19 octombrie, Bursa.ro: NICOLAE CINTEZĂ, BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI:

BNR nu a primit datele celor nominalizaţi pentru  conducerea CEC Bank”

Surse: “După retragerea lui Lucian Anghel, nu a mai fost făcută nicio ominalizare pentru funcţia de prim-vicepreşedinte”

Banca Naţională a României (BNR) nu a primit, încă, documentaţia necesară pentru ca să poată analiza şi să dea avizul persoanelor nominalizate pentru noua conducere a CEC Bank, ne-a spus, vineri, Nicolae Cinteză, directorul Direcţiei de Supraveghere din Banca Centrală.

Domnia sa ne-a precizat, în mai – când Enache Jiru, secretar de stat în inisterul Finanţelor Publice (MFP), a fost nominalizat de acţionarii CEC Bank să preia funcţia de Director general – Preşedinte al Consiliului de Administraţie, deţinută în prezent de Radu Graţian Gheţea -, că, în funcţie de cât de repede va primi BNR referinţele legate de persoanele nominalizate la conducerea CEC Bank, procedura de avizare poate dura până la câteva luni.

Domnia sa ne-a declarat, la acea vreme: “Au fost cazuri în care am dat avizul în două-trei săptămâni şi cazuri în care am avizat persoanele respective în trei-patru luni, pentru că a trebuit să aşteptăm ca referinţele să vină din străinătate. În cazul de faţă, nu este nimeni care să fi lucrat în alte ţări, astfel încât nu cred că vom avea probleme”.

Domnul Cinteză ne-a mai precizat că cei nominalizaţi vor participa la un interviu, Banca Naţională a României acordând avizele în funcţie de rezultatele acestuia.

Fiecare membru al conducerii băncii va fi schimbat atunci când persoana numită pentru respectiva funcţie va primi girul BNR, fără să depindă de momentul în care Banca Centrală acordă avizele celorlalţi reprezentanţi din management, ne-a mai spus domnia sa.

Cu toate acestea, surse apropiate situaţiei ne-au explicat că documentaţiile necesare obţinerii avizelor nu au fost transmise Băncii Centrale, întrucât echipa nominalizată pentru conducerea băncii de stat s-a des¬completat între timp, după ce Lucian Anghel a decis să se retragă, la jumătatea acestei veri.

AGA CEC Bank îl nominalizase pe Lucian Anghel, preşedintele Bursei de Valori Bucureşti (BVB), pe funcţia de Director – Prim-Vicepreşedinte, pentru funcţia de membru al Consiliului de administraţie din cadrul CEC Bank, deţinută în prezent de Andrei-Liviu Stamatian. Mandatul lui Lucian Anghel la BVB este pe sfârşite, întrucât acesta a fost ales preşedinte al Consiliului de Administraţie al Bursei pe 9 ianuarie 2012 pentru un mandat de patru ani. În prezent, Lucian Anghel deţine şi funcţia de director general al BCR Pensii, după ce anterior fusese economist, şef al aceleiaşi bănci.

Domnia sa a decis să rămână în Grupul BCR, potrivit surselor noas¬tre, pentru funcţia care-i fusese oferită urmând să fie făcută o nouă nominalizare.

Lucian Anghel a anunţat, la jumătatea verii, că nu doreşte să meargă la CEC şi că va rămâne în Grupul BCR.

La începutul lunii mai, când s-a decis schimbarea conducerii, Radu Graţian Gheţea ne-a declarat: “Este alegerea acţionarului. Pentru mine, este ceva firesc, întrucât deja am 44 de ani de carieră în acest domeniu”.

Domnia sa ne-a explicat că acţionarii au prelungit mandatele membrilor conducerii CEC Bank până în momentul în care cei nominalizaţi vor fi avizaţi de BNR: “Mandatele noastre sunt valabile până când vor fi avizaţi ceilalţi, moment în care ne vom ridica şi le vom lăsa locurile libere. Până atunci, banca trebuie să funcţioneze”.

Înlocuirea lui Radu Graţian Gheţea cu Enache Jiru la conducerea CEC Bank nu este o surpriză. La debutul anului trecut, pe fondul scandalului apărut în jurul unui credit de 1 milion de euro acordat de CEC Bank, în 2013, Ioanei Băsescu, premierul Victor Ponta a anunţat intenţia de a-l schimba pe domnul Gheţea de la conducerea băncii. La data respectivă, prim ministrul a precizat că Enache Jiru ar urma să conducă banca, după ce se va găsi o soluţie pentru ca statul să nu plătească sumele compensatorii pe care Radu Gheţea ar trebui să le primească pentru încetarea contractului înainte de termen.

Scandalul a izbucnit după ce, în noiembrie 2013, Daniel Chiţoiu, pe atunci ministru al Finanţelor, a afirmat că fusese sunat de Traian Băsescu, şeful ţării

la vremea respectivă, care îl rugase ca Radu Graţian Gheţea să nu fie schimbat de la conducerea CEC, fără a motiva această intervenţie. Declaraţia a fost făcută în contextul în care Ioana Băsescu, fiica lui Băsescu, luase, pe 9 septembrie, un credit în lei de la CEC Bank, ca să cumpere un teren de 290

de hectare în judeţul Călăraşi. Împrumutul a fost garantat cu soldurile prezente şi viitoare ale unui cont deschis la CEC şi cu terenul agricol achiziţionat.

În primăvară, Ministerul Finanţelor, care este unicul acţionar al CEC Bank, a precizat, într-un comunicat: “Mandatele membrilor executivi ai Consiliului de Administraţie al CEC Bank prelungite începând cu data de 11 mai a.c. şi până la data aprobării de către BNR a noilor membri nominalizaţi de către AGA sunt Radu Graţian Gheţea: Director general – Preşedinte al CA; Andrei-Liviu Stamatian: Director Prim-Vicepreşedinte, membru al CA; Gheorghe

Carabaşan: Director – Vicepreşedinte, membru al CA; Mihaela Lucica Popa: Director – Vicepreşedinte, membru al CA.

În funcţiile de membri executivi ai CA al CEC Bank pentru un mandat de patru ani, începând cu data aprobării de către BNR, Adunarea Generală a Acţionarilor băncii i-a nominalizat pe Enache Jiru: Director general – Preşedinte al CA; Lucian Claudiu Anghel: Director – Prim-Vicepreşedinte, membru al CA; Mihaela Lucica Popa: Director – Vicepreşedinte, membru al CA; Cristian Tudorancea: Director – Vicepreşedinte, membru al CA”.

AGA CEC Bank a prelungit mandatul de Director – Vicepreşedinte pentru Mirela Iovu, până la data aprobării de către BNR a unui mandat similar pentru

Andrei Răzvan Micu.

În acelaşi timp, au fost prelungite, începând cu data de 11 mai a.c. şi până la data expirării mandatelor noilor membri ai conducerii instituţiei bancare, mandatele pentru Gelu Ştefan Diaconu, Valentin Tiberiu Mavrodin, Mirela Şiţoiu, Ciprian Sebas¬tian Badea, Dan Manolescu, Mihail Constantin şi Mihai Gogancea Vătăşoiu – membri neexecutivi ai Consiliului de Administraţie al CEC Bank.

În ciuda scandalului de anul trecut, Radu Graţian Gheţea a reuşit să-şi termine mandatul la conducerea băncii, surse din Ministerul Finanţelor afirmând că înlocuirea domniei sale înainte de termen ar fi presupus plata unei despăgubiri imense, fapt ce i-a descurajat pe guvernanţi. Sunt şi voci care afirmă că domnul Gheţea ar fi fost susţinut şi de BNR.

 

21 octombrie, postare pe blog: De ce deține BNR atât de multe rezerve valutare?

Sursa:

https://logec.ro/de-ce-detine-bnr-atat-de-multe-rezerve-valutare/

Azi vă propun să lăsăm deoparte chestiunile banale dezbătute zilnic, de genul “Cum am ajuns să risipim o căruță de bani pe autostrăzi”, unde răspunsul este la fel de simplu – “Fiindcă politicienii sunt niște populiști corupți” – și să ne întoarcem la un subiect mai greu, unde puțină lume se dă expertă. Am parcurs prezentarea guvernatorului BNR oferită ambasadorilor țărilor UE și, dincolo de eterna nelămurire “De ce nu intrăm în zona euro dacă îndeplinim toate criteriile și economia este atât de solidă?”, mi-a revenit în minte problema rezervelor valutare.

În visteria BNR se află 32,5 mld. euro, cu aur cu tot. Rezerva este atât de mare încât la actualul curs de schimb ar putea asigura convertirea în euro a întregii mase monetare M1 – adică a tuturor banilor cash pe care populația și firmele îi au în buzunare/casierii plus toate conturile curente din bănci. M1 se cifra în luna august la 131 mld. lei., iar rezerva valutară (fără aur) reprezenta exact la fel de mult, la actualul curs de schimb. Dacă luăm și aurul în considerare, atunci rezerva internațională este de circa 146 mld. lei, depășind masa monetară M1.

Acesta este un lucru anormal pentru o țară care nu își propune să asigure convertibilitatea propriei monede la un curs de schimb fix. După câte știm, cursul de schimb al leului este flotant, corect?!

De exemplu, Bulgaria, care trebuie să asigure un curs fix (aproape 2 leva pentru 1 euro) are o rezervă de 20,1 mld. euro, iar masa monetară internă (M1) se cifrează la 34,1 mld. leva, adică 17,5 mld. euro. Hong Kong are o rezervă de 345 mld. dolari americani, iar masa monetară M1 este 1947 mld. dolari Hong Kong, adică 251 mld. dolari americani. Deci, în ambele situații rezerva depășește masa monetară în sens restrâns, așa cum trebuie să se întâmple într-o țară lipsită de o politică monetară independentă, unde funcționează un consiliu monetar iar cursul de schimb este fix.

Spre deosebire, Polonia, care are tot bancă centrală independentă și curs flexibil precum România, are o rezervă de 101 mld. dolari, iar masa monetară este 652 mld. PLN, adică 174 mld. dolari în echivalent la actualul curs de schimb. Aceeași situație o constatăm și în Cehia, altă țară cu același regim de curs de schimb ca România, nici în cazul său rezerva valutară nu acoperă masa monetară, ci doar aproximativ jumătate din aceasta.

Deci, stimați jurnaliști, analiști, economiști, iată o întrebare care cu siguranță interesează pe puțină lume, dar pe care trebuie să ne-o punem dacă vrem să înțelegem cu adevărat cele mai importante mecanisme care influențează economia, și nu doar spoiala de pe politicile publice: de ce are România rezerve atât de mari? Pentru ce a cumpărat BNR atâta valută? Mister total…

 

21 octombrie, postare pe blog, Florin Citu:  Evolutia inflatiei arata esecul dar mai ales provocarile politicii monetare

Sursa: https://florincitu.wordpress.com/2015/10/21/evolutia-inflatiei-arata-esecul-dar-mai-ales-provocarile-politicii-monetare/

Banca centrala, BNR, are un singur obiectiv- stabilitatea preturilor pe termen mediu. Pentru ca aceasta definitie este prea vaga banca centrala a adoptat un obiectiv mai clar- tintirea directa a inflatiei. Si pentru a face lucrurile si mai clare banca centrala anunta ce tinta de inflatie urmareste.

Aceste detalii sunt importante pentru ca ne ajuta pe noi sa intelegem deciziile BNR dar mai ales putem sa evaluam activitatea bancii centrle. In plus ar trebui sa responsabilizeze banca centrala.

In practica banca centrala estimeaza evolutia viitoare a ratei de inflatie si ia decizii in asa fel incat rata inflatiei sa ajunga la tinta in cel mult 8 trimestre. Si mai important, rata inflatiei trebuie sa junga la tinta si sa ramana acolo (sau foarte aprope).

Asa ar trebui sa arate evolutia ratei de inflatie versus tinta. Atlfel spus asa ar trebui sa arate preturile stabile.

In realitate rata inflatiei arata ca in graficul de mai jos. Iar aici o sa introduc o discutie putin mai complicata dar sper sa o fac cat mai simpla. Dupa cum arata evolutia inflatiei lunare nu pare ca este generata de un proces stabil. Altfel spus nu pare ca pe termen mediu un soc (cresterea TVA, deprecierea monedei, etc) ar avea doar un efect temporar. Doar din analiza vizuala a seriei de date pare ca un soc are efecte pe termen foarte lung (permanent?). Evolutia ratei de inflatie seamana mai mult cu “random walk”.

De ce este important acest lucru? Este foarte important pentru ca daca rata inflatiei este rezultatul unui proces instabil atunci toate eforturile BNR de a estima rata inflatiei sunt inutile. Pentru cei interesati testele econometrice nu sustin ipoteza unui proces instabil(unit root) al ratei de inflatie (dar gasim near unit-root). Aceasta este veste buna. Dupa mai multe teste econometrice putem spune ca rata inflatiei este stabila in jurului unui trend pe termen lung.

Dupa ce eliminam trend-ul rata inflatiei arata ca in graficul de mai jos. Este clar ca avem in fata o serie de timp care revine la medie dupa un soc. Se vede ca dupa un soc este nevoie de 12 luni pentru ca rata de inflatie sa revina la medie – de aceea si BNR spune ca efectele unui soc o sa fie eliminate dupa 12 luni.

Folosind aceasta informatie putem spune ca efectele reducerii TVA o sa dispara dupa 12 luni. Inseamna acest lucru ca rata inflatiei o sa revina in teritoriu pozitiv dupa 12 luni. NU NEAPARAT. Aici apare partea interesanta. Rata inflatiei este stabila in jurul unui trend dar acel trend nu este constant. Dupa cum se vede in grafic trend-ul scade. Astfel, revenirea infaltiei la trend peste 12 luni cu un trend mult mai mic, in teritoriul negativ, face ca economia sa ramana in deflatie.

Aici intervine banca centrala. Politica monetara trebuie sa se asigure ca preturile sunt stabile. Stim cum este definita aceasta stabilitate. O politica monetara care reusea stabilitea preturilor ar fi facut ca rata inflatiei sa fie stabila in jurul TINTEI de inflatie si nu in jurul unui trend care se indeparteaza de tinta. Aceasta analiza prezinta atat esecul politicii monetare cat si provocarile pentru banca centrala. In acest moment pentru a aduce inflatia la tinta, dar mai ales pentru a schimba trend-ul, banca centrala trebuie sa implemeneteze o politica monetarea mult mai relaxata decat o cer conditiile economice (sa exagereze). Este nevoie de acest tip de politica monetara pentru a contracara politica monetara mult prea restrictiva pentru conditiile economice din perioada 2009-2013.

P.S. Primul grafic arata cum ar trebui sa arate o politica monetara de succes. Ultimul grafic arata cat de departe este BNR deocamdata de acest obiectiv.

 

22 octombrie, bursa.ro: MIHAI BOGZA, BANCPOST:

“Dacă aş fi investitor în industria bancară românească, m-aş gândi să mă retrag”

Industria bancară din ţara noastră trece printr-o perioadă în care investitorii s-ar putea gândi să se retragă, după cum reiese din intervenţia pe care Mihai Bogza, preşedintele Consiliului de Administraţie al Bancpost, a avut-o, ieri, într-o conferinţă de profil.

Domnia sa a apreciat că, în timpul crizei, a fost o perioadă de şoc “în care au apărut tot felul de proiecte exotice ce tind să schimbe cu totul creaţiunea bancară”, menţionând: “Este posibil ca, în perioada următoare, cu toate că piaţa românească are capacitatea să ţină pasul cu amalgamul modificărilor revoluţionare digitale, să vedem o anumită inhibare a investitorilor în a mai face investiţii costisitoare în economia românească, în sectorul bancar, din cauza incertitudinilor pe care le creează atmosfera legislativă din această ţară şi ar fi păcat, pentru că s-au făcut mari eforturi pentru ca sectorul bancar să fie adus la un nivel european şi este păcat să facem acum paşi înapoi”.

Mihai Bogza a făcut referire la proiectele legislative care se află în discuţie în Parlament şi care vizează consumatorii bancari şi activitatea operatorilor de credit, dând exemplu iniţiativa privind darea în plată a locuinţei (aceasta presupune că cei aflaţi în situaţia să nu-şi mai poată plăti creditul pot da casa băncii fără să mai rămână datori).

Acestea pot distruge esenţa activităţii bancare, opinează Mihai Bogza: : “Am fost şi eu adesea prezent în Parlament şi, când văd acolo nivelul discuţiilor, tipul de iniţiative care sunt promovate, nivelul discuţiilor care sunt purtate de nişte oameni cu totul nespecialişti şi care aruncă doar nişte proiecte de legi fără să aibă habar despre industria bancară, fără să se gândească să facă un studiu de impact…dacă aş fi eu însumi investitor în industria bancară, probabil că m-aş retrage şi nu m-aş mira dacă mulţi dintre cei care sunt astăzi prezenţi pe piaţa bancară gândesc aşa. (…) Ai un credit ipotecar de 100.000 de euro, sumă încă scadentă, nu rambursată, debitorul vine şi dă casa a cărei valoare de piaţă poate fi 20.000 sau 50.000 de euro în momentul acesta şi cu asta creditul este stins. Şi iniţiatorul era foarte mândru de această propunere, spunea că este în concordanţă cu o directivă europeană care urma să fie implementată din 2016 şi încercai să-i explici că sunt câteva lucruri, că nu poţi să schimbi regulile în timpul jocului, că atunci când banca a dat creditul l-a dat pe ideea că urmăreşte toate activele până la stingerea creanţei, că dacă aplici astfel de stingeri de creanţă, înseamnă că creditorii chirografari, cei care nu au în spate o garanţie, nu pot să-şi urmărească creanţa până la final, în timp ce tu, banca, trebuie să te opreşti la nivelul acesta şi, mă rog, şi faptul că se încalcă constituţia prin dreptul de proprietate, că dacă o bancă s-ar duce şi i-ar spune unui client – «ştii, din depozitul tău nu pot să-ţi dau decât jumate, că şi eu am primit doar o parte din credit înapoi», evident că esenţa activităţii bancare s-ar distruge”.

Un alt proiect legislativ care se află în discuţie la Camera Deputaţilor este cel ce priveşte conversia cu dicount şi garanţie de la stat a creditelor contractate în valută.

Băncile trebuie să asimileze modificări importante ale regimului de reglementare, care a evoluat de la simplu la complex, a declarat, ieri, Florin Georgescu, prim-viceguvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), citat de Agerpres.

Domnia sa a precizat: “S-a renunţat, într-adevăr, la controlul de conformitate care presupunea examinarea caz cu caz a modului în care băncile respectau prevederile legale şi normative în procesul creditării, dar s-a internalizat funcţia de conformitate la nivelul fiecărei bănci. Acesteia i-au revenit funcţii specifice de conformitate, cu rol important în asigurarea stabilităţii instituţiilor de credit. Complexitatea asigurării conformităţii operaţiunilor bancare cu legislaţia specifică a crescut odată cu întărirea reglementărilor în domeniu, ulterior gravelor dereglări produse de criza financiară internaţională, care a generat importante costuri pentru finanţele publice ale statelor care au resimţit mai pronunţat efectele crizei”.

* Dănescu, ARB: “Legislaţia noastră merge în direcţia slăbirii disciplinei financiare”

Legislaţia noastră merge în direcţia slăbirii disciplinei financiare, a apreciat Florin Dănescu, preşedintele executiv al Asociaţiei Române a Băncilor (ARB), care a subliniat: “O datorie se plăteşte (…) Cât timp acest lucru nu este luat în seamă, întreaga industrie bancară este sub semnul întrebării. (…) De ce este România în urmă? Dintr-o mie de motive. Unul dintre ele este acela că România are o cifră de intermediere-creditare raportată la PIB de 30% şi este ultima ţară din Europa din punct de vedere al volumului creditării. Este tot mai dramatic ceea ce vedem. NU vedem o legătură directă între politic şi economie. Riscul cu care ne confruntăm astăzi este real. Unii spun că, după nazism şi comunism, populismul este următorul pericol”.

La nivel mondial, există un proces de regândire a arhitecturii financiare, a spus, la rândul său, Lucian Isar, preşedintele Consiliul de Supraveghere de la Banca Feroviară, precizând că şi în cazul României este din ce în ce mai clar că, pentru dezvoltarea economică a ţării, avem nevoie de o arhitectură financiară îmbunătăţită. Sistemele de plăţi electronice joacă un rol din ce în ce mai important în economia modernă, cele mai multe activităţi economice utilizând astfel de echipamente.

Rodica Tuchilă, director la ARB, a declarat: “Evoluţia rapidă a tehnologiei schimbă în mod structural industria serviciilor financiar-bancare. Investiţiile în inovaţia digitală şi finanţarea proiectelor de tehnologia informaţiei sunt exemple care arată că industria bancară sprijină inovaţia tehnică în serviciile financiare. Însă, adoptarea noilor tehnologii implică cerinţe complexe de securitate şi administrare a riscurilor, în paralel cu eforturile de implementare a noilor reglementări europene”.

* Ignat, BCR: “Băncile au, în general, o abordare segmentată privind clienţii”

Băncile trebuie să crească baza de clienţi pentru serviciile digitale, de internet sau mobile banking, în condiţiile în care doar 8% din populaţia ce utilizeză Internetul foloseşte aceste servicii, este de părere Marian Ignat, director executiv al BCR, care a subliniat: “Comisia Europeană spune că România are cea mai mică rată de adopţie a plăţilor online, în sensul că 70% din populaţia care utilizează Internetul în România citesc ştiri online, dar numai 17% dintre aceştia fac tranzacţii online cu cardul, iar mai puţin de 8% utilizează serviciile de internet sau mobile banking. Atât timp cât 8% din populaţie foloseşte internet banking-ul, în primul rând trebuie să creăm această bază, să ne uităm şi la viitor, să ne uităm ce se întâmplă şi în celelalte pieţe şi să fim pregătiţi să lansăm servicii, să ne uităm către ameninţările ce vin din celelalte industrii, dar să ne asumăm rolul de a educa populaţia şi de a atrage cât mai mulţi clienţi în zona digitală, în beneficiul lor”.

Reprezentantul BCR a arătat că băncile au, în general, o abordare segmentată privind clienţii, considerând că segmentarea pe zona digitală trebuie făcută diferit, pentru că există populaţie care nu utilizează internetul deloc şi unde băncilor le este mai greu să atragă clienţi, dar există şi zona de clienţi care utilizează Internetul, dar care nu sunt dispuşi să utilizeze serviciile online oferite de bănci.

“Cred că este şi o problemă de reglementare, dar în primul rând este o problemă a băncilor, în sensul că nu au reuşit să fie mai vizibile şi să atragă mai mulţi clienţi în zona digitală”, a conchis domnia sa.

Toma Cîmpeanu, CEO Asociaţia Naţională pentru Securitatea Sistemelor Informatice (ANSSI), a atras atenţia că infractorii se adaptează “din mers” la evoluţia tehnologică, arătând că producătorii de device-uri încep să facă rabat inclusiv de la siguranţa cibernetică, sub presiunea competiţiei din piaţă.

 

23 octombrie, postare pe blog, Radu Crăciun: Riscul de dobanda – mai important ca cel valutar?

Sursa:

 http://www.raducraciun.ro/riscul-de-dobanda-mai-important-ca-cel-valutar/

Dupa cateva saptamani in care ne-am ocupat mai degraba de evolutiile si evenimentele regionale dintr-o perspectiva geopolitica, nu doar economica, va propun sa ne intoarcem pe meleagurile noastre. Iata, ne apropiem de sfarsitul lui 2015 si orice sfarsit de an ne obliga sa ne uitam in urma la ce am realizat din punct de vedere al evolutiilor macroeconomice si sa privim la ce ar putea sa ne astepte in 2016. Putem spune ca din punct de vedere macroeconomic, situatia Romaniei se afla intr-o pozitie de invidiat in comparatie cu celelalte tari din UE. Rezultatele pe primele doua trimestre sugereaza ca o crestere economica de peste 3% an la an in 2015 este ca si sigura. Deficitul bugetar ramane in continuare sub control, iar datoria publica este mai degraba moderata in termeni relativi. In acelasi timp, consumul da semne puternice de revenire. Cresterea salariului mediu cu 7,7% an la an face ca vanzarile cu amanuntul sa creasca si ele cu 5,8% an la an. E drept ca daca adaugam la aceasta si avantul in crestere luat de sectorul constructiilor imobiliare, totul incepe sa semene cu un déjà vu care nu pare de bun augur. Investitorii straini dau insa semne ca sunt mai putin prapastiosi decat noi, cei de aici. (de la mii de kilometri distanta si privind la zece tari simultan, detaliile se mai estompeaza…) Contactele avute cu ei mi-au confirmat imaginea excelenta de care se bucura Romania, in prezent, pe pietele internationale si decuplarea evaluarilor agentiilor de rating de evaluarile investitorilor. Acest lucru este confirmat de randamentele la care se tranzactioneaza titlurile de stat romanesti si care sunt randamente pe care le intalnim in cazul tarilor cu rating superior Romaniei cu 1-2 pasi (asta sugereaza si ca in cazul unei imbunatatiri a ratingului Romaniei, potentialul de crestere a pretului titlurilor de stat e limitat). O confirmare in acest sens vine de la emisiunea de Eurobond-uri realizata in cursul acestei saptamani, la care Romania a obtinut pentru 2 miliarde de euro un pret mai bun decat cel estimat initial, in urma unei cereri foarte bune, care a depasit 5,5 miliarde de euro. Astfel,  investitorii au fost dispusi sa accepte plasamente in cele doua emisiuni cu maturitati de 10 si 20 de ani la dobanzi relativ scazute, de 2,84% si, respectiv, 3,93%. Merita subliniat momentul foarte bine ales al emisiunii care a permis Romaniei sa emita in premiera obligatiuni la 20 de ani. Aceasta situatie sugereaza ca FMI nici macar nu intra in ecuatia perceptiei de risc a Romaniei, ceea ce inseamna ca existenta sau inexistenta unui acord nu este de natura a avea, in momentul de fata, un impact asupra pretului activelor romanesti. De altfel, sansele unui astfel de acord sunt minime din punctul meu de vedere, iar FMI a si transmis un semnal in acest sens. Romania isi doreste o linie flexibila de credit (flexible credit line), un aranjament ce i-ar permite ca in cazul unei crize internationale care ar priva-o de acces la finantare, sa traga bani de la FMI, fara ca suma sa fie plafonata si fara nicio preconditie. Sunt conditii extrem de flexibile si generoase, de care, in momentul de fata, beneficiaza doar 3 tari: Columbia, Mexic si Polonia, ultima fiind cea care i-a inspirat pe decidentii nostri. Ultimele stiri anunta ca Ministrul de Finante a acceptat imposibilitatea ca Romania sa semneze un acord cu FMI in acest moment, afirmand ca un nou acord cu FMI nu va fi probabil semnat pana dupa alegerile din 2016. Sincer, nu vad de ce ar fi semnat si atunci, din aceleasi motive pentru care nu a fost semnat nici acum. Problema Romaniei este ca cerinta fundamentala pentru a candida cu succes la un astfel de aranjament este existenta unei istorii care sa dovedeasca existenta unui cadru institutional puternic, care a fost capabil de-a lungul timpului sa puna in aplicare, in mod consecvent, politici ferme si care va fi in stare sa le aplice si in viitor. Ori, pentru a evalua aceasta cerinta, FMI nu are nevoie sa se intoarca in trecutul mai indepartat al perioadei pre-criza caracterizat de politici de tip “stop and go”. E suficient sa se uite la modul in care (nu) s-a finalizat recentul acord, care a fost lasat sa moara de la sine pe fondul divergentelor avute cu guvernul roman pe tema politicii fiscale. Deci cu FMI sau fara FMI, Romania ar putea merge inainte si sa se bucure in continuare de credibilitate in randul investitorilor, cu conditia sa nu faca greseli majore. Va fi in stare? In momentul de fata, strategia de stimulare a cresterii economice are la baza consumul. Exporturile nu mai asigura de aproape doi ani motorul cresterii economice si, in conditiile cresterii lente din UE, nici in viitor nu mai au cum sa actioneze ca un catalizator. Mai apare vizibil un fenomen: rata de crestere a importurilor o depaseste pe cea a exporturilor. O evolutie care sugereaza ca o parte din consum incepe sa se transfere in importuri. Pana la urma, acesta este marele semn de intrebare legat de stimularea cresterii economice prin consum si de fapt unul din elementele de risc ale evolutiilor macroeconomice viitoare: in ce masura mediul de afaceri va fi dornic sau capabil sa raspunda unui consum in crestere printr-o extindere a capacitatilor de productie? “Dornic” si “capabil” nu sunt doua cuvinte alese intamplator, pentru ca sugereaza posibilii inhibitori ai cresterii economice. Pe de o parte, lipsa de incredere in viitor in contextul international complicat. Aici nu sunt de acord cu cei care invoca o hipersensibilitate a mediului de afaceri la situatii cu care s-au mai intanit si in alte vremuri. Evolutiile economice si geopolitice, solutiile folosite de guverne si banci centrale sunt fara precedent. Suntem in “teritorii neexplorate”. Un drum nemarcat pe munte il faci cu mult mai multa precautie decat un drum batatorit. “Hipersensibilitatea” din punctul meu de vedere este justificata. In acelasi timp, suntem in situatia tipica in care un cadou prea generos, in loc sa il faca pe destinatar fericit, il face suspicios si nervos, avand efectul exact contrar celui preconizat. Intrebarea in acest caz este: relaxarea fiscala este sustenabila pe termen lung? Vom fi nevoiti sa ne intoarcem peste cativa ani la impozite mai mari si ajustari de salarii? Sau echilibrarea bugetului sa va face in continuare prin sacrificarea investitiilor publice?  Pe de alta parte, presupunand ca mediul de afaceri va fi “dornic”, e posibil sa nu fie “capabil”, datorita limitarilor deja existente in diferite regiuni ale tarii, expresie a divergentelor de dezvoltare: in unele zone – lipsa fortei de munca calificate, in alte zone – lipsa infrastructurii care sa permita extinderea activitatilor economice. Ambele avand la origine ”punerea pe butuci” a investitiilor publice (categorie in care eu includ si educatia). Deci angrenarea activitatii economice prin consum ramane incerta, riscul fiind ca lipsa unui supliment de oferta sa fie compensata fie prin preturi mai mari, fie prin importuri mai multe. Aceasta ne-ar pune in situatia unei cresteri in tandem a deficitului bugetar, datorita scaderii taxelor si cresterilor salariale, si deficitului de cont curent. Din acest motiv, consider ca suntem la sfarsitul ciclului de scadere a dobanzii de politica monetara de catre BNR. Estimez ca in perioada urmatoare, in contextul inflatiei negative si a lipsei de actiune a celorlalte banci centrale si BNR va lua o pauza. Incepand insa cu trimestrul 4 din 2016, ma astept ca probabilitatea cresterii dobanzii de politica monetara sa fie substantial mai mare, BNR sugerand insa ca o astfel de decizie va fi luata si in functie de deciziile celorlate banci centrale. O astfel de idee ma duce cu gandul la faptul ca BNR nu isi doreste un leu mai puternic, fiind multumita cu un nivel al cursului apropiat de cel existent. Dar in eventualitatea unei cresteri a dobanzii de politica monetara in trimestrul 4, va duce asta la o crestere a dobanzilor comerciale? Dar a titlurilor de stat? In primul caz, consider ca nu imediat. Bancile sunt confruntate cu un exces de lichiditate care, din motive de expunere deja mare, nu vor mai putea sa o plaseze decat in cantitati limitate in titluri de stat. In plus, expunerea deja ridicata pe persoane fizice va face ca presiunea in directia creditarii firmelor sa fie in crestere. In aceste conditii, motivatia absorbirii intr-o prima faza a cresterii dobanzii-cheie va fi suficient de mare pentru ca dobanzile comerciale sa nu fie modificate. Insa, cicluri repetate de crestere a dobanzii-cheie de catre BNR vor duce in final si la cresterea dobanzilor comerciale, acesta fiind in final si obiectivul pe care il are BNR in miscarea spre o politica monetara mai restrictiva. Ceea ce ne duce la o importanta schimbare de paradigma, pe care mediul corporatist, dar si indivizii trebuie sa o constientizeze. Daca zeci de ani toata lumea a fost obsedata de valoarea cursului de schimb, cred ca ne indreptam spre momentul in care riscul de dobanda incepe sa aiba o importanta cel putin la fel de mare. Asta nu inseamna ca ne indreptam spre un curs cu o volatilitate mai mica. Ba dimpotriva. Probabil ca, spre deosebire de anii anteriori, treptat, va exista un transfer de volatilitate dinspre dobanzi inspre curs. Este o miscare spre normalitate, apropiindu-ne de economiile mai dezvoltate, in care stabilitatea dobanzilor e considerata a fi mai importanta decat stabilitatea cursului. Dar in aceste conditii, ce sens mai are afirmatia mea de la inceputul paragrafului? Are sens daca extindem orizontul de timp. Asa cum spuneam, potentialul de scadere a dobanzilor a fost mai degraba epuizat. Din acest motiv, nu mai exista spatiu de scadere ci, mult mai probabil, doar de crestere. Chiar daca la inceput bancile comericale vor rezista acestui proces, gradual vor fi obligate sa se alinieze la politica monetarra a BNR si sa creasca dobanzile. Asta inseamna ca in cazul creditelor cu dobanda variabila, ratele de plata vor creste, cu atat mai mult cu cat maturitatea creditului este mai lunga. Deci, pe termen mediu, in conditiile cresterii ponderii creditelor in lei in defavoarea celor in euro, provocarea cu care s-ar putea confrunta atat mediul de afaceri cat si persoanele fizice ar fi fi cresterea costurilor cu serviciul creditelor deja existente. O astfel de eventualitate ar trebui tratata cu scenarii de stress si, la nevoie, cu produse de hedging pe dobanda (trecerea de pe dobanda variabila pe fixa). In ce priveste evolutia preturilor titlurilor de stat, ea va ramane sub influenta duala a mediului extern si deciziilor interne. Pe plan extern, istoria sugereaza o corelatie buna cu evolutia bund-urilor germane si una substantial mai mica cu titlurile de stat americane. In conditiile cresterii detinerilor de titluri romanesti de catre investitorii straini, inclusiv cei americani, e posibil ca influenta politicii monetare de peste ocean sa fie in crestere, dar cred ca influenta predominanta va proveni in continuare sin zona euro. Pe de alta parte, un val al aversiunii la risc initiat de China ar putea face ca ordinele de vanzare sa “mature” in mod ne- discriminatoriu si pietele Europei Centrale si de Est. Pe plan intern, in cazul continuarii unor politici fiscale nesustenabile, cresterea graduala a deficitelor va duce in mod inevitabil la o schimbare de sentiment in randul investitorilor, care vor cere prime de risc mai ridicate pentru titlurile de stat romanesti. In consecinta, vad o probabilitate mai mare pentru cresterea randamentelor pe termen mediu si scurt, decat pentru scaderea lor in continuare. In concluzie suntem ca tara intr-o situatie excelenta din punct de vedere macro. Intrebarea este: stim ce sa facem cu ea?

 

23 octombrie, mediafax.ro: Director BCR: Instanţa nu poate elimina din contracte referirile la dobândă. Vom discuta cu clienţii

Banca Comercială Română (BCR) consideră că “nicio instanţă nu poate elimina dintr-un contract de credit referirile cu privire la dobândă”, însă banca se va “plia” pe decizia ICCJ şi va avea discuţii cu clienţii care au câştigat procesul privind dobânda variabilă, afirmă un director regional din BCR.

BCR, care a pierdut definitiv la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie procesul intentat de 200 de clienţi care au contestat dobânda variabilă stabilită unilateral de bancă, consideră că nicio instanţă de judecată nu poate elimina dintr-un contract de credit prevederile referitoare la dobândă.

“Nu aş vrea să comentez foarte mult decizia Curţii, însă practic poziţia băncii este că nicio instanţă de pe lumea asta nu poate elimina dintr-un contract de credit referirile cu privire la dobândă”, a afirmat, vineri, într-o conferinţă de presă susţinută la Ploieşti, Nicolae Cîrciumărescu, director regional în cadrul BCR.

Cîrciumărescu a explicat că BCR aşteaptă ca ICCJ să formuleze hotărârea, iar în baza prevederilor exacte ale acesteia banca se va “plia” pe decizia judecătorilor Curţii Supreme.

El a precizat că BCR va intra în discuţii, cel mai probabil, cu fiecare dintre clienţii care au intentat şi au câştigat acel proces.

“Pentru acei 200 de clienţi care au intentat proces băncii (..) practic aşteptăm, ca bancă, formularea exactă a deciziei instanţei, pentru că informaţiile apărute în presă nu au avut ca temei redactarea hotărârii de către Înalta Curte. Vom vedea practic, plecând de la modalitatea în care instanţa va hotărî ce e de făcut, evident că ne vom plia imediat pe ceea ce a stabilit instanţa. (…) Probabil, aşa cum s-a întâmplat şi în cazuri anterioare, probabil că Înalta Curte va determina banca să intre în negocieri cu clienţii tocmai pentru a stabili practic dobânda aplicabilă creditelor pe indicatori transparenţi, obiectivi. Practic, credem că cu acei clienţi, la momentul respectiv, în momentul în care vom avea poziţia finală a Înaltei Curţi, vom intra în discuţii particulare”, a spus Nicolae Cîrciumărescu.

El a explicat că dobânda de referinţă variabilă modificată unilateral de bancă, contestată în instanţă şi considerată de ICCJ drept abuzivă, “este o dobândă pe care banca a aplicat-o în trecut, în perioada 2008-2009, până la apariţia ordonanţei 50, care dobândă de referinţă variabilă era o dobândă pe care banca o fixa şi o comunica lunar clienţilor”.

“Practic acea dobândă de referinţă variabilă noi nu o mai avem în cadrul contractelor noastre începând din 2010. Nu e cazul de aşa ceva. Toţi cei 200 de clienţi sunt clienţi care aveau credite contractate înainte de 2010″, a spus directorul regional din cadrul BCR.

El a precizat că, pentru ceilalţi clienţi ai băncii care au credite cu garanţie în derulare, BCR a lansat un program prin care persoanele fizice pot renegocia cu banca condiţiile de creditare. Astfel, clienţii cu credite imobiliare pot beneficia de o dobândă de 4,95% pe an pentru o perioadă de cinci ani, iar cei care au credite de nevoi personale cu ipotecă pot avea o dobândă de 5,95% pe an în primii cinci ani, după această perioadă fiind introdusă o dobândă variabilă, care va fi calculată la Robor/Euribor/Libor la şase luni plus 3%, respectiv 4%.

Cîrciumărescu a precizat că la nivelul BCR acest program este implementat de peste o lună, iar unii dintre clienţi şi-au renegociat deja creditele, obţinând astfel rate mai mici.

Directorul regional din cadrul băncii a adăugat că peste 50.000 de clienţi ai BCR sunt consideraţi eligibili pentru a beneficia de refinanţarea acestor credite şi că, prin programul de refinanţare, BCR renunţă la venituri estimate la 200 de milioane de euro, mizând în schimb pe “retenţia clienţilor pe termen lung”.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a decis marţi, irevocabil, că dobânda de referinţă variabilă, modificată unilateral de bancă, este abuzivă, într-un proces colectiv intentat BCR de peste 200 de clienţi.

“Constată nulitatea absolută parţială a clauzei privind dobânda, în partea privind dobânda de referinţă variabilă, precum şi orice altă clauză care permite B.C.R. S.A. modificarea unilaterală a cuantumului dobânzii. Obligă pe pârâta B.C.R. S.A. să modifice contractele încheiate cu reclamanţii ca urmare a constatării nulităţii absolute parţiale a clauzei privind dobânda, precum şi să emită noi grafice de rambursare în urma acestei modificări”, se arăta în minuta deciziei de marţi a instanţei supreme.

Totodată, judecătorii instanţei supreme au constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a unei alte clauze, care permite BCR declararea scadenţei anticipate a creditului, dacă valoarea garanţiilor constituite de consumator scade sub valoarea creditului rămas de plată.

Astfel, ICCJ a admis recursurile declarate de recurenţii-reclamanţi (clineţii băncii – n.r.) şi a modificat decizia instanţei anterioare în sensul că “Admite excepţia autorităţii de lucru judecat şi respinge cererea de constatare a caracterului abuziv, de constatare a nulităţii absolute a clauzei indicate în petitul 1.1, precum şi celelalte capete de cerere formulate în principal şi în subsidiar în legătură cu această clauză (petitele 2, 3.1, 4 şi 5), pentru contractele nr. 678 din 19 iunie 2007, nr. 765 din 8 martie 2006 şi 2008691448 din 4 septembrie 2008, constatând autoritate de lucru judecat”.

Decizia este irevocabilă, astfel că banca este obligată să modifice contractele încheiate cu reclamanţii.

“Am înfrânt BCR în primul dosar colectiv privitor la clauzele abuzive. Irevocabil. Azi se fac fix 5 ani fără 5 zile de la demararea acestui dosar”, scria avocatul Gheorghe Piperea, care i-a reprezentat pe reclamanţi.

 

24 octombrie, ziaruldeiasi.ro: Creditele pentru populaţie şi firme au crescut în ritm de melc

Soldul creditului neguvernamental acordat de bănci a crescut în septembrie cu 0,2% faţă de august, la 214,33 miliarde lei, după ce împrumuturile în lei s-au majorat iar cele în valută au consemnat o scădere, potrivit datelor Băncii Naţionale a României (BNR).

În termeni reali, creditul neguvernamental a stagnat. “Creditul în lei a crescut cu 2,2 la sută (1,9 la sută în termeni reali), în timp ce creditul în valută exprimat în lei s-a diminuat cu 1,7 la sută (exprimat în euro, creditul în valută a scăzut cu 1,4 la sută). La 30 septembrie 2015, creditul neguvernamental a înregistrat o creştere de 0,6 la sută (2,4 la sută în termeni reali) faţă de 30 septembrie 2014, pe seama majorării cu 16,8 la sută a componentei în lei (18,8 la sută în termeni reali) şi a diminuării cu 11,8 la sută a componentei în valută exprimată în lei (exprimat în euro, creditul în valută s-a redus cu 11,9 la sută)”, se arată într-un comunicat al BNR. Creditul guvernamental a urcat în septembrie cu 1,2% faţă de august, la 87,71 miliarde lei.

La 30 septembrie, creditul guvernamental a înregistrat o creştere de 7,8% (9,7% în termeni reali) faţă de 30 septembrie 2014. Depozitele rezidenţilor clienţi neguvernamentali s-au majorat în septembrie cu 0,6% faţă de august, până la 232,58 miliarde lei. Depozitele în lei ale gospodăriilor populaţiei au crescut cu 0,2%, la 87,87 miliarde lei. La 30 septembrie 2015, depozitele în lei ale gospodăriilor populaţiei au înregistrat o creştere de 8,2% (10,1% în termeni reali) faţă de 30 septembrie 2014.

Depozitele în lei ale persoanelor juridice (societăţi nefinanciare şi instituţii financiare nemonetare) s-au majorat cu 0,5%, până la 64,38 miliarde lei. La 30 septembrie 2015, depozitele în lei ale persoanelor juridice au crescut cu 8,2% (10,1% în termeni reali) faţă de 30 septembrie 2014. Depozitele în valută ale rezidenţilor gospodării ale populaţiei şi persoane juridice (societăţi nefinanciare şi instituţii financiare nemonetare), exprimate în lei, s-au majorat cu 1,1%, până la nivelul de 80,32 miliarde lei (exprimate în euro, depozitele în valută au crescut cu 1,5%, până la 18,18 miliarde euro).

 

24 octombrie, bizlawer.ro: Paunescu (BNR): Centrul de solutionare a litigiilor ar putea fi operational din ianuarie 2016 Centrul de Solutionare Alternativa a Litigiilor în Domeniul Bancar (Centrul SAL) ar putea fi operational din ianuarie 2016, a declarat, vineri, Alexandru Paunescu, seful departamentului legislativ din Banca Nationala a României (BNR), într-o conferinta de specialitate. “Ne propunem ca acest centru sa fie operational la începutul anului viitor, anume la începutul lunii ianuarie, evident vorbim de 4 sau 5 ianuarie. (…) Lucram la proceduri de solutionare a litigiilor. Este o munca delicata. Este vorba despre construirea unei entitati pe care a înfiintat-o legiuitorul. Se construieste de la zero o entitate care va solutiona alternativ litigiile din sectorul bancar, corecta denumire fiind sectorul financiar-bancar”, a spus Paunescu. Potrivit acestuia, entitatea se va ocupa cu solutionarea litigiilor dintre consumatori si societatile financiare care sunt supravegheate, monitorizate si reglementate de Banca Nationala, respectiv institutiile de credit si IFN-urile. “În ceea ce priveste functionarea efectiva a acestui centru ne dorim sa comunicam în momentul în care vom avea efectiv ceva de comunicat, când acest centru va functiona efectiv, va începe sa solutioneze dosare, va primi dosare spre solutionare, acesta fiind un semn ca acest centru de solutionare alternativa a câstigat deja încrederea consumatorilor. Nu numai a consumatorilor, ne dorim ca încrederea sa fie câstigata de partea consumatorilor si de partea profesionistilor sau a comerciantilor”, a spus oficialul BNR. ANPC a publicat, joi, regulamentul de organizare a Centrului de Solutionare Alternativa a Litigiilor în Domeniul Bancar si de functionare a Colegiului de coordonare. Principala atributie a Centrului SAL consta în organizarea, administrarea si monitorizarea solutionarii prin proceduri SAL a litigiilor interne sau internationale, nascute din contracte de prestare de servicii încheiate de consumatori cu întreprinzatorii a caror activitate este reglementata, autorizata si supravegheata/monitorizata de Banca Nationala a României, precum si sucursalele întreprinzatorilor ce desfasoara activitati pe teritoriul României în domeniul bancar. “Litigiile au caracter international atunci când consumatorul are domiciliul sau resedinta obisnuita pe teritoriul unui alt stat apartinând Uniunii Europene sau Spatiului Economic European, precum si pe teritoriul Confederatiei Elvetiene, la momentul încheierii contractului de prestare de servicii cu întreprinzatorul de nationalitate româna, ori care desfasoara activitatile pe teritoriul României. Consumatorii pot supune litigiul procedurilor SAL administrate de Centrul SAL daca fac dovada ca, în prealabil, au încercat sa solutioneze litigiul direct cu întreprinzatorul în cauza”, informeaza regulamentul. Conducerea generala a Centrului SAL este asigurata de Colegiul de coordonare. Acesta este format din 5 membri desemnati, câte unul, de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, Asociatia Româna a Bancilor, Banca Nationala a României si asociatiile de consumatori care îndeplinesc conditiile prevazute în art.32 sau în art.33 din Ordonanta Guvernului nr.21/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si un membru independent ales de catre cei 4 membri desemnati. Membrii Colegiului de coordonare au un mandat de 5 ani, care poate fi reînnoit o singura data

 

25 octombrie, wall-street.ro: BNR forteaza impacarea clientilor cu bancile: Ce sanse are proiectul?

Centrul de Solutionare Alternativa a Litigiilor in Domeniul Bancar (Centrul SAL) isi va incepe activitatea de anul viitor, romanii care au litigii cu bancile urmand sa primeasca o solutionare gratuita a acestora apeland la noua entitate. Clientii nemultumiti ai bancilor vor fi cel mai probabil obligati sa apeleze la Centrul SAL inainte de initia un proces in instanta impotriva bancii.

Centrul SAL a fost deja lansat, insa acesta isi va incepe activitatea propriu-zisa in ianuarie 2016. La sfarsitul saptamanii trecute a fost publicat regulamentul de organizare al entitatii, acesta aflandu-se in dezbatere publica.

Noua entitate va oferi gratuit solutii pentru disputele dintre banci sau institutiile financiare nebancare (IFN) si clientii acestora, insa deciziile nu vor avea caracter obligatoriu, fiind nevoie ca ambele parti sa fie de acord cu rezolvarea propusa de Centrul SAL.

“Cele doua parti vor comunica actele necesare Centrului SAL, conciliatorul le va analiza si ulterior va redacta o solutie. Aceasta solutie motivata de conciliator poate sa fie sau nu acceptata de cele doua parti. Daca este acceptata, ea devine obligatorie si trebuie aplicata. Daca una dintre parti nu accepta, atunci se va putea merge in instanta de judecata, ca si pana acum, solutia Centrului SAL nefiind obligatorie”, a explicat Brandusa Stefanescu, profesor in cadrul ASE Bucuresti si totodata presedintele Colegiului coordonare al Centrului SAL.

In Ordonanta nr. 38/2015 privind solutionarea alternativa a litigiilor dintre consumatori si comercianti se mentioneaza ca “Litigiile din domeniul bancar sunt solutionate exclusiv prin proceduri SAL de Centrul SAL”.

“Cel mai probabil aceasta mentiune se poate ‘traduce’ prin faptul ca pentru a putea trimite banca in judecata, un client nemultumit va trebui mai intai sa apeleze la Centrul SAL, si doar daca partile nu vor fi de acord cu solutionarea propusa acolo se va ajunge in instanta”, este de parere un avocat specializat in litigii.

“Daca au un proces in desfasurare, comerciantul (n.red. banca / IFN) si clientul vor putea renunta la acesta daca sunt de acord cu solutia propusa de noi”, a mai adaugat Bandusa Stefanescu.

Nu orice litigiu cu bancile va putea fi trimis spre solutionare catre centrul SAL. Astfel, potrivit regulamentului de organizare al entitatii, consumatorii pot supune litigiul procedurilor SAL daca fac dovada ca, in prealabil, au incercat sa solutioneze litigiul direct cu intreprinzatorul in cauza. De asemenea, Centrul SAL poate refuza o anumita serie de litigii, precum:

• litigii a caror valoare este mai mica de 1.000 lei
• litigii referitoare la o cauza in care s-a pronuntat deja o hotarare judecatoreasca sau arbitrala definitiva
• litigii care au fost anterior examinate de Centrul SAL;
• litigii promovate de consumator dupa implinirea termenului de 1 an de la data producerii faptei care a nascut litigiul sau de la data la care acesta a prezentat reclamatia intreprinzatorului cocontractant

Cum este organizat si cine va conduce Centrul SAL

Conducerea Centrului SAL va fi asigurata de un Colegiu de Coordonare format din cinci membri desemnati, cate unul, de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC), Asociatia Romana a Bancilor (ARB), Banca Nationala a Romaniei (BNR) si asociatiile de consumatori, si un membru independent ales de catre cei patru membri desemnati.

In prezent, presedintele colegiului este Brandusa Stefanescu, ea fiind aleasa anterior ca membru independent in conducerea entitatii. Ceilalti membri ai Colegiului de Cordonare sunt Alexandru Paunescu (propus de BNR), Luminita Malanciuc (propusa de ARB), Corneliu Visoianu (din partea asociatiilor de protectie a consumatorilor) si Mihaela Ionescu (propusa de ANPC).

De conducerea curenta a CentruluI SAL se va ocupa un director general, care urmeaza sa fie desemnat in perioada urmatoare.

Examinarea litigiilor supuse Centrului SAL se realizeaza de catre conciliatori. Conciliatorii validati de Colegiul de coordonare sunt inscrisi in Lista Conciliatorilor si sunt obligati sa informeze Centrul SAL.

Cat de independent va fi Centrul SAL?

Finantarea Centrului SAL va fi asigurata in primul rand de banci, insa Centrul a fost infiintat ca entitate juridica autonoma, apolitica si neguvernamentala. Solutionarea litigiilor va fi gratuita pentru clientii bancilor si contra-cost pentru bancile sau IFN-urile implicate in litigiu.

Oficialii Centrului SAL subliniaza ca persoanele inscrise in lista conciliatorilor nu au carte de munca la Centrul SAL si asadar nu pot fi considerati „angajati” ai Centrului SAL, ci doar „colaboratori”. Acestia vor fi insa remunerati de noua entitate.

„Bancile finanteaza Centrul, nu conciliatorii. Conciliatorii nu fac parte din Centru, ei sunt colaboratori. Da, ei sunt platiti de Centru, insa nu de banci. Bancile finanteaza Centrul, iar contributia fiecareia se dematerializeaza. Ne gandim sa diversificam finantarea, poate vom atrage chiar fonduri europene. Nici nu ne-am gandit la bugetul de stat, am vorbit doar de finantare venita din mediul privat”, a raspuns unei intrebari legata de independenta decizionala a Centrului SAL, Alexandru Paunescu, seful departamentului juridic al BNR si membru in Colegiul de Coordonare al noii entitati.