2 noiembrie, postare pe blog: Tragedia din “Colectiv”: și o perspectivă economică

Sursa:

 https://logec.ro/tragedia-din-colectiv-si-o-perspectiva-economica/

Oficial, această tragedie nu trebuia să se întâmple. Pentru că avem legi și reglementări privind securitatea. Dacă aceste reglementări ar fi fost respectate atunci clubul cu pricina ar fi avut, spune un arhitect pe blogul Biziday, 6 uși de acces, instalație de ventilare, instalație anti-incendiu în tavan. Plus că ar fi trebuit să monteze un anumit tip de burete de antifonare, ignifug – evident, mai scump.

Și totuși s-a întâmplat. Pentru că, în practică, reglementările nu au fost respectate. Din această perspectivă soluția este simplă și clară. Așa cum spune Cristi Dănileț,

“Pe cat pariem ca urmeaza controale in zeci de cluburi si amenzi de mii de lei? Ca, deh, noi stim doar sa combatem, nu sa prevenim.

Nu, nene: nu ai autorizatie? Amenda si inchis localul, fara drept ca tu sa mai deschizi in viata ta asa ceva. Ai vandut alcool minorilor? Amenda si inchis localul. Se fumeaza in local si e interzis asta? Amenda si inchis localul. Nu ai iesire de urgenta, extinctoare si personal care sa stie la orice ora din zi si din noapte care sunt procedurile de urgenta? Amenda si inchis localul, cu interdictia de a mai deschide vreodata asa ceva, iar personalul cu interdictia de a mai lucra in domeniul deservirii populatiei. Nu respecti norma maxima de decibeli? Amenda si inchis localul.

Sunt inspectori care nu au facut controale cand trebuia sau au inchis ochii la nereguli? Amenda, dat afara din functie si dosar penal acolo unde e cazul

Cand o sa te usture la buzunar si nu o sa mai ai venituri poate o sa intelegi sa respecti regulile, ca de aceea sunt facute.”

Totuși, aceasta este doar un mod de a privi situația, perspectiva juridică asupra problemei. Concentrarea dezbaterii publice pe acest aspect ar putea să fie dăunătoare pentru prevenirea durabilă a unor evenimente similare, deoarece minimizează implicit importanța altor abordări, în esență la fel de utile ca și perspectiva legalistă. Mass-media discută obsedant nerespectarea legii și fiindcă principalii săi interlocutori sunt decidenții publici. Mentalitatea paternalistă  – „Ce a păzit statul de nu a prevenit dezastrul?” – își dezvăluie aici întregul arsenal de întrebări și clișee. De partea cealaltă a microfonului politicienii aduc vorba (cum altfel?!) tot despre legi și mecanismul de aplicare a legilor. Vom avea, suntem asigurați, legi mai bune (și mai multe, logic) și un număr mai mare de controlori (poate mai bine plătiți) însărcinați să vegheze la respectarea lor.

Există și alte moduri de a analiza problema. Există, de pildă, perspectiva intelectual-morală. Tragedia din clubul Colectiv s-a produs deoarece patronul, organizatorii și spectatorii – da, și spectatorii! – au manifestat lacune cognitive și vicii care nu ar trebui să caracterizeze comportamentul unui om adult, responsabil. Lăcomia, goana după bani – sau pofta de muzică – indiferent de condiții, aroganța („lasă, că știu eu mai bine cum merge treaba”, „nouă nu ni se poate întâmpla nimic”), indolența, lipsa de înțelegere a unor fenomene fizico-chimice elementare. Cu afaceriști lacomi, dispuși să speculeze oricât și să îți vândă orice produs/serviciu păcălindu-te în privința calității lui, nu vom putea progresa indiferent câte reglementări avem și indiferent câți inspectori umblă pe teren să verifice aplicarea acestora. Pentru simplul motiv că legea nu poate acoperi toate aspectele vieții umane; legea nu poate interzice egoismul, lăcomia. La rândul lor, deși nimeni nu îndrăznește să spună, consumatorii acestor produse/servicii poartă și ei o parte de responsabilitate. Dacă înțelegi cum stau lucrurile, nu te duci singur în gura lupului. Nu cumperi Adibași ieftini din târgurile de la marginea Bucureștiului, cu pretenția că îți vor servi la fel de bine ca o pereche de pantofi scumpi Adidas. Nu intri în clădirile care pot sucomba la primul cutremur, decât dacă îți asumi potențialele consecințe. Să fim serioși, nu putem spune că prostia și lăcomia au fost monopolizate de patronul clubului Colectiv, iar restul lumii nu au purtat absolut nici o responsabilitate.

 

Există însă și o perspectivă economică asupra problemei. Perspectiva economică evidențiază faptul că oamenii răspund la stimulente, iar cadrul instituțional în care își desfășoară activitatea le modelează comportamentul. În acest sens mi se pare elocventă mărturisirea unuia dintre participanții la eveniment:

„De ce nu am avut instalatie anti-incendiu? Pentru ca majoritatea localurilor de la noi nu au asa ceva. De ce? Pentru ca lumea fumeaza si fumul de tigara declanseaza instalatia… De ce toti patronii par ca fenteaza controalele? Pentru ca abia iesi pe zero daca iti platesti toate impozitele si toate dividentele… Si stim bine ca cu totii suntem de vina…”

Adevărul este că e foarte complicat sau de-a dreptul imposibil să respecți toate legile din România și să ai și afacerea pe profit. Aceste costuri administrative acționează ca o barieră la intrarea pe piață sau ca o taxă (prohibitivă) de funcționare pentru firmele existente. Povara fiscal-birocratică excesivă mută afacerile în economia subterană. Iar în economia subterană, datorită riscului specific, calitatea produselor/serviciilor are de suferit.

Unul din cele mai potrivite ilustrații în acest sens este așa numitul „efect de potență” și impactul asupra sănătății oamenilor pe care l-au avut Prohibiția (alcoolului) din anii 1920 și ilegalizarea drogurilor. În timpul Prohibiției, interesul comercianților era să transporte cele mai tari băuturi. Era mai rentabil să faci trafic cu whiskey, nu cu bere și vin, din cauza valorii mai mari pe cantitatea transportată. Astfel, aparent paradoxal, oamenii au început să bea mai multe băuturi tari și consumul de alcool nu a scăzut. De asemenea, Prohibiția a determinat dezvoltarea fabricilor clandestine de alcool și producerea unor băuturi foarte periculoase pentru sănătate. Prohibiția drogurilor a creat probleme similare, poate cea mai cunoscută fiind folosirea repetată a acelor și a seringilor, un factor important în creșterea cazurilor de hepatită și SIDA.

În 1964 economiștii americani Armen Alchian și William Allen au teoretizat explicația care le poartă numele (efectul Alchian-Allen), conform căreia, dacă avem de-a face cu două variante ale aceluiași produs – să zicem, unul „tare” și unul „slab” – iar costul acestora este sporit cu o anumită sumă (fixă în raport cu cantitatea), prețurile relative se schimbă  iar consumul produsului „tare” va crește. La limită, pe piață va fi disponibil la vânzare doar produsul „tare”, mai scump.

Așadar, existența unor costuri administrative mari (care prin definiție se aplică în mod egal tuturor firmelor) determină dezvoltarea economiei subterane cu efectele colaterale care decurg de aici: creșterea riscurilor și diluarea calității serviciilor. Este de notorietate faptul că, în România, mediul de afaceri este constrâns de o povară fiscal-birocratică exagerată, atât ca mărime absolută cât mai ales în raport cu gradul de înavuțire al populației. Și ar trebui să recunoaștem că dacă firmele au de plătit impozite mari, atunci ele vor face economii la alte capitole, precum siguranța muncii. Sau că, dacă fiecare birou public îți cere șpagă (ceea ce mărește practic costurile administrative peste nivelul lor oricum ridicat), atunci firmele vor fi tentate să cosmetizeze realitatea; pe afară va fi vopsit gardul, înăuntru este leopardul. Corupția este un subprodus al acestei stări de fapt. Organizarea agenților economici care activează în economia subterană pe principii mafiote, de asemenea. Abia din acest punct încolo este valabilă explicația lui Cristian Hostiuc, care este altminteri foarte importantă pentru înțelegerea gradului de degenerare economică și a dimensiunii corupției:

“Suntem o ţară a tonelor de hârtii pentru orice, numai pentru verificare nu. În spatele aproape tuturor afacerilor locale – baruri, restaurante, dus şi strâns gunoiul, etc. – se află oameni de la vârful administraţieie locale sau naţionale. Acestea sunt afacerile lor şi nimeni  nu-i controlează. Adică nu se pot controla pe ei şi să-şi dea singuri amendă.”

România nu își poate permite să consume servicii comparative calitativ cu cele dintr-o țară occidentală. Pentru că suntem săraci. Aceasta este o lege de fier a naturii, indiferent câte legi vom da în Parlament, nici una din acestea nu va putea răsturna realitatea: aceea că nu ne permitem să plătim pentru calitate la fel de mult precum americanii. De asta românii nu cumpără în majoritatea lor Mercedes-uri și SUV-uri, ci Logan-uri; fiindcă suntem săraci. Fix din același motiv calitatea tuturor celorlalte produse și servicii – de la îngrijirea sănătății până la produsele alimentare, inclusiv serviciile de spectacole – este inevitabil mai slabă în România. Este firesc ca în România să nu se poată aplica norme de securitate la fel de stricte ca în SUA. Ceea ce poate să spună economistul este următorul lucru: hai să nu facem situația mai rea decât este de fapt, hai să nu punem o presiune exagerată pe piață, fiindcă atunci vom cultiva economia subterană, riscul și corupția, și vom pava drumul către tragedii de genul celei întâmplate în clubul Colectiv.

 

3 noiembrie, postare pe Facebook, Victor Ponta:

Sursa: https://www.facebook.com/victor.ponta

Aud în fiecare zi doar cereri de măriri de salarii, dar nu aud nimic despre o responsabilitate mai mare și mai puțină birocrație.

Salarii mai mari vor fi doar când va fi mai multă competență și mai multă responsabilitate! E un mesaj cât se poate de clar pentru toată lumea – și pentru cei din Ministerul de Finanțe și pentru autoritățile locale.

Trebuie combătute lipsa de capacitate instituțională a autorităților locale și birocrația – sunt foarte mulți funcționari care doar plimbă hârtii și când apar necazuri se schimbă conducerea, dar ei rămân tot acolo!

 

3 noiembrie, gandul.info: Pe principiul “decât să majorăm tuturor, mai bine nimănui”, guvernul a anulat creşterea salariilor în aparatele centrale ale Fiscului şi Finanţelor

Guvernul a revizuit marţi prevederea aprobată vineri pentru creşterea salariilor personalului din Ministerul Finanţelor, ANAF şi alte structuri, după ce câteva mii de angajaţi din Finanţe din ţară şi Bucureşti au oprit lucrul şi au declanşat un protest spontan, astfel că măsura a fost anulată.

Bottom of Form

“Prin Ordonanţa de Urgenţă aprobată astăzi (marţi – n.r.), a fost abrogat art.63 din OUG 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 şi unele măsuri bugetare. Prin acest articol se instituise acordarea unei majorări medii a salariilor de bază cu 22% pentru personalului din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, ANAF, Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili şi Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice”, se arată într-un comunicat al Guvernului.

Executivul a aprobat marţi ordonanţa de urgenţă privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

Câteva mii de angajaţi de la direcţiile de Finanţe din ţară şi din administraţia locală au oprit lucrul, marţi dimineaţă, cerând majorarea salariilor şi reclamând că salariile celor din Ministerul de Finanţe şi ANAF au crescut printr-o Ordonanţă a Guvernului adoptată “pe ascuns”.

Ministerul Finanţelor a anunţat vineri că funcţionarii publici şi personalul contractual din Ministerul Finanţelor, ANAF, Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili beneficiază de 25 de clase de salarizare succesive faţă de clasa deţinută, începând cu 1 noiembrie.

Ministerul a precizat că, astfel, salariile de bază vor fi majorate, în medie, cu 22%, iar de această creştere a salariilor vor beneficia aproximativ 5.700 de persoane.

Majorarea salariilor s-a făcut prin derogare de la OU 23/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în 2015.

Liderul CNS Cartel Alfa, Bogdan Hossu, declara pentru MEDIAFAX că peste 60.000 de angajaţi, în principal ai MFP şi ANAF, vor beneficia de o creştere salarială de peste 60%, după ce Guvernul a inclus în rectificarea bugerată o derogare care nu făcea parte din proiect şi nu a fost discutată cu partenerii sociali.

Alianţa Sindicatelor Sed Lex a anunţat marţi că angajaţii din instituţiile fiscale, din primării şi din alte unităţi din administraţia locală au declanşat un protest spontan pe termen nelimitat, cerând creşteri salariele similare celor acordate în învăţământ şi sănătate.

Potrivit reprezentanţilor Sed Lex, acţiunile de protest au fost declanşate spontan şi durata acestora nu poate fi precizată, angajaţii din administraţie publică reclamând faptul că lor nu le-au fost acordate creşteri salariale, în condiţiile în care în acest domeniu media salarizării este de aproximativ 1.350 de lei net.

“Din cauza modului defectuos în care este gestionată politica salarială din România, creând discriminări între categorii sociale ş chiar între angajaţii din cadrul administraţiei publice (vezi creşterile salariale acordate în învăţământ şi sănătate, precum şi angajaţilor din cadrul structurilor centrale ale Ministerului Finanţelor Publice şi ANAF), salariaţii din domeniul Fiscului, din primării şi din alte instituţii din administraţia publică centrală şi locală au declanăat au declanşat acţiuni spontane la nivel naţional, solicitând în mod expres acordarea de creşteri salariale”, au transmis liderii Sed Lex, într-un comunicat.

La Cluj, peste 300 de angajaţi ai Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Cluj au întrerupt lucrul marţi dimineaţă şi s-au adunat în curtea instituţiei.

Aproximativ 3.000 de angajaţi ai Regionale Finanţelor Publice Ploieşti, care include judeţele Prahova, Argeş, Dâmboviţa, Ialomiţa, Teleorman, Călăraşi şi Giurgiu, au întrerupt şi ei lucrul şi au ieşit în stradă, nemulţumiţi că doar colegii lor din aparatul central beneficiază de majorări salariale.

Şi la Suceava, activitatea Administraţiei Finanţelor Publice este blocată, după ce angajaţii au întrerupt lucrul. La Bucureşti, s-au adunat protestatari în faţa Ministerului Finanţelor.

“Oamenii sunt extrem de revoltaţi pentru faptul că guvernanţii găsesc întotdeauna soluţii pentru ei, dar niciodată pentru cei care muncesc efectiv”, apreciază liderul Sindicatului Finanţe Prahova Sed Lex, Aurel Fănică.

Majorare fără un impact bugetar vizibil

Fiind introdusă în textul final al ordonanţei privind rectificarea bugetară, care a fost publicat în Monitorul Oficial, măsura, anulată acum, de majorare a salariilor anumitor angajaţi din Finanţe şi de la Fisc, nu apare în expunerea de motive (prezentă în proiectul de lege), deci nu a fost comunicat oficial impactul bugetar.

Studiind însă, în paralel, proiectul ordonanţei de rectificare bugetară şi forma în care a apărut el în Monitorul Oficial, reiese că la nivelul ministerului Finanţelor Publice impactul bugetar pentru anul în curs ar fi zero. În ambele variante, atât în proiectul de rectificare cât şi în forma din Monitorul Oficial, suma trecută la capitolul “Cheltuieli de persona” este aceeaşi: 68,103 milioane de lei.

Controverse privind cuantumul majorării care a fost anulată

În ceea ce priveşte cuantumul exact al majorărilor, acesta a fost subiectul unor dispute între Finanţe şi reprezentanţii Sindicatelor. În timp ce ministerul de resort a comunicat oficial că majorarea ar fi de 22%, liderul Cartel Alfa, Bogdan Hossu, a declarat pentru Mediafax că, de fapt, aşa cum reiese din legea publicată în Monitorul Oficial, aceasta ar fi de peste 60%.

Textul din lege privind majorarea este următorul:

„Prin derogare de la prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu drepturile salariale aferente lunii noiembrie 2015, funcţionarii publici şi personalul contractual din Ministerul Finanţelor Publice — aparat propriu, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală — aparat propriu, Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili beneficiază de 25 de clase de salarizare succesive faţă de clasa deţinută”.

Conform legii 284/2010 privind salarizarea din sistemul bugetar, diferenţa dintre două clase de salarizare este de 2,5% din salariul de bază, ceea ce înseamnă o creştere de 62,5% din salariul de bază în cazul de faţă (25 de clase în plus), care pentru anul în curs este de 600 de lei. Rezultă astfel o creştere a salariilor a câte 372 de lei pentru fiecare angajat în parte.

 

3 noiembrie, voxpublica.realitatea.net: Cum s-a ratat startul unui proiect de ţară. Consecinţe.

Dolce far niente. Procesul de aderare la zona euro este unul normat. Este reglementat, are procedură cum se spune, cu subproceduri şi etape, dintre care cea mai cunoscută este intrarea în ERM II, de exemplu. Odată ce nu le fixăm, cu un calendar precis, pur şi simplu data ţintă se transformă dintr-un obiectiv ambiţios într-unul nerealist, fără niciun efort suplimentar. Trebuie să nu facem nimic circa 6-8 luni. Putem.”

Aceasta era prima dintre cele 10 variante de evitare ale eurozonei pe care le enunţam într-un articol publicat în luna iulie a acestui an şi, iată că „s-a optat” pentru ea, căci a devenit tehnic imposibil ca angajamentul asumat de către guvern în raportul de convergenţă ca România să adere la euro în anul 2019 să mai poată fi îndeplinit. Ca atare, tot ce-ar mai fi acum de făcut, din punct de vedere formal, este să anunţăm Comisia Europeană că amânăm sine-die această decizie. Fapt extrem de regretabil, pentru că el dovedeşte că angajamentul nu a fost unul serios. A fost doar un exerciţiu de imagine evident ratat, din cauză că n-a fost urmat nici de o foaie de parcurs, nici de alte acţiuni concrete care să dea consistenţă proiectului.

Nu aceasta este însă, în opinia mea, cea mai nefericită consecinţă, ci abandonarea într-un mod destul de lejer a dezbaterii unui proiect de ţară care putea oferi coeziune politicilor economice. Nu strică o recapitulare. În mod evident, angajamentul guvernamental survenit la începutul acestui an a avut la bază îndeplinirea tuturor criteriilor nominale pentru adoptarea euro, la care se adaugă încadrarea în 10 din 11 parametrii din tabloului de bord pentru supravegherea dezechilibrelor macroeconomice. Excelenta situaţie macroeconomică relevată de aceşti indicatori justifică, fără doar şi poate, includerea în raportul către CE a unei date fie ea chiar foarte ambiţioasă. Logica spunea că tot ce trebuia făcut în continuare era să se consolideze această bună situaţie economică, concomitent cu reluarea reformelor structurale astfel încât la convergenţa nominală să se adauge progrese privind convergenţa reală. În acest fel, nu numai că se asigură îndeplinirea unei obligaţii de stat membru al Uniunii Europene dar, chiar mai important, se poate pune la punct un plan de ţară care să supravieţuiască ciclurilor electorale.

Anunţul a venit însă într-un moment în care criza grecească atinsese apogeul şi nu puţini puneau şi pun situaţia dramatică a Greciei pe seama faptului că a adoptat moneda unică, fără „să fie pregătită” cu minimalizarea realităţii că acolo s-au falsificat criterii de admitere. A pornit imediat o dezbatere publică pe temă, concentrată pe cât de nepregătiţi suntem, în realitate, şi noi să intrăm în clubul euro, cât şi membrii ei să ne primească. Comparaţia cu Grecia a fost utilizată aproape de fiecare dată. Dezbaterea, extrem de utilă alminteri, nu s-a concentrat însă, în opinia mea, pe convergenţa nominală și convergenţa reală, ci mult mai degrabă pe convergenţa nominală versus convergenţa reala. Tipicul dezbaterii a fost mereu acelaşi: prezentarea îndeplinirii criteriilor nominale şi a bunei situaţii macroeconomice urmată de argumente puternice (şi reale) pentru a demonstra insuficienta convergenţă reală. Dacă la aceasta se adaugă critica zonei euro ca uniune monetară neoptimă, avem toate argumentele pentru a cumpăni bine oportunitatea fixării unei date de adoptare a monedei unice. Şi este esenţial ca opinia publică să înţeleagă că adoptarea euro nu este o simplă schimbare de bancnote. Deficitul de analiză n-ar trebui însă să conducă prin exces de analiză la torpilarea unui obiectiv care în sine este de natură să dea coerenţă politicilor sau să definească un proiect de ţară pentru România.

Este bine să cunoaştem cât mai exact riscurile ce însoţesc renunţarea la politica monetară, dar cred că este la fel de contraproductiv să le exacerbăm până la a induce în opinia publică ideea că adoptarea euro ar fi o nenorocire…Pentru că, revenind la cunoscutele criterii de convergenţă nominală privind limitele ce trebuie respectate în ceeea ce priveşte deficitul bugetar, datoria publică, dobânda la împrumuturile pe termen lung, inflaţia, este evident că acele limite, prin ele însele, obligă statul la disciplină fiscală şi politici prudente. Susţin prin aceasta că rolul de ancoră jucat de aceste criterii, necesare dar nu suficiente pentru adoptarea euro, este chiar mai important decât scopul pentru care ele trebuie îndeplinite, respectiv accesul în eurozonă. Ar trebui să se repete de câte ori se iveşte ocazia cât de mare şi important este succesul obţinut de România prin îndeplinirea acestor criterii, să se reamintească cu ce costuri enorme s-a realizat aceasta şi de ce este crucial să fie prezervat acest succes, mai ales în urma ultimelor evoluţii ale legislaţiei fiscale.

Majorarea deficitului bugetar până sau peste limita maximală cu impulsionarea nenecesară a consumului, trecerea extrem de probabilă de la un proces benefic de reducere a datoriei publice, la creşterea acesteia, ca efecte ale noului Cod Fiscal, nu sunt doar consecinţe ale apropierii anului electoral. După părerea mea, ele sunt şi consecinţa lipsei unui plan de ţară aşa cum adoptarea euro ar putea să fie. Cum însă aceasta este atât de controversată şi prezentată mai degrabă ca un enorm risc decât ca un beneficiu, guvernul se poate descotorosi lejer de această ultimă piedică. Dovadă că aşa stau lucrurile este că atât modificările din Codul Fiscal, cât şi creşterea cheltuielilor publice cu personalul bugetar se fac „cu derogare” atât de la tratatul semnat cu UE privind deficitul structural, cât şi, pe plan intern, cu încălcarea prevederilor autohtone privind prudenţa în materie de politică fiscală. Abdicarea de la principiile responsabilităţii fiscale, de la principiul potrivit căruia politica fiscală trebuie să fie anticiclică riscă recrearea condiţiilor de dinaintea crizei financiare.

Dacă nimeni nu-şi doreşte cu adevărat să repete experienţe dramatice şi să irosească câştigurile în materie de macrostabilitate şi creştere economică sustenabilă obţinute cu atâtea sacrficii, repunerea pe tapet a adoptării euro ca plan de ţară îmi pare o bună strategie. Cu condiţia ca de această dată să fie prezentată de o manieră constructivă. Alminteri, o să ne alegem doar cu o excepţională cunoaştere a potenţialelor riscuri ale unei aderări improbabile la zona euro, în timp ce ne vom confrunta de-ade-văratelea, mult mai devreme, cu costurile majore ale politicii noastre economice, originală şi independentă

 

4 noiembrie, realitatea.net: Ultima şedinţă a Guvernului Ponta. Ce socoteli neîncheiate lasă Executivul

Guvernul se reuneşte în şedinţă, la Palatul Victoria, după ce premierul Victor Ponta şi-a depus mandatul şi l-a propus ca premier interimar pe ministrul apărării Mircea Duşa.

Victor Ponta a declarat că va propune ca, până la procedurile de desemnare a unui alt guvern, ministrul Apărării, Mircea Duşa, să fie premier interimar.

“Astăzi, la ora 16.00, va avea loc ultima şedinţă a acestui Guvern. În această seară, îi voi transmite preşedintelui Iohannis demisia mea şi propunerea ca Mircea Duşa să fie premier interimar până se desfăşoară toate procedurile prevăzute de Constituţie pentru numirea unui nou premier. Îi trimit preşedintelui Iohannis şi o propunere ca să ştiu că este cineva care se ocupă 24 de ore din 24 ca toate lucrurile să fie cum trebuie”, a declarat premierul demisionar Victor Ponta.

Guvernul Ponta lasă destul de multe decizii importante în coadă de peşte. Cea mai importantă restanţă a Executivului va fi bugetul pe anul 2016, care nu se află nic măcar în stadiu de draft, deşi mai sunt doar două luni din acest an. Amânarea rediscutării redevenţelor din domeniul resurselor naturale este un alt proiect important pentru buget nerezolvat de premierul demisionar.

După ce a majorat pe şest salariile angajaților din Ministerul Finanțelor, ANAF, Agenția Națională pentru Achiziții Publice și Direcția de Administrare a Marilor Contribuabili începând cu 1 noiembrie, fără ca măsura să fie anunțata public, Executivul a abrogat tot pe şest această decizie controversată.

Guvernul renunţă la majorarea salariilor funcţionarilor din ANAF şi Finanţe

Majorările salariale din Finanţe au stârnit critici dure, iar sindicatele din Finanţele locale au declanşat proteste în mai multe localităţi din ţară, acuzând caracterul discriminatoriu al legii.

Un alt proiect anunţat cu surle şi trâmbiţe de Guvernul Ponta îl reprezintă legea salarizării unitare, care era promisă să intre în vigoare începând cu anul viitor şi care a trezit multe speranţe în rândul bugetarilor, precum şi multe îngrijorări din partea FMI şi CE.

Chiar rediscutarea unui acord flexibil cu FMI este problematică, după ce restanţele Executivului Ponta în materie de reformă administrativă şi structurală i-au speriat pe experţii internaţionali. Două programe de interes pentru români, Prima Casă și Prima Mașină rămân de asemenea incerte pentru anul viitor.

Decizia lui Victor Ponta de a demisiona a fost anunţată miercuri dimineaţa, după ce peste 25.000 de persoane au manifestat, marţi seară, în Capitală, pentru a-şi exprima revolta în legătură cu incendiul din 30 octombrie, de la Clubul Colectiv din Bucureşti şi pentru a cere demisia celor responsabili. În incendiul din Clubul Colectiv, 32 de oameni au murit, iar alţi aproximativ 200 au fost răniţi.

 

5 noiembrie, postare pe blog: România fără Guvern – radiografia economiei.

Sursa: http://www.stelianmuscalu.ro/2015/11/romania-fara-guvern-radiografia.html

Imediat după emoţia provocată de demisia Guvernului, trebuie să ne uităm ceva mai mult spre economie. Spre reacţiile şi dorinţele ei. Este momentul în care trebuie să înţelegem că reglajele fine din economie pot rezolva o mulţime de probleme. O economie sănătoasă poate reduce nivelul şpăgilor şi a corupţiei, de aceea este nevoie să ne aplecăm, în al 12-lea ceas, spre economie. Este de datoria noastră să facem asta, cred că lait motivul acestei perioade ar trebui să fie RESPONSABILITATEA. Până la urmă asta este misiunea noastră aici. Şi poate prin ceea ce facem reuşim să dăm un exemplu şi factorilor de decizie. Este un moment în care societatea are nevoie rapidă de un catalizator. Este admirabilă forţa străzii, însă este timpul să trecem la pasul următor. Mobilizare pentru o viaţă mai bună… fiindcă până la urmă ăsta este numitorul comun care a scos românii din casă.

Cam aşa arătă economia României azi, o Românie fără Guvern:

 

1.Euro se tranzacţionează în acest moment, pe piaţa interbancară la 4.4481 lei . Conform unui raport al analiştilor de la ING este foarte posibil ca în perioada imediat următoare să avem un guvern de largă coaliție, condus de un tehnocrat. În acest caz, leul va recupera pierderile de pe piața interbancară și România ar putea semna un nou acord cu FMI. Dolarul a ajuns la 4,1 lei.

 

 

2.La bursă lucrurile sunt liniştite. Acolo s-a conturat o tendință ușor descendentă către jumătatea sesiunii de ieri, a fost impactul emoţional la anunţarea demisiei Guvernului, însă am avut o corecţie spre finalul şedinţei, când indicele BET, al celor mai tranzacționate titluri, a închis în urcare cu 0,06%, iar indicele BET Plus a marcat un avans de 0,11%. Acum bursa este verde.

 

3.Astăzi are loc ultima ședință de politică monetară din 2015 a BNR. Econimiştii băncii Transilvania se așteptă ca Banca Naţională să mențină rata de dobândă de referință și nivelurile Rezervelor Minime Obligatorii. Conform Raportului BNR rata creditelor neperformante a scăzut cu un ritm lunar de 0.2 puncte procentuale, la 12.62% în August, ajungând la nivelul minim din 2011. Această evoluție confirmă scenariul economiştilor BT, conform căruia am putea asista la o rată a neperformantelor spre 10% până la finalul anului.

 

4.Petrom, compania care a înregistrat în urmă cu câţiva ani cel mai mare profit din România, are probleme. Trimestrul III i-a adus pierderi. OMV Petrom a consemnat pierderi în trimestrul III al anului, cifrate la 46 milioane lei, iar profitul net pe primele 9 luni din 2015 a scăzut la mai puțin de jumătate comparativ cu rezultatul din perioada similară a anului trecut, respectiv la 991 milioane lei. Cauza este evidentă, scăderea abruptă a prețurilor la țiței. În primele nouă luni din 2015, performanța financiară a grupului a fost sever afectată de scăderea cu aproximativ 50% a prețurilor țițeiului comparativ cu perioada similară a anului precedent.

 

5.Agenţiile de rating sunt cu ochii pe România în aceste zile. Standard & Poor’s nu crede că demisia guvernului, ca urmare a protestelor străzii, va conduce la organizarea de alegeri anticipate în România. De cealaltă parte S&P se uită cu mare atenţie la posibilitatea apariţiei unor noi măsuri de relaxare fiscală înaintea alegerilor parlamentare din noiembrie 2016. Calificativele acordate României nu sunt imediat afectate de demisia premierului, au declarat analiștii S&P. Însă o eventuală depunctare a României ar fi extrem de gravă mai ales pentru investiţiile străine.

 

În concluzie?

 

Deocamdată economia e liniștită. În general mișcările de stradă nu sunt pe placul economiștilor pentru că aduc instabilitate, ca atare riscuri mai mari. Și știi și tu că riscurile costă bani.

Dar felul în care s-au desfășurat lucrurile în ultimele zile a fost Ok și pentru economiști. Protestele au fost de amploare, dar au fost pașnice. Guvernul și-a dat demisia, dar nu e vid de guvernare și deocamdată nu e vid politic.

 

Acum toate privirile se îndreaptă asupra unui singur om – președintele Iohannis. Strada are nevoie de o confirmare a faptului că politicienii au auzit mesajul ei și l-au înțeles. Domnul Iohannis, pe lângă atribuțiile oficiale ale funcției de președinte – de a media între partide, este și unul dintre puținii politicieni pe care oamenii îl mai acceptă, îi mai ascultă mesajul și îl mai investesc cu încredere.

 

Dacă domnul președinte găsește o soluție bună, economia va rămâne liniștită și probabil va urma un ritm de creștere cel puțin la fel ca în prezent.

Dacă dimpotrivă, domnul președinte nu găsește o soluție acceptabilă din punctul de vedere al oamenilor care se uită la el cu speranță… ne vor aștepta luni grele cu multe convulsii sociale și bineînțeles cu o economie în derivă.

 

 

5 noiembrie, cursdeguvernare.ro: Comisia: România se îndreaptă spre deficit structural de 4%. Ionuț Dumitru: ”Rămânem fără muniție în vremuri grele”

Comisia Europeană estimează, în prognoza de toamnă publicată joi, o creştere a deficitului structural (MTO) de la 1% din PIB în 2015,  la aproape 4% din PIB în 2017.

Indicatorul este mai mult decât îngrijorător, susţin analiştii contactaţi decursdeguvernare.ro, în contextul în care stabilitatea datoriei publice este asigurată la un nivel al deficitului structural de cel mult 2% din PIB.

De asemenea, deficitul bugetar este aşteptat să crească de la 1,5% din PIB în 2015,  la 2,8% din PIB în 2016 şi la peste 3% din PIB în 2017. Totodată, din prognoza Comisiei reiese că datoria publică va atinge 40,9% din PIB în 2016 şi 42,8% din PIB în 2017.

De menţionat este şi faptul că aceste previziuni au fost realizate pe baza datelor disponibile până la finele lunii trecute, respectiv pe baza măsurilor care au fost legiferate până în data de 22 octombrie. Asta înseamnă că Impactul modificărilor aduse ulterior Codului Fiscal, cum ar fi reducerea impozitului pe dividende la 5% sau sistemul de impozitare diferenţiat pentru microîntreprinderi, Nu au fost luate în considerare la realizarea prognozei de toamnă.

(Citiți și: ”Cristian Grosu / Conjurația celor 7 astre pe 2017”)

“Previziunile economice publicate astăzi (miercuri, n.r.) indică îmbunătăţirea performanţelor economice ale României. Acest lucru nu ar fi fost posibil fără acţiunile decisive întreprinse în favoarea reformei finanţelor publice. Cu toate acestea însă, continuarea reformelor structurale rămâne extrem de importantă, precum şi asigurarea sustenabilităţii finanţelor publice şi a creşterii economice pe termen scurt şi mediu prin politici bugetare responsabile“, a comentat vice-preşedintele CE pentru moneda euro şi dialog social, Valdis Dombrovskis.

Principalii indicatori din prognoza de toamnă a Comisiei Europene pentru România

Ionuţ Dumitru: Un deficit mare ne lasă fără muniţie pentru vremurile grele

Preşedintele Consiliului Fiscal, Ionuţ Dumitru, avertizează că stabilitatea datoriei publice este asigurată până la un nivel al deficitului structural de 2% din PIB.

“Noi ne-am asumat o ţintă de 1,5%. Un deficit mare ne lasă fără muniţie pentru vremurile grele”, a precizat Ionuţ Dumitru. El atrage atenţia că un nivel mai mare al deficitului duce la creşterea datoriei publice şi la deteriorarea sustenabilităţii finanţelor publice, în contextul în care în perioade de creştere economică se recomandă reducerea deficitului şi chiar a datoriei publice.

“În perioade de creştere, o poziţionare puternic prociclică nu este recomandată. Creşterea deficitului în vreme de expansiune duce la o deteriorare a finanţelor publice care ne vulnerabilizează foarte tare pentru perioadele viitoare de recesiune“, a punctat Ionuţ Dumitru, recomandând noului executiv prudenţă în ceea ce priveşte construcţia bugetului pe anul viitor.

Prognoza făcută publică marţi de Comisia Europeană este în linie cu aşteptările Consiliului Fiscal.

“Pentru noi nu este nicio surpriză. Cam aşa vedem şi noi lucrurile, cam în direcţia aceasta ne ducem. Pentru anul viitor anticipăm un deficit efectiv de 2,7-2,8% din PIB, iar în anul 2017, având în vedere angajamentele asumate nu vedem un deficit de sub 3% din PIB. Noi anticipăm un nivel de 3,5-3,7%”, a mai spus Ionuţ Dumitru.

Aurelian Dochia, economist: Călcăm strâmb ca să afişăm o creştere economică de 4% din PIB

Analistul financiar Aurelian Dochia este de părere că decidentul politic a ales să îşi asume acest deficit pentru a putea afişa o creştere economică semnificativă în an electoral, urmând ca eventualele consecinţe să fie lăsate “moştenire” viitoarelor guverne.

“Se pare că decidenţii politici au hotărât că merită să îşi asume acest nivel al deficitului astfel încât să poată să afişeze anul viitor, an electoral, o creştere economică de 4% din PIB: Călcăm strâmb ca să avem această creştere economică. Guvernul Ponta nu va mai fi cel care răspunde de consecinţe“, a explicat analistul.

În ceea ce priveşte numirea unui guvern condus de un premier tehnocrat, Aurelian Dochia nu crede că un astfel de cabinet ar avea o susţinere reală pentru implementarea unor reforme economice de amploare, fiind un simplu “gestionar” al finanţelor publice până la alegerile de anul viitor.

“Un guvern condus de un tehnocrat va avea o foarte limitată marjă de manevră şi nu va putea lua măsuri importante de reformă economică fără susţinerea Parlamentului. Va fi un gestionar al situaţiei până la alegerile de anul viitor. E puţin probabil să aibă cum să se lanseze în programe de reformă”, a adaugat economistul.

Ce este deficitul structural şi de ce contează nivelul său

Deficitul structural este un indicator folosit pentru a evalua sustenabilitatea politicilor fiscal-bugetare pe termen mediu. Acesta se calculează pe baza PIB-ului potenţial, adică a valorii optime de creştere a unei economii, din care sunt eliminate o serie de elemente de “bruiaj”.

Determinarea deficitului structural impliă ajustarea ciclică a veniturilor bugetare, eliminându-se componenta generată de excesul sau deficitul de cerere.

“Analiza dinamicii deficitului structural în corelaţie cu poziţia economiei faţă de ciclul economic permite evaluarea măsurii în care politica fiscală acţionează ca stabilizator, ori dimpotrivă, însensul exacerbării dezechilibrelor“, se arată într-o analiză realizată de Consiliul Fiscal.

Datoria publică devine nesustenabilă pentru România la 40-45% din PIB

Nivelul actual al datoriei publice este sustenabil, dar s-a apropiat de nivelul critic, a cărui depăşire ar avea consecinţe negative importate asupra creşterii economice, se arată în Raportul asupra Stabilităţii Financiare din 2015, publicat de Banca Naţională a României (BNR).

Din analizele realizate de Banca Naţională reiese că pragul critic al datoriei publice variază, în cazul României, între 40 şi 45 la sută din PIB. Depăşirea acestui prag creşte probabilitatea de recesiune la peste 50%.

Din calculele BNR rezultă că un nivel al deficitului bugetar primar (deficitul înainte de plata dobânzilor aferente datoriei publice) de peste 1,5% ar determina creşterea datoriei publice la peste 50% din PIB.

6 noiembrie, mediafax.ro: Premierul interimar: Sănătatea şi Educaţia sunt domenii prioritare în bugetul pe 2016, dar nu neglijăm Apărarea

Sănătatea şi Educaţia sunt domenii care vor rămâne prioritare şi în ceea ce priveşte elaborarea Legii bugetului de stat pentru 2016, dar nu vom neglija domeniul Apărării sau celelalte domenii, a declarat, vineri, premierul interimar, Sorin Câmpeanu.

“A fost prima discuţie, generală, pe proiectul Legii bugetului, proiect ce va fi întocmit, din punct de vedere tehnic, conform atribuţiilor unui guvern interimar. La modul general cunoaşteam din discuţiile anterioare situaţia, o cunoşteam la nivel particular la nivelul bugetului Educaţiei şi al Cercetării” a spus Cîmpeanu, după întâlnirea cu ministrul Finanţelor,Eugen Teodorovici.

El a mai spus că discuţia a fost utilă din perspectiva unei imagini de ansamblu asupra stării bugetului şi asupra identificării obiectivelor. Premierul interimar a precizat că “priorităţile sunt Sănătatea şi Educaţia fără a neglija domeniul Apărării şi fără a neglija celelalte domenii”.

Primul-ministru interimar, Sorin Cîmpeanu, l-a convocat vineri pe ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici, pentru o discuţie despre proiectul legii bugetului de stat pentru 2016.

Guvernul interimar are atribuţii limitate şi nu poate adopta proiecte de lege sau ordonanţe de guvern.

6 noiembrie, romanialibera.ro: Secretul companiilor. Cum se fac afacerile în România și cine câștigă

România va avea, în 2015, o creștere a PIB de 3,3%, conform unei analize realizate de specialiștii FMI. Cererea internă va fi stimulată de relaxarea politicii fiscale, iar consumul public va fi impulsionat de veniturile din sectoarele private. O îmbunătățire a situației economice va depinde, însă, și de reducerea evaziunii fiscale, legată de economia subterană, estimată la 30% din PIB. La începutul anului 2015, saloanele de coafor și înfrumusețare, agențiile de turism, service-urile auto și sălile de jocuri de noroc au fost afacerile care au crescut cel mai mult în comparație cu prima jumătate a anului trecut, conform Institutului Național de Statistică.

De cealaltă parte, comerțul cu piese și accesorii pentru autovehicule, activitățile de spălare, curățare și vopsirea textilelor și blănurilor, precum și activitățile hotelurilor și restaurantelor au înregistrat cea mai mare scădere în România.

Indiferent, însă, de domeniul de activitate al companiilor, reducerea costurilor reprezintă unul dintre factorii esențiali pentru creșterea profitului sau pentru minimizarea pierderilor.

Companiile profitabile optimizează costurile

Micile schimbări de reducere a costurilor și de creștere a profitabilității unei companii sunt, uneori, necesare pentru a preveni reducerile drastice care ar deveni obligatorii mai târziu. Într-o piața unde toate companiile încearcă să obțină un maximum de rezultat cu un minimum de costuri câștigă cei care au un plan foarte coerent de optimizare a costurilor și care iau măsuri la timpul potrivit.

Există câteva modalități de reducere a costurilor unor companii, iar firmele de succes le iau, deja, în considerare pentru a deveni mai profitabile în comparație cu entitățile economice concurente.

1. Renunță la achiziționarea autovehiculelor și la leasingul financiar

Companiile care dețin un parc auto sau au nevoie de autovehicule pentru desfășurarea activităților apelează, din ce în ce mai des, la leasingul operațional. Acesta este mai ieftin decât leasingul financiar și permite reducerea costurilor de achiziție și întreținere a autovehiculelor cu aproximativ 15%. Singura responsabilitate a companiei este cea de a achita o rată fixă lunară, care poate fi calculată într-un mod foarte simplu, pe leasingoperational.com.

2. Reduc consumul de energie

Companiile preocupate de reducerea costurilor preferă becurile LED și reduc facturile la încălzire prin izolația exterioară și interioară a clădirilor, dar și prin schimbarea ferestrelor vechi cu termopan cu „low-e”.

3. Își trimit angajații acasă

Însă nu prin concediere, ci pentru a lucra de la domiciliu. În prezent, există programe care pot fi instalate pe computerele de lucru și care le permit managerilor să afle care este timpul efectiv lucrat de un angajat în perioada programului de muncă. În acest fel, costurile de închiriere a sediului scad, iar angajații economisesc timp și bani.

4. Își plătesc furnizorii mai repede

Mulți furnizori de materie primă oferă discounturi la achitarea facturilor într-o perioadă de câteva zile de la plasarea comenzilor. Companiile care respectă întotdeauna termenul de plată cheltuiesc mai puțin decât companiile care „uită” să-și plătească furnizorii.

5. Renunță la călătoriile inutile

Companiile care își doresc să reducă o parte a costurilor renunță la călătoriile în alte orașe sau în străinătate care nu genereaza venituri, precum conferințele, și optează pentru zboruri ieftine și cazare la prețuri acceptabile atunci când deplasarea este obligatorie pentru bunul mers al afacerilor.

6. Închiriază un spațiu de lucru mai ieftin

Mulți manageri se gândesc să scadă costurile de închiriere a spațiului de lucru prin renegocierea contractului actual sau prin mutarea sediului firmei într-o zonă mai puțin costisitoare, departe de centrele de birouri.

7. Cumpără produse second-hand

Până și schimbarea scaunelor angajaților poate costa câteva mii de dolari, iar produsele second-hand sunt mult mai ieftine (și, poate, la fel de bune ca cele noi), conform bloomberg.com.

8. Aleg calea barterelor

Majoritatea companiilor profitabile iau în calcul posibilitatea de a negocia un barter pentru produsele de care au nevoie, oferind la schimb propriile servicii.

 

6 noiembrie, zf.ro: OPINIE SORIN PÂSLARU – REDACTOR-ŞEF AL ZF

Miza cea mai mare

Probabil că niciunul din cei aflaţi în stradă în aceste zile nu îşi cunoaşte parlamentarul care îl reprezintă şi oricum nu s-ar gândi nicio clipă la el ca la un om care i-ar putea cu adevărat apăra interesele. Dimpotrivă, cel mai sigur este că îl dispreţuieşte.

Şi nici cine îl reprezintă în consiliul local şi decide ce face cu banii săi. Ei sunt acolo, undeva, se întâlnesc şi schimbă legile, dau autorizaţii de funcţionare, umplu spre exemplu străzile de săli de pariuri, oamenii îşi văd de treburile lor.

Numai că iată este nevoie şi de străzi, şi de şcoli, şi de pompieri şi alte obiective făcute în comun, aşa că un mecanism de delegare către cineva a administrării banilor publici este necesar. Aici este hiba. Cum şi cui delegăm această responsabilitate astfel încât rezultatele să fie altele decât cele din prezent?

La noi este clar că acest mecanism nu funcţionează  şi că doar i se mimează funcţionarea. Reţelele îşi rotesc oamenii şi dau o aparenţă de reprezentare. Apar de nicăieri nume şi profiluri, mai nou cu stagii în străinătate, care  duc mai departe agenda reţelelor transpartinice.

Transparenţa administraţiei este pe bucăţi. Ajungi să afli pe surse că s-a adoptat o ordonanţă de guvern într-o formă sau  sau alta. De aici pleacă. În mod ironic, pe cât de urât este Parlamentul, pe atât de transparent este din punct de vedere al legislaţiei.

În guvern intră proiectele de ordonanţe şi hotărâri ca într-o gaură neagră. Nu se ştie cum arată înainte de a fi discutate, ce impact au, ce se întâmplă cu banii. Instituţiile sunt  închise. S-a perpetuat o cultură a opacităţii şi a dispreţului faţă de contribuabil.  Ca nicăieri în lume, în România la intrarea în ministere nu eşti întâmpinat de secretare care să te îndrume spre un departament sau altul, ci de jandarmi. Oamenii sunt trataţi din start cu suspiciune şi chiar ostilitate.

Acum, reţelele presupun că energia străzii va ceda la un moment dat şi că tot ei vor veni la manete. Soluţia este ca această energie să fie direcţionată, ca într-un sistem de irigaţie prin picurare, înspre cei care vor reprezenta de acum încolo oamenii în administrarea banilor publici. Implicarea costă timp, costă nervi, dar este singura care poate da rezultate.

Implicarea şi transparenţa. Multe iniţiative privind transparenţa administrării s-au oprit la jumătate. Există competenţă în mediul privat care poate contribui în această direcţie. Este momentul implicării. Rezultatele controalelor făcute de instituţiile publice şi registrele de control trebuie făcute publice. Avizele de funcţionare trebuie făcute publice.

Însuşi exerciţiul democratic este pus astăzi la încercare. Oamenii vor găsi o cale să fie reprezentaţi cu adevărat în administraţie, chiar dacă astăzi poziţiile sunt capturate.

Aşa cum în urmă cu 26 de ani nimeni nu îşi imagina că reţelele de securitate de atunci vor fi spulberate, şi astăzi este greu  de spus cum şi cine poate construi şi apoi întreţine un sistem eficient de administrare a banilor publici, transparent şi într-adevăr valoros pentru contribuabil. Dar va fi construit, pentru că a venit timpul.

În anii ’90, companiile de stat dominau economia. Astăzi, acestea mai reprezintă doar 5% din total. De la companiile de stat,  reţelele s-au refugiat la manetele cheltuirii banilor publici, adică a celor 50 de miliarde de euro cheltuieli anuale ale bugetului general consolidat.  Aici este acum lupta cea mare, să facem ca aceşti bani să lucreze pentru noi, nu pentru ei.

6 noiembrie, zf.ro: Criză politică la Bucureşti. Preşedintele discută cu partidele politice. Strada vrea mai mult. Guvernatorul BNR cere formarea rapidă a unui nou guvern pentru a nu lăsa locul incertitudinii într-o perioadă în care economia merge bine. Ministrul educaţiei, premier interimar

Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a cerut ieri public formarea rapidă a unui guvern pentru a nu lăsa incertitudine pe pieţele financiare în privinţa României, în condiţiile în care economia merge bine. Situaţia macroeconomică este stabilă în prezent, în general poziţia economică a ţării este bună, iar asta inclusiv prin deciziile BNR de astăzi (păstrarea dobânzii la 1,75%), dar şi prin prudenţa pe care am manifestat-o în trecut, prin care ne-am creat acel câmp de acţiune şi pozi­ţionarea de a face faţă unei situaţii mai dificile, consideră el. „Efectele generate de actuala situaţie politică din România, după depunerea mandatului Execu­tivului, vor depinde de rapiditatea cu care se va forma un nou guvern şi de deciziile ulterioare ale acestuia“, a spus Isărescu ieri la briefingul de şedinţă monetară. El a fost întrebat dacă, având în vedere că se vorbeşte tot mai mult de un guvern condus de un tehnocrat, dacă acesta poate proveni din rândurile BNR. „Avem rezerve de cadre aici, deci da.“ Pe plan intern procesul de numire a unui nou guvern accentuează incertitu­dinile legate de mixul de politici macroeco­nomice, mai ales că bugetul pentru anul 2016 este încă neconfigurat, a mai menţionat Isă­rescu.

Noul premier interimar Sorin Cîmpeanu a declarat ieri la prânz că se va ocupa de întocmirea Legii bugetului, din punct de vedere tehnic, lege de care depinde atât modul de derulare a investiţiilor, cât şi plata salariilor, a pensiilor şi nu numai.

Singura controversă în jurul lui Câmpeanu este legată de ceea ce media a numit ordonanţa de aministiere a plagiatorilor care a permis salvarea premierului Ponta, care este acuzat că a plagiat teza de doctorat.

 

Cine este Sorin Cîmpeanu

♦ Sorin Cîmpeanu, 46 de ani, se află la conducerea Universităţii de Agronomie din martie 2012.

♦ Din 2012 este şi secretar general pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.

♦ În 1986 a absolvit Colegiul Naţional Sf. Sava, iar în 1991 Universitatea de ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti – Facultatea de Îmbunătăţiri Funciare, în 2000 obţinând doctoratul. Timp de un an a fost inginer proiectant la Institutul de Studii şi Proiectări pentru Îmbunătăţiri Funciare.

♦ În perioada 2000-2003 a fost expert coordonator în Ministerul Educaţiei – Centrul Naţional pentru Programul european Leonardo da Vinci, iar un an mai târziu expert coordonator pentru Parteneriatul Universităţilor cu Mediul Economico – Social.

♦ A fost director Irrifrance Roumanie (2005-2008), vicepreşedinte al Centrului de cercetare – Biotehnol.

♦ Între 2004 şi 2008 a deţinut funcţia de prodecan al Universităţii de Agronomie – Facultatea de îmbunătăţiri Funciare, unde, începând din 1992, a deţinut toate funcţiile didactice.

7 noiembrie, adevarul.ro: Care sunt riscurile la care este expusă economia României dacă se întârzie cu bugetul pe anul 2016

Cu cât se tergiversează mai mult formularea bugetului pe 2016, cu atât există riscul unor derapaje, astfel încât unele măsuri prevăzute a se aplica de anul viitor s-ar putea amâna, iar unele investiţii, blocate Leul s-ar putea deprecia, statul se va împrumuta mai scump, investiţiile vor fi blocate, iar o parte dintre măsurile fiscale adoptate deja ar putea fi amânate dacă preşedintele Klaus Iohannis nu va anunţa cât mai rapid un premier, iar acesta din urmă nu va veni cât mai curând cu un buget pe anul 2016, au declarat economiştii pentru „Adevărul“. Leul s-a depreciat deja de la 4,4318 unităţi pentru un euro anunţat de către Banca Naţională a României (BNR) marţi până la 4,4523 unităţi vineri, cel mai jos nivel din ultimele luni, iar economiştii avertizează că, dacă instabilitatea politică se prelungeşte, atunci consecinţele vor fi tot mai accentuate.   Cum arată situaţia actuală   Guvernul demisionar, actual, lucrează, în frunte cu ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici, la realizarea bugetului pe anul 2016. Primul-ministru interimar, Sorin Cîmpeanu, l-a convocat, vineri, la Palatul Victoria, pe ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici, pentru a discuta proiectul legii bugetului de stat pentru 2016. „Întâlnirea a prilejuit trecerea în revistă a agendei guvernamentale din perioada următoare, cu accent pe nevoile legate de asigurarea îngrijirilor medicale de care trebuie să beneficieze răniţii din tragedia de la clubul Colectiv, precum şi finalizarea detaliilor tehnice ale legii bugetului pe anul 2016“, menţionează Guvernul.   Legislaţia precizează că bugetul trebuie să fie gata până la finele lunii octombrie, dar termenul a fost depăşit de multe ori în anii din urmă, fiind de multe ori adoptat în luna ianuarie. Ba chiar în anul 2009, primul an al crizei, bugetul a fost chiar adoptat în data de 20 februarie.   Numai că, deşi autorităţile lucrează la un posibil buget, nu se ştie dacă viitorul premier va dori să meargă pe aceeaşi linie sau va dori altceva.   De asemenea, nu se ştie exact structura organizatorică pe ministere, ştiut fiind că în ultimii ani au avut loc mai multe spargeri şi unificări de ministere. Spre exemplu, anul trecut a luat fiinţă Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, iar cel al Economiei a fost unificat cu departamentele de Comerţ şi Turism. Anterior, în Cabinetul Boc, ministerul Turismului a fost de sine stătător, pentru ca pe urmă să fie unificat cu cel al Dezvoltării, pentru ca pe urmă să ajungă la Economie. La fel a fost şi în domeniul Transporturilor, acesta fiind spart în două până de curând, o parte care se ocupa de Infrastructura de transport rutier şi alta de restul sectorului. Această problemă este importantă, deoarece neştiindu-se structura exactă a Guvernului, acest lucru mai departe înseamnă că nu se cunosc ordonatorii de credite.   Majorările de salarii şi pensii nu pot fi plătite din ianuarie   Profesorul de economie Mircea Coşea arată exact mecanismul prin care incertitudinea politică se poate transmite direct către buzunarele românilor. „Deocamdată, suntem într-o situaţie de mare risc economic, nu doar din cauza bugetului, ci a instabilităţii politice. Estimarea mea este că vor fi alegeri anticipate în primăvară, în martie-aprilie, ceea ce înseamnă că se va lucra 3-4 luni pe cifrele bugetului anterior. Asta înseamnă complicaţii: toate compensaţiile date de Ponta, indexarea pensiilor, majorări de salarii nu vor putea fi date“, arată Coşea. Mai exact, în lipsa unui buget, în primele luni din anul viitor se va merge doar pe vechile cheltuieli, iar instituţiile nu vor putea cumpăra decât consumabile, gen hârtie sau pixuri.   De asemenea, el spune că dacă măsurile legiferate de Ponta vor fi plătite în integralitate, atunci vor exista noi taxe pentru a compensa efectul sau vom vedea renunţarea la o serie de măsuri, ori România va face împrumuturi externe.   Investiţiile vor fi blocate   „Guvernul cel nou trebuie să vină cât mai repede cu bugetul pe 2016. Ca efecte, am putea vedea o depreciere a leului faţă de euro, împrumuturi mai scumpe pentru stat, amânarea unor măsuri, precum reducerea TVA la apă. De asemenea, vom vedea mari probleme la investiţii, unele obiective vor fi blocate din lipsa bugetului şi a fondurilor alocate. După ce bugetul este aprobat, abia apoi banii sunt alocaţi, organizarea de şantier se face mai târziu, astfel că investiţiile vor fi blocate 4-6 luni“, mai spune profesorul Coşea.   El avertizează că dacă preşedintele Klaus Iohannis va prelua cereri ale străzii, gen 6% din PIB pentru Educaţie şi Sănătate sau alocarea a 3% din PIB pentru Cercetare, atunci aceste cheltuieli neprevăzute vor face presiune suplimentară pe buget.    Organizarea alegerilor necesită bani   „De asemenea, dacă vom avea alegeri anticipate în prima parte a anului, iarăşi ar fi problematic pentru că trebuie buget pentru alegeri. În ceea ce priveşte investiţiile, un premier interimar care nu are pregătire economică nu va îndrăzni să facă cheltuieli fără buget. FMI a atras deja atenţia că aceste cheltuieli ale Guvernului Ponta nu au acoperire. În raportul de ieri, Comisia Europeană spunea că în România creşterea economică accelerează, dar mărim deficitul structural şi datoria publică“, mai notează Coşea.   Deficitul foarte mare este şi preocuparea lui Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal şi economist-şef al Raiffeisen Bank. „Deocamdată asistăm la incertitudii, dar trebuie un nou Guvern. Momentan, nu a trecut foarte mult timp, suntem în grafic, dar important este să se tranşeze odată situaţia, să ştim în ce direcţie mergem. Proiecţia Comisiei Europene de ieri arată că deficitul bugetar se apropie de 2,8% în 2016 şi sare de 3% în 2017. Trebuie să ştim dacă noul Guvern merge mai departe cu ceea ce s-a legiferat, ceea ce va duce la acest derapaj în 2017, dacă va schimba ceva sau va adăuga ceva. Evident că dacă o ţinem numai într-o discuţie timp de o lună-două, lucrurile se vor complica“, a arătat  Dumitru.   Deficitul este prognozat să ajungă la niveluri aşa mari în anul 2016 din cauza mai multor măsuri luate de către Guvernul Ponta. Noul Cod Fiscal prevede reducerea cotei generale de TVA de la 24% la 20%, eliminarea taxei pe stâlp din agricultură, reducerea TVA la apă la 9%, scăderea impozitului pe dividende de la 16% la 5% sau majorarea plafonului pentru microîntreprinderi de la 65.000 la 100.000 de euro.   Decuplarea politicienilor de la buget   Pe lângă problema punctuală a banilor, profesorul Coşea spune că problema de bază din România este că România nu are cu adevărat o economie de piaţă, ci una bazată pe clientelism politic, iar soluţia este decuplarea politicienilor de la bugetul statului.   „Am intrat într-o perioadă fără ieşire. Am văzut că la consultări sunt aceiaşi oameni, cu dosare, cu procese. Sunt foarte dezamăgit, sunt aceiaşi. Principala problemă este că nu avem economie de piaţă, aceasta cere cultura contractului, nu clientelismul politic. Trebuie tăiat accesul politicienilor la buget“, a conchis Coşea.

8 noiembrie, zf.ro: OPINIE CRISTIAN HOSTIUC- DIRECTORUL EDITORIAL AL ZF

Exact când România are cea mai mare nevoie de ea, cea mai importantă organizaţie de business alături de liderii ei stă pe margine şi îşi bea liniştită cafeaua comentând ultimele evenimente

La ora actuală, cea mai puternică organizaţie de business, cea mai credibilă şi cea mai respectată prin liderii pe care îi are este Coaliţia pentru Dezvoltarea României, care se bazează pe 20 de organizaţii patronale şi 17 asociaţii de afaceri. În spatele Coaliţiei se afla Consiliul Investitorilor Străini, Camera de Comerţ Americană, Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România – AOAR sau RBL – Romanian Business Leader.

În acest moment preşedintele coaliţiei este Dragoş Roşca, din partea RBL, un antreprenor care în trecut a lucrat la Roland Berger, cea mai importantă companie de consultanţă din Germania.

Dacă am aduna toate companiile din spate şi antreprenorii români care fac parte din aceste organizaţii, cifra de afaceri totală anuală de care sunt ei responsabili, ar fi mai mult de 150 mld. euro (peste 60% din cifra de afaceri totală a tuturor companiilor din România), cu un număr de peste un milion de angajaţi. În spate sunt companiile Petrom, Dacia, Orange, Vodafone, Telekom, Oracle, Glaxo, Pfizer, BCR, BRD, GDF, Enel etc.

Nu există o altă organizaţie din România care să aibă puterea acestei coaliţii şi a principalelor organizaţii care o compun.

Această coaliţie care s-a format în urmă cu un an şi jumătate poate să schimbe legi dacă interesele membrilor ei o cer (vezi amnistia fiscală din vară pentru programatori şi persoanele independente etc.), uşile le sunt deschise la primul-ministru şi la miniştri şi, mai mult decât atât, vocea membrilor este cea mai ascultată şi luată în seamă.

Membrii coaliţiei se întâlnesc periodic pentru a discuta despre problemele economice ale României şi a propune mai departe, la nivelul primului-ministru, luarea unor măsuri fiscale, de reglementare, de business etc.  Coaliţia şi membrii ei sunt atât de bine organizaţi şi influenţi, încât sunt consideraţi un adevărat „guvern din umbră“.

Competenţa liderilor şi a membrilor pe domeniile de activitate unde activează este, în acest moment, peste cea din ministere sau din administraţia publică. Analizele lor economice şi de impact sunt peste cele realizate de Guvern, iar soluţiile propuse sunt practice, izvorâte din viaţa reală.

 

La nivelul coaliţiei sunt constituite zece task-force-uri pe domenii economice: agricultură, energie, piaţă de capital, competitivitate şi climat de business, finanţe şi taxe, infrastructură şi transport, întreprinderi mici şi mijlocii, educaţie şi antreprenoriat, IT, fonduri europene şi achiziţiile publice. Fiecare task-force are câte un lider care ştie ce se petrece în domeniul urmărit şi poate propune în orice moment soluţii. Dragoş Roşca, preşedintele prin rotaţie al coaliţiei, poate fi nominalizat fără probleme pe lista posibililor premieri, având în vedere experienţa lui în consultanţă şi în antreprenoriat.

Dragoş Roşca (foto dreapta), 45 de ani, preşedintele prin rotaţie al Coaliţiei pentru Dezvoltarea României, poate fi nominalizat fără probleme pe lista posibililor premieri, având în vedere experienţa lui în consultanţă la Roland Berger şi în antreprenoriat. Numai să vrea să se implice

Orice guvern ar trebui să facă doar copy-paste după programul economic al coaliţiei şi ar rezulta ceva mult mai pragmatic şi mai realist decât toate înşiruirile de propoziţii copiate de la predecesori şi lăsate moştenire cu care vine de fiecare dată în Parlament şi în faţa opiniei publice.

Din păcate însă, această coaliţie are o mare slăbiciune, ca de altfel tot mediul de business din România, care este chemat de „stradă“  din când în când să preia administrarea economică a ţării: membrii nu vor să se implice mai mult, respectiv să intre pe scena politică şi să fie în faţă.

Poate România ar fi arătat mult mai bine astăzi dacă liderii coaliţiei, oameni extrem de competenţi, ar fi făcut mai mult decât să asiste de pe margine la activităţile şi măsurile guvernamentale. Un simplu comunicat sau o declaraţie, câteodată critică la adresa Guvernului, nu poate să schimbe o administraţie.

Strada strigă acum: „Vrem oameni competenţi“, „Jos corupţia“, „Să vină oameni noi“, „Vrem guvern tehnocrat“ etc. şi pe bună dreptate.

Dar unde găsim tehnocraţii atunci când este nevoie de ei? Coaliţia pentru Dezvoltarea României are aceşti tehnocraţi, are şi Banca Naţională, cum a spus guvernatorul Mugur Isărescu (Rezerva de cadre), dar câţi dintre ei vor să se implice, vor să preia acea portavoce de la Universitate?

Paradoxul este că în stradă sunt angajaţii lor (câteva companii membre ale acestei coaliţii şi-au pierdut angajaţii în tragedia de la Colectiv), acei corporatişti de 20-45 de ani, generaţia Facebook, care au învăţat enorm în multinaţionale şi companiile româneşti după anul 2000, dar ei nu sunt. Ca întotdeauna, stau departe, nu vor să „cureţe“ scena politică, nu vor să se murdărească, nu vor să fie în prim-plan, nu vor să aibă de-a face cu masele şi cu problemele curente care apar zi de zi în administrarea unei ţări. Ca să-şi rezolve problemele, întâlnirile le fac tete-a-tete. Chiar pe data de 11 noiembrie, conform calendarului afişat pe site, coaliţia a trebuit să se întâlnească cu şeful ANAF Gelu Diaconu.

În 1989, Ion Iliescu şi Petre Roman au fost primii în faţa mulţimii şi au luat puterea cu orice preţ.

Acum, aproape nimeni nu vrea să preia, să-şi asume preluarea puterii, chiar dacă în faţa scenei este un mare loc gol. Strada vrea ca mediul de business să facă acest lucru pentru ca România să aibă o şansă să se apropie de ţările din Vest.

Dar mediul de business, în frunte cu Coaliţia pentru Dezvoltarea României, lipseşte exact când are cea mai mare şansă de a se impune. Iar asta este o mare problemă a României: decuplarea liderilor de business de ceea ce se întâmplă în stradă, dincolo de pieţele pe care activează.

 

8 noiembrie, b1.ro: Specialiști: Instabilitatea politică va avea urmări grave asupra economiei

Leul s-ar putea deprecia, statul se va împrumuta mai scump, investiţiile vor fi blocate, iar o parte dintre măsurile fiscale adoptate deja ar putea fi amânate dacă preşedintele Klaus Iohannis nu va anunţa cât mai rapid un premier. Acestea sunt riscurile economice la care se expune Romania in urma crizei politice declanşate după drama de la Colectiv. Specialiștii susțin că în momentul de faţă România nu are cu adevărat o economie de piaţă, ci una bazată pe clientelism politic, informează B1 TV.

 

Specialiștii din economie mai spun că urmările vor fi destul de grave în urma instabilității politice din ultima vreme.

 

”Deocamdată, suntem într-o situaţie de mare risc economic, nu doar din cauza bugetului, ci a instabilităţii politice. Estimarea mea este că vor fi alegeri anticipate în primăvară, în martie-aprilie, ceea ce înseamnă că se va lucra 3-4 luni pe cifrele bugetului anterior. Asta înseamnă complicaţii: toate compensaţiile date de Ponta, indexarea pensiilor, majorări de salarii nu vor putea fi date. Vom vedea mari probleme la investiţii, unele obiective vor fi blocate din lipsa bugetului şi a fondurilor alocate”, a spus Mircea Coşea.

 

Specialiştii susţin că anul viitor deficitul va creşte din cauza mai multor măsuri luate de guvernul Ponta și că este nevoie urgentă de formarea unui nou executiv la Palatul Victoria. O altă problemă ar fi absenţa a unei adevărate economnii de piaţă în România şi existenţa uneia bazată pe cleintelismul politic.

 

”Am intrat într-o perioadă fără ieşire. Am văzut că la consultări sunt aceiaşi oameni, cu dosare, cu procese. Sunt foarte dezamăgit, sunt aceiaşi. Principala problemă este că nu avem economie de piaţă, aceasta cere cultura contractului, nu clientelismul politic. Trebuie tăiat accesul politicienilor la buget”, a mai spus Coşea.

 

8 noiembrie, cursdeguvernare.ro: Câtă presiune concurenţială există în sectoarele-cheie ale economiei din România

Cel mai competitiv sector al economiei din România este cel al serviciilor IT şi de consultanţă, urmat de serviciile de arhitectură. La polul opus se află producţia şi comercializarea de ciment şi serviciile notariale, reiese din raportul anual publicat de Consiliul Concurenţei la finele acestei săptămâni.

Inclinarea ramurilor economice spre concurenţă a fost măsurată cu ajutorul unui indicator numit Indicele agregat de Presiune Concurențială (IAPC), care măsoară predispoziţia sectorului către concurenţă, respectiv gradul în care acestea se apropie de o situaţie ideală.

Industriile cu cea mai scăzută presiune concurenţială sunt caracterizate de bariere ridicate la intrare şi de lipsa proceselor inovative. Totodată, aceste ramuri ale economiei au un grad de concentrare ridicat şi nu există concurenţi „rebeli”, respectiv companii care se remarcă prin prisma unor aspecte ce ţin de inovație, de costuri, de procese sau de modele de afaceri.

Pe de altă parte, domeniul IT poate reprezenta un etalon în ceea ce priveşte presiunea concurenţială.

Intrarea pe piaţă este facilă şi există stimulente, numărul de concurenţi este ridicat, gradul de concentrare este redus, procesele inovative au o importanță deosebită iar concurenții „rebeli” sunt foarte activi.

Serviciile de arhitectură, producția de medicamente, distribuția de autovehicule și de piese de schimb pentru autovehicule prezintă și ele importante trăsături pro-competitive.

Evoluția concurenței în ultimii ani

În perioada 2013-2015 se remarcă o scădere mai accentuată a indicelui de concurenţă în cazul distribuţiei de autovehicule. Aceasta este determinată de aparenta înăsprire a condiţiilor de acces pe piaţă, de continuarea procesului de aliniere a preţurilor la nivelul altor ţări din regiune, coroborată cu uşoara creştere a profitabilităţii acestui sector, dar şi de aparenta limitare a investiţiilor în activităţi de marketing şi comunicare la nivelul industriei.

O reducere a valorii IAPC se poate observa şi în zona asigurărilor: asigurări facultative auto, -1,9%; asigurări de viață, -1,3%; asigurare de răspundere civilă auto, -0,4%. Consiliul Concurenţei a declanşat recent o investigaţie privind posibila încălcare a legislaţiei de către unele societăţi de asigurare şi organizaţia profesională a pieţei de asigurări.

Indicatorii pe baza cărora a fost calculat IAPC sunt :

• absenţa barierelor la intrarea pe piaţă (costuri fixe ridicate, rețele, avize sau autorizații, puterea mărcii, reglementări, importanța reputației etc.),
• numărul de firme active,
• gradul de concentrare,
• gradul de inovare,
• gradul de transparenţă,
• elasticitatea cererii în funcţie de preţ,
• omogenitatea produsului,
• existenţa şi impactul asociaţiilor de afaceri/patronate,
• simetria cotelor de piaţă,
• existenţa unor legături structurale,
• simetria costurilor,
• investiţii în marketing şi comunicare,
• existenţa unor concurenţi „rebeli” (concurenți atipici din mai multe puncte de vedere: inovație, costuri, procese, modele de afaceri etc),
• rata de creştere a pieţei,
• fluctuaţiile cererii agregate,
• puterea de negociere a cumpărătorilor,
• stabilitatea cotelor de piaţă,
• contactul pe mai multe pieţe,
• profitabilitatea,
• nivelul general al preţului raportat la alte ţări.

Expert OCDE: Competiţia înseamnă preţuri mai mici, calitate mai mare şi creştere economică

Competiţia înseamnă, în general, preţuri mai mici pentru consumatori, dar şi o calitate superioară a produselor şi serviciilor oferite, a arătat Michael Saller, expert al diviziei de concurenţă din cadrul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) la o conferinţă de specialitate organizată la finele săptămânii.

Expertul a atras atenţia că industriile competitive înregistrează rate mai mari de creştere decât industriile puternic reglementate. De asemenea, din analizele OCDE reiese că revizuirea reglementărilor şi legislaţiei în domeniul competitivităţii poate duce la consolidarea creşterii economice. Spre exemplu, Australia a reuşit să adauge 3% din PIB la creşterea economică doar prin revizuirea legislaţiei care îngreuna competiţia.

“Creşterea competiţiei îi ajută pe consumatori prin preţuri mai mici, dar ajută şi economia care înregistrează rate de creştere mai mari. De asemenea, mai multă competiţie îi ajută mai mult pe consumatorii cu venituri mai mici decât pe bogaţi”, a precizat Michael Saller.

Expertul OCDE a arătat că, de cele mai multe ori, competiţia este restrânsă de comportamentul de cartel al companiilor, dar şi de barierele legislative.

“Preţurile sunt cu 10-20 la sută mai mari pe pieţele unde funcţionează carteluri. Aceleaşi efecte pot fi, însă, generate şi de legislaţie, de reglementări“, a adăugat Michael Saller.