15 decembrie, postare pe blog: Preşedintele Iohannis trebuie să aibă grijă ca darea în plată să nu devină un nou Bancorex

Sursa:

 http://bloguluibalan.ro/index.php/opinii/567-presedintele-iohannis-trebuie-sa-aiba-grija-ca-darea-in-plata-sa-nu-devina-un-nou-bancorex

Am văzut că încălcarea articolului 15 din Constituţia României – legea dispune numai pentru viitor – constituie un motiv suficient de puternic pentru ca propunerea legislativă de dare în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite să intre pe „agenda” Curţii Constituţionale.

Pe lângă faptul că Parlamentul trebuia să ceară – potrivit articolului 3, punctul 2, din Legea 312/2004 privind Statutul BNR – un punct de vedere oficial din partea Băncii Naţionale şi să nu nesocotească principiul consensualităţii, în contextul în care la darea în plată are loc o transformare unilaterală a unor elemente extrabilanţiere (garanţiile) în unele de bilanţ.

Şi tot aici mai merită să ne întrebăm în ce măsură încălcarea principiului neretroactivităţii pune România în situaţia de a încălca tratatele la care e parte? Ce ar trebui să facă un preşedinte care primeşte la promulgare un act normativ suspectat că nu respectă legislaţia UE?

Să solicite opinia organismelor europene. Pentru că suntem, într-adevăr, un stat suveran, în care poporul îşi exprimă voinţa prin aleşii săi, dar asta nu înseamnă că putem sta la mâna unei liote de escroci ce ne aminteşte de reflexele de stat mafiot de dinainte de a începe să bage DNA spaima în cei desemnaţi democratic.

Nu putem risca ca justiţia europeană să respingă actul normativ, să aprecieze că statul român e bun de plată şi să punem apoi de o nouă Autoritate de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB) ca la Bancorex. Adică, să ajungem în situaţia în care “şmecherii” ce au dat în plată imobilele să şi le recupereze la o zecime din preţ de la AVAB, iar “proştii” de contribuabili să plătească diferenţa.

Asta în condiţiile în care oricum toată lumea plânge pe umărul debitorului fără să-şi amintească de cel ce economiseşte, în condiţiile în care împrumuturile sunt acordate , în proporţie covârşitoare, nu din banii acţionarilor băncilor, ci din cei ai deponentţilor.

Aşadar, în privinţa legii dării în plată preşedintele Klaus Iohannis trebuie să aibă o poziţie proactivă şi să afle atât punctul de vedere al Curţii Constituţionale, cât şi al forurilor juridice europene. Pentru ca statul român să nu fie pus apoi să plătească. Să nu fie angajaţi banii tuturor, aşa cum s-a întâmplat la Bancorex.

 

16 decembrie, zf.ro: Sergiu Manea, CEO BCR: Anotimpul încrederii noastre – un pact pentru prosperitatea României

De vreo câteva luni bune mass-media din România titrează constant faptul că „un nou proiect de lege i-a învrăjbit pe bancheri, clienţi şi parlamentari“.

Parafrazând cartea lui J. Steinbeck, „Iarna vrajbei noastre“, sistemul bancar este pus la zid pentru faptul că banii pe care i-a mobilizat în economie nu au avut „suflet, onoare ori memorie“.

Am luat notă de această situaţie cu atenţie şi cu îngrijorare, dar, cu respect, am o părere diferită, ancorată în trei puncte de vedere ferme:

1) Economia românească are nevoie un anotimp al încrederii, nu de o iarnă a vrajbei.

2) Prosperitatea generală a României necesită simetrie între protecţia socială şi protecţia investiţiilor.

3) Din punct de vedere geopolitic, vulnerabilitatea economică poate fi fatală unui stat; în fapt, România are nevoie de un sistem financiar-bancar puternic.

Economia românească este subcapitalizată cu încredere

Economia românească este subcapitalizată. La propriu şi la figurat. Deloc paradoxal, lipsa de încredere este cea mai periculoasă. Obiectiv vorbind, lipsa de încredere îşi are originea în aşteptările de bunăstare neîndeplinite, dar şi în lipsa unui consens social explicit, ancorat în statul de drept, privind echilibrul între nevoia de echitate socială şi necesitatea de protecţie a investiţiilor.

Finanţările semnificative mobilizate de bănci în România păreau că vor suplini lipsa capitalului pentru dezvoltarea ţării; păreau că vor cumpăra timp pentru a beneficia astăzi, nu peste un sfert de secol, de şosele mai bune, case mai sigure, un nivel de trai mai confortabil. Din pricina crizei economice, ele s-au transformat în poveri teribile pentru o parte dintre clienţi. „Nu mai putem suporta povara ratelor, nu mai avem încredere în bănci“, spun unii clienţi.

Sectorul bancar resimte o alocare a responsabilităţii forţată şi unilaterală. Pentru că depozitele clienţilor nu au fost puse în niciun moment în pericol, iar ancorarea financiară a economiei s-a făcut pe spezele acţionarilor. Nota de plată a fost impresionantă: miliarde de euro pierderi, miliarde de euro capitalizări, miliarde de euro angajate în România în vâltoarea crizei. „Nu putem risca banii deponenţilor într-o piaţă care schimbă regulile în timpul jocului“, susţine mediul bancar.

Fără încredere, economia devine vulnerabilă; iar un stat vulnerabil economic este vulnerabil geopolitic

În acest context, poate că este de înţeles criza de încredere. Rezultatul său este vizibil în iniţiative legislative punitive la adresa sectorului bancar, respectiv avertizări repetate despre blocarea, cu efecte ireversibile, a unor resurse financiare semnificative pentru România.

România nu are însă nevoie de un „război cu băncile“ (după cum a titrat mass-media), ci de o dezbatere sănătoasă despre cum putem construi bunăstarea viitoare printr-un sistem de piaţă guvernat de echilibru legislativ, reguli clare şi încredere.

În mod grav, abordările din ultima perioadă ignoră urgenţa de a direcţiona capitalizările bancare şi alte resurse financiare locale în economia reală, ca să aducă acea prosperitate la care visăm cu toţii. Un stat puternic financiar nu poate exista fără un sistem financiar-bancar puternic. În contextul actual, vulnerabilitatea economică poate fi fatală din punct de vedere geopolitic.

Este nevoie de un Pact pentru Prosperitatea României, ancorat în consensul dintre societatea civilă şi societatea economică

Drumul către prosperitate nu poate fi construit vreodată, însă, pe încălcarea principiilor constituţionale, pe ignoranţă economică şi nici pe un fals pretext al protecţiei sociale nediscriminate (adică inclusiv a celor care nu au nevoie obiectivă de ea).

Cu responsabilitatea cuvenită faţă de provocările sociale care justifică iniţiative legislative specifice, cred că prioritatea în acest moment nu este debilizarea sistemului bancar, ci dimpotrivă un  parteneriat public-privat  pe  termen  lung, ancorat într-o legislaţie responsabilă care să stimuleze investiţiile şi bunăstarea tot atât pe cât poate asigura echilibrul între profitul comercial şi echitatea socială.

Angajamentul sistemului bancar de a coopera şi colabora la orice iniţiativă transparentă şi echilibrată, pentru a atenua dificultăţile financiare ale clienţilor, este asumat şi doresc să îl repet şi eu cu această ocazie. Din acest motiv afirm că bunăstarea generală a României are nevoie de un consens real al factorilor politici şi al capitalului privat, un consens între societatea civilă şi societatea economică.

Restrângerea intermedierii financiare prin efectele colaterale negative ale legilor care favorizează dezechilibrul contractual, ignorând principiile economice şi cele ale dreptului, creează premisele pentru o şi mai mare prăpastie a încrederii. Ultima dintr-o serie nefastă, legea dării în plată a acutizat criza de încredere din economie, aflată deja la un nivel periculos, şi a radicalizat poziţiile părţilor.

Cu toate acestea, eu refuz să cred în „iarna vrajbei noastre“. Am încrederea că societatea românească în ansamblul ei împreună cu liderii săi pot iniţia un veritabil pact pentru prosperitatea României pe termen lung.

Alternativa nu va fi doar tragică, ci, efectiv, este de neconceput.

 

17 decembrie, jurnalul.ro: BNR:Legea dării în plată anulează garanţia statului în cazul Prima Casă, iar banca nu recuperează nimic

Programul Prima Casă nu va mai exista în practică dacă Lege dării în plată apare în forma actuală, având în vedere că, potrivit Legii, garanţia statului, odată cu celelalte garanţii, este stinsă de drept, iar banca nu mai poate recupera pierderea de la stat, susţine Banca Naţională a României într-o serie de precizări cu privire la informaţiile vehiculate în spaţiul public în dezbaterea Legii dării în plată.

Potrivit unui comunicat al BNR transmis joi AGERPRES, în ceea ce priveşte programul Prima Casă, acesta instituie statului român o dublă calitate: de ‘garant personal’ şi de ‘garant financiar’ din perspectiva diferenţierii clare a noţiunii de ‘riscuri’ şi a celei de ‘pierderi’.” În acest context şi fundamentat pe temeiuri de drept, dacă instituţia de credit nu poate acoperi pierderea ca urmare a dării în plată aceasta se poate îndrepta împotriva Statului (drept de regres), solicitând acoperirea diferenţei. Conform legii dării în plată în forma actuală, garanţia statului, odată cu celelalte garanţii, este stinsă de drept. În consecinţă banca nu mai poate recupera pierderea de la stat şi, în aceste condiţii, nu va mai acorda credite de acest tip pentru că riscurile nu mai sunt acoperite. Din acest motiv afirmăm că programul Prima Casă nu va mai exista în practică. Subliniem că scopul Programului Prima Casă nu este, aşa cum afirmă iniţiatorii, ca statul să nu plătească nimic, ci să creeze premise pentru ca tinerii să îşi poată cumpăra o locuinţă”, se mai arată în comunicat.

În situaţia creditelor ‘externalizate’, banca centrală subliniază că procedura este legală şi normală. “Normalitatea mişcărilor libere de capital înspre şi în afara României contrazice speculaţia potrivit căreia în cazul acestor credite ‘ies bani din ţară’. Banca ce transferă creditele primeşte în schimb contravaloarea în bani a acestora, bani pe care îi utilizează pentru rambursarea depozitelor sau pentru acordarea de noi credite”, se menţionează în comunicat.

Cu privire la numărul creditelor ‘externalizate’, cifrele prezentate de BNR în evaluările asupra stabilităţii financiare sunt rezultatul agregării informaţiilor raportate de către instituţiile de credit, aşa cum rezultă din datele de bilanţ şi potrivit metodologiilor utilizate la nivel european şi mondial, menţionează banca centrală. În comunicat se specifică faptul că în spaţiul public se face confuzie între creditele externalizate şi portofoliile vândute.

“Referitor la persoanele fizice co-debitori ai creditelor angajate de persoane juridice care ar beneficia de legea în forma actuală, este eronată invocarea Ordonanţei emise de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) în cauza C-74/15. Acest document vizează explicit ipoteza existenţei unor clauze abuzive şi se aplică în interpretarea clauzelor abuzive. Or, legea dării în plată vizează relaţiile creditor-debitor în care nu sunt incidente clauze abuzive. În caz contrar s-ar aplica Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori şi nu ar mai fi necesară darea în plată, ceea ce ar fi în beneficiul debitorului întrucât nu ar mai pierde locuinţa”, se mai arată în comunicatul BNR.

Mai mult, în documentul BNR se subliniază faptul că Ordonanţa CJUE arată explicit că acţionarii şi administratorii nu se pot prevala de protecţia oferită persoanelor fizice nici măcar în cazul clauzelor abuzive. Cu atât mai mult, aceştia nu se pot bucura de protecţie în situaţia în care relaţia bancă-debitor este una ce nu include clauze contractuale abuzive.

În problematica dezvoltatorilor imobiliari persoane fizice, BNR remarcă persistenţa confuziei între persoane fizice şi persoane fizice autorizate/profesionişti. Legea dării în plată se aplică tuturor persoanelor fizice, fără a face distincţie între persoanele fizice şi profesioniştii persoane fizice.

Preşedintele Klaus Iohannis va cere vineri reexaminarea legii privind darea în plată, potrivit unor surse din Administraţia Prezidenţială. Şeful statului consideră că există neconcordanţe între articolele legii şi definirea unor termeni.

 

18 decembrie, cursdeguvernare.ro: Aurelian Dochia / Euro, un edificiu cu bulină roșie

O buna parte a economistilor care s-au exprimat pe aceasta tema considera ca Romania nu este pe deplin pregatita pentru aderarea la moneda comuna europeana si calendarul de aderare care urmeaza a fi stabilit de autoritati trebuie sa fie unul foarte prudent – o data realista se situeaza pentru multi specialisti undeva dincolo de 2020, poate chiar de 2025.

La baza acestei pozitii sta argumentul asa numitei „convergente reala”: nivelul de dezvoltare al Romaniei, masurat de obicei prin Produsul Intern Brut pe locuitor la paritatea puterii de cumparare, se situa in 2014 la 55 la suta din media europeana si va creste probabil la sfarsitul lui 2015 undeva la 57 la suta.

Experienta arata ca tarile cu un nivel de dezvoltare mai scazut (Grecia, Portugalia) au facut mai greu fata cerintelor uniunii monetare si au fost mai puternic lovite de criza economica inceputa in 2008, fiind lipsite de capacitatea de a interveni in combaterea acesteia cu instrumente de politica monetara.

Personal, consider ca aderarea Romaniei la euro trebuie sa fie amânata nu atât pentru ca nu am fi pregatiti, cât pentru că in acest moment viitorul monedei comune europene stă sub semnul incertitudinii. Voi încerca sa explic in continuare aceasta pozitie.

Argumentul „convergentei reale” in baza caruia se considera ca Romania nu este pregatita pentru aderarea la uniunea monetara europeana este discutabil din cel putin doua motive.

In primul rand, el se bazeaza pe presupunerea implicita ca mentinerea unei monede si a unei politici monetare proprii ofera o protectie crescuta unei economii intrucat permite atenuarea „socurilor asimetrice”, a tensiunilor cauzate de cicluri economice diferite prin care trec tari integrate economic.

O tara a carei economie se afla in recesiune poate beneficia de pe urma relaxarii politicii monetare, dar aceasta relaxare ar fi nepotrivita pentru o tara in care economia creste peste potential. Politica monetara comuna si deci moneda comuna sunt potrivite doar pentru tari ale caror economii sunt suficient de asemanatoare pentru a trece prin cicluri economice sincronizate.

In realitate insa, protectia pe care o ofera o moneda proprie si o politica monetara independenta este in mare masura o iluzie pentru o tara complet deschisa fluxurilor de capital asa cum este Romania ca membru al Uniunii Europene.

Cum am vazut deja in perioada de dupa 2005, orice incercare a bancii centrale de a proteja economia de anumite tendinte ingrijoratoare sunt cu usurinta anihilate de intrari sau iesiri de capital de o amploare pe care Banca Nationala nu o poate contracara. Cresterea sau scaderea dobanzilor ori incercarile de a influenta cursul de schimb al monedei provoaca miscari speculative de capital care zadarnicesc eforturile bancii centrale de a atinge anumite obiective. Pentru o tara mica, o politica monetara independenta presupune si o anumita capacitate de a controla fluxurile de capital – solutie incompatibila cu statutul de membru UE.

In al doilea rand, consider ca nivelul PIB pe locuitor nu spune mare lucru despre capacitatea unei economii de a functiona in cadrul unei uniuni monetare. O economie cu un nivel de dezvoltare mai scazut poate sa faca fata cerintelor uniunii monetare daca aplica politici economice adecvate si da dovada de flexibilitate crescuta – cerinte care sunt oricum necesare pentru a obtine performanta economica si pentru a reduce decalajele.

Italia este un exemplu de economie al carei PIB pe locuitor se situa in momentul adoptarii euro peste media UE; cu toate acestea, competitivitatea economiei italiene s-a deteriorat in primul deceniu de apartenenta la euro si criza de dupa 2008 a pus in evidenta slabiciunile uneia din cele mai dezvoltate economii europene.

La polul opus, tarile baltice au reusit sa dea dovada de un mare dinamism si agilitate chiar si in conditiile in care operau fara o politica monetara independenta (aplicand un sistem de rate de schimb fixe in cadrul unui consiliu monetar).

In dezbaterile din Romania se acorda o importanta exagerata argumentului convergentei reale, din care se deduce ca nu suntem pregatiti pentru aderarea la euro, dar este subestimat impactul pe care situatia si evolutiile recente din zona euro le au asupra perspectivelor noastre de aderare la moneda comuna. Ori in aceasta privinta vestile nu sunt tocmai bune: viitorul uniunii economice si monetare europene sta sub semnul intrebarii si moneda euro se afla intr-o faza critica a existentei sale. Martin Shultz, presedintele Parlamentului European, spunea transant intr-un interviu recent pentru Die Welt: „Uniunea Europeana este in pericol. Nimeni nu poate spune daca UE va mai exista in urmatorii zece ani.”

Daca exista realmente riscul ca Uniunea Europeana sa intre intr-un proces de disolutie in urmatorii ani, atunci nu are sens ca Romania sa isi faca planuri de aderare la moneda euro: este ca si cum te-ai pregati sa te muti intr-o cladire despre care se stie ca este in pericol de a se prabusi!

Singura strategie rationala in aceste conditii este de aceea de a astepta ca lucrurile sa se clarifice in legatura cu viitorul UE si de a lua ulterior o decizie in functie de aceste evolutii. Este pozitia pe care, declarat sau nu, o au si alte tari precum Polonia, Cehia sau Ungaria, care refuza sa isi asume un calendar concret de aderare la euro desi in principiu au obligatia sa o faca.

Viitorul Europei este astazi intr-un echilibru foarte fragil, in care fortele care actioneaza in directia consolidarii Uniunii Economice si Monetare fac cu greu fata fracturilor tot mai adanci intre Nord si Sud, intre Est si Vest, precum si nenumaratelor interese divergente pe diverse subiecte.

In perioada crizei au fost facute progrese importante in reformarea sistemului de guvernanta economica la nivelul UE: au fost intarite mecanismele de coordonare intre programele economice nationale, s-a imbunatatit capacitatea si atributiile Comisiei Europene de supraveghere si interventie in domeniul disciplinei fiscal-bugetare si al unui pachet extins de indicatori macroeconomici.

A fost creat Mecanismul European de Stabilitate Financiara, care poate juca rolul unui imprumutator de ultima instanta pentru guverne aflate temporar in dificultate, suplinind astfel o deficienta constatată a sistemului euro.

Au fost facute progrese semnificative in directia crearii unei uniuni bancare si se doreste constituirea unui sistem european de garantare a depozitelor bancare, se merge in directia consolidarii pietelor europene in domenii precum energia sau serviciile.

Banca Centrala Europeana a reusit, actionind uneori la limita mandatului sau legal (chiar dincolo de aceasta limita in opinia unora) sa calmeze tensiunile aparute pe pietele financiare in anii 2011-2012, tensiuni care amenintau intregul sistem financiar european si odata cu el moneda euro. Desi criticate, chiar si programele de salvare a Ciprului, Greciei, Portugaliei, Spaniei sau Irlandei arata o capacitate de mobilizare remarcabila in momente de criza.

Cu toate acestea, batalia pentru euro si Uniunea Europeana (pentru ca este greu de crezut ca una ar putea sa supravietuiasca fara cealalta) este departe de a fi castigata. Toate masurile care au fost agreate si toate reformele in curs de aplicare (a caror eficacitate nu a fost testata in practica!) nu pot avea efect decat in viitor. Ele nu rezolva nimic din criza si dezechilibrele mostenite din trecut: datorii publice si private nesustenabile si deficit de competitivitate concentrat mai ales in sudul continentului. Iar perspectiva economiei europene pe termen mediu si lung nu este deloc incurajatoare.

Europa se afla in declin demografic – Comisia Europeana si OCDE prognozeaza ca in urmatorii 15 ani forta de munca din tarile membre UE se va reduce cu 12-16 milioane de persoane. Productivitatea muncii, care in anii ’60 avea o crestere anuala de 4 la suta, a crescut cu doar 1 la suta anual dupa anul 2000, pentru a ajunge la doar 0,5 la suta in ultimii cativa ani. Investitiile in Uniunea Europeana sunt inca mult sub nivelul din 2008 si sectorul privat nu este motivat sa faca noi investitii atata vreme cat cererea agregata nu pare sa isi revina.

In lipsa unei perspective clare de redresare a economiei somajul ramane ridicat, veniturile populatiei stagneaza sau sunt in declin, creste insecuritatea si inegalitatea precum si sentimentul de nemultumire si revolta, mai ales in randul tinerilor. Se creaza astfel un climat favorabil curentelor politice nationaliste, populiste, eurosceptice si xenofobe, care sunt gata sa ofere explicatii si sa gaseasca vinovati pentru situatia creata la Bruxelles, Frankfurt sau Atena.

Toate alegerile din ultimii ani arata o tendinta de crestere a influentei acestor forte politice atat la nivel national cat si la nivel european. Lideri europeni pun sub semnul intrebarii valori fundamentale ale Uniunii Europene precum dreptul la libera circulatie si pe continent reapar garduri si controale la frontiere. Pericolul terorist, criza refugiatilor sau criza din Ucraina si confruntarea cu Rusia creaza si ele noi falii intre statele membre, carora Uniunea Europeana este putin pregatita institutional sa le faca fata.

Deocamdata, teama de consecintele in mare masura impredictibile ale schimbarii tratatelor europene sau ale iesirii uneia sau mai multor tari din Uniune ţine Europa la un loc poate mai mult decat interesele si proiectele comune. Dar referendumul ce va avea loc in Marea Britanie, rezultatul alegerilor dintr-o tara sau alta, derapaje in programul de asistenta pentru Grecia sau cine stie ce alt eveniment care ar avea loc pot sa declanseze o criza fatala pentru UEM.

Pe de alta parte, nu poate fi exclus nici un scenariu potrivit caruia tocmai o criza ar obliga tarile europene sa stranga randurile si sa faca pasi rapizi catre o integrare mult mai profunda, inclusiv la nivel fiscal-bugetar, politic si militar.

Daca însă nu apare o astfel de criza transformatoare, Uniunea Europeana are toate sansele să rămână in starea de aporie, de incapacitate de a lua decizii, care ii va reduce treptat functiunile si relevanta până când, asa cum prevede si Wolfgang Munchau, editorialist la Financial Times, va rămâne doar o glorioasa zona de comerţ liber!

Pentru Romania, o asemenea evolutie este nesatisfacatoare, chiar periculoasa din perspectiva dezvoltarii economice, a securitatii, a pozitionarii geostrategice si a apartenentei la un spatiu cultural si de valori spre care a aspirat intotdeauna. Am însă îndoieli ca vom putea schimba cursul lucrurilor, chiar daca ne situam de partea bună a Forţei !

Vestea buna este ca dezvoltarea si adancirea integrarii economice par sa fie posibile si fara adoptarea unei monede comune sau fara functii de coordonare supranationala complexe. Matthew C. Klein observă in FT Alphaville ca tari precum Australia si Noua Zeelanda, Suedia si Norvegia, Canada si Statele Unite au ajuns la un nivel avansat de integrare economica fara a adopta o moneda comuna, desi indeplinesc conditiile recomandate pentru o zona monetara optima in mult mai mare masura decat Grecia si Austria spre exemplu.

Pe de alta parte, tari europene care nu fac parte din zona euro precum Polonia, Cehia si Ungaria (as adauga chiar si Romania), au avansat mult mai mult in ceea ce priveste convergenta si integrarea cu economia germana decat Grecia sau Portugalia, membre ale zonei euro.

Pana la urma, solutia optima pentru uniunea monetara europeana ar putea fi aceea de a o limita la cei care vor si pot sa isi asume rigorile unei asemenea constructii si de a da libertate celorlalti sa adopte aranjamente monetare mai laxe.
Uniunea Europeana ar fi definita, asa cum solicita David Cameron in numele Marii Britanii, ca o zona cu valute multiple, in care cerinta de „uniune tot mai stransa” ar deveni facultativa. Padadoxal, o uniune mai putin ambitioasa si mai flexibila ar putea constitui solutia de salvare a Uniunii Europene.

 

18 decembrie, agerpres.ro: Fitch: Perspectivă stabilă atribuită băncilor din Europa Centrală și de Est (CEE) în 2016

Perspectiva generală atribuită băncilor din Europa Centrală și de Est (CEE) în 2016 este stabilă, se arată într-un raport publicat vineri de agenția de evaluare financiară Fitch Ratings, transmite Reuters.

Proporția perspectivelor stabile atribuite băncilor a crescut anul acesta în urma retrogradării ratingurilor în mai 2015, ca rezultat al revizuirii pragului pentru ratingurile de suport în UE.

Majoritatea perspectivelor și ratingurilor pe termen lung ale băncilor din CEE continuă să reflecte potențialul sprijin din partea băncilor mamă, care își mențin angajamentele față de regiune, chiar dacă strategiile în anumite state s-ar putea schimba, apreciază agenția de evaluare financiară.

Ratingurile sunt plafonate la două drepte peste ratingurile suverane ale Bulgariei și României și cu o treaptă peste cel al Ungariei. Pe aceste piețe, perspectivele atribuite băncilor (stabilă în Bulgaria și România; pozitivă în Ungaria) le reflectă pe cele ale ratingurilor suverane.

Perspectivele atribuite sectorului bancar sunt în general stabile, deoarece riscurile sistemice continuă să scadă, iar nivelul creditelor neperformante s-a redus. Capacitatea de absorbție a pierderilor s-a îmbunătățit, dar mediul operațional rămâne dificil, iar creșterea creditării este atenuată, avertizează Fitch.

Profitabilitatea operațională de bază rămâne solidă în Cehia, Slovacia, Polonia și Bulgaria. Pierderile mai scăzute generate de creditele neperformante au sprijinit profitabilitatea în Ungaria, Slovenia și România. Fitch se așteaptă ca aceste tendințe să continue și în 2016.

Agenția avertizează că anul viitor profitabilitatea ar putea fi afectată de planificatele măsuri legislative privind creditele în valută (Polonia) și vânzarea/colectarea creditelor neperformante (România) și de efectele evaluării cuprinzătoare a activelor (AQR), în România și Bulgaria.

Capitalizarea s-a întărit în urma procesului moderat de dezintermediere (deleveraging) din România, Bulgaria și Slovenia, s-a îmbunătățit generarea internă a capitalului în regiune și restricțiile asupra plăților dividendelor (Polonia).

În România, potrivit celor mai recente date ale BNR, rata creditelor neperformante în totalul creditelor a scăzut de la 21,47% în luna septembrie 2014 până la 12,33% în luna septembrie 2015.

 

18 decembrie, agerpres.ro: BCE: Proiectul legii dării în plată poate compromite oferta de creditare și siguranța juridică

Introducerea de măsuri cu efect retroactiv, precum proiectul de lege privind darea în plată, riscă să compromită siguranța juridică și nu respectă principiul așteptărilor legitime, arată, vineri, Banca Centrală Europeană care precizează, totodată, că documentul ar putea conduce la o deteriorare a încrederii investitorilor străini din cauza observării unei creșteri a nesiguranței juridice și a riscului de țară.

Mai mult, potrivit BCE, acordarea de drepturi generale ce nu sunt prevăzute exclusiv pentru debitori care au nevoie de protecție socială poate conduce la hazard moral și poate compromite oferta de creditare în viitor.

‘Astfel de drepturi pot încuraja debitorii care nu au cu adevărat nevoie de protecție să profite de schimbările prețurilor bunurilor imobiliare și să înceteze să își respecte obligațiile, chiar dacă au posibilitatea de a și le îndeplini în totalitate. În anticiparea impactului negativ pe care astfel de drepturi l-ar putea avea asupra disciplinei de plată în România, băncile ar putea fi îndemnate să adopte condiții de creditare mai aspre și să grăbească rambursările anticipate’, consideră reprezentanții instituției.

Pe de altă parte, BCE arată că autoritățile române trebuie să evalueze dacă retroactivitatea proiectului de reglementare respectă principiile Constituției României.

‘Cu toate acestea, introducerea de măsuri cu efect retroactiv, precum acest proiect de reglementare, riscă să compromită siguranța juridică și nu respectă principiul așteptărilor legitime’, arată instituția financiară europeană.

În opinia reprezentanților BCE proiectul legii dării în plată ‘introduce modificări fără precedent ale cadrului legal aplicabil contractelor de credit din România și compromite semnificativ siguranța juridică și administrarea adecvată a riscului de credit în instituțiile financiare’.

‘Se observă faptul că datorită sferei largi de aplicare, proiectul de reglementare s-ar aplica nu doar creditelor de consum, ci și creditelor comerciale ale persoanelor fizice, și creditelor performante și neperformante deopotrivă. În timp ce abilitatea instituțiilor financiare de a administra efectiv riscul de credit depinde de un cadru legal sigur, predictibil și stabil care să asigure în mod adecvat un echilibru între interesele creditorului și debitorului, proiectul de reglementare introduce modificări fără precedent ale cadrului legal aplicabil contractelor de credit din România și compromite semnificativ siguranța juridică și administrarea adecvată a riscului de credit în instituțiile financiare’, precizează Banca Centrală Europeană.

În acest sens, BCE sfătuiește autoritățile române să evalueze cu atenție impactul proiectului de reglementare asupra contractelor de credit existente pentru a asigura siguranța juridică și pentru a evita conflictul nedorit cu drepturile contractuale și de proprietate ale instituțiilor de credit, precum și pentru a preîntâmpina apariția hazardului moral în relația dintre creditor și debitor.

‘Proiectul de reglementare ar trebui să urmărească asigurarea unui echilibru adecvat între obligația generală a debitorilor de a-și îndeplini obligațiile de plată, care contribuie la o cultură de plată promptă, la menținerea solidității instituțiilor de credit și preîntâmpinarea hazardului moral, și nevoia de a oferi asistență persoanelor fizice care se confrunta cu dificultăți financiare severe’, se mai arată în documentul BCE.

În ceea ce privește efectele asupra economiei României, BCE consideră că băncile ar putea fi îndemnate să adopte condiții de creditare mai aspre și să grăbească rambursările anticipate. În context, instituția precizează că ratele mai ridicate ale dobânzii și creditarea limitată a gospodăriilor și micilor afaceri pot afecta negativ creșterea economică și crearea de locuri de muncă.

‘Prin urmare, astfel de drepturi ar trebui să vizeze împrumutații vulnerabili și să fie însoțite de măsuri de siguranță eficiente care să prevină intrarea strategică în imposibilitate de plată și să evite un impact negativ asupra creditării viitoare. În absența unor astfel de condiții, funcționarea normală a instituțiilor de credit poate fi grav afectată, ceea ce ar putea afecta negativ soliditatea instituțiilor de credit individuale și, prin efectele de contagiune, ar putea genera riscuri substanțiale pentru întregul sistem financiar. În cazul în care astfel de riscuri la adresa bunei funcționări a canalului de creditare s-ar materializa, exista posibilitatea unor efecte negative de propagare asupra economiei’, precizează BCE.

Potrivit instituției, proiectul de reglementare ar putea, de asemenea, conduce la o deteriorare a încrederii investitorilor străini din cauza observării unei creșteri a nesiguranței juridice și a riscului de țară. Prin urmare, BCE sugerează autorităților române să efectueze o analiză aprofundată a posibilelor efecte ale introducerii proiectului de reglementare asupra economiei României.

În ceea ce privește impactul asupra băncilor, BCE arată că proiectul de reglementare poate avea implicații negative pentru instituțiile de credit, cu un posibil impact asupra profitabilității, capitalizării și capacității de creditare viitoare, pentru funcționarea sistemului financiar, precum și pentru costul și condițiile de creditare în ansamblu.

‘În scenariul cel mai pesimist, astfel de implicații ar putea conduce la deficite de capital, care ar putea necesita măsuri prudențiale’, subliniază instituția cu sediul la Frankfurt.

BCE subliniază că a decis să emită, din proprie inițiativă, un aviz cu privire la proiectul legii dării în plată, având în vedere impactul potențial al proiectului de reglementare asupra stabilității instituțiilor financiare și pieței financiare din România

Plenul Camerei Deputaților a adoptat pe 25 noiembrie cu 233 de voturi “pentru”, un vot “împotrivă” și o abținere, proiectul de lege privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. Proiectul de lege prevede că debitorul are dreptul să stingă creditul ipotecar prin transmiterea către creditor a dreptului de proprietate asupra bunului imobil ipotecat în favoarea creditorului, fără a mai plăti altceva. Camera Deputaților este for decizional pentru acest proiect de lege.

Președintele Klaus Iohannis a cerut vineri Parlamentului reexaminarea legii privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite.

 

18 decembrie, wall-street.ro: Homefinders: IT-istii si bancherii, cei mai interesati de o noua locuinta. Ce se intampla cand confortul primeaza pretului de achizitie. Este un semn bun?

Angajatii din IT, dar si bancherii sunt printre cei mai interesati clienti cand vine vorba de achizitia unei noi locuinte, dar cel mai interesant este ca asistam la o schimbare in ceea ce priveste decizia de cumparare a unui bun imobiliar – ceea ce face ca materialele de constructie folosite, precum si confortul locuintei sa primeze pretului de achizitie, arata o analiza a HomeFinders, companie de consultanta dedicata cumparatorilor.

Persoanele care isi doresc sa isi achizitioneze o locuinta din segmentul mediu al pietei din Capitala sunt, in prezent, mult mai interesate de confort si de calitate decat de pret.

HomeFinders a analizat profilele a peste 600 de clienti interesati de un serviciu de reprezentare a cumparatorilor. Conform datelor companiei, cei mai multi cumparatori au un buget de achizitie cuprins intre 70.000 si 100.000 de euro si varste cuprinse intre 25 si 45 de ani. O analiza a domeniilor de activitate indica o preponderenta a domeniului IT (aproximativ 45%) si finante-banci (aproximativ 25%).

In prezent, acesti cumparatori acorda o atentie mai mare pozitionarii locuintei, calitatii constructiei si finisajelor. Uneori, ei sunt dispusi sa renunte la o locuinta cu un pret foarte accesibil in favoarea alteia care le intruneste criteriile legate de pozitionare, compartimentare si calitate a constructiei. Unul dintre cele mai importante lucruri pe acestia le asteapta de la o locuinta este confortul si sunt mai dispusi decat in trecut sa-si mareasca bugetul de achizitie pentru a gasi proprietatea pe care si-o doresc.

„Persoanele interesate de achizitia unei locuinte din segmentul rezidential mediu sunt, de regula, aflate la prima achizitie si uneori la a doua achizitie, determinata de necesitatea unui spatiu mai mare. In peste 70% din cazuri, achizitia este realizata, partial sau integral, cu ajutorul unui credit imobiliar standard. (…) Pentru acesti cumparatori, accesul la mijloacele de transport in comun este un criteriu esential in alegerea viitoarei case, precum si apropierea fata de puncte de interes: loc de munca, gradinita, scoala, parc etc. Din acest motiv, zonele de interes sunt cele semicentrale, centrale si de nord, iar Tineretului este unul dintre cele mai cautate cartiere”, au aratat reprezentantii HomeFinders.

Profita acum de reducerile de pana la 35% pentru evenimentele de business ale anului urmator!

Potrivit acestora, peste 60% din cumparatori achizitioneaza un apartament intr-un bloc vechi, construit dupa anul 1977, iar un procent de 40% dintre cumparatori se orienteaza catre apartamente aflate in blocuri construire dupa anul 2000.

Cel mai cautat tip de apartament este acela de trei camere, situat la etaj intermediar.

HomeFinders este una dintre primele companii de consultanta imobiliara dedicate exclusiv cumparatorilor. Fondata in 2011, firma reuneste o echipa de 15 consultanti specializati in cele mai importante zone rezidentiale din Bucuresti.

Totalul tranzactiilor intermediate prin intermediul platformei HomeFinders.ro s-au ridicat la 30 milioane de euro.
18 decembrie, realitatea.net: Concedieri masive în băncile austriece. Pleacă acasă 25.000 de angajați

Aproximativ 25.000 de angajaţi din sectorul bancar austriac şi-ar putea pierde locurile de muncă în următorii 4-5 ani, a avertizat, vineri, guvernatorul Băncii Naţionale a Austriei (OeNB), Ewald Nowotny, citând datele unui studiu derulat de OeNB, transmit APA şi Reuters.

În sectorul bancar din Austria lucrau în 2008 aproximativ 80.283 de persoane, iar la sfârşitul lui 2014 mai erau 75.714 angajaţi, scrie Agerpres.

Ewald Nowotny, care este şi membru în Consiliul guvernatorilor BCE, a prezentat, vineri, raportul semi-anual cu privire la stabilitatea financiară. Acesta a apreciat că sectorul bancar din Austria este supraîncărcat, iar numărul locurilor de muncă va scădea cu o treime.

“Sunt în desfăşurare schimbări structurale în sectorul bancar. Acestea vor ajuta băncile să fie mai rezistente, iar politica monetară va fi mai eficientă”, a declarat Nowotny.

Şi grupul bancar italian UniCredit a anunţat, luni seară, restructurarea operaţiunilor de retail din Austria, în cadrul strategiei sale de a-şi consolida capitalul, fără a cere acţionarilor noi fonduri. Operaţiunile de retail ale Bank Austria regrupează 200 de oficii bancare şi aproximativ 9.200 de angajaţi în Austria.

‘Băncile austriece încă se confruntă cu probleme, în special din cauza nivelului ridicat al creditelor neperformante din unele ţări din Europa Centrală, Europa de Est şi Europa de Sud-Est (CESEE). Băncile şi companiile de asigurări ar trebui să-şi revizuiască modelele lor de afaceri, structurile interne şi reţeaua de filiale, pentru a-şi majora profitabilitatea şi pentru a fi pregătite pentru posibila perioadă de creştere economică redusă şi rate scăzute ale dobânzilor’, apreciază Banca Austriei.

Băncile austriece, în special Bank Austria, Erste Group Bank şi Raiffeisen Bank International (RBI), sunt cei mai mari creditori ai fostelor state comuniste din Europa de Est şi au o prezenţă importantă inclusiv în România.

 

18 decembrie, realitatea.net: Vasilescu: Legea dării în plată, “necesară”. Problema este aplicarea principiului neretroactivităţii

Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR Mugur Isărescu, a comentat la Realitatea TV pe marginea retrimiterii în Parlament, de către preşedintele Klaus Iohannis, a Legii dării în plată.

“Nici eu, ca persoană fizică, nici BNR, nu putem să le cerem ceva anume Parlamentului. Parlamentul  este Parlament; e suveran, el are dreptul de legiferare. Noi putem să facem sugestii. Şi, de altfel, eu, din partea BNR sau fie că am vorbit în nume propriu, am făcut multe sugestii, fără să mă irizez în rol de mentor pentru Parlament. Am citit cu atenţie nota trimisă, cererea de reexaminare a preşedintelui. Şi preşedintele se adresează Parlamentului cu decenţă, formulând o cerere de reexaminare”, a explicat Adrian Vasilescu.

“Dar preşedintele face mult mai mult: pe câteva pagini bune vine cu un ansamblu de exerciţii de drept civil, foarte bine argumentate şi foarte bine conturate, atrăgând atenţia Parlamentului că trebuie să ţină seama de principiile dreptului civil, pentru că aceasta este o lege civilă. Nu este o lege care să beneficieze, de pildă, de neretroactivitate, de principiul de neretroactivitate. Orice lege civilă din lume, şi, deci, şi din România, trebuie să ţină seamă de principiul neretroactivităţii, adică nu se aplică cu privire la trecut, se aplică cu privire la viitor. Iată că, în aceste condiţii, preşedintele cere Parlamentului să se aplece asupra acestei realităţi şi să decidă din nou. Eu aş veni aici cu o precizare în două păriţi: în prima parte, şi BNR, şi eu, judecând ca analist, consider că o lege de felul acesta este necesară. Cum se va rezolva problema principiului neretroactiviţăţii e o altă parte. Dar legea este necesară, dar este necesară o rezolvare a problematicii sociale. Legea trebuie să aibă un plafon“, a adăugat el.

Referindu-se la directiva europeană nr. 17 din 2014, Vasilescu a precizat că “acolo nu este o recomandare pentru o lege, ci pentru un pachet de legi care să rezolve această problematică socială şi care să contribuie la îmblânzirea, chiar la umanizarea pieţei crediteler. Văd că legea europeană are şi un termen: martie 2016, până când Parlamentul ar trebui să o prezinte şi să trimită Comisiei Europene respectivul pachet de legi“.

“Aşa că, nu este o sugestie, e o analiză pe care o fac – dacă Parlamentulvrea să ţină seamă de ea, bine, dacă nu vrea… şi poate să nu vrea, are dreptul să nu vrea; eu îmi fac doar datoria să spun ce gândesc şi ce ştiu – şi anume că e nevoie să se vină cu un pachet de legi care să rezolve problemele sociale şi să umanizeze piaţa creditelor.Pentru că acesta este principiul european. Comisia Europeană vrea o unificare a tuturor pieţelor, celor 28 de pieţe ale creditelor din UE, toate pe principiul umanizării. Adică, a privi de la creditor la debitor, de la bancă la client, a privi omeneşte lucrurile şi a înţelege omul care este în suferinţă şi care, pentru un an sau pentru mai mult timp chiar, dintr-un necaz se află în imposibilitate de plată pentru că nu poate, nu pentru că nu vrea să plătească. Deşi legea asta e şi pentru cei care nu vor să plătească”, a mai spus Adrian Vasilescu.

Președintele Klaus Iohannis a cerut vineri, 18 decembrie, Parlamentului reexaminarea legii privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite.

 

18 decembrie, digi24.ro: Ce efect va avea decizia FED privind dobânda asupra Europei de Est

Decizia Rezervei Federale americane de a majora prima dată în aproape zece ani dobânda de bază va avea un impact limitat asupra creșterii economice în Europa de Est, Vestul Asiei și Africa de Nord, Turcia fiind țara care ar putea avea cel mai mult de suferit, a apreciat, vineri, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), informează The Wall Street Journal, potrivit Agerpres.

Potrivit BERD, decizia Fed de a majora costul creditului ar putea stimula o ieșire a capitalului din cele 37 de țări care formează aria sa de operațiuni, ducând la creșterea costurilor de creditare, scăderi pe piețele financiare și deprecieri de monede. Însă, BERD a subliniat că cel mai probabil aceste efecte vor fi modeste, deoarece puține din țările din aria sa de operațiuni au atras mari volume de capital în anii de după criza financiară din 2008, când creșterea economică slabă și politica monetară relaxantă din SUA și alte părți ale lumii au determinat investitorii să-și transfere banii spre economiile în curs de dezvoltare.

‘În rândul țărilor BERD, cea mai expusă la volatilitatea piețelor și creșterea costurilor de finanțare este posibil să fie Turcia, care a beneficiat cel mai mult de intrările de capital post criză și unde dependența de intrările de capital în dolari, precum și ponderea datoriilor denominate în dolari sunt mai mari decât în alte țări BERD’ a apreciat instituția financiară internațională.

Potrivit BERD, țările cu economii slabe sau cele care se confruntă cu ‘incertitudini geopolitice’, precum Rusia, Turcia și Ucraina, ar putea să se confrunte de asemenea cu ieșiri de capital, ca urmare a deciziei Fed de a majora dobânda de bază. În schimb, BERD susține că majoritatea țărilor din Europa de Est vor fi puțin afectate de decizia Fed și, în schimb, vor beneficia de pe urma eforturilor Băncii Centrale Europene de a stimula creșterea economică în zona euro.

Decizia de joi seara a Fed de a majora dobânda de bază cu 0,25 puncte procentuale era una așteptată de analiști și piețe, astfel că investiorii au avut timp să se pregătească pentru această decizie. De asemenea, economiștii BERD au calculat că, începând din 2013, reducerea intrărilor de capital în țările în care banca operează au dus deja la creșterea costurilor cu împrumuturile cu o jumătate de punct, precum și la o depreciere de 27% a monedelor locale în raport cu dolarul american.

Înființată în 1991, BERD sprijină dezvoltarea economiilor de piață și a democrației în statele din Europa Centrală până în Asia Centrală. BERD este deținută de 65 de state și două instituții interguvernamentale (Uniunea Europeană și Banca Europeană de Investiții).

De la începutul activității sale, BERD a investit aproximativ șapte miliarde de euro în peste 368 de proiecte din România. În 2014, România a fost a șasea țară în topul principalilor beneficiari de investiții BERD.

19 decembrie, economica.net: Ce salarii mai au acum bancherii?

Criza şi volumul mare de neperformante au redus salariul mediu net (fără salariile top managementului) în bănci la 2.500 de lei, iar pe cel din asigurări la 1.800 de lei. Mai exact, angajaţii băncilor câştigă mai puţin decât cei din industria de maşini, utilaje şi echipamente, iar asigurătorii cât angajaţii din service-urile auto.

“Lucrurile sunt echilibrate acum. Nu se mai anunţă restructurări nici în sistemul bancar, nici în cel de asigurări, iar nivelul angajărilor este unul ponderat, pe locurile rămase vacante ca urmare a migrării salariaţilor către domenii nefinanciare. Pentru că în ultimii doi ani se remarcă o tendinţă foarte clară: mediul financiar bancar nu mai este un loc de muncă aşa tentant cum era pe vremuri”, spune Constantin Paraschiv, preşedintele Federaţiei Sindicatelor şi Bănci şi Asigurări.

Fără prime de Crăciun

Liderul explică tendinţa prin faptul că la nivelul sitemului bancar au existat scăderi ale veniturilor şi prin reducerea salariului de bază pe fondul pierderilor înregistrate la nivel de sistem bancar. O altă cauză este scăderea veniturilor anuale (rezultate din tăierea primelor de Crăciun, Paşte sau de vacanţă care reprezentau cumulat circa 1,5 salarii medii nete pe fiecare angajat).

De anul trecut aceste prime nu au mai fost incluse în contractul colectiv de muncă, ceea ce ne îndreptăţeşte să credem că nici anul acesta bancherii nu vor mai lua prime de sărbători, poate doar punctual, la băncile cu un profit substanţial.

De asemenea, în funcţie de bancă, tchetele de masă şi cerle cadou au fost scoase definitiv din categoria bonusurilor pentru angajaţi, sau reduse la jumătate sau pur şi simplu incluse în salariul de bază pentru a nu tăia din salariu, dar pentru a reduce totuşi fondul de salarii.

Participarea angajaţilor la profit scoasă din 2016

Astfel, angajaţii din bănci au salariul mediu net de 2.500 de lei şi de 1.800 de lei în asigurări unde au fost micşorate foarte mult şi comisioanele la nivel de ramură. Nivelul salariului mediu net a fost stabilit după ce au fost scoase veniturile celor din top management. Cât priveşte viitorul, Constantin Paraschiv nu este foarte optimist susţinând că nici în 2016 nu se va pune problema majorării salariilor fixe. Poate doar bonusuri, prime în funcţie de rezultatele financiare ale băncii. În plus, cei mai mulţi şefi de bănci se gândesc să excludă participarea angajaţilor la profit.

 

19 decembrie, zf.ro: Cea mai mare tranzacţie de NPL-uri din acest an: UniCredit a vândut un pachet de credite neperformante, de 340 mil. euro către polonezii de la Kredyt Inkaso la un discount de 92%

Compania poloneză Kredyt Inkaso a cumpărat un pachet de credite neperformante, de 340 mil. euro, de la UniCredit România, pentru care trebuia să plătească 28 mil. euro.

Cele două părţi au ajuns vineri la această înţelegere, iar polonezii au trei luni la dispoziţie să plătească preţul tranzacţiei.

Pachetul scos la vânzare de UniCredit se referă la împrumuturi acordate companiilor mici şi mijlocii, o categorie extrem de lovită în criză.
19 decembrie, zf.ro: ZF CELE MAI CITITE

Şase români sunt pe lista persoanelor cu conturi inactive de peste 60 de ani la băncile elveţiene

Un număr de şase români figurează pe lista conturilor bancare din Elveţia inactive în ultimii 60 de ani, publicată de Asociaţia Bancherilor Elveţieni (SBA) pe un site înfiinţat special pentru informarea posibililor moştenitori.
Lista include peste 2.600 de nume, iar între acestea se află şi românii Adam Radu, Anastassiu Vasile, Chiriac Maciolla, Grozea Mihail şi Raiciu Jon.

Pentru al şaselea cont cu titular din România, în locul numelui figurează un număr.

Publicarea listei are loc ca urmare a unor noi prevederi care au intrat în vigoare în Elveţia la începutul acestui an, a anunţat miercuri Asociaţia Bancherilor Elveţieni (SBA), relatează AFP.

Activele totale din conturile respective reunesc aproape 44 de milioane de franci elveţieni (40 de milioane de euro), plus conţinutul a 80 cutii de valori.

Elveţia a mai publicat în trecut liste cu conturi bancare inactive, dar acestea aveau legătură directă cu victimele Holocaustului.

Posibilii moştenitori vor putea revendica respectivele conturi într-o perioadă de până la cinci ani.

Noua lege prevede, de asemenea, transferul către stat a activelor nerevendicate în ultimii cel puţin 60 de ani.

Directorul general al SBA, Claude-Alain Margelisch, a spus că publicarea listei reprezintă o ultimă încercare a băncilor de restabilire a contactelor cu clienţii.

Lista include numele titularilor de conturi în valoare de peste 500 de franci elveţieni (460 euro). Alte date includ data naşterii, cetăţenia şi ultimul domiciliu al unui client, sau sediul social al unei companii, în funcţie de disponibilitatea acestora.

 

19 decembrie, hotnews.ro: Banca Centrala Europeana:​ Introducerea de masuri cu efect retroactiv, precumlegea darii in plata, risca sa compromita siguranta juridica/Autoritatile trebuie sa evalueze daca legea respecta Constitutia

Introducerea de masuri cu efect retroactiv, precum proiectul de lege privind darea in plata, risca sa compromita siguranta juridica si nu respecta principiul asteptarilor legitime, a aratat vineri, Banca Centrala Europeana intr-un aviz semnat de seful BCE, Mario Draghi, publicat pe site-ul institutiei. Documentul mai precizeaza ca autoritatile romane trebuie sa evalueze daca retroactivitatea proiectului de reglementare respecta principiile Constitutiei Romaniei. Vezi in text care sunt principalele obiectii ale BCE si ce efecte ar putea avea legea asupra economiei

Ce mai spune BCE despre legea darii in plata:

• Se observa faptul ca, datorita sferei largi de aplicare, proiectul de reglementare s-ar aplica nu doar creditelor de consum, ci si creditelor comerciale ale persoanelor fizice, si creditelor performante si neperformante deopotriva. In timp ce abilitatea institutiilor financiare de a administra efectiv riscul de credit depinde de un cadru legal sigur, predictibil si stabil care sa asigure in mod adecvat un echilibru intre interesele creditorului si debitorului, proiectul de reglementare introduce modificari fara precedent ale cadrului legal aplicabil contractelor de credit din Romania si compromite semnificativ siguranta juridica si administrarea adecvata a riscului de credit in institutiile financiare.
•  BCE observa ca, drept raspuns la criza financiara, anumite state membre ale Uniunii au introdus noi cadre legale cu privire la restructurarea datoriei personale, care, in foarte putine cazuri, au inclus un drept limitat de a returna bunul ipotecat in loc de rambursare. Totusi, exercitiul acestui drept nu este lasat la discretia imprumutatului, ci este conditionat de indeplinirea unor criterii economice si de eligibilitate stricte

• BCE sfatuieste autoritatile romane sa evalueze cu atentie impactul proiectului de reglementare asupra contractelor de credit existente pentru a asigura siguranta juridica si pentru a evita conflictul nedorit cu drepturile contractuale si de proprietate ale institutiilor de credit, precum si pentru a preintampina aparitia hazardului moral in relatia dintre creditor si debitor6. Proiectul de reglementare ar trebui sa urmareasca asigurarea unui echilibru adecvat intre obligatia generala a debitorilor de a-si indeplini obligatiile de plata, care contribuie la o cultura de plata prompta, la mentinerea soliditatii institutiilor de credit si preintampinarea hazardului moral, si nevoia de a oferi asistenta persoanelor fizice care se confrunta cu dificultati financiare severe

• Autoritatile romane trebuie sa evalueze daca retroactivitatea proiectului de reglementare respecta principiile Constitutiei Romaniei. Cu toate acestea, BCE observa ca introducerea de masuri cu efect retroactiv, precum acest proiect de reglementare, risca sa compromita siguranta juridica si nu respecta principiul asteptarilor legitime.

• Astfel cum se mentioneaza la punctul 1.1, proiectul de reglementare se aplica si contractelor de credit de consum referitoare la bunuri imobile rezidentiale care intra in sfera de aplicare a Directivei 2014/17/UE. In special, atunci cand contractul de credit se refera la un imprumut intr-o moneda straina, articolul 23 din Directiva 2014/17/UE prevede ca in statele membre sa existe un cadru de reglementare care sa asigure cel putin dreptul consumatorului de a converti contractul de credit intr-o moneda alternativa, in conditii specificate, sau sa fie in vigoare alte aranjamente pentru a limita riscul ratei de schimb valutar8. Totusi, in temeiul articolului 23 alineatul (5) din Directiva 2014/17/UE, statele membre pot sa reglementeze mai in detaliu imprumuturile in moneda straina, cu conditia ca o astfel de reglementare sa nu fie aplicata cu efect retroactiv.
• Sub rezerva competentei Comisiei Europene de a monitoriza implementarea dreptului Uniunii, autoritatile romane sunt invitate sa evalueze daca dreptul unilateral al imprumutatului de a se descarca pe deplin de datoria asumata printr-un contract de imprumut in moneda straina, astfel cum este prevazut de proiectul de reglementare, ar respecta articolul 23 alineatul (5) din Directiva 2014/17/UE.

• BCE este de asemenea ingrijorata de faptul ca proiectul de reglementare nu pare a respecta articolului 28 alineatul (4) din Directiva 2014/17/UE, conform caruia statele membre nu impiedica partile la un contract de credit sa convina in mod explicit ca returnarea sau transferul catre creditor al garantiei sau al veniturilor obtinute din vanzarea garantiei este suficient pentru a rambursa creditul. Conform articolului 3 din proiectul de reglementare, prin derogare de la dispozitiile relevante din Codul civil roman, debitorii au dreptul de a se descarca pe deplin de obligatiile ce le revin prin transferul dreptului de proprietate asupra bunului imobil ipotecat catre creditorii lor. Creditorii nu au dreptul de a se opune transferului bunului imobil ipotecat daca un contract de credit intra in sfera de aplicare a proiectului de reglementare si indeplineste conditiile relevante pentru aplicabilitatea proiectului de reglementare. Autoritatile romane sunt invitate sa verifice cu Comisia Europeana daca proiectul de reglementare este compatibil cu Directiva 2014/17/UE.

• In plus, BCE considera ca proiectul de reglementare ar trebui sa prevada suficient de clar interactiunea cu celelalte acte normative relevante, precum Legea nr. 151/2015 privind procedura insolventei persoanelor fizice, si eliberarea persoanelor fizice de datorie in temeiul acelei legi. Un mecanism cuprinzator privind restructurarea datoriei ar fi mai eficient in solutionarea provocarilor speciale pe care le implica indatorarea personala nesustenabila. Acesta ar stabili stimulentele adecvate pentru partile afectate astfel incat debitorii care sunt intr-adevar supraindatorati si creditorii acestora ar fi incurajati sa ajunga la un acord cu privire la o restructurare fie in mod bilateral, fie intr-un cadru multilateral, de exemplu ca parte dintr-o procedura oficiala, precum procedura insolventei.

• Efecte asupra economiei Romaniei

• Acordarea de drepturi generale, precum cele prevazute de articolul 1 alineatul (2) din proiectul de reglementare, care nu sunt prevazute exclusiv pentru debitori care au nevoie de protectie sociala, poate conduce la hazard moral si poate compromite oferta de creditare in viitor. Astfel de drepturi pot incuraja debitorii care nu au cu adevarat nevoie de protectie sa profite de schimbarile preturilor bunurilor imobiliare si sa inceteze sa isi respecte obligatiile, chiar daca au posibilitatea de a si le indeplini in totalitate. In anticiparea impactului negativ pe care astfel de drepturi l-ar putea avea asupra disciplinei de plata in Romania, bancile ar putea fi indemnate sa adopte conditii de creditare mai aspre si sa grabeasca rambursarile anticipate.
•  Ratele mai ridicate ale dobanzii si creditarea limitata a gospodariilor si micilor afaceri pot afecta negativ cresterea economica si crearea de locuri de munca. Prin urmare, astfel de drepturi ar trebui sa vizeze imprumutatii vulnerabili si sa fie insotite de masuri de siguranta eficiente care sa previna intrarea strategica in imposibilitate de plata si sa evite un impact negativ asupra creditarii viitoare. In absenta unor astfel de conditii, functionarea normala a institutiilor de credit poate fi grav afectata, ceea ce ar putea afecta negativ soliditatea institutiilor de credit individuale si, prin efectele de contagiune, ar putea genera riscuri substantiale pentru intregul sistem financiar.
• In cazul in care astfel de riscuri la adresa bunei functionari a canalului de creditare s-ar materializa, exista posibilitatea unor efecte negative de propagare asupra economiei.

• Proiectul de reglementare ar putea de asemenea conduce la o deteriorare a increderii investitorilor straini din cauza observarii unei cresteri a nesigurantei juridice si a riscului de tara. Prin urmare, BCE sugereaza autoritatilor romane sa efectueze o analiza aprofundata a posibilelor efecte ale introducerii proiectului de reglementare asupra economiei Romaniei12.

 Efectele asupra stabilitatii financiare

• Din perspectiva stabilitatii financiare, elementele de potentiala preocupare referitoare la impactul asupra institutiilor de credit, care ar trebui evaluate de la inceput, privesc: (i) riscurile asociate imprumuturilor in moneda straina; (ii) efectele retroactive ale proiectului de reglementare, care afecteaza si contractele de credit aflate in derulare; si (iii) implicatiile pentru cerintele prudentiale aplicabile institutiilor de credit in ceea ce priveste ipotecile asupra locuintelor pentru a reflecta caracterul riscant al portofoliilor corespunzatoare. Prin urmare, BCE subliniaza importanta unei analize de impact aprofundate cu privire la implicatiile practice ale proiectului de reglementare pentru activitatea institutiilor de credit de pe piata interna si, mai larg, pentru piata imobiliara din Romania. Avand in vedere importanta intereselor implicate, atat pentru institutiile de credit si celelalte institutii financiare afectate, ca parti obligate sa primeasca activele imobiliare, cat si pentru proprietarii altor active imobiliare din Romania, doar cu ajutorul unei evaluari preliminare ar fi posibila atenuarea riscurilor generate la adresa stabilitatii financiare.

• In ceea ce priveste efectele pe termen mai lung asupra stabilitatii financiare, BCE observa ca proiectul de reglementare se va aplica si in ceea ce priveste imprumuturile in moneda straina. BCE considera ca, atunci cand sunt introduse masuri legate de stingerea imprumuturilor in moneda straina, ar trebui sa se acorde intotdeauna o atentie corespunzatoare repartizarii echitabile a sarcinilor intre toate partile implicate, evitandu-se astfel posibilitatea aparitiei hazardului moral in viitor. In mai multe ocazii, BCE a evidentiat riscurile asociate imprumuturilor in moneda straina. Proiectul de reglementare nu pare a contine nicio garantie in acest sens.

Efectele asupra sectorului bancar

• Proiectul de reglementare poate avea implicatii negative pentru institutiile de credit, cu un posibil impact asupra profitabilitatii, capitalizarii si capacitatii de creditare viitoare, pentru functionarea sistemului financiar, precum si pentru costul si conditiile de creditare in ansamblu. In scenariul cel mai pesimist, astfel de implicatii ar putea conduce la deficite de capital, care ar putea necesita masuri prudentiale. Se observa ca, daca proiectul de reglementare va intra in vigoare, ar trebui ca institutiile de credit din Romania sa desfasoare activitati de administrare de activelor imobiliare care le-au fost oferite in plata pentru descarcarea de datoriile prevazute in favoarea acestora in cadrul contractelor de credit.

 

19 decembrie, capital.ro: ”Băncile amenință președinția, crezând că așa îl pot presa pe președinte să ia o anumită decizie”. Zamfir reacționează după ce Legea dării în plată a fost întoarsă la Parlament

Deputatul Daniel Zamfir, inițiatorul Legii privind darea în plată susține că actul, retrimis de președintele Iohannis, va fi formulat mai clar pentru a fi adoptat cât mai repede.

Preşedintele a trimis Parlamentului, vineri, spre reexaminare, Legea privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite.

”Pe mine mă bucură că președintele, ca parlamentul și milioane de români, a constat că e o lege bună, că riscul trebuie împărțit între client și bancă. Acum, că sunt chestiuni de tehnică legislativă sau că nu e clar cine sunt beneficiarii, aceste lucruri vor fi lămurite. Vom transmite într-o formă mai clară proiectul pentru a fi adoptată cât mai repede.

Nu pot să nu constat ce fac băncile, anume că amenință președinția, crezând că așa îl pot presa pe președinte să ia o anumită decizie. Toată lumea constată că e o lege justă, că și banca trebuie să-și asume un risc.

Legea va trece pentru că e o lege dreaptă și, dacă inclusiv președintele consideră asta, eu nu am motive să cred că această lege, pe fond, nu va trece”, a susținut Zamfir.

 

20 decembrie, capital.ro: Banii nu se ţin la saltea! Cele mai profitabile modalităţi de economisire

Conturile de economii, depozitele la termen sau fondurile mutuale sunt cele mai accesibile instrumente de economisire pe care le au românii la dispoziţie. Dacă depozitele și conturile de economii nu mai aduc câştigurile de altă dată şi sunt doar un mod sigur de a-ţi păstra banii, fondurile de investiţii pot aduce randamente un pic mai avantajoase.

Revista Capital a analizat şi calculat pentru dumneavoastră ce înseamnă să plasezi 5.000 de euro în toate cele trei cazuri şi ce avantaje şi dezavantaje aduce fiecare instrument de economisire.

„Bani albi pentru zile negre“, a fost motto-ul românilor în anii de criză. Deşi banii au fost mai puţini, economiile au crescut substanţial. Potrivit celui mai recent raport furnizat de Banca Naţională a României (BNR), dacă în decembrie 2011, economiile clientilor neguvernamentali erau de aproximativ 187,2 miliarde de lei, dintre care 112,7 miliarde de lei ale populatiei, în luna octombrie 2015 s-a ajuns la 233,6 miliarde de lei, dintre care 141,9 miliarde de lei ale populaţiei. Mai exact, românii cu depozite în bănci au pus deoparte 29 de miliarde de lei în cinci ani. Ce-i drept, dobânzile la depozite atunci erau chiar şi de 6-7%, şi aduceau un câştig printre cele mai mari din UE deponenţilor. Astăzi, abia dacă acoperă inflaţia. De altfel, vorbim de un trend european resimţit încă de anul trecut. În ţările din zona euro dobânzile la depozite sunt demult real negative.

Depozitele, câştiguri subţiri

Să luăm în calcul profilul unui român care preferă să nu ţină în casă cei 5.000 de euro pe care îi deţine. Astfel că, decide să îi depună în depozite, pe o perioadă de un an, cu plata dobânzii la scadenţă. Cea mai mare dobândă oferită acum de o bancă pentru această scadenţă este de 2,10%, dobândă care acoperă şi prognoza BNR de inflaţie pe 2016, de 0,7% dar şi impozitul de 16% pe venit perceput de stat. Astăzi, această dobândă este acordată de Marfin Bank. În cifre înseamnă un câştig real de 53 de euro. Calculul este simplu. Dobânda reală, după aplicarea impozitului este de 88,2 euro. Calculând inflaţia, înseamnă că anul viitor, suma economisită va valora 4.965 de euro. La care adaugi cei 88,2 euro din dobândă. Şi reiese că la scadenţă vei avea un câştig real de 53 de euro.

O altă sugestie ar fi la TBI Bank, de tip depozit simplu, cu o rată a dobânzii de 1,95%, o dobândă netă de 81,90 euro, iar la final ar acumula profit net 46,90 euro.

Sau Veneto Banca, instituţie de credit care oferă a treia cea mai mare dobândă de pe piaţă, cu o rată a dobânzii de 1,50%, o dobândă netă de 63 de euro și un profit net de 28 de euro la scadenţă.

Fondurile de investiţii, randamente pe placul buzunarului

Cele mai cunoscute şi utilizate fonduri mutuale, ca instrumente de economisire, sunt fondurile de acţiuni, monetare, de obligaţiuni şi mixte. Din totalul câştigurilor se scad impozitul pe venit de 16%, inflaţia şi comisioanele care depind de la un fond la altul.

Conform spuselor lui Sergiu Mandiş, oficial al SSIF Broker, dacă luăm în calcul varianta unui investitor cu profil de risc mediu, în acest caz ar fi oportun ca pe termen lung să se investească în fonduri de acţiuni româneşti sau străine, în funcţie de valuta în care vrea să investească. „Este destul de complicat să estimăm randamentele pe care ar putea să le obţină un investitor în urma investiţiei în unităţi de fond, pe termen lung, însă investiţia în acţiuni s-a dovedit mai profitabilă decât investiţia în obligaţiuni sau proprietăţi imobiliare“, explică el. Potrivit lui, un aspect foarte important este şi momentul investiţiei în fonduri pe acţiuni. Astfel că, dacă un investitor cumpăra unităţi de fond cu expunere pe companiile componente ale indicelui BET în decembrie 2007, în acest moment ar fi avut o pierdere potenţială de 28%. „Ca şi strategie de investiţii şi pentru dispersia riscului asociat acestui tip de investiţii, ar fi de preferat în diversificarea cumpărăturilor de unităţi de fond pe intervale de timp, lunar, trimestrial sau anual. Mai mult decât atât, investiţiile în fonduri de acţiuni ar putea fi efectuate numai în lunile de scăderi ale cotaţiilor bursiere – pe termen lung randamentul ar putea fi mai bun“, explică oficialul SSIF Broker.  Sergiu Mandiş avertizează că e foarte important să fim atenţi ca randamentul potenţial al investiţiei în fonduri să fie direct proporţional cu riscul asumat. „Este foarte important pentru investitori să cunoască toate aspectele cu privire la fondul în care vor să investească: strategii de investiţii, mod de administrare, costuri, perioada de investiţie sau cine sunt administratorii“, conchide acesta.

Daniela Rapotă, responsabil la departamentul de analiză al SSIF Intercapital Invest SA, spune că investiţiile în fonduri deschise de investiţii ar trebui să fie realizate în primul rând în funcţie de profilul de risc. „Dacă există o aversiune mare la risc, atunci este recomandat un fond monetar sau un fond de obligaţiuni, unde randamentele sunt mai mici“, explică ea. De pildă, conform spuselor sale, în anul curent, aceste tipuri de fonduri au oferit randamente cuprinse între 1,2% şi 6,3%. „Dacă se doreşte posibilitatea unor randamente mai mari, se pot alege contra unui risc asumat mai mare, fondurile cu expunere mai mare pe acţiuni, sau cu diverse strategii de investiţii mai riscante“, completează Daniela Rapotă. În opinia sa, pentru cele din urmă, randamentele în anul curent sunt cuprinse între -13% şi 37%, iar investiţiile în fonduri pot să se încheie şi cu pierderi, în special dacă contextul bursier este unul negativ. „Ca principiu general, investiţiile în fonduri nu pot oferi câştiguri fixe şi garantate, la fel cum performanțele viitoare pot diferi de cele anterioare“, a mai spus reprezentatul SSIF Intercapital Invest SA. Potrivit declarațiilor sale, la o investiție de 5.000 de euro, un randament de 5% reprezintă un câștig de 250 de euro, la fel cum un randament de 10% reprezintă un câștig de 500 de euro, excluzând taxele și comisioanele, astfel că valoarea câștigului diferă în funcție de randamentul obținut.

Campionii randamentelor în ultimul an

În cazul fondurilor de acţiuni, conform calculelor conso.ro , realizat în perioada 5 decembrie 2014 – 7 decembrie 2015, fondul de investiţii care a adus cel mai mare câştig, pentru echivalentul în lei a 5.000 de euro este Intercapital Investment Managament, care a adus un câştig brut de 396,02 euro. De aici scădem inflaţia şi impozitul şi rămânem în mână cu un câştig net de 298 de euro. Al doilea fond de acţiuni conform câştigurilor aduse este BT Asset Management, care a adus un plus de 270,3 euro într-un an, la aceeaşi sumă de 5.000 de euro. OTP Asset Management a adus un câştig de 227 de euro.

În cazul fondurilor de obligaţiuni, câştigurile ar fi fost mai mici. Între 5 decembrie 2014 și 7 decembrie 2015, cei care au investit 5.000 de euro în fondul de obligațiuni Stabilo de la Pioneer Asset Management, au câștigat net, după ce au scăzut inflaţia şi impozitul datorat la stat, 169,8 euro. În ceea privește fondul de investiții BT Obligațiuni al BT Asset Management au fost câștiguri de 132.32 de euro. Sunt singurele fonduri de obligaţiuni care au adus profit investitorilor în perioada menţionată, potrivit calculelor Conso.ro.

Contul de economii, dobânzi mici

Conturile de economii sunt o altă variantă de economisire. Însă, şi în cazul acestui instrument, dobânzile sunt real negative, la mai multe instituţii de credit. Avantajul acestuia este că avem oricând acces la bani, fără a pierde dobânda plătită de bancă, spre deosebire de un depozit clasic, la care dobânda se plăteşte la termenul stabilit iniţial. Pe de altă parte, dobânda plătită în cazul unui cont de economii este, în general, variabilă, nu fixă, adică se poate modifica oricând, în funcţie de evoluţia indicilor dobânzilor bancare. O altă caracteristică a conturilor de economii este aceea că unele bănci impun anumite sume minime pentru plata unei dobânzi, în general de 500 de lei. Cu cât sumele economisite sunt mai mari cu atât dobânda plătită este mai mare, existând dobânzi prestabilite pe tranşe valorice.

Astăzi, băncile mici încearcă să atragă clienţii cu dobânzi de maximum 1,79%, cum este cazul Leumi Bank. Să facem un calcul simplu pentru a vedea care ar putea fi câştigul după un an. Asta în condiţiile în care se depune în cont o sumă iniţială de 5.000 de euro la care se adaugă lunar o depunere de 100 de euro. În total, se economisesc după un an, 6.100 de euro. Dobânda netă este de 83 de euro. După ce calculăm pierderea cu inflaţia, realizăm că de fapt câştigul real este de 40 de euro.

Banca Românească oferă o dobândă de 1,46% pentru aceleaşi condiţii. Astfel câştigul net nu depăşeşte, într-un an, 25,26 euro. Banca Feroviară oferă, pentru aceleaşi condiţii o dobândă de 1,31%. Ceea ce înseamnă un câştig de 17,9 euro.

Dacă există o aversiune mare la risc, atunci este recomandat un fond monetar sau un fond de obligaţiuni, unde randamentele sunt mai mici“.

Daniela Rapotă, responsabil la departamentul de analiză al SSIF Intercapital Invest SA