea contracarării acestuia se impune promovarea unor măsuri, pe orizontul de referință, respectiv menținerea unor măsuri adoptate în anii anteriori, precum: neacordarea pentru personalul bugetar de tichete de masă, tichete/vouchere de vacanță, premii și ore suplimentare, tichete cadou și indemnizații la ieșirea la pensie/trecere în rezervă”, se menționează în expunerea de motive a actului normativ.

De asemenea, pentru contracararea riscului de deviere, sunt necesare măsuri precum creșterea absorbției fondurilor europene, o eficiență sporită în colectarea taxelor și a impozitelor, în reducerea evaziunii fiscale, îmbunătățirea conformării voluntare, aplicarea noului pachet legislativ privind achizițiile publice, dar și îmbunătățirea structurii cheltuielilor publice.

Actul normativ stabilește și plafoanele maxime pentru o serie de indicatori macroeconomici. Astfel, conform documentului, cheltuielile statului cu salariile nu au voie sa depășească, anul viitor, 7,7% din produsul intern brut (PIB), iar în 2017, plafonul trebuie să scadă la 7,4% din PIB. În ceea ce privește deficitul bugetului general consolidat, exprimat ca pondere în produsul intern brut, acesta trebuie să fie de maxim 2,8% în 2016, respectiv 2,77% în 2017.

„Pentru anul 2016, plafonul propus pentru datoria guvernamentală, conform metodologiei UE, este de 41%, luând în considerare potențialele prefinanțări ce vor putea fi atrase în condițiile favorabile ale piețelor financiare, precum și eventualele evoluții sub așteptări atât ai indicatorilor macroeconomici, cât și ai piețelor financiare. Acest plafon este obligatoriu pentru anul 2016”, se mai arată în proiectul de Lege.

În plus, plafonul privind emiterea de garanții de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice și de către unitățile/subdiviziunile administrativ-teritoriale, pentru anul 2016, este de 8 miliarde de lei.

„Măsurile de relaxare fiscală decise în anul 2015 în scopul stimulării creșterii economice se estimează că vor avea un impact direct negativ asupra veniturilor bugetare până la finalul anului 2017, an în care se vor aplica și ultimele reduceri planificate de taxe și impozite. După această perioadă se estimează o stabilizare a ponderii în PIB a veniturilor bugetare. În paralel, se estimează o majorare a ponderii în PIB a cheltuielilor bugetare pe anul 2016 generată de anualizarea majorărilor salariale și a unor prestații de asistenta socială, adoptate în anul 2015, urmată însă pe termen mediu de o ajustare semnificativă a acestora ca pondere în PIB în ipoteza menținerii acelorași politici salariale și de asistentă socială”, se subliniază n documentul citat.

În aceste condiții există riscul ca deficitul bugetar (atât cash cât ți ESA) să înregistreze o creștere abruptă în anul 2016, fără a depăși limita de 3% din PIB stabilită prin Tratatul de la Maastricht, creștere care se menține și în anul 2017 urmată însă de revenirea, începând cu anul 2018 și continuând și în anul 2019, pe o traiectorie de ajustare, se mai arată în proiectul citat.

„În contextul celor prezentate mai sus, în termeni structurali, există riscul de a devia pe orizontul de referință de la Obiectivul Bugetar pe Termen Mediu (OTM) stabilit pentru România, respectiv 1% din PIB, deficitul structural pe anul 2016 fiind estimat la 2,73% din PIB, în anul 2017 la 2,86% din PIB urmând să înregistreze o traiectorie descendentă începând cu anul 2018, respectiv 2019, cu o ajustare anuală de 0,5 puncte procentuale”, se subliniază în actul menționat.

 

5 decembrie, postare pe blog: Sunt subevaluate veniturile bugetare în proiectul de buget pe 2016?

Sursa:

 https://logec.ro/sunt-subevaluate-veniturile-bugetare-in-proiectul-de-buget-pe-2016/

Guvernul se așteaptă ca anul viitor PIB să crească cu 4,1%, iar consumul populației cu 4,4%. Vorbim în termeni reali, la fel ca atunci când spunem că salariile vor crește cu 6,6%.

Și totuși:

  1. Veniturile din TVA scad de la 57 la 52,3 mld. lei. Sigur, cota de TVA scade cu 4 p.p., dar ea a scăzut și în acest an (doar pentru circa o treime din produse, dar foarte abrupt, de la 24% la 9%) când veniturile din TVA nu doar că nu au scăzut, ci au crescut, de la 55,5 mld. lei în estimarea inițială la 57 mld. lei conform celei de-a doua rectificări bugetare.
  2. Încasările din impozitul pe salarii și pe venit rămân constante. Dacă salariul mediu brut pe economie se așteaptă să crească cu 7,2%, atunci de unde această estimare pesimistă a încasărilor din impozite? Mai mult, încasările din contribuțiile sociale sunt prognozate să crească cu 7,6%. Cum este posibil ca statul să colecteze mai mult CAS (vreau să zic, atât de mult), dar să nu adune nici un ban în plus la impozitul pe salarii și venit?
  3. Pe deasupra, ministerul finanțelor supralicitează: “Numărul mediu de salariaţi din economia oficială se va majora cu 3,5%, rezultând un plus net de locuri de muncă de 160 mii faţă de anul 2015”. Deci salariul mediu va crește cu 7,6% simultan cu creșterea numărului de salariați cu 3,5%, dar încasările din CAS cresc doar cu 7,5%. În condițiile în care transferul către pilonul II de pensii se îngheață practic. Vă reamintesc, în acest an încasările din CAS au avut o dinamică pozitivă, fiind estimate inițial la 53,3 mld. lei, dar ajungând la a doua rectificare bugetară la 57,3 mld. lei, “fiind influențate de reducerea cu 5 pp a contribuțiilor angajatorilor, cât și de creșterea pe anul 2015 cu 0,5 pp a cotei de contribuție către pilonul II de pensii”.

Interesant, în același timp încasările din impozitul pe profit și din accize rezonează cu creșterea PIB. În total, arată Dan Popa pe Hotnews, veniturile bugetare vor crește cu doar 1,6%.

 

5 decembrie, agerpres.ro: MAI va avea în 2016 un buget mai mare cu 16,31%

Bugetul Ministerului Afacerilor Interne (MAI) va fi în anul 2016 de 11,69 miliarde lei, cu 16,31% mai mare față de anul 2015, se arată în proiectul de buget publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice (MFP).

Potrivit proiectului, pentru anul 2017 fondurile alocate MAI urmează să crească la 11,73 miliarde de lei, pentru 2018 la 12,18 miliarde de lei, iar pentru 2019 la 12,69 miliarde de lei.

În anul 2016, la MAI sunt prevăzute cheltuieli curente în valoare de 10,92 miliarde de lei, în creștere cu 21,16% față de execuția preliminată pentru 2015, din care 7,53 miliarde de lei pentru cheltuieli de personal (în scădere cu 0,04% față 2015), iar 826 milioane de lei pentru bunuri și servicii, în urcare cu 8,15% comparativ cu anul acesta.

În același timp, cheltuielile cu asistența socială se vor ridica, anul viitor, la 2,2 miliarde de lei, în creștere cu 3.071% față de 2015, în timp ce cheltuielile de capital vor fi de 769 milioane lei, în scădere cu 25,81%.

Principala sursă de finanțare pentru Ministerul Afacerilor Interne este bugetul de stat, cu o pondere de 93,39%, la care se adaugă fonduri externe nerambursabile — 0,65% și venituri proprii — 5,95%.

Potrivit proiectului de buget, Ministerul Afacerilor Interne îndeplinește calitatea de beneficiar pentru o serie de proiecte europene finanțate din Fondurile Structurale și de Investiție și direct de către Comisia Europeană, aflate în etapa de implementare și post-implementare.

În contextul Cadrului Financiar 2014-2020, Ministerul Afacerilor Interne gestionează fonduri externe nerambursabile în valoare totală de 120.217.550 euro, alocate de către Comisia Europeana pentru domeniul afaceri interne.

Totodată, prin structurile sale de specialitate, MAI este beneficiar unic pe anumite priorități de finanțare din cadrul programelor operaționale naționale. În acest context, în perioada 2016-2019, se preconizează implementarea proiectelor de tip „no-regrets” în valoare totală de aproximativ 80.000.000 euro.

 

5 decembrie, agerpres.ro: Ministerul Economiei are un buget mai mare cu 2,3% în 2016; cresc cheltuielile pentru conservarea și închiderea minelor

Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri are alocată de la bugetul de stat o sumă de peste 539,3 milioane de lei, pentru anul viitor, aceasta fiind mai mare cu 2,3% decât estimarea pentru 2015, potrivit proiectului de buget pe 2016 publicat vineri pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice (MFP).

Cheltuielile de personal cresc cu 21,78%, la 87,441 milioane de lei, din care salariile de bază reprezintă 72,7 milioane de lei. Bugetul alocat pentru bunuri și servicii urcă la peste 39 de milioane de lei, respectiv cu 1,35%. La capitolul „Subvenții”, ministerul are planificate cheltuieli de 80 de milioane de lei (+8,81%) pentru programe de conservare sau închidere a minelor, iar pentru susținerea exportului, a mediului de afaceri și a tranzacțiilor internaționale, o sumă de 30 de milioane de lei (în scădere cu 17,38%).

Bugetul acestui minister este finanțat în proporție de 87,29% de la stat și 12,71% din venituri proprii, astfel că bugetul total se ridică la peste 617,8 milioane lei, rezultând o creștere de 15,8% față de 2015.

Ministrul Finanțelor Publice, Anca Dragu, a anunțat vineri că bugetul de stat pentru 2016 este fundamentat pe venituri de 231,12 miliarde de lei, în creștere cu 1,6% față de 2015, și pe cheltuieli de 252 de miliarde de lei, cu 6,8% peste cele din 2015, iar deficitul estimat este de 2,95% din PIB, la o creștere economică de 4,1%.

„Construcția bugetului pornește cu estimarea veniturilor — 231,12 miliarde de lei, cu 1,6% mai mult decât în 2015. Viziunea, principiul de bază al acestui buget este asigurarea stabilității și predictibilității fiscale. Am venit în sprijinul mediului de afaceri și am păstrat relaxarea fiscală, pentru a stimula investițiile private”, a explicat Anca Dragu.

 

5 Decembrie, agerpres.ro: Consiliul Economic și Social va avea anul viitor un buget de 8,58 milioane de lei, dublu față de 2015

Consiliul Economic și Social va avea în 2016 un buget de 8,58 milioane de lei, în creștere cu 114,07% față de execuția preliminată a acestui an, când a fost de 4 milioane de lei, se arată în proiectul de buget pe 2016, publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice (MFP).

Cheltuielile cu personalul vor crește cu 135% anul viitor, la 7,15 milioane de lei, față de 3,04 milioane de lei în acest an, iar cele pentru bunuri și servicii vor urca cu 63,88%, la 1,37 milioane de lei în 2016.

În proiectul de buget se precizează că este necesară achiziția a 2 aparate de aer condiționat care să le înlocuiască pe cele vechi din sălile de ședință, dar și achiziția unor servere. De asemenea, se menționează că CES are în acest moment 2 copiatoare de mare viteză, dintre care unul are o vechime de peste 8 ani și un număr de copii ce depășește 2.000.000 exemplare. Ca urmare, s-a prevăzut achiziția unui copiator care să facă față multiplicării materialelor în zilele de ședință. Totodată, se specifică și faptul că CES deține un număr mic de licențe pentru Microsoft Office 2013 raportat la numărul de calculatoare. Din acest motiv este necesară achiziția a 10 licențe Microsoft Office Home and Business 2013.

Consiliul Economic și Social, finanțat integral din bugetul de stat, este instituție publică de interes național, tripartită, autonomă, constituită în scopul realizării dialogului tripartit la nivel național dintre organizațiile patronale, organizațiile sindicale, și reprezentanți ai societății civile organizate. Instituția este consultată obligatoriu de către inițiatorii proiectelor de acte normative din domeniul său de competență. Rezultatul acestei consultări se concretizează în avize la proiectele de acte normative.

CES, organism consultativ pentru Parlamentul și Guvernul Romaniei, urmărește îndeplinirea obligațiilor ce decurg din Convenția nr. 144/1976 a Organizației Internaționale a Muncii privitoare la consultările tripartite destinate să promoveze aplicarea normelor internaționale ale muncii, adoptată la 2 iunie 1976 la Geneva, ratificată de România prin Legea nr. 96/1992.

Ministrul Finanțelor Publice, Anca Dragu, a anunțat, vineri, că bugetul de stat pentru 2016 este fundamentat pe venituri de 231,12 miliarde de lei, în creștere cu 1,6% față de 2015, și pe cheltuieli de 252 de miliarde de lei, cu 6,8% peste cele din 2015, iar deficitul estimat este de 2,95% din PIB, la o creștere economică de 4,1%.

 

5 decembrie, agerpres.ro: Bugetul Ministerului Comunicațiilor crește, în 2016 față de 2015, cu aproape 130%, până la 425,5 milioane de lei

Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională /MCSI/ va avea, anul viitor, un buget de 425,541 milioane lei, în creștere cu 128,96% față de acest an, se arată în proiectul de buget publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice /MFP/.

Potrivit documentului, cheltuielile curente vor crește, în 2016, cu circa 140%, până la valoarea de 309,582 milioane de lei. Din acest cuantum, 13,82 milioane de lei vor merge către cheltuieli de personal (+73,86% față de 2015), iar 3,15 milioane de lei către bunuri și servicii, valoare similară cu cea din anul în curs.

În ceea ce privește cheltuielile de capital, acestea se vor cifra, în 2016, la 115,959 milioane de lei, mai mult cu 103,44% comparativ cu execuția preliminată din 2015, în timp ce pentru cercetare fundamentală și cercetare dezvoltare se vor aloca 1,892 milioane de lei, un buget în creștere cu 2,83% față de anul acesta.

De asemenea, pentru proiectele cu finanțare din Fonduri Externe Nerambursabile /FEN/ aferente cadrului financiar 2014 — 2020, ministerul de resort va repartiza 289,311 milioane de lei, alocare care nu s-a regăsit în execuția preliminată din 2015.

Sursele de finanțare în cazul Ministerului Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională sunt 100% de la bugetul de stat.

Ministrul Finanțelor Publice, Anca Dragu, a anunțat, vineri, că bugetul de stat pentru 2016 este fundamentat pe venituri de 231,12 miliarde de lei, în creștere cu 1,6% față de 2015, și pe cheltuieli de 252 de miliarde de lei, cu 6,8% peste cele din 2015, iar deficitul estimat este de 2,95% din PIB, la o creștere economică de 4,1%.

 

5 decembrie, agerpres.ro: Bugetul AAAS pentru 2016 va scădea cu 34% față de 2015, până la 20,7 milioane de lei (proiect)

Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS) va avea, anul viitor, un buget de 20,7 milioane de lei, în scădere cu 34,1% față de 2015, se arată în proiectul de buget pe 2016, publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice (MFP).

Instituția a avut anul trecut un buget de 31,4 milioane de lei, potrivit execuției preliminate.

Vor scădea semnificativ anul viitor cheltuielile cu bunurile și serviciile, la 7,2 milioane de lei, de la 19,2 milioane de lei în acest an, însemnând o diminuare cu 64%. Cresc însă cheltuielile de personal cu 10,3%, de la 11,8 milioane de lei în 2015, la 13,1 milioane de lei.

Sursele de finanțare ale instituției reprezintă integral fonduri din bugetul de stat.

Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului este o instituție de specialitate a administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea ministrului Economiei.

Ministrul Finanțelor Publice, Anca Dragu, a anunțat vineri că bugetul de stat pentru 2016 este fundamentat pe venituri de 231,12 miliarde de lei, în creștere cu 1,6% față de 2015, și pe cheltuieli de 252 de miliarde de lei, cu 6,8% peste cele din 2015. Deficitul estimat este de 2,95% din PIB, la o creștere economică de 4,1%.

„Construcția bugetului pornește cu estimarea veniturilor — 231,12 miliarde de lei, cu 1,6% mai mult decât în 2015. Viziunea, principiul de bază al acestui buget este asigurarea stabilității și predictibilității fiscale. Am venit în sprijinul mediului de afaceri și am păstrat relaxarea fiscală, pentru a stimula investițiile private”, a explicat Anca Dragu.

 

5 decembrie, agerpres.ro: Consiliul Concurenței va avea anul viitor un buget de 55,8 milioane de lei, în creștere cu 0,3% față de 2015

Consiliul Concurenței va avea în 2016 un buget de 55,8 milioane de lei, în ușoară creștere, respectiv 0,3%, față de execuția preliminată a acestui an, se arată în proiectul de buget pe 2016, publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice (MFP).

Cheltuielile cu bunuri și servicii vor crește cu 43% anul viitor, la 10 milioane de lei, față de 6,9 milioane de lei în acest an.

De asemenea, vor crește cu 25% cheltuielile cu personalul, la 43,9 milioane de lei, față de 34,9 milioane de lei în 2015.

Consiliul Concurenței este finanțat integral din bugetul de stat. Misiunea instituției este de a proteja și de a stimula concurența pe piața românească în vederea dezvoltării unui mediu concurențial normal, pentru ca, în final, să se asigure o promovare cât mai bună a intereselor consumatorilor.

Ministrul Finanțelor Publice, Anca Dragu, a anunțat vineri că bugetul de stat pentru 2016 este fundamentat pe venituri de 231,12 miliarde de lei, în creștere cu 1,6% față de 2015, și pe cheltuieli de 252 de miliarde de lei, cu 6,8% peste cele din 2015. Deficitul estimat este de 2,95% din PIB, la o creștere economică de 4,1%.

„Construcția bugetului pornește cu estimarea veniturilor — 231,12 miliarde de lei, cu 1,6% mai mult decât în 2015. Viziunea, principiul de bază al acestui buget este asigurarea stabilității și predictibilității fiscale. Am venit în sprijinul mediului de afaceri și am păstrat relaxarea fiscală, pentru a stimula investițiile private”, a explicat Anca Dragu.

 

5 decembrie, agerpres.ro: Ministrul Finanțelor: Cele mai mari riscuri pentru bugetul pe 2016, riscul geopolitic și cel legislativ

Principalul risc la adresa bugetului pe 2016 este cel geopolitic, dat de tensiunile din Ucraina, Turcia, Siria și nu numai, dar un risc ridicat este și cel intern, de ordin legislativ, cu privire la eventuale creșteri de cheltuieli sau reduceri de venituri, susține ministrul Finanțelor Publice, Anca Dragu.

„La capitolul riscuri, în ordinea importanței, cel mai mare este cel geopolitic. Spre exemplu, Turcia este un mare partener România. Dar riscurile vin și dinspre Uniunea Europeană, principalul partener comercial pentru România (75% din exporturile românești merg în UE). Riscul intern, de ordin legislativ, constă în faptul că orice nouă prevedere de suplimentare a cheltuielilor/reducere a veniturilor va afecta deficitul, majorând costul finanțării”, a explicat Anca Dragu.

Alte riscuri anticipate de Ministerul Finanțelor sunt, pe plan extern, legate de încetinirea ritmului de redresare economică în UE, cu impact asupra cererii externe a României, iar pe plan intern riscurile generate de amânarea reformelor structurale (companii de stat, achiziții publice, investiții publice, administrația publică, mediul de afaceri).

În schimb, există și așteptări pozitive pentru bugetul pe 2016. Potrivit ministrului Finanțelor, pot fi înregistrate încasări peste nivelul programat, având în vedere că pentru unele măsuri s-au programat încasări moderate (amnistia fiscala). De asemenea, pot fi obținute venituri suplimentare din efectele de runda a doua ale măsurilor fiscale, care nu au fost luate deloc în calcul la buget.

În plus, este posibilă o accelerare a investițiilor private, în special a investițiilor străine directe, dar și o creștere a consumului privat peste nivelul prognozat. De asemenea, accelerarea ritmului de redresare economică în UE, cu impact asupra cererii externe a României, poate contribui în mod pozitiv la bugetul pe anul viitor.

 

5 decembrie, agerpres.ro: Bugetul asigurărilor sociale de stat, excedent de 228,9 milioane lei în 2016; venituri estimate la 52,59 miliarde lei

Bugetul asigurărilor sociale de stat este programat pentru anul 2016 cu un excedent de 228,9 milioane lei, pe fondul unor venituri estimate la 52,59 miliarde de lei și al unor cheltuieli de 52,36 miliarde de lei, potrivit proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2016 publicat de Ministerul Finanțelor Publice.

Veniturile totale ale bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2016 sunt diminuate cu suma de 5,44 miliarde de lei aferentă Pilonului II de pensii, iar fondurile destinate plății pensiilor din sistemul public psunt prevăzute la 50,746 miliarde lei, respectiv 6,8% din PIB, în 2016.

„Bugetul asigurărilor sociale de stat a fost stabilit pentru anul 2016 pe venituri totale estimate la 52,59 miliarde de lei, din care 99,4% (52,257 miliarde lei) sunt aferente sistemului public de pensii și 0,6% (341,2 milioane lei) sistemului asigurărilor de accidente de muncă și boli profesionale (0,6%). Circa 72,3% din bugetul total se va încasa din contribuțiile pentru asigurări sociale ale sistemului public de pensii, 0,2% din venituri nefiscale și 27,5% subvenții primite de la bugetul de stat. Pentru susținerea în totalitate a cheltuielilor ce se finanțează din acest buget, în anul 2016, din bugetul de stat se alocă o subvenție de 14,449 miliarde lei”, se arată în document.

Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2016 au fost stabilite avându-se în vedere următoarele cote de contribuții: 17% cota medie datorată de angajatori pentru toate condițiile de muncă, 10,5% cota datorată de angajat și 0,22% cota medie datorată de angajatori pentru sistemul asigurărilor de accidente de muncă și boli profesionale.

În privința cheltuielilor totale ale bugetului asigurărilor sociale de stat în 2016, acestea au fost estimate la 52,36 miliarde lei, din care 52,257 miliarde lei pentru sistemul public de pensii (99,8%) și 112,3 milioane lei pentru sistemul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale (0,2%).

Din totalul cheltuielilor aferente sistemului public de pensii, 98,8% vor fi alocate pentru asistență socială și 1,2% pentru administrarea sistemului public de pensii (cheltuieli de personal, bunuri și servicii, dobânzi datorate trezoreriei statului și active nefinanciare).

„Din totalul cheltuielilor aferente sistemului de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale, 90,9% vor fi alocate pentru asistență socială (pensii de invaliditate din cauză de accidente de muncă sau boli profesionale, ajutoare sociale în caz de invaliditate), 0,8% contribuții de sănătate plătite la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele aflate în concediu medical și 8,3% pentru funcționarea sistemului (cheltuieli de personal, bunuri și servicii și active nefinanciare)”, potrivit proiectului.

Fondurile destinate plății pensiilor din sistemul public pentru anul 2016 sunt prevăzute la 50,746 miliarde lei, respectiv 6,8% din PIB. La stabilirea necesarului de fonduri pentru plata pensiilor, s-a avut în vedere un număr de 4,68 milioane de pensionari de asigurări sociale plătiți prin Casa Națională de Pensii Publice, cu o pensie medie lunară de 903,6 lei. În anul 2016 valoarea punctului de pensie este de 871,7 lei, iar indicele de corecție prevăzut la art. 170 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice este de 1,09.

Bugetul asigurărilor sociale de stat este programat pentru anul 2016 cu un excedent în sumă de 228,9 milioane lei care reprezintă rezultatul financiar al sistemului de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale.

Potrivit proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2016, veniturile totale ale bugetului asigurărilor pentru șomaj au fost estimate la 1,89 miliarde de lei, din care 83,8% vor proveni din contribuții ale sistemului de asigurări pentru șomaj, 15,6% din contribuția angajatorilor la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, 0,6% din venituri nefiscale.

Sistemul asigurărilor pentru șomaj este programat în anul 2016 cu un excedent de 229,2 milioane lei.

„Din totalul veniturilor bugetare,1,592 miliarde lei sunt aferente sistemului asigurărilor pentru șomaj (84,1%) și 301,2 milioane lei aferente fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale (15,9%). Veniturile pe anul 2016 sunt stabilite avându-se în vedere cotele de contribuții reglementate de Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, respectiv o cotă de contribuție datorată de angajator de 0,5%, o cotă individuală de contribuție de asigurări pentru șomaj de 0,5%, o cotă de contribuție datorată de angajator fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale de 0,25% și o cotă de contribuție de 1% datorată de persoanele asigurate în baza contractului de asigurare pentru șomaj”, se precizează în document.

În categoria veniturilor nefiscale, în sumă de 11,1 milioane lei, sunt cuprinse veniturile din dobânzi la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale precum și diverse alte venituri.

Pentru anul 2016, prin bugetul asigurărilor pentru șomaj s-a prevăzut finanțarea unor cheltuieli în sumă totală de 1,385 miliarde lei, din care 1,363 miliarde lei sunt aferente sistemului asigurărilor pentru șomaj (98,4%) și 22 milioane lei fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale (1,6%).

Nivelul cheltuielilor ce se finanțează în anul 2016 din bugetul asigurărilor pentru șomaj a fost stabilit avându-se în vedere în principal următoarele categorii de beneficiari și cuantumuri medii lunare: 102.000 beneficiari de indemnizație de șomaj, 13.600 beneficiari de indemnizație de șomaj pentru absolvenți, 502 lei indemnizație de șomaj medie lunară, 250 lei indemnizație de șomaj medie lunară pentru absolvenți.

Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale este programat pentru anul 2016 cu un excedent în sumă de 279,2 milioane lei.

5 decembrie, agerpres.ro: Bugetul pe 2016 este raportat la execuția pe 2015; cei mai mulți bani merg la Muncă, 4,4% din PIB

Guvernul Cioloș împarte ministerelor banii, în 2016, în funcție de bugetele cheltuite în acest an, nu de alocările din buget, iar cea mai mare sumă va merge la Ministerul Muncii, respectiv 33,17 miliarde de lei (4,4% din PIB), în scădere de la 36,96 miliarde de lei cheltuiți în 2015 (5,25% din PIB), potrivit proiectului bugetului de stat publicat de Ministerul Finanțelor Publice.

A doua sumă ca mărime va merge, anul viitor, la Ministerul Finanțelor Publice — Acțiuni Generale, respectiv 21,5 miliarde de lei (2,88% din PIB), în creștere de la 19,8 miliarde de lei (2,82% din PIB în 2015).

Ministerul Transporturilor primește 11,9 miliarde de lei în 2016 (1,59% din PIB), sumă mai mică decât anul acesta, când se estimează că s-au cheltuit 12,8 miliarde de lei (1,82% din PIB).

Ministerul Afacerilor Interne va primi aproape 11 miliarde de lei ( 1,46% din PIB), iar Ministerul Apărării Naționale — 10,3 miliarde de lei, ambele în creștere față de anul acesta. În schimb, bugetul Justiției scade la 3,11 miliarde de lei (0,42% din PIB), de la 3,37 miliarde de lei în 2015.

Ministerul Agriculturii primește 5,3 miliarde lei, de la 5,2 miliarde lei în acest an, Ministerul Dezvoltării și Administrației — 5,44 miliarde de lei, față de 6,85 miliarde de lei în 2015.

De asemenea, Ministerul Sănătății are 6,4 miliarde de lei în bugetul pe 2016, în creștere de la 5,7 miliarde de lei în acest an, Educația primește 6,6 miliarde de lei, de la 6 miliarde de lei în acest an, iar Ministerul Culturii — 757,2 milioane lei, în creștere de la 586 milioane de lei în acest an.

Potrivit proiectului, Ministerul Economiei va primi 539,3 milioane de lei, în creștere ușoară față de anul acesta, în timp ce ministerul Energiei are bugetul diminuat la mai puțin de jumătate, de la 556,8 milioane de lei în 2015 la 204 milioane de lei în 2016. Și Ministerul Fondurilor Europene primește în 2016 mai puțini bani decât a cheltuit în 2015, respectiv 3,18 miliarde de lei, față de 4,4 miliarde de lei. Și de la Ministerul Mediului se taie puternic, de la peste 2 miliarde de lei în 2015 la doar 704 milioane de lei în 2016. În schimb, Ministerul pentru Societatea Informațională primește mai mult decât dublu față de anul acesta, respectiv 425,5 milioane de lei.

Pentru Președinție este propus un buget de 56,3 milioane de lei, în creștere de la 40,4 milioane de lei cheltuiți în acest an, pentru Senat — 129,47 milioane lei, față de 110 milioane de lei în acest an, pentru Camera Deputaților — 295,7 milioane lei, de la 232 milioane de lei în 2015, pentru Curtea Constituțională — 20 de milioane de lei, față de 16,6 milioane anul acesta, iar pentru Înalta Curte de Casație și Justiție — 93,1 milioane de lei, față de 91,5 milioane de lei în acest an. Ministerul Public are 934 milioane de lei, în bugetul pe 2016, în scădere de la peste un miliard de lei cu un an în urmă.

Agenția Națională de Presă AGERPRES primește mai mulți bani anul viitor, respectiv 19 milioane de lei, față de 16 milioane de lei în 2015, în timp ce atât bugetul Societății Române de Radiodifuziune, cât și al Societății Române de televiziune scad anul viitor la 195,8 milioane de lei, respectiv la 157,8 milioane de lei.

5 decembrie, postare pe blog, Lucian Isar: Romania stat capturat – faza pe deficite

Sursa: http://lucianisar.com/general/romania-stat-capturat-faza-pe-deficite/

Captura statului roman se manifesta pe multiple paliere de la cea de reglementare (angajati in entitatile de reglementare ce deservesc interesele sponsorilor) pana la … deficite.

Romania a gresit major cand a negociat traiectoria atingerii obiectivului pe termen mediu.

Romania are nevoie de spatiu fiscal pentru dezvoltare, investitii.

Deficitul pana in limita maxima permisa ar trebui directionat catre investitiile cu efect de antrenare si rentabilitate superioara costului finantare e.g. intr-o economie emergenta ca cea a Romaniei si un segment de 10 km de autostrada pot completa un culoar intreg, imposibil de realizat intr-o economie europeana matura.

Captura statului in cazul deficitului pentru 2016 s-a manifestat atipic prin umplerea spatiului fiscal cu ajustari salariale. Fosta guvernare a fost “vizionara” si a aprobat in parlament utilizarea a circa jumatate din deficitul bugetar estimat pentru 2016. Eliminarea/amanarea implementarii s-ar solda cu respingerea bugetului. In consecinta deficitul a fost “capturat” de nevoile electorale si de buna pozitionare in detrimentul investitiilor.

Pozitia Consiliului Fiscal este de anticipat ca va fi extrem de nuantata in a analiza, tehnocrat, proiectul de buget.

Ocolirea tintelor de deficit fara a miza pe relansarea investitiilor, cuprinse in acordurile internationale si in comunicarea recenta a FMI, sunt probabil justificabile si dincolo de captura statului.

5 decembrie, hotnews.ro: BUGET INTERACTIV Vezi unde se duc taxele tale si cum arata proiectul de buget pe 2016

Ministerul Finantelor, impreuna cu creatorii aplicatiei Open Budget, au publicat o forma interactiva care arata modul de impartie a banilor proveniti din incasari pentru diferitele ministere si institutii bugetare. Cifrele care reprezinta alocarile pentru ministere si institutii reprezinta suma dintre alocarile bugetare, fondurile proprii si fondurile europene atrase.

6 decembrie, agerpres.ro: Curtea de Conturi: 140 de milioane de lei cheltuiți pe studii de fezabilitate și prefezabilitate; obiectivele nu au mai fost realizate

Ministerele și alte instituții de stat au cheltuit, până în anul 2014 inclusiv, circa 140,16 milioane de lei pe studii de prefezabilitate, fezabilitate și proiecte tehnice pentru obiective de investiții care ulterior nu au mai fost realizate, potrivit Raportului de audit al Curții de Conturi a României privind Contul general anual de execuție a bugetului de stat pe anul 2014.

„În ansamblu, la nivelul ordonatorilor principali de credite ai bugetului de stat, Curtea de Conturi a identificat faptul că au fost efectuate, până în anul 2014 inclusiv, cheltuieli pentru studii de prefezabilitate, fezabilitate și proiecte tehnice pentru obiective de investiții care nu au fost finanțate ulterior, în valoare totală de 140.159.444,04 lei (31.854.419,1 euro la un curs de 4,4 lei/euro). Aceste sume reprezintă cheltuieli ce nu și-au atins obiectivele de economicitate,

eficiență și eficacitate, fiind efectuate fără a se obține în contrapartidă un obiectiv de investiții”, se spune în document.

Conform sursei citate, 12 ordonatori principali de credite au beneficiat de credite bugetare pentru achiziționarea de studii de fezabilitate în vederea realizării ulterioare a unor obiective de investiții ce au rămas la stadiul de deziderat. Suma totală cheltuită pentru aceste studii de fezabilitate se ridică la 42,75 milioane de lei (9,72 milioane de euro, la un curs de 4,4 lei/euro).

Este vorba despre Academia Română, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP), Ministerul Educației și Cercetării Științifice (MECS), Ministerul Finanțelor Publice (MFP), Ministerul Justiției (MJ), Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP), Ministerul Public, Ministerul Sănătății, Ministerul Transporturilor și SIE.

De asemenea, patru ordonatori principali de credite au cheltuit peste 1,1 milioane de lei pentru achiziționarea de studii de prefezabilitate ce au vizat realizarea ulterioară a unor obiective de investiții care au rămas la stadiul de deziderat. Este vorba despre Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, Ministerul Educației Naționale, Ministerul Afacerilor Externe și Academia Română.

„(…) s-a constatat faptul că patru ordonatori principali de credite ai bugetului de stat au beneficiat de credite bugetare pentru achiziționarea de studii de prefezabilitate în vederea realizării ulterioare a unor obiective de investiții ce au rămas la stadiul de deziderat. Suma totală cheltuită pentru aceste studii de prefezabilitate se ridică la 1.100.523,68 lei (250.119 euro la un curs de 4,4 lei/euro)”, spune Curtea de Conturi.

Cea mai mare sumă alocată studiilor de prefezabilitate a fost cheltuită de Ministerul Educației Naționale. Acesta a achiziționat studii de prefezabilitate nefinanțate ulterior în valoare totală de 855.360 lei, din care 20.000 lei în anul 2007, 336.330 lei în anul 2008, 372.010 lei în anul 2009, 125.020 lei în anul 2010 și 2.000 de lei în 2011.

Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice a achiziționat studii de prefezabilitate nefinanțate ulterior în valoare totală de 140.372 lei încă din anul 2006, iar Ministerul Afacerilor Externe a achiziționat un studiu de prefezabilitate de 86.091,96 lei în anul 2014.

Academia Română a alocat studiilor de prefezabilitate un total de 18.699,72 lei, din care 15.999,72 lei s-au consumat în anul 2011 și 2.700 lei în 2014.

„La nivelul MFP nu s-a realizat o bază de date, cu actualizări periodice, referitoare la investițiile publice ale ordonatorilor principali de credite ai bugetului de stat, ai bugetului asigurărilor sociale de stat și ai bugetelor fondurilor speciale. De asemenea, la acest nivel s-a constatat lipsa unei monitorizări și prioritizări eficiente a investițiilor din partea MFP, prin direcțiile de specialitate, precum și faptul că nu s-a monitorizat și nu se monitorizează nici în prezent detalierea Capitolului C ‘Alte cheltuieli de investiții’ de la nivelul ordonatorilor principali, secundari sau terțiari de credite ai bugetului de stat, fapt ce a permis și permite în continuare efectuarea de cheltuieli pentru achiziționarea de studii de prefezabilitate, fezabilitate și proiecte tehnice de execuție în mod ineficient”, se menționează în document.

În acest context, Curtea de Conturi recomandă realizarea unei baze de date cu investițiile publice ale ordonatorilor principali de credite ai bugetului de stat, ai bugetului asigurărilor sociale de stat și ai bugetelor fondurilor speciale și actualizarea acesteia, astfel încât să poată oferi informații în ceea ce privește obiectivele de investiții începute și nefinalizate ca urmare a lipsei de finanțare, obiectivele noi și, în continuare, studiile de fezabilitate, proiectele tehnice etc. aferente fiecărui ordonator de credite pe o anumită perioadă de timp.

În plus, Curtea de Conturi consideră necesară efectuarea de analize economico-financiare și luarea măsurilor legale pentru eficientizarea alocării resurselor financiare pentru investiții.

 

6 decembrie, bursa.ro: VICEPREMIERUL VASILE DÎNCU:

„Se va constitui un grup interministerial pentru reforma statului și modernizarea administrației”

Un grup interministerial se constituie pentru reforma statului și modernizarea administrației, urmând să lucreze până în luna iunie pe proiecte esențiale, a declarat, sâmbătă, vicepremierul Vasile Dîncu.

„Discuția de astăzi a vizat modernizarea statului și reforma administrației publice. (…) În primul rând, ideea de bază a fost constituirea încă din acest moment a unui grup interministerial pentru reforma statului și modernizarea administrației, un grup care să lucreze în continuare în lunile care vin la câteva dintre proiectele noastre esențiale care vizează reforma statului. (…) În al doilea rând, vom construi o echipă care va lucra la dialogul organizat, un fel de grup de consultare care va lucra la dialogul social organizat, dintre ministere și zona sindicală, zona patronatelor și alte zone care înseamnă dialogul social și construim acum o platformă, împreună cu noul nostru Minister al Dialogului Civic, care privește transparența și dezbaterea publică”, a spus Vasile Dîncu, într-o conferință de presă susținută la Guvern.

El a adăugat că au fost definiți șase piloni privind modernizarea, respectiv redefinirea rolului statului.

„Este foarte clar că trebuie să găsim o concepție unitară în a vedea ce face statul, pornind de la administrația centrală și administrația locală. În acest moment noi am observat că există mai multe discuții despre stat. Ideea cea mai nouă este aceea că, dacă vorbim despre administrația centrală ca și nucleu al statului, atunci este clar că trebuie să definim care sunt funcțiile administrației centrale a guvernului și a administrației din jurul guvernului. Am definit ca opțiune strategică faptul că vorbim despre funcția de strategie, funcția de politici și încă două funcții – reglementare și supervizare. În principiu, administrarea treburilor publice trebuie să fie trimisă cât mai aproape de cetățean, asta înseamnă nivelul regional, asta înseamnă nivelul local de administrație. Trebuie să operaționalizăm mult mai bine principiul solidarității și să creăm mecanisme de compensare și redistribuire, fără a încuraja dependența de centru”, a punctat Vasile Dîncu.

El a arătat că statul, în viziunea Guvernului, va fi un planificator și un stimulator al dezvoltării sociale și economice.

Vicepremierul a precizat că într-o ședință viitoare se va discuta și despre calitatea serviciilor oferite de stat.

„Am vorbit și despre simplificarea relațiilor dintre stat și cetățeni; foarte mulți colegi au vorbit despre acest lucru (…) despre creșterea calității accesului la servicii publice, despre eficientizarea costurilor, raporturile dintre politică și administrație, raportul între stat și societate și despre instrumentele disponibile, pe care le avem în acest moment, pentru a face acest lucru”, a spus Vasile Dîncu.

 

6 decembrie, hotnews.ro: Daniel Daianu: “Noua macroeconomie” a bugetului. Incotro duce?

Guvernul Ciolos nu avea cum sa schimbe in mod substantial proiectul de buget mostenit. Nici timp nu avea la dispozitie si nici mandatul nu ii acorda spatiu de manevra suficient. Au intervenit si constrangeri politice se pare insurmontabile. Iar declaratii ca vor fi respectate actele normative aprobate de Parlament privind continuarea relaxarii fiscale (mai ales scaderea TVA la 20% in 2016) si cresteri de salarii au trasat linii de forta ale bugetului pentru 2016. De aceea, analiza draft-ului de buget public poate da sentimentul unui déjà vu in ce priveste reperele macroeconomice si probleme ale constructiei sale.

Oricum, sunt de salutat intentiile noului guvern de a promova transparenta, buna cheltuire a banului public si reforma administratiei publice, depolitizarea management-ului intreprinderilor de stat, grija pentru educatie si sanatate.

In continuare sunt punctate aspecte referitoare la ceea ce poate fi numita “noua macroeconomie” a bugetului, chestiunea investitionala, problema fiscala, absorbtia fondurilor europene si relatia cu institutii internationale (FMI).

 

  1. Ce ia ochiul la proiectul de buget public este schimbarea de directie in cadrul macroeconomic.

 

Astfel, pana in 2015 am asistat la o reducere sistematica, fie ea facuta in principal prin comprimarea cheltuielilor de capital, a deficitului bugetar –care, in acest an, va fi probabil sub 1% din PIB, ceea ce ar insemna un deficit structural de asemenea sub 1%din PIB. Din  2016 deficitul bugetului suie brusc la 2,95% din PIB (deficit ESA, metodologia Eurostat) –adica o triplare; deficitul structural ar fi putin mai mic avand in vedere gap-ul prognozat al PIB-ului potential. Si in anii 2017 si 2018 deficitele ESA si structurale sunt prognozate mult peste cele din 2015. Este o modificare de directie si de dimensiune foarte mare, caz singular in UE; este o schimbare de directie ce are loc in conditiile in care economia tureaza/va tura, este de presupus, peste potential, fiind stimulata de consum si o usoara revenire a investitiilor (insa de la un nivel mult diminuat dupa 2008).

Sunt de mentionat cateva aspecte ca teme de reflectie:

  • o asemenea modficare de directie se justifica cand economia se confrunta cu socuri adverse insemnate, ce reclama cheltuieli suplimentare si, sau reduceri de venituri mari;
  • mariri de salarii in sanatate si invatamant pot fi considerate ca masuri de reforma structurala ( politici structurale), in masura in care sunt vazute ca investitii in capital uman. Dar si asa, aceste masuri nu explica o crestere de peste doua procente a deficitului bugetar;
  • deficitul bugetar (metodologia europeana) este prevazut a fi in jur de 2,9% din PIB in 2017 si 2,44% 2018 (cu deficitele structurale apropiate ca valoare), ceea ce va mari in mod considerabil datoria publica; ritmul mediu anual de crestere a datoriei publice ar fi de cca 7%  in timp ce cresterea medie a PIB-ului real ar fi de 4,4%(este de discutat cat de realiste sunt cifrele prognozate pentru cresterea economica). In aceste conditii, datoria publica ar trece de 45% din PIB in cativa ani (in 2016 ar trece de 41% din PIB).
  • apare o intrebare cheie: este intelept sa lasam ca datoria publica sa se indrepte spre 50% din PIB? Limita prevazuta de aranjamente UE (inclusiv Pactul Fiscal) este de 60%. Pentru economii emergente, un prag de luat in seama ar fi de 50%, daca se au in vedere  euroizarea (ce sugereaza posibile efecte bilantiere serioase la cei cu pasive considerabile in valuta), posibile miscari de capital destabilizatoare, iar in cazul Romaniei, venituri fiscale mici si venit/loc scazut. Pragul de indatorare publica (stoc de datorie), ca reper, nu este venit de nicaieri; se are in vedere experienta istorica, lectii ale crizelor financiare si de balanta de plati, noul context economic si financiar international. Exista analize autohtone  si ale unor institutii internationale care plaseaza pragul de risc (debt sustainability) in cazul Romaniei la intre 45%-50 din PIB (vezi si ultimul raport de stabilitate financiara al BNR, 2015). Este de amintit ca datoria publica a Romaniei era in jur de 39% din PIB in 2015.

Cat de relevant este un prag al datoriei publice de, sa zicem, 45% din PIB avand in vedere scaderea indatorarii externe totale a Romaniei in ultimii ani (desi datoria publica externa a crescut) ca si dezintermedierea financiara, care a dus la diminuarea ponderii creditului pentru sectorul privat la 31,7% din  PIB in 2014, de la cca. 39%% in 2009? Pragul are relevanta daca tinem cont ca sectorul bancar are expunere mare pe datoria guvernamentala intr-o economie cu intermediere financiara subtire (si in scadere in ultimii ani), ceea ce face ca o parte importanta a finantarii/refinantarii datoriei publice sa se faca in exterior.

Aceasta situatie are consecinta asupra cheltuielilor cu dobanzile; in proiectul de buget se observa o limitare a acestor cheltuieli la cca 1,5% din PIB in intervalul 2016-2019, ceea ce este discutabil avand in vedere cresterea sistematica a datoriei publice ,deficitele bugetare –care nu au cum sa nu influenteze costul refinantarii. Este de mentionat, totodata, ca reducerea deficitului bugetar in 2019 la cca 1,72% (cel structural fiind prognozat la in jur de 2% din PIB) nu rezulta dintr-o majorare a veniturilor fiscale. Drept este ca se maresc investitiile ca pondere in PIB datorita fondurilor europene nerambursabile atrase (de la 1,75% la 2,3% din PIB in 2016 si, respectiv, 2019. Are loc totodata o diminuare a  cheltuielilor cumulate cu asistenta sociala si cu personalul din sectorul bugetar de cca 1,5% din PIB in 2019 fata de 2016.

Ramane intrebarea: ne permitem aceste deficite bugetare in conditiile economice internationale prefigurabile? In loc sa formam spatiu fiscal, sa avem reserve (buffere) pentru momente nefericite in economia mondiala, politica bugetara devine intens prociclica.

 

  1.  Chestiunea investitionala este spinoasa .

Abordarea ultimilor ani, de a transfera din efortul investional intern pe seama fondurilor europene, are temei dublu: se incearca disciplinarea procesului investitional prin import de mecanisme/proceduri si se elibereaza resurse petru alte utilizari.

Este de observat ca:

  • investitiile publice (cheltuieli de capital si utilizari de fonduri externe nerambursabile si rambursabile) au scazut ca pondere in PIB de la cca 7% in 2009 la cca 5% in 2014 (in 2015 cifra este estimata sub nivelul din 2014); aceasta scadere a ajutat consolidarea fiscala in conditiile in care fondurile externe nerambursabile au crescut ca pondere in ansamblu;
  • cum de a fost crestere economica reala de peste 3% din PIB, ca medie, in anii recenti (va fi probabil peste 3,5% in 2015) cand investitiile publice si cele private au scazut atat de mult  incepand cu 2009? Iar pentru 2016-2019 cresterea reala este prognozata la peste 4% anual . Astfel, in perioada 2008-2014 rata de investitie in economia romneasca a scazut de la 33% la cca 23% din PIB (adica cu cc 30%, fata de o medie a scaderii in UE de 25%); contributia investitiilor publice la aceasta dinamica a fost de cca 2% din PIB in timp ce cea a investitiilor private a fost de 8% (!!!) din PIB. Aici gasim o explicatie pentru scaderea dramatica a deficitelor externe, cu cel de cont curent ajungand in 2014 la 0,4% din PIB. In acest interval de timp economisirea totala a ramas relativ constanta, intre 22 si 23% din PIB.
  • este de gandit ca avem de-a face cu o relansare economica cu credit mai putin existand lichiditati importante in economie,asa numita “ creditless recovery”; extrapoland judecata ar fi necesare, temporar, investitii nu in crestere.

Avem si o reorientare de resurse catre sectoare tradables, de export si care pot substitui importul (dupa experienta amara cu masive investitii facute prosteste in anii de precriza). Inca ceva de notat  in sectorul public: la cata hotie si ineficienta exista este de bun simt sa se considere ca resurse mai putine se pot materializa in mai mult; adica cu 5% din PIB acum se poate obtine chiar mai mult decat cu 7% cu ani in urma. Dar aceasta ipoteza reclama doua amendamente. Astfel, hotia nu a disparut odata cu amputarea a doua procente din PIB alocate investitiilor deturnarea de resurse fiind in toata gama de utilizari; acest adevar sumbru se vede din tot ce iese la iveala –ultimul caz notoriu fiind al autostrazii Orastie Sibiu (nota bene: contractata de o firma straina). Al doilea amendament este ca, in materie de infrastructura de baza, exista restante foarte mari si ca trebuie cheltuit mai mult si bine. Este de vazut ce va reusi noul govern in disciplinarea cheltuirii banului public, in investitii.

  • de chestiunea investitionala este legata cea a “cresterii economice potentiale”. Oricat am crede ca scaderea dramatica a investitiilor (de la 33% in 2008 la 23% din PIB in 2014) este indusa de realocare de resurse, cresterea potentiala a economiei depinde de nivelul investititiilor, castiguri tehnologice, calitatea fortei de munca (demografie). Si nu stam bine la factorii mentionati: cat cheltuim pentru educatie (inclusiv problema invatamantului profesional), nivelul investitiilor, cheltuielile pentru R&D (cele mai scazute din UE);
  • este improbabil ca reducerea TVA la 20% in 2016 si la 19% in 2017 sa impulsionze investitiile private in mod semnificativ, cum spera unii, inclusiv la MFP (in schimb reduce venituri fiscale). O crestere a consumului va avea loc, desi nu in mod spectaculos nefiind vorba de bunuri si servicii alimentare. Investitiile private depind in larga masura de incredere, care la randul ei depinde de un manunchi de factori interni si externi, ce depasesc considerabil ca importanta scaderi de taxe si impozite.  Nu era necesara diminuarea impozitului pe dividende, care mai degraba incurajeaza speculatii pe piata de capital.
  • nu nivelul taxelor si impozitelor este marea problema in Romania (chiar daca impozitarea muncii pare inca mare), ci lipsa de respect fata de legi si proceduri, fata de statul de drept, credinta ca se poate si asa; s-a si dezvoltat o “cultura a nonplatii”. Si din pacate, mult din mediul de afaceri este impregnat cu acest etos, inclusiv firme cu alonja internationala, care una spun si alta practica. Industria bancara are si ea multe sa isi reproseze.
  1.  Chestiunea fiscala doare mult.

Avem cele mai scazute venituri fiscal din UE ca pondere in PIB (27-28% cand media in UE este peste 40%). Cifrele anuntate pentru intervalul 2016-2019 nu aduc sperante; pentru 2019 se prognozeaza venituri fiscale fara contributii sociale cu 1,3% mai putin decat estimarile pentru 2015. Veniturile totale ale bugetului ar fi in 2019 de cca 30% din PIB (in conditiile in care absorbtia de fonduri UE ar creste) fata de 31,3% in 2016.

 

 Sunt intrebari ce reclama raspunsuri: 

  • chiar daca relaxarea fiscala scade din venituri intr-o prima faza, de ce ele nu au efectul clamat de cei ce vad in relaxare fiscala calea pentru venituri superioare in timp (prin conformare mai buna, prin crestere a productiei, etc)?
  • nu se vede in aceste cifre un rezultat palpabil asteptat al unei colectari mai bune a veniturilor fiscale; unde este reforma care ar trebui sa diminueze evaziunea fiscala si evitarea platii taxelor si impozitelor (tax avoidance)?
  • incasarile din TVA scad la 7% in 2016 (de la peste 8% in 2015) si, in continuare, la 6,4% in 2019. Rezulta ca vom ramane cu un grad foarte inalt de evaziune fiscala, cel putin la TVA, in anii ce vin. Cifra pentru 2019 pare sa valideze neputinta institutionala si operationala. Sigur, se poate judeca si asa: un buget se face pe cifre conservatoare si, daca rezultatele vor fi bune, bugetul va avea resurse suplimentare si deficitele se vor diminua, vor exista resurse suplimentare prin urmare pentru educatie, sanatate si investitii, etc. Dar nu ai cum sa nu iti pui intrebari vazand aceste cifre.

 

  1.  Absorbtia fondurilor europene. Sunt cel putin doua aspecte de reliefat. 

Anii urmatori vor trebui sa arate un efort urias pentru a absori cat mai mult si util fonduri nerambursabile. Avem un deficit mare de infrastructura de baza si timpul nu mai are rabdare cu noi. Fara infrastructura de baza ne va fi greu sa luptam cu “capcana venitului mediu”(middle income trap), sa construim avantaje competitive noi, sa iesim din starea de periferie economica in Uniune.  Absorbtia fondurilor se leaga de stabilirea de prioritati investitionale, care este o mare slabiciune a executiilor bugetare de mult timp.

Al doilea aspect deriva din tensiunile mari din Uniune, din animozitati in crestere pe axa Nord- Sud si Vest- Est. Voci politice influente in UE cer revizitarea cadrului financiar multiannual 2014-2020 si, pornind de la provocarile enorme pentru UE (criza refugiatilor/migrantilor, terorism, apararea granitelor externe, problematica de securitate in general, schimbarea de clima), o redistribuire de fonduri. Vizat ar fi, in bugetul UE, mai cu seama capitolul fonduri de coeziune. Daca nu vom fi destoinici in utilizarea acestor resurse, vom intra automat pe o lista de tari care isi pot vedea diminuate alocarile. Este nevoie de o alianta strategica cu alte tari din Europa centrala si de Rasarit, cu care avem interese comune.

Cat priveste relatia cu FMI, ministrul Anca Dragu Paliu a spus ceea ce gandesc nu putini la Bruxelles; ca o tara care are situatia macro de acum a Romaniei, nu ar avea nevoie de un acord cu FMI. Ceea ce este, in esenta, corect. Dar cand triplezi deficitul bugetar intr-un an fara a te confrunta cu socuri adverse puternice si cand prognozezi deficite mari pe mai multi ani (cu impact semnificativ asupra datoriei publice) ridici semne de intrebare privind  mersul politicilor economice; se releva aici o deficitara capacitate institutionala de stapanire a politicilor publice (o problema care priveste angrenajul care a gandit si aprobat  triplarea deficitului bugetar). In fine, este de vazut daca evolutia economica in anii ce vin va fi linear crescendo , cu o rata de crestere a PIB-ului spre 5% in 2019 (prognoza este de 4,7% in acel an si de 4,5% in cel precedent).

Este ca si cum am ignora ca ciclul economiei romanesti depinde de cel European (si este greu de prezumat o relansare economica veritabila in euroarie in anii ce vin), ca suntem intr-o perioada de mari framantari si incertudini, in care se recurge la politici neconventionale, ca o datorie publica in crestere apreciabila va influenta costul finantarilor, etc. Discutarea proiectului de buget in Parlament, in dezbaterea publica, trebuie sa lamureasca si chestiunile mentionate mai sus.

Probabilitatea ca, nu peste mult timp, sa fie nevoie de corectii importante in macroeconomia bugetului (sa fie reduse deficitele), este ridicata.

Nu este exclus insa ca executia efectiva a bugetului in 2016 sa fie similara cu cele din ultimii ani si sa permita terminarea anului cu un deficit substantial mai mic decat cel programat (ajutor ar da o colectare mai buna a veniturilor fiscale, descurajarea conduitei certate cu legea). Si daca situatia s-ar repeta si in  anii urmatori, am avea o corectare din mers a a deficitelor, ceea ce ar fi binevenit, mai ales daca nu ar continua nerealizarea masiva de investitii publice programate.

Ps. Analiza de mai sus nu face referire la MTO (medium term objective), care a fost atins din 2014 si “ameliorat” in acest an (deficit structural sub 1% din PIB). Anul 2016 semnaleaza o deviere majora, in sens opus, de la traseul ultimilor ani.

6 decembrie, adevarul.ro: Guvernul creşte investiţiile, dar nu în infrastructură. Unde se vor duce banii de autostrăzi în anul 2016

Fondurile alocate de Guvern pentru investiţii vor creşte anul viitor cu 12%, însă accentul trece de pe autostrăzi şi drumuri pe repararea şcolilor şi spitalelor, dar şi pe dotarea armatei. Statul va creşte investiţiile publice anul viitor, de la 33,7 miliarde de lei la 37,7 miliarde de lei, în urcare cu 12%, însă acestea vor fi dirijate mai puţin către zona de transporturi, după ce autorităţile s-au dovedit incapabile în ultimii ani să cheltuiască banii alocaţi pentru realizarea de autostrăzi, potrivit proiectului de buget pentru anul 2016.    Anca Dragu, ministrul Finanţelor, a afirmat că statul se axează pe cheltuieli mai mari în Educaţie, Sănătate şi Cercetare. Cele mai însemnate creşteri de bugete le au, însă, instituţiile de forţă, respectiv Armata şi Ministerul de Interne, care vor beneficia de miliarde de lei în plus.   Cum arată calculele   Bugetul pe anul 2016 porneşte de la premisa că economia va creşte cu 4,1% faţă de acest an, iar Produsul Intern Brut (PIB) este estimat la 746,6 miliarde de lei. Executivul estimează că va colecta la bugetul general venituri de 231,12 miliarde de lei, în creştere cu 1,6% faţă de anul 2015. Cheltuielile sunt estimate să crească anul viitor cu 6,7%, până la 252,03 miliarde de lei, ceea ce înseamnă un deficit de 2,95% din PIB, potrivit proiectului de buget.   Deficitul se apropie periculos de limita de 3% de la care Comisia Europeană poate demara procedura de deficit excesiv, dar Guvernul a trebuit „să împace şi capra şi varza“: atât reducerile de taxe din noul Cod Fiscal, cât şi majorările de salarii din domeniul bugetar, adoptate în ultimele luni.   Astfel, cheltuielile de personal sunt estimate să ajungă la 57,25 miliarde de lei, în creştere cu 10,4% faţă de anul acesta, ponderea în PIB urmând să crească de la 7,3% la 7,7%. Şi cheltuielile de investiţii vor creşte, cu 12%, de la 33,71 miliarde de lei, cât reprezintă execuţia preliminată pe 2015, la circa 37,7 de miliarde de lei. Ponderea investiţiilor în PIB creşte de la 4,8% la 5%.   Sănătatea şi educaţia, în top   Vor creşte cheltuielile cu sănătatea cu 13,5%, de la 28,04 miliarde de lei în programul rectificat pe 2015 la 31,17 miliarde de lei, astfel că ponderea acestora în PIB va urca de la 4% la 4,2%. Pentru educaţie este prevăzută o majorare de 9,6%, până la 26,99 miliarde de lei. Ponderea în PIB va creşte cu 0,1 puncte procentuale, la 3,6%.   Cheltuielile de asistenţă socială, inclusiv pensiile, sunt programate să crească anul viitor cu 4,6%, până la 79,37 miliarde de lei. Ponderea acestora va scădea, însă, uşor în PIB, de la 10,8% la 10,6%. De asemenea, Guvernul a alocat pentru cercetare 2,67 miliarde de lei, în creştere cu 14% faţă de bugetul rectificat pe 2015, iar ponderea în PIB va spori cu 0,1 puncte, la 0,4%.   Pentru fonduri europene au fost distribuite 6,6 miliarde de lei pentru exerciţiul financiar 2014-2020 şi 4 miliarde de lei pentru finalizarea proiectelor începute deja. Cheltuielile cu bunuri şi servicii prevăzute în buget se vor situa la 43,12 miliarde de lei, în urcare cu 9,5%. Cheltuielile cu dobânzile vor avansa cu 13,8%, până la 11,08 miliarde de lei, iar cele cu subvenţiile vor urca uşor, de la 6,29 miliarde de lei la 6,45 miliarde de lei.   Instituţiile de forţă, câştigătoare   Pe de altă parte, defalcat pe ministere, lucrurile arată diferit. Astfel, Ministerul Apărării va primi în 2016 cei mai mulţi bani în plus. Instituţia va avea, astfel, 10,35 de miliarde de lei la dispoziţie, în creştere cu 48%. Următorul pe listă este Ministerul de Interne, cu o suplimentare de 1,86 de miliarde de lei, până la 10,92 de miliarde de lei, creşterea fiind de 20,6%.   În schimb, Guvernul a tăiat de la Transporturi, unde sunt repartizate 11,86 de miliarde de lei, în scădere cu 971,5 milioane (-7,6%). Executivul a tăiat şi de la Ministerul Dezvoltării 1,42 miliarde de lei, bugetul acestuia fiind planificat la 5,44 miliarde de lei (-20,7%). Şi suma alocată Ministerului Fondurilro Europene scade cu 1,2 miliarde de lei (-27%), până la 3,18 miliarde de lei, în vreme ce la Mediu alocările se reduc cu 65%, de la 2,04 miliarde de lei la 704 milioane de lei.   Creşterea salariului minim, pierdută în studii   Salariul minim nu va mai fi majorat de la 1 ianuarie 2016 de la 1.050 lei la 1.200 lei, Anca Dragu, ministrul Finanţelor, anunţând că aşteaptă rezultatele unui studiu de impact pentru a vedea cum va afecta această măsură competitivitatea României. „Pe salariul minim vom analiza impactul creşterii şi, eventual, vom recomanda ce creşteri pot avea loc. Dar acest studiu trebuie să fie într-adevăr foarte serios, nu-l facem peste noapte“, declarat ministrul vineri seara. Ea a dat ca exemplu state ca Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud, unde locuitorii „sunt săraci şi mulţi şi toţi ştiu să facă câte ceva pe doi lei, fac ceva ce românul nu mai face de ceva vreme“.

 

6 decembrie, zf.ro: OPINII PRIMITE LA REDACTIE

“Noua macroeconomie” a bugetului: încotro duce?

Guvernul Ciolos nu avea cum sa schimbe in mod substantial proiectul de buget mostenit. Nici timp nu avea la dispozitie si nici mandatul nu ii acorda spatiu de manevra suficient. Au intervenit si constrangeri politice se pare insurmontabile. Iar declaratii ca vor fi respectate actele normative aprobate de Parlament privind continuarea relaxarii fiscale (mai ales scaderea TVA la 20% in 2016) si cresteri de salarii au trasat linii de forta ale bugetului pentru 2016. De aceea, analiza draft-ului de buget public poate da sentimentul unui déjà vu in ce priveste reperele macroeconomice si probleme ale constructiei sale.  Oricum, sunt de salutat intentiile noului guvern de a promova transparenta, buna cheltuire a banului public si reforma administratiei publice, depolitizarea management-ului intreprinderilor de stat, grija pentru educatie si sanatate.

In continuare sunt punctate aspecte referitoare la ceea ce poate fi numita “noua macroeconomie” a bugetului, chestiunea investitionala, problema fiscala, absorbtia fondurilor europene si relatia cu institutii internationale (FMI).

  1. Ce ia ochiul la proiectul de buget public este schimbarea de directie in cadrul macroeconomic. Astfel, pana in 2015 am asistat la o reducere sistematica, fie ea facuta in principal prin comprimarea cheltuielilor de capital, a deficitului bugetar –care, in acest an, va fi probabil sub 1% din PIB, ceea ce ar insemna un deficit structural de asemenea sub 1%din PIB. Din  2016 deficitul bugetului suie brusc la 2,95% din PIB (deficit ESA, metodologia Eurostat) –adica o triplare; deficitul structural ar fi putin mai mic avand in vedere gap-ul prognozat al PIB-ului potential. Si in anii 2017 si 2018 deficitele ESA si structurale sunt prognozate mult peste cele din 2015. Este o modificare de directie si de dimensiune foarte mare, caz singular in UE; este o schimbare de directie ce are loc in conditiile in care economia tureaza/va tura, este de presupus, peste potential, fiind stimulata de consum si o usoara revenire a investitiilor (insa de la un nivel mult diminuat dupa 2008). Sunt de mentionat cateva aspecte ca teme de reflectie:

–          o asemenea modficare de directie se justifica cand economia se confrunta cu socuri adverse insemnate, ce reclama cheltuieli suplimentare si, sau reduceri de venituri mari;

–          mariri de salarii in sanatate si invatamant pot fi considerate ca masuri de reforma structurala ( politici structurale), in masura in care sunt vazute ca investitii in capital uman. Dar si asa, aceste masuri nu explica o crestere de peste doua procente a deficitului bugetar;

–          deficitul bugetar (metodologia europeana) este prevazut a fi in jur de 2,9% din PIB in 2017 si 2,44% 2018 (cu deficitele structurale apropiate ca valoare), ceea ce va mari in mod considerabil datoria publica; ritmul mediu anual de crestere a datoriei publice ar fi de cca 7%  in timp ce cresterea medie a PIB-ului real ar fi de 4,4%(este de discutat cat de realiste sunt cifrele prognozate pentru cresterea economica). In aceste conditii, datoria publica ar trece de 45% din PIB in cativa ani (in 2016 ar trece de 41% din PIB).

–          apare o intrebare cheie: este intelept sa lasam ca datoria publica sa se indrepte spre 50% din PIB? Limita prevazuta de aranjamente UE (inclusiv Pactul Fiscal) este de 60%. Pentru economii emergente, un prag de luat in seama ar fi de 50%, daca se au in vedere  euroizarea (ce sugereaza posibile efecte bilantiere serioase la cei cu pasive considerabile in valuta), posibile miscari de capital destabilizatoare, iar in cazul Romaniei, venituri fiscale mici si venit/loc scazut. Pragul de indatorare publica (stoc de datorie), ca reper, nu este venit de nicaieri; se are in vedere experienta istorica, lectii ale crizelor financiare si de balanta de plati, noul context economic si financiar international. Exista analize autohtone  si ale unor institutii internationale care plaseaza pragul de risc (debt sustainability) in cazul Romaniei la intre 45%-50 din PIB (vezi si ultimul raport de stabilitate financiara al BNR, 2015). Este de amintit ca datoria publica a Romaniei era in jur de 39% din PIB in 2015.

Cat de relevant este un prag al datoriei publice de, sa zicem, 45% din PIB avand in vedere scaderea indatorarii externe totale a Romaniei in ultimii ani (desi datoria publica externa a crescut) ca si dezintermedierea financiara, care a dus la diminuarea ponderii creditului pentru sectorul privat la 31,7% din  PIB in 2014, de la cca. 39%% in 2009? Pragul are relevanta daca tinem cont ca sectorul bancar are expunere mare pe datoria guvernamentala intr-o economie cu intermediere financiara subtire (si in scadere in ultimii ani), ceea ce face ca o parte importanta a finantarii/refinantarii datoriei publice sa se faca in exterior. Aceasta situatie are consecinta asupra cheltuielilor cu dobanzile; in proiectul de buget se observa o limitare a acestor cheltuieli la ccs 1,5% din PIB in intervalul 2016-2019; in proiectul de buget se observa o limitare a serviciului la medie de cca. 1,5% din PIB in intervalul 2016-2019, ceea ce este discutabil avand in vedere cresterea sistematica a datoriei publice ,deficitele bugetare –care nu au cum sa nu influenteze costul refinantarii. Este de mentionat, totodata, ca reducerea deficitului bugetar in 2019 la cca 1,72% (cel structural fiind prognozat la in jur de 2% din PIB) nu rezulta dintr-o majorare a veniturilor fiscale. Drept este ca se maresc investitiile ca pondere in PIB datorita fondurilor europene nerambursabile atrase (de la 1,75% la 2,3% din PIB in 2016 si, respectiv, 2019. Are loc totodata o diminuare a  cheltuielilor cumulate cu asistenta sociala si cu personalul din sectorul bugetar de cca 1,5% din PIB in 2019 fata de 2016.

Ramane intrebarea: ne permitem aceste deficite bugetare in conditiile economice internationale prefigurabile? In loc sa formam spatiu fiscal, sa avem reserve (buffere) pentru momente nefericite in economia mondiala, politica bugetara devine intens prociclica.

  1. Chestiunea investitionala este spinoasa . Abordarea ultimilor ani, de a transfera din efortul investional intern pe seama fondurilor europene, are temei dublu: se incearca disciplinarea procesului investitional prin import de mecanisme/proceduri si se elibereaza resurse petru alte utilizari. Este de observant ca:

–          investitiile publice (cheltuieli de capital si utilizari de fonduri externe nerambursabile si rambursabile) au scazut ca pondere in PIB de la cca 7% in 2009 la cca 5% in 2014 (in 2015 cifra este estimata sub nivelul din 2014); aceasta scadere a ajutat consolidarea fiscala in conditiile in care fondurile externe nerambursabile au crescut ca pondere in ansamblu;

–           cum de a fost crestere economica reala de peste 3% din PIB, ca medie, in anii recenti (va fi probabil peste 3,5% in 2015) cand investitiile publice si cele private au scazut atat de mult  incepand cu 2009? Iar pentru 2016-2019 cresterea reala este prognozata la peste 4% anual . Astfel, in perioada 2008-2014 rata de investitie in economia romneasca a scazut de la 33% la cca 23% din PIB (adica cu cc 30%, fata de o medie a scaderii in UE de 25%); contributia investitiilor publice la aceasta dinamica a fost de cca 2% din PIB in timp ce cea a investitiilor private a fost de 8% (!!!) din PIB. Aici gasim o explicatie pentru scaderea dramatica a deficitelor externe, cu cel de cont curent ajungand in 2014 la 0,4% din PIB. In acest interval de timp economisirea totala a ramas relativ constanta, intre 22 si 23% din PIB.

–          este de gandit ca avem de-a face cu o relansare economica cu credit mai putin existand lichiditati importante in economie,asa numita “ creditless recovery”; extrapoland judecata ar fi necesare, temporar, investitii nu in crestere. Avem si o reorientare de resurse catre sectoare tradables, de export si care pot substitui importul (dupa experienta amara cu masive investitii facute prosteste in anii de precriza). Inca ceva de notat  in sectorul public: la cata hotie si ineficienta exista este de bun simt sa se considere ca resurse mai putine se pot materializa in mai mult; adica cu 5% din PIB acum se poate obtine chiar mai mult decat cu 7% cu ani in urma. Dar aceasta ipoteza reclama doua amendamente. Astfel, hotia nu a disparut odata cu amputarea a doua procente din PIB alocate investitiilor deturnarea de resurse fiind in toata gama de utilizari; acest adevar sumbru se vede din tot ce iese la iveala –ultimul caz notoriu fiind al autostrazii Orastie Sibiu (nota bene: contractata de o firma straina). Al doilea amendament este ca, in materie de infrastructura de baza, exista restante foarte mari si ca trebuie cheltuit mai mult si bine. Este de vazut ce va reusi noul govern in disciplinarea cheltuirii banului public, in investitii.

–          de chestiunea investitionala este legata cea a “cresterii economice potentiale”. Oricat am crede ca scaderea dramatica a investitiilor (de la 33% in 2008 la 23% din PIB in 2014) este indusa de realocare de resurse, cresterea potentiala a economiei depinde de nivelul investititiilor, castiguri tehnologice, calitatea fortei de munca (demografie). Si nu stam bine la factorii mentionati: cat cheltuim pentru educatie (inclusiv problema invatamantului profesional), nivelul investitiilor, cheltuielile pentru R&D (cele mai scazute din UE);

–          este improbabil ca reducerea TVA la 20% in 2016 si la 19% in 2017 sa impulsionze investitiile private in mod semnificativ, cum spera unii, inclusiv la MFP (in schimb reduce venituri fiscale). O crestere a consumului va avea loc, desi nu in mod spectaculos nefiind vorba de bunuri si servicii alimentare. Investitiile private depind in larga masura de incredere, care la randul ei depinde de un manunchi de factori interni si externi, ce depasesc considerabil ca importanta scaderi de taxe si impozite.  Nu era necesara diminuarea impozitului pe dividende, care mai degraba incurajeaza speculatii pe piata de capital.

–          nu nivelul taxelor si impozitelor este marea problema in Romania (chiar daca impozitarea muncii pare inca mare), ci lipsa de respect fata de legi si proceduri, fata de statul de drept, credinta ca se poate si asa; s-a si dezvoltat o “cultura a nonplatii”. Si din pacate, mult din mediul de afaceri este impregnat cu acest etos, inclusiv firme cu alonja internationala, care una spun si alta practica. Industria bancara are si ea multe sa isi reproseze.

  1. Chestiunea fiscala doare mult.  Avem cele mai scazute venituri fiscal din UE ca pondere in PIB (27-28% cand media in UE este peste 40%). Cifrele anuntate pentru intervalul 2016-2019 nu aduc sperante; pentru 2019 se prognozeaza venituri fiscale fara contributii sociale cu 1,3% mai putin decat estimarile pentru 2015. Veniturile totale ale bugetului ar fi in 2019 de cca 30% din PIB (in conditiile in care absorbtia de fonduri UE ar creste) fata de 31,3% in 2016. Sunt intrebari ce reclama raspunsuri:

–    chiar daca relaxarea fiscala scade din venituri intr-o prima faza, de ce ele nu au efectul clamat de cei ce vad in relaxare fiscala calea pentru venituri superioare in timp (prin conformare mai buna, prin crestere a productiei, etc)?

–     nu se vede in aceste cifre un rezultat palpabil asteptat al unei colectari mai bune a veniturilor fiscale; unde este reforma care ar trebui sa diminueze evaziunea fiscala si evitarea platii taxelor si impozitelor (tax avoidance)?

–   incasarile din TVA scad la 7% in 2016 (de la peste 8% in 2015) si, in continuare, la 6,4% in 2019. Rezulta ca vom ramane cu un grad foarte inalt de evaziune fiscala, cel putin la TVA, in anii ce vin. Cifra pentru 2019 pare sa valideze neputinta institutionala si operationala. Sigur, se poate judeca si asa: un buget se face pe cifre conservatoare si, daca rezultatele vor fi bune, bugetul va avea resurse suplimentare si deficitele se vor diminua, vor exista resurse suplimentare prin urmare pentru educatie, sanatate si investitii, etc. Dar nu ai cum sa nu iti pui intrebari vazand aceste cifre.

 

  1. Absorbtia fondurilor europene. Sunt cel putin doua aspecte de reliefat. Anii urmatori vor trebui sa arate un efort urias pentru a absori cat mai mult si util fonduri nerambursabile. Avem un deficit mare de infrastructura de baza si timpul nu mai are rabdare cu noi. Fara infrastructura de baza ne va fi greu sa luptam cu “capcana venitului mediu”(middle income trap), sa construim avantaje competitive noi, sa iesim din starea de periferie economica in Uniune.  Absorbtia fondurilor se leaga de stabilirea de prioritati investitionale, care este o mare slabiciune a executiilor bugetare de mult timp.

 

Al doilea aspect deriva din tensiunile mari din Uniune, din animozitati in crestere pe axa Nord- Sud si Vest- Est. Voci politice influente in UE cer revizitarea cadrului financiar multiannual 2014-2020 si, pornind de la provocarile enorme pentru UE (criza refugiatilor/migrantilor, terorism, apararea granitelor externe, problematica de securitate in general, schimbarea de clima), o redistribuire de fonduri. Vizat ar fi, in bugetul UE, mai cu seama capitolul fonduri de coeziune. Daca nu vom fi destoinici in utilizarea acestor resurse, vom intra automat pe o lista de tari care isi pot vedea diminuate alocarile. Este nevoie de o alianta strategica cu alte tari din Europa centrala si de Rasarit, cu care avem interese comune.

Cat priveste relatia cu FMI, ministrul Anca Dragu Paliu a spus ceea ce gandesc nu putini la Bruxelles; ca o tara care are situatia macro de acum a Romaniei, nu ar avea nevoie de un acord cu FMI. Ceea ce este, in esenta, corect. Dar cand triplezi deficitul bugetar intr-un an fara a te confrunta cu socuri adverse puternice si cand prognozezi deficite mari pe mai multi ani (cu impact semnificativ asupra datoriei publice) ridici semne de intrebare privind  mersul politicilor economice; se releva aici o deficitara capacitate institutionala de stapanire a politicilor publice (o problema care priveste angrenajul care a gandit si aprobat  triplarea deficitului bugetar). In fine, este de vazut daca evolutia economica in anii ce vin va fi linear crescendo , cu o rata de crestere a PIB-ului spre 5% in 2019 (prognoza este de 4,7% in acel an si de 4,5% in cel precedent). Este ca si cum am ignora ca ciclul economiei romanesti depinde de cel European (si este greu de prezumat o relansare economica veritabila in euroarie in anii ce vin), ca suntem intr-o perioada de mari framantari si incertudini, in care se recurge la politici neconventionale, ca o datorie publica in crestere apreciabila va influenta costul finantarilor, etc. Discutarea proiectului de buget in Parlament, in dezbaterea publica, trebuie sa lamureasca si chestiunile mentionate mai sus.

Probabilitatea ca, nu peste mult timp, sa fie nevoie de corectii importante in macroeconomia bugetului (sa fie reduse deficitele), este ridicata.

Nu este exclus insa ca executia efectiva a bugetului in 2016 sa fie similara cu cele din ultimii ani si sa permita terminarea anului cu un deficit substantial mai mic decat cel programat (ajutor ar da o colectare mai buna a veniturilor fiscale, descurajarea conduitei certate cu legea). Si daca situatia s-ar repeta si in  anii urmatori, am avea o corectare din mers a a deficitelor, ceea ce ar fi binevenit, mai ales daca nu ar continua nerealizarea masiva de investitii publice programate.

Ps. Analiza de mai sus nu face referire la MTO (medium term objective), care a fost atins din 2014 si “ameliorat” in acest an (deficit structural sub 1% din PIB). Anul 2016 semnaleaza o deviere majora, in sens opus, de la traseul ultimilor ani.

 

6 decembrie, postare pe blog: O lume fără creștere economică – utopie sau realitate?

Sursa: http://www.contributors.ro/economie/o-lume-fara-cre%C8%99tere-economica-%E2%80%93-utopie-sau-realitate/

Liderii mondiali și delegațiile din aproape 200 de țări, participanți la lucrările Conferinței ONU asupra schimbărilor climatice, au o agendă încărcată pe care figurează probleme diverse legate în principal de reducerea emisiilor de CO2 în vederea atingerii unui deziderat major – menținerea creșterii temperaturilor globale sub 2°C. Așa cum am mai scris, vor fi și câteva lucruri care nu vor fi discutate. Pe lângă exemplele descrise aici, cred că un alt subiect va fi evitat de participanții la Conferință: Este posibil ca omenirea să supraviețuiască fără creștere economică, reducând/stopând astfel emisiile crescânde de gaze cu efect de seră?

La urma urmei, omenirea a existat mii de ani fără sau doar cu o creștere economică foarte redusă. Date recent  compilate de Groningen Growth and Development Centre în cadrul programului Maddison indică situații limpezi de stagnare sau regresie economică de-a lungul timpului: În Bizanț și Egipt, venitul per capita la sfârșitul primului mileniu era mai mic decât la începutul erei creștine. În majoritatea țărilor din Europa, nu s-a înregistrat nicio crestere economică timp 500 de ani înainte de revoluția industrială. În India, veniturile reale per persoană au scăzut continuu de la începutul secolului al XVII-lea până la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Creșterea economică mondială a cunoscut o rată exponențială începând din jurul anului 1850 și a fost alimentată de doi factori esențiali:

  1. Exploatarea industrială a combustibililor fosili (cărbuni, petrol, gaze naturale) și
  2. Invențiile legate de folosirea acestor noi resurse energetice (motorul cu aburi, motoarele cu ardere internă, electricitatea, transporturile terestre, maritime și aeriene, telecomunicațiile, mass media etc.).

Știu că menționarea combustibililor fosili este horribile dictu pentru unii și voi fi acuzat de pledoarie pro domo sua pentru că, de peste trei decenii, mă ocup cu cercetarea științifică din domeniul hidrocarburilor. Dar, fără a dezvolta acum subiectul, cred că pot argumenta cazul moral al combustibililor fosili: ecologiștii pretind, de multe decenii, că folosirea combustibililor fosili este o dependență auto-distructivă, care va ruina întreaga planetă. Dar, în același timp, folosind orice unitate de măsură a bunăstării umane, de la speranța de viață la apa curată la siguranța climatică, viața modernă a devenit din ce în ce mai bună datorită combustibililor fosili. Fără cărbuni, benzină, motorină, sau gaze naturale, am trăi probabil ca pe vremea lui Cristofor Columb sau Ștefan cel Mare.

Confruntați cu creșterea concentrațiilor de CO2 din atmosferă, produsă de arderea combustibililor fosili, ecologiștii, unii cercetători și chiar unii politicieni, au avansat o propunere radicală: Creșterea economică mondială trebuie oprită. Rata de consum trebuie micșorată. Astfel, pretind ei, creșterea concentrației de CO2 ar înceta.

Fundamentarea teoretică a acestei propunere se bazează pe relația dintre creșterea economică și creșterea impactului ecologic al energiei produse pe baza combustibililor fosili. Formalizarea matematică este dată de două bine cunoscute relații:

I = P × A × T

în care

= impactul uman asupra mediului

P = populația

A = bunăstarea populației

T = avansurile tehnologice

Practic, ecuația descrie cum creșterea populației, a bunăstării și a tehnologiei măresc impactul asupra mediului înconjurător.

A doua ecuație se numește Kaya Identity (după numele japonezului Yoichi Kaya, care a propus-o) și este o formă mai concretă a primei ecuații:

F = P x G/P x E/G x F/E

în care

F = emisia globală de CO2 din surse umane

= populația globală

= PIB-ul per capita

E = consumul global de energie

Conform identității Kaya, emisiile globale de CO2 sunt direct proporționale cu creșterea populației, a economiei și a consumului de energie. Orice descreștere în factorii de control conduce la scăderea emisiilor de CO2. Identitatea Kaya joacă un rol cheie în dezvoltarea scenariilor viitoarelor emisii în rapoartele IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change).

Ideea stopării creșterii economice nu este nouă, cel puțin printre universitari. De exemplu, ecologistul Paul R. Ehrlich, de la Stanford University, unul din autorii primei ecuații și al controversatei cărți The Population Bomb (1968), clamează de multă vreme că trebuie să oprim și creșterea populației și creșterea consumului.

Profesorul Ehrlich a început cu faimoasa declarație: „bătălia pentru hrănirea întregii umanități este pierdută” și a continuat cu o „sperietoare”: „în anii 1970…sute de milioane de oameni vor muri de foame…Trebuie să introducem controlul populației pentru că acesta este singurul răspuns”. El a cerut măsuri extreme, precum sterilizarea obligatorie, interzicerea automobilelor și o taxă pe cărucioarele de copii.

În 1969, Ehrlich și-a continuat cruciada sa ecologistă, publicând „Eco-Catastrophe”, în care a prezis că Revoluția Verde va eșua și că „ignoranța” economiștilor cornucopieni (aluzie laJulien Simon) va fi expusă. Până în 1980, degradarea ecologică va anihila  toată „viața animală importantă” din oceane, sute de mii de oameni se vor sufoca din cauza poluării aerului, iar speranța de viață în Statele Unite vă scădea la 42 de ani. „Societatea vestică,” a proclamat Prof. Ehrlich, „este pe cale să definitiveze violarea și uciderea planetei pentru câștiguri economice”.

Din fericire, Prof. Ehrlich a fost „deadly wrong”. El a nu a considerat declinul ratelor de naștere și a subestimat geniul inovator în obținerea unor noi resurse. De exemplu, atunci când zăcămintele de petrol de pe uscat s-au epuizat, geologii, geofizicienii și inginerii americani au dezvoltat tehnologia forajelor marine. Sau, mai recent, aceiași specialiști de geniu au inventat fracturarea hidraulică a șisturilor gazoase și petrolifere – o revoluție tehnologică datorită căreia Statele Unite au devenit un producător important de hidrocarburi, iar rezervele disponibile de petrol și gaze au crescut neașteptat.

Desigur, o știință mai bună și voci mai rezonabile l-au precedat pe Profesorul Ehrlich, dar ele au fost ignorate de mass-media fascinate de un alarmism frenetic. Iar Revoluția Verde a fost un succes. Se estimează că fondatorul Revoluției Verzi, Norman Borlaugh, a salvat, prin activitatea lui singulară, viețile a miliarde de oameni. Producții mai mari din varietăți de semințe îmbunătățite au salvat, de asemenea, mediul înconjurător prin limitarea nevoilor de transformare a unor arii nedezvoltate în pământ arabil.

Fostul guvernator al statului Maryland și actualul candidat prezidențial democrat, Martin O’Malley,  și-a avertizat concetățenii în 2008 că, dacă nu se întreprinde o acțiune globală împotriva încălzirii climei, se va ajunge la extincția rasei umane. În ultimii ani, am fost avertizați în mod repetat că suntem în mijlocul unei crize climatice prin care se amenință supraviețuirea noastră. Fostul Vicepreședinte Al Gore a numit-o chiar „urgență planetară”.

Am putea considera această problemă într-un mod mai serios dacă aripa apocaliptică a mișcării ecologiste n-ar fi fost împovărată de profeții false.

Privind retrospectiv, îmi dau seama că istoria se repetă pe sine însăși. Deci, vă rog să-mi scuzați scepticismul  când se pretinde că încălzirea globală înseamnă că sfârșitul lumii este aproape. Am mai auzit toate acestea de multe ori.

Există și în prezent un trend printre ecologiștii de stânga să ceară oprirea creșterii economiei mondiale ca o măsură de siguranță a încetinirii încălzirii globale. Bill McKibben – the Schumann Distinguished Scholar la Middlebury College și liderul grupului activist350.org – este una dintre figurile cele mai cunoscute care organizează campanii anti-carbon. McKibben a devenit „celebru” când a anunțat că „Ne-am întâlnit dușmanul, și el este Shell”.

Profesorul Daniel Immerwahr (Northwestern University) a publicat recent un pamflet intitulatCreștere vs. Climă în Dissent Magazine. El îl citează laudativ pe Președintele Carter („Mai mult nu înseamnă neapărat mai bun”) și îl acuză tăios pe Președintele Reagan (succesorul lui Carter) că ar fi instituit ortodoxia post-1980, conform căreia creșterea este sacră.

Profesorul Peter York, de la York University în Canada, a publicat în 2011 în Ecological Economics, un studiu intitulat ”Creștere, descreștere și schimbările climatice: O analiză de scenarii”, în care compară emisiile canadiene de CO2 până în 2035 folosind trei scenarii posibile: „business obișnuit”, „creștere limitată” și „descreștere”. Concluziile profesorului canadian sunt următoarele: limitarea creșterii economice la zero ar avea un impact modest asupra emisiilor de carbon. Numai scenariul „descreștere” – în care venitul per persoană în Canada s-ar micșora la nivelul său din 1976 și media orelor de lucru pentru angajații canadieni ar scădea cu 75% – ar fi capabil de o reducere semnificativă a emisiilor.

Nu trebuie trecută cu vedere și o altă tendință care penetrează diplomația internațională și care, sunt sigur, se va manifesta și la Paris: revendicarea unor țări, ca India, să primească „spațiu pentru carbon”.

Astăzi, văd că spațiul pentru carbon este ocupat de lumea dezvoltată”, a declarat Prakash Javadekar, ministrul indian al mediului într-un interviu cu Associated Press în septembrie. „Noi cerem ca lumea dezvoltată să elibereze spațiul pentru ca carbon ca să încăpem și noi. Această cerere de spațiu pentru carbon este justiție climatică”. Cu alte cuvinte, voi – SUA, Canada, vestul Europei – ați poluat destul atmosfera cu CO2, din 1850 până astăzi. Acum, a venit și rândul nostru – India, China, Brazilia ș.a. – să poluăm la fel ca voi. În practică însă, „justiția climatică”, revendicată de India et comp., ar însemna ca țările dezvoltate să aibă emisii negative – adică să absoarbă mai mult carbon decât produc – astfel încât țările doritoare de „justiție” să-și „ardă” drumul lor către dezvoltare așa cum au facut țările bogate vreme de cel puțin două secole.

Oricare ar fi meritele propunerii „o lume fără creștere economică = o lume fără emisii crescute de carbon= o încălzire globală sub 2°C”, consider că este o utopie.

Dacă omenirea a putut supraviețui multe sute de ani fără creștere, civilizația modernă nu poate. Cauzele sunt multiple – politice, sociale, economice etc. Voi detalia doar câteva dintre ele.

Ca să rămânem în cadrul a 2°C creștere medie a temperaturii, considerată în general de cercetători drept limita superioară pentru evitarea unei catastrofe climatice, economia mondială din 2050 ar trebui să emită nu mai mult de 6 grame de CO2 pentru fiecare dolar de produs economic. Ca să pun asta în perspectivă, menționez că astăzi economia SUA emite 360 g CO2. Economia franceză, una dintre cele mai eficiente în termeni de emisii de carbon, din cauza puternicului sector nuclear, generează 150 g CO2 per un dolar de produs.

Un alt exemplu de calcul aparține cercetătorilor Kevin Anderson și Alice Bows-Larkin de la Centrul Tyndall pentru Cercetări ale Schimbărilor Climatice (Marea Britanie). Cei doi argumentează că, dacă vrem să păstrăm încălzirea globală sub 2°C, toate țările bogate vor trebui să-și reducă simultan emisiilor lor cu circa 8-10% în fiecare an.

În fine, un ultim exemplu de calcul provine de la International Energy Agency, care estimează că vor fi necesari $53.000 miliarde investiții în producția energetică și eficiența energetică pentru a limita încălzirea globală la 2°C până în 2035. Practic, vorbim aici de un Plan Marshall de multe trilioane pentru planeta Pământ.

Calcule de acest fel l-au determinat pe fostul secretar executiv al UN Framework Convention on Climate Change, Yvo de Boer, să conchidă că singura modalitate disponibilă de a rămâne sub 2 grade este „să oprim întreaga economie mondială”.

Creșterea economică, produsă de mărirea producției de energie extrasă din combustibilii fosili, a schimbat paradigma politică în SUA (și alte țări). A devenit un crez național. Fiecare președinte american, când este ales, moștenește de la predecesorul său două directive: să nu permiți atacuri teroriste pe pământul american și nu te atinge de creșterea economică. Și nu este clar care dintre ele este mai importantă.

Creșterea economică este convenabilă politic: Fac muncitorii grevă? Le mărim salariile. Sunt probleme în țările din lumea a treia? Le trimitem ajutor. Dar, pe lângă aspectele politice, creșterea economică are și implicații sociale.

Colegul meu de la CUNY, Jonathan Conning[1], consideră, de exemplu, că abolirea sclaviei în SUA a fost impulsionată de dezvoltarea capitalismului agrar. Similar, creșterea economică a reprezentat o pre-condiție critică în ascensiunea democratică a femeilor[2]. Democrația însăși nu ar fi putut supraviețui fără o dezvoltare economică susținută.

Martin Wolf atrage atenția asupra pericolelor de a trăi într-o economie mondială cu zero-creștere[3]. O astfel de lume ne-a dat pe Ginghis Han și Evul Mediu, cuceriri și subjugări. A generat o situație în care singurul mod de a avansa economic era să-și jefuiești vecinul. Creșterea economică a creat o alternativă mult mai bună: comerțul. De asemenea, faptul că fiecare poate deveni mai prosper – câștigul meu nu mai însemna obligatoriu pierderea altuia – a fost critic în dezvoltarea și răspândirea politicilor consensuale care stau la baza democrației.

Foarte sugestive mi se par și graficele economistului Max Roser[4], de la Oxford University, care prezintă mortalitățile violente de-a lungul timpului. Ele au fost semnificativ mai mari în perioadele de zero-creștere (timpurile preistorice și cele ale societăților non-statale) decât în perioadele de plus-creștere (societățile statale moderne și lumea contemporană). Chiar sângerosul secol al XX-lea – scena a două războaie mondiale, a Holocaustului și altor războaie bazate pe genocid – nu suportă comparație.

O altă consecință a creșterii economice o reprezintă menținerea unei societăți cu o inegalitate redusă. Economistul francez Thomas Picketty dă detalii în recentul său tratatCapitalul în secolul al XXI-lea: o societate riscă inegalitatea atunci când, într-o lungă perioadă, rata de profit a capitalului investit depășește rata de creștere economică. În secolul trecut, conform lui Picketty, au funcționat două motoare importante de menținere a egalității. Primul a fost războiul, care tinde să reducă rata de profit a capitalului. Al doilea, și cel mai evident, a fost creșterea economică. Când o economie crește, puterea bogăției moștenite scade. Dacă nu scade, super-bogații trebuie doar să nu-și irosească averile ca să rămână super-bogați.

Cu două zile în urmă, într-un interviu cu Bill Maher, economistul francez a extins viziunea sa la situația actuală din Orientul Mijlociu: terorismul țâșnește din masivele inegalități de bogăție, inegalități pe care națiunile vestice le-au ajutat să apară. Inegalitatea și corupția și dezordinea asociate cu acestea, reprezintă principalul motor al terorismului islamic.

O consecință nebănuită a utopiei din titlul articolului este poziția lui Naomi Klein, colega canadiană a lui Bill McGibben din 350.org. O campioană a extremei stângi, recent convertită la ecologism, Klein a publicat o carte intitulată „Asta schimbă totul. Capitalism vs. Schimbări climatice” în care propune, nici mai mult, nici mai puțin, că schimbările climatice ar fi o ocazie pentru a termina capitalismul. Visul de aur al marxiștilor și neo-marxiștilor! „Momentul climatic oferă o narațiune dominantă în care orice, de la lupta pentru joburi mai bune la justiție pentru imigranți, la compensații pentru nedreptăți istorice precum sclavia și colonialismul poate să devină o parte a unui mare proiect de construire a unei economii non-toxice, imună la șocuri”. Apoi continuă: acțiunile legate de schimbările climatice sunt necesare nu numai pentru a stopa încălzirea globală, dar promit și „un viitor mult mai excitant decît orice altceva este disponibil acum”. Pentru a finanța un astfel de eco-Plan Marshall, ecologista canadiană propune redistribuirea resurselor: profiturile corporațiilor, cheltuielile militare și veniturilor celor care fac mai mult de $53.000/an.

Este greu de crezut că Naomi Klein își va vedea curând îndeplinită utopia ei marxistă. Într-o lume a cărei economie nu crește, cei fără putere și cei vulnerabili vor fi primii care vor pierde.  Imaginați-vă, scrie Eduardo Porter, că „Blade Runner”, „Mad Max” și „The Hunger Games” ar deveni reale –filmul bate viața!

Ce-i de făcut?

Ecologiștii cer oamenilor să plătească astăzi pentru un beneficiu viitor pe care ei nu-l vor vedea niciodată.

Ecologiștii cer țărilor mai bogate, care sunt confruntate cu crize economice majore, să plătească sute de miliarde de dolari drept compensații unor țări ca India și altele, care vor continua să ardă munți de cărbuni și să polueze pentru că au și ele dreptul la „spațiu pentru carbon”.

Ecologiștii mai cer ca toată această impunere forțată, de sus în jos, să dureze un secol, fără nici un mecanism de control. Sunt chinezii gata să controleze eficiența unei termocentrale pe cărbune?

Avem aici un mecanism perfect desemnat pentru înșelăciune. Deja, guvernul chinez a făcut un anunț grandios de schimbări climatice, dar după aceea a fost forțat să admită că, de fapt, China a ars cu 17% mai mult cărbune decât a fost anunțat anterior. Înșelăciunea va crea un ciclu resentimentar care va dizolva orice sens de scopuri comune.

Statele Unite au cea mai rapidă rată de reducere a emisiilor de CO2 dintre toate națiunile majore ale lumii, ajungând la nivele pre-1996. Și această situație se datorează parțial (horribile dictu) fracturării hidraulice. Gazele naturale înlocuiesc cărbunii din termocentrale, iar gazele naturale emit circa jumătate din CO2 emis de carbuni.

Vestea bună este că SUA, ca și în alte țări, cercetarea științifică face progrese vizibile pentru încetinirea încălzirii globale. Trei domenii se pot distinge:

  1. Atenuareaschimbărilor climatice prin reducerea sau prevenirea emisiilor de CO2 și alte gaze cu efect de seră. Aici intră noile tehnologii și energiile regenerabile („verzi”), modificarea vechilor echipamente pentru a fi eficiente energetic, sau schimbarea practicilor de management sau comportamentul consumatorilor.
  2. Adaptareala schimbările climatice prin reducerea vulnerabilităților sistemelor biologice și sociale (planificări locale, creșterea capacităților adaptive la secetă, inundații, sărăcie și inegalități economice etc., adaptarea practicilor agricole la noile condiții climatice ș.a.)
  3. Geo-ingineria – un ansamblu de măsuricare vizează intervenții deliberate și pe scară planetară în sistemul climatic terestru cu scopul limitării efectelor adverse ale încălzirii globale. Geo-ingineria este un termen umbrelă pentru două tipuri de măsuri: captarea, urmată de stocarea dioxidului de carbon și managementul radiației solare. Personal, împreună cu studenții mei, lucrez în domeniul sechestrării geologice a dioxidului de carbon în zăcăminte sărăcite de petrol și gaze.

Lecția cea mai importantă aici este că, împreună, cercetarea și inovația, reprezintă cheia de boltă a eforturilor noastre de a permite civilizației să-și continue creșterea și să permită economiei mondiale un viitor cu sumă pozitivă.  Energia verde va învinge energia combustibililor fosili numai atunci când va avea sens tehnologic și economic.

note

[1] Jonathan Conning, 2004, On the Causes of Slavery or Serfdom and the Roads to Agrarian Capitalism: Domar’s Hypothesis Revisitedhttp://econ.hunter.cuny.edu/wp-content/uploads/sites/6/RePEc/papers/HunterEconWP401.pdf

[2] Esther Duflo, 2012, Women Empowerment and Economic Development, Journal of Economic Literature, 50(4), 1051–1079, http://dx.doi.org/10.1257/jel.50.4.1051

[3] Martin Wolf, 2007, The dangers of living in a zero-sum world economy

[4] Max Roser, 2015, Ethnographic and Archaeological Evidence on Violent Deaths, Published online at OurWorldInData.org.  Retrieved from:http://ourworldindata.org/data/violence-rights/ethnographic-and-archaeological-evidence-on-violent-deaths/

        Impreuna in lumea afacerilor