2 noiembrie, cursdeguvernare.ro: Finanțarea din partea băncilor străine s-a redus cu peste 10 miliarde euro
Sursele de finanțare atrase de băncile comerciale cu capital majoritar străin de la băncile-mamă s-au diminuat cu peste zece miliarde euro în ultimii patru ani și jumătate, potrivit datelor oficiale ale BNR.
În același interval de timp, datoriile sistemului bancar s-au menținut cvasiconstante, deși cele ale băncilor cu capital grecesc și cu capital austriac (care dețineau împreună aproape trei sferturi din sursele atrase din exterior) s-au redus cu aproape 9 miliarde euro.
Oarecum paradoxal, ponderea sumelor retrase ca expunere pe piața românească a fost cea mai mică în cazul băncilor românești cu capital grecesc, în pofida crizei din sistemul bancar elen.
De reținut, expunerea a scăzut doar aproximativ cu jumătate, raportat la datoriile consemnate în contul acestor instituții. Mai mult, în ultimii doi ani s-a păstrat la un nivel aproape constant.
Prin contrast, diminuarea liniilor de credit pe segmentul băncilor cu capital austriac s-a situat peste media pe sistem și a însemnat mai mult de jumătate din dezintermedierea totală. Această diminuare a depășit cu peste o cincime reducerea datoriilor înregistrată pentru aceste bănci.
Totuși, susținerea financiară din partea capitalului austriac pe perioada 2011 – 2012 ( chiar cu o creștere în decembrie 2011) a fost esențială pentru revenirea economiei românești, chiar dacă apoi s-a redus destul de abrupt sub efectul problemelor destul de serioase cu care s-au confruntat băncile-mamă la ele acasă.
În treacăt fie spus, nu este și cazul băncilor cu capital grecesc, care au retras aproape două miliarde euro din liniile de creditare în cei doi ani menționați ( deși s-au stabilizat apoi, inclusiv prin măsurile luate de Banca Națională). Ceea ce arată că gestiunea acestor fluxuri este destul de dificilă, cu avantaje și dezavantaje care trebuie bine controlate în timp.
Contrar așteptărilor, mai degrabă socio-culturale decât de afaceri cu al treilea partener comercial al României, cea mai mare pondere a retragerii finanțării (-62%) a venit pe zona băncilor cu capital francez. Care, din păcate sau din fericire, nu au reprezentau la finele anului 2012 decât mai puțin de opt procente în structura resuselor atrase de la băncile-mamă.
Siuația a fost oarecum compensată de implicarea în scădere mult mai atenuată a băncilor cu capital italian (Peninsula fiind al doilea partener comercial al țării noastre), respectiv doar -22%.
Astfel, băncile cu finanțare italiană au preluat astfel ponderea franceză și au inversat importanța acestor două surse pe parcursul ultimilor doi ani și jumătate.
În acest context, e destul de greu să treacă neobservată prezența ”sublimă” a capitalului bancar german, cel puțin la nivel direct și nu prin participațiile la alte instituții. Altminteri, Germania fiind de departe țara cu care avem cele mai mari raporturi comerciale și care dă tonul regulilor de gestiune a finanțelor publice în Europa.
Nu că am avea nepărată nevoie, întrucât cele mai recente date indică un raport de 94% între creditele acordate și depozitele populației în sistemul bancar. Dar parcă nu se respectă simetria cu sectorul telecomunicațiilor, unde cei trei mari operatori din Europa sunt prezenți și în concurență pentru piața românească.
2 noiembrie, gandul.info: Tranzacţie de peste 20 miliarde de euro pe piaţa operatorilor de plăţi cu cardul
Visa Inc, operatorul celei mai mari reţele de plăţi din lume, a convenit preluarea Visa Europe, într-o tranzacţie evaluată la până la 21,2 miliarde de euro care va unifica brandul la nivel global, după opt ani în care cele două companii au funcţionat separat, transmite Bloomberg.
Bottom of Form
Achiziţia va permite Visa să concureze mai eficient MasterCard.
Tranzacţia include un avans de 16,5 miliarde de euro, în numerar şi acţiuni convertibile, şi o posibilă plată suplimentată de 4,7 miliarde de euro, la patru ani de la finalizarea acordului, au anunţat luni cele două companii, într-un comunicat.
Achiziţia pune capăt zvonurilor din ultimii ani din rândul analiştilor dacă aceste companii, care s-au separat în 2007 înaintea ofertei publice iniţiale a companiei americane, se vor reunifica.
Visa Inc şi Visa Europe, o asociere de bănci europene cu peste 500 de milioane de carduri, făceau parte, până în 2007, dintr-o reţea globală deţinută de bănci.
Majoritatea diviziilor au fuzionat pentru a forma Visa Inc, care s-a listat în 2008, iar Visa Europe a devenit companie separată.
Barclays este cea mai activă bancă din cadrul reţelei Visa Europe şi va profita cel mai mult, în rândul băncilor care vor încasa bani din tranzacţie.
Peste 3.000 de companii vor profita probabil financiar de pe urma acordului.
Barclays ar putea primi până la 1,2 miliarde de euro în total, inclusiv din avansul în numerar şi acţiuni, în funcţie de performanţa Visa Inc şi a acţiunilor acesteia, a declarat o persoană apropiată situaţiei, citată de Reuters.
Barclays a anunţat într-un comunicat că anticipează un câştig după taxe de circa 400 milioane de lire, anul viitor, după finalizarea preluării, suma reflectând doar componenta în numerar a preluării.
„Tranzacţia va fi în beneficiul instituţiilor financiare, al comercianţilor, deţinătorilor de carduri şi al altor parteneri, precum şi al angajaţilor şi acţionarilor noştri”, a declarat directorul general al Visa Inc, Charlie Scharf.
Profitul Visa Inc în trimestrul patru fiscal a crescut cu 41%, la 1,51 miliarde dolari, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, când a înregistrat cheltuieli pentru litigii de 283 milioane dolari.
Acordul de preluare a Visa Europe ar putea majora profitul Visa cu până la 5%, potrivit estimărilor Donald Fandetti, analist la Citigroup.
Preluarea şi procesul de integrare ar putea genera riscuri pe termen scurt pentru Visa, favorizând MasterCard, consideră Chris Hickey, analist la Atlantic Equities.
Visa Europe, care are un acord de licenţiere cu Visa Inc, a administrat anul trecut peste 500 de milioane de conturi şi a procesat peste 16 miliarde de tranzacţii, potrivit raportului anual.
În 2014, Visa Europe a câştigat 219,8 milioane de euro, în creştere cu 29% comparativ cu anul precedent.
3 noiembrie, postare pe blog: Riscuri de tara: 6 din 10 romani se tem de razboi iar 3 din 10 de falimentul BNR
In Romania creste perceptia iminentei unor riscuri si, alaturi de aceasta, se dezvolta o situatie de incertitudine care face sa creasca neincrederea in societate si o neliniste legata de securitatea individuala sau posibilitatea controlului propriului destin. Romanii dezvolta comportamente adaptative care, in multe situatii, prelungesc iluzii sociale sau, in altele, accentueaza pierderi masive de capital uman, cum ar fi cea de a cauta siguranta in alte societati prin migratie internationala.
Riscuri precum nesiguranta locului de munca sau riscul legat de somaj sunt cele cu care ne-am obisnuit in ultimele decenii, dar la ele se adauga mai nou terorismul, riscurile alimentare, poluarea, accidentele nucleare. Romanii sunt tot mai speriati de traficul si consumul de droguri sau de riscul unui razboi in zona.
Acestea sunt concluziile celui mai recent studiu al Institutului Roman pentru Evaluare si Strategie – IRES, cu privire la perceptiile romanilor legate de securitatea nationala si incidenta unor riscuri.
PROBLEME CU CARE SE CONFRUNTA ROMANIA
In viziunea persoanelor intervievate pe parcursul studiului ”Perceptii privind securitatea nationala si incidenta unor riscuri”, derulat in aprilie 2015, principalele probleme cu care se confrunta Romania in momentul de fata sunt coruptia, mentionata de 30% dintre acestea, dar si saracia, mentionata de 28%. Aceste probleme sunt urmate de starea precara a economiei – 8%, de rata somajului – 7% si de starea sistemului de pensii – 6%.
Alte probleme mentionate de catre proportii mai reduse ale respondentilor au fost criza guvernamentala, starea transporturilor sau a infrastructurii de transport, starea agriculturii, lipsa locurilor de munca, dar si consumul si traficul de droguri sau pretul carburantilor.
Riscuri considerate de actualitate pentru Romania in proportii mai reduse sunt:falimentul Bancii Nationale a Romaniei – 32%, cel de explozie nucleara – 37%, cel de dictatura –39% sau de pandemie – 45%.
INCIDENTA PERCEPUTA A ANUMITOR RISCURI PENTRU ROMANIA
Cei mai multi dintre intervievati sunt de parere ca incidenta riscului de intrare in incapacitate de plata este mica – 38%, in timp ce 15% considera ca acest risc nu exista. 21% considera ca exista sanse moderate ca Romania sa se confrunte cu aceasta problema, iar 23% apreciaza incidenta sa potentiala drept mare.
Tinerii intre 18 si 35 de ani sunt mai pesimisti din acest punct de vedere, comparativ cu persoanele trecute de 35 de ani. Proportiile sunt similare cand vine vorba despre riscul ca moneda nationala sa se devalorizeze – 37% cred ca sunt sanse mici, 12% ca nu exista acest risc, 21% ca probabilitatea ca acest lucru sa se intample nu este nici mare, nici mica, iar un sfert cred ca exista sanse mari ca Romania sa se confrunte cu aceasta problema. Femeile si respondentii sub 35 de ani sunt mai pesimisti cand vine vorba despre aprecierea riscului de devalorizare a monedei nationale.
Si posibilitatea aparitiei unor tulburari sociale violente in societatea romaneasca este vazuta drept probabila in mare masura de aproximativ 25% dintre respondenti, in timp ce 20% cred ca nu este nici probabil, nici improbabil ca acest lucru sa se intample, 33% ca sansele sunt mici, iar 16% cum ca acest risc nu exista. Cu cat sunt mai in varsta, cu atat respondentii apreciaza drept mare probabilitatea ca Romania sa se confrunte cu aceasta problema in proportie mai redusa. Riscul de aparitie a unei dictaturi politice este vazut drept mare de catre 21% dintre respondenti, in timp ce 32% il vad drept mic, iar 30% considera ca acesta nu exista.
Riscul pierderii unei parti din teritoriul national este vazut drept inexistent de catre 4 din 10 respondenti, in timp ce aproximativ 2 din 10 cred ca este o mare probabilitate ca acest lucru sa se intample, 3 din 10 ca este o probabilitate mica, iar 1 din 10 ca probabilitatea nu este nici mica, nici mare. Riscul de pierdere a identitatii nationale nu exista, in viziunea a 44% dintre intervievati, 17% considerand, insa, ca exista sanse mari ca acest lucru sa se intample, 8% ca probabilitatea ca acest lucru sa se intample nu este nici mica, nici mare, iar 28% ca este mai degraba mica.
RISCURI PE TERMEN SCURT, MEDIU SI LUNG
Riscul cu care considera cei mai multi dintre participantii la studiu ca se confrunta Romania pe termen scurt este ce de razboi – 19%, acesta fiind urmat de criza economica – 7%, de cresterea ratei somajului si a lipsei locurilor de munca – 5%, precum si de saracie.
Studiul IRES a fost realizat pe un esantion de 1.519 indivizi de 18 ani si peste in perioada 17-22 aprilie 2015 si are o eroare maxima tolerată de ± 2,5%. dailybusiness.ro
3 noiembrie, bursa.ro: „Băncile slovene au oferit împrumuturi fără multe precauţii, pe relaţii clientelare”
„De obicei, ne regăsim unii pe alţii, mai ales în cadrul UE, la marginea terenului pe care joacă «cei mari»”
* (Primul interviu acordat în presa românească de Excelenţa Sa, domnul Mihael Zupancic, ambasador al Republicii Slovenia la Bucureşti)
Mihael Zupancic este noul şef al misiunii diplomatice slovene la Bucureşti, la conducerea căreia a fost numit după mai mult de şapte ani petrecuţi la Bruxelles, în cadrul reprezentanţei permanente a Sloveniei la Uniunea Europeană. Este tânăr, dar are expertiză în afacerile europene. Tinde să se simtă mai degrabă avocat, decât diplomat, însă este pe deplin conştient de aşteptările pe care le au, de la actualul său mandat, autorităţile de la Ljubljana şi companiile conaţionale. După ce s-a aflat timp de 16 ani în Franţa şi în Belgia, a ales să vină în România, pentru provocarea de a munci şi trăi la frontiera estică a Uniunii Europene.
Reporter: Excelenţa Voastră, când aţi venit la Bucureşti, care au fost primele dumneavoastră impresii cu privire la România şi români?
Ambasador Mihael Zupancic: În primul rând, am fost la Bucureşti şi înainte de a prelua postul de ambasador, dar numai pentru două zile, un interval prea scurt pentru a-mi forma o impresie, mai ales că am avut atunci întâlnire după întâlnire. În plus, am petrecut mult timp cu colegii români de la Bruxelles, în perioada în care am fost la post acolo. Anul acesta, în contextul pregătirii pentru mandatul de ambasador în România, am avut prilejul să aflu despre progresele realizate de ţara dumneavoastră, în special în ce priveşte lupta împotriva corupţiei.
Rar de văzut un sistem atât de eficient … mi-aş dori să avem unul similar în Slovenia.
Românii mi se par amabili şi săritori, nu e o problemă să comunic cu oamenii, deşi nu vorbesc încă limba română.
Noi, slovenii, suntem mai introvertiţi. Aici, am descoperit că multe persoane cunosc limbile engleză, franceză sau italiană şi, astfel, am putut conversa pe stradă sau chiar când am circulat cu maşina prin Bucureşti.
Singura problemă pe care o văd este situaţia infrastructurii rutiere, din păcate a fost o surpriză neplăcută. România este de 11 ori mai mare decât Slovenia, şi ca suprafaţă, şi ca populaţie, dar are o infrastructură de transport rutier similară cu cea a ţării mele. Asta e puţin, raportat la dimensiunea României. Probabil că există studii care arată ce impact negativ are această situaţie asupra competitivităţii României sau procentul care se pierde din creşterea economică a ţării dumneavoastră.
Reporter: Pentru un vizitator străin, traficul rutier din Ljubljana nu pare congestionat. A aplicat municipalitatea anumite măsuri pentru a-l fluidiza?
Ambasador Mihael Zupancic: În primul rând, mare parte din centrul Ljubljanei a fost transformată în zonă pietonală. Recent, au fost construite două mari parcări la periferie, unde oamenii care muncesc în capitală îşi lasă maşinile şi merg în oraş cu autobuzul. Pe viitor, va continua construcţia de astfel de parcări, unde tariful este avantajos, de 1 euro pe zi. În plus, pentru cei care locuiesc în jurul Ljubljanei, ajută şi faptul că există autostradă chiar în apropierea capitalei.
Reporter: Parcările de la periferie au fost construite de Primăria Ljubljanei?
Ambasador Mihael Zupancic: Da, sunt investiţii publice, realizate din bugetul local al capitalei.
Reporter: Am convingerea că Ministerul sloven al Afacerilor Externe a luat în considerare mai multe argumente solide pentru numirea dumneavoastră ca ambasador în România. Ca să zic aşa, ce anume v-a făcut „omul potrivit” pentru postul de la Bucureşti?
Ambasador Mihael Zupancic: Aş vrea şi eu să cunosc respectivele argumente!
Serios vorbind, ţin să menţionez că, în primul rând, a fost o opţiune personală să vin în România. Anterior, am lucrat mult în domeniul relaţiilor multilaterale, în particular cele care ţin de Uniunea Europeană. Sunt familiarizat cu acestea din urmă şi, chiar dacă în ultimii cinci ani am fost şeful Departamentului Drept Internaţional (n.r. – din cadrul reprezentanţei permanente slovene la Bruxelles), am fost în continuare foarte implicat în afacerile europene. Am considerat că venise timpul să mă îndepărtez de această zonă … ţinând cont de faptul că Bruxelles are reputaţia de a fi, când şi când, desprins de viaţa reală. Predecesorul meu la post, doamna Jadranka Šturm-Kocjan, fiind primul ambasador al Sloveniei în România, a aşezat fundamente excelente, s-a confruntat cu multe provocări şi, practic, a construit totul de la zero. Poate că guvernul sloven a considerat că trebuie trimis la Bucureşti cineva mai tânăr, care să ducă ştafeta mai departe, la aceeaşi intensitate. Pentru mine, este o mare responsabilitate şi o provocare şi mai mare.
Reporter: Aveţi o experienţă îndelungată în afaceri europene. Cum îşi defineşte Slovenia calitatea de membru al Uniunii Europene? Vă rugăm să ne explicaţi, ţinând cont de apartenenţa ţării dumneavoastră la arealul Europei Centrale şi de Est, respectiv de parcursul istoric similar pe care l-au avut statele central şi est-europene înainte de aderarea la Uniune, diferit de cele din Vest. Care sunt priorităţile slovene la nivelul UE?
Ambasador Mihael Zupancic: E adevărat, am avut două mandate la Bruxelles, au fost aproape opt ani, o perioadă destul de lungă, poate prea lungă … În acest interval, Slovenia a deţinut Preşedinţia Consiliului UE (n.r. – în prima jumătate a anului 2008), fapt ce a contribuit la vizibilitatea ţării mele. Vedeţi, Slovenia este o ţară alpină (n.r. – cu referire la Munţii Alpi), continentală şi maritimă (n.r. – cu deschidere la Marea Mediterană), are toate aceste coordonate geografice, care, în mod cert, ne influenţează politica externă. Noi ne dorim să devenim un hub regional şi, totodată, să fim o punte pe care să fie create şi dezvoltate legături între statele din vecinătate. Dar, având în vedere dimensiunile Sloveniei şi mijloacele pe care le avem la dispoziţie, cele financiare, chiar şi cele de resursă umană, trebuie să ne concentrăm pe un număr restrâns de priorităţi sau să aplicăm o abordare de tip „specializare inteligentă”.
Una dintre priorităţi este pe direcţia Balcanilor de Vest, unde suntem implicaţi activ. În calitate de stat membru al UE, facem eforturi să contribuim la continuarea procesului de extindere a Uniunii. Prin iniţiativele noastre de politică externă, aşa cum este „Procesul Brdo” (n.r. – format regional de dialog politic, iniţiat în anul 2010 de Slovenia şi Croaţia, la care s-au alăturat Serbia, Muntenegru, Bosnia-Herţegovina, Kosovo şi Albania), urmărim să evidenţiem importanţa cooperării regionale, în contextul eforturilor făcute de comunitatea internaţională pentru menţinerea stabilităţii şi securităţii în vecinătatea noastră estică şi sudică, astfel încât să dezvoltăm un management colectiv al riscurilor de securitate, al fenomenului migraţiei etc.
Alte priorităţi ale Sloveniei la nivelul UE sunt dimensiunea socială, unde considerăm că actuala criză nu trebuie lăsată să erodeze „modelul european” şi dimensiunea economică, în privinţa căreia noi pledăm pentru îmbunătăţirea modului în care funcţionează piaţa comună, mai ales că încă există lacune în funcţionarea acesteia, în sectoare importante, precum bunurile şi serviciile, energia, dar şi pe piaţa digitală şi cea de capital. Viziunea noastră vine din faptul că majoritatea IMM-urilor slovene sunt orientate către piaţa europeană.
Totodată, avem obiective ambiţioase în problematica schimbărilor climaterice: de exemplu, pe dimensiunea energetică a Uniunii, noi punem mare accent pe energiile regenerabile. În vremurile grele pe care le trăim, Slovenia consideră că politica de coeziune este o resursă importantă.
În planul politicii externe, susţinem, în principiu, comerţul liber, dar suntem foarte preocupaţi ca standardele aferente să nu fie coborâte ca rezultat al negocierilor pentru Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii (TTIP). Slovenia susţine şi cooptarea de noi membri în zona euro, deoarece o astfel de evoluţie îi va imprima acesteia o şi mai mare stabilitate. În acelaşi timp, suntem conştienţi că, deocamdată, nu există suficientă voinţă politică în rândul statelor membre ale UE pentru un avans mai mare către o uniune fiscală.
În esenţă, Slovenia se străduieşte să acorde prioritate chestiunilor care pot determina o integrare aprofundată la nivelul UE, inclusiv cele de natură să genereze efecte pozitive în economia europeană. Desigur, apar mereu provocări noi … în prezent, împreună cu colegii din Marea Britanie, pledăm pentru o nouă reformă a Uniunii. Noi credem că, orice s-ar face pe această linie în viitor, trebuie să fim conştienţi de necesitatea ca procesul de reformă să fie cuprinzător şi să ţină cont de interesele tuturor celor 28 de state membre. Slovenia are o linie roşie peste care credem că nu trebuie să se treacă, anume ceea ce putem numi „ADN-ul” Uniunii Europene, care trebuie păstrat aşa cum este şi trebuie imprimat şi mai mult.
Reporter: Sunteţi de părere că statele membre din Europa Centrală şi de Est au interese comune, care uneori sunt divergente în raport cu cele pe care le are partea vestică a UE? De exemplu, problema cotelor obligatorii de refugiaţi sau oricare alta. Credeţi că aceste state central şi est europene ar trebui să-şi formuleze o viziune comună cu care să contribuie la procesul decizional de la Bruxelles?
Ambasador Mihael Zupancic: Nu cred că se poate vorbi de o viziune comună emanată de membrii estici ai UE şi o altă viziune comună a membrilor vestici. Cel puţin, eu nu am văzut aşa ceva în perioada în care m-am aflat la Bruxelles şi cât timp Slovenia a deţinut Preşedinţia Consiliului UE. Vedeţi, nici măcar statele membre ale Grupului de la Vişegrad nu au întotdeauna o abordare unitară. Regula generală este că statele membre îşi evaluează interesele şi se aliază în consecinţă, alcătuiesc grupuri în care nu contează dacă eşti din partea de Est sau de Vest a Uniunii.
Această criză a refugiaţilor, care este şi o criză a imigranţilor economici, a ilustrat ambele ipostaze ale regulii generale de care vorbesc. Un anume stat din partea estică a UE s-a auto-izolat de vecinii săi şi, în acelaşi timp, mai multe state şi-au unit forţele împotriva cotelor obligatorii de refugiaţi, poziţia acestora fiind legitimă, fireşte.
În orice caz, eu cred că problema unei poziţii comune poate fi văzută şi dintr-o altă perspectivă. În perioada în care am lucrat la Bruxelles, am văzut cum statele pe care le numim de mult timp „motorul Uniunii Europene”, Germania şi Franţa, îşi coordonau poziţiile chiar şi atunci când la conducerea lor se aflau lideri politici între care nu exista, în mod special, vreo „chimie” personală. În pofida acestui fapt, ceilalţi reprezentanţi politici şi diplomaţii de carieră din ambele state erau conştienţi că trebuie să ştie cum să identifice soluţii reciproc agreate. Asta face parte din joc … în schimb, am sentimentul că o astfel de colaborare este mult mai dificilă între membrii estici ai UE, aici, dacă nu există simpatie între anumiţi lideri politici, nu apar acţiuni conjugate, deşi ar fi în beneficiul tuturor.
Am şi impresia că, uneori, statele care au aderat la Uniune după anul 2004, inclusiv Slovenia, evită să-şi asume roluri de lider, chiar şi pentru chestiuni în care ar putea s-o facă. Mi-e greu să înţeleg de ce se întâmplă asta, dar sper ca România şi Slovenia să conducă mai des, la Bruxelles, grupuri unite de interese similare. Nu vezi prea des ca statele membre din zona centrală şi est-europeană să fie la conducerea unor astfel de grupuri, se pare că le este mai confortabil să adere la grupuri conduse de state „mai vechi” ale Uniunii şi să urmeze linia acestora, în loc să iasă în faţă.
Când 70% din legislaţia statelor membre se face la Bruxelles şi are impact în fiecare ţară, trebuie să fii activ, să faci parte din grupuri, sa construieşti alianţe, căci dacă eşti singur, nu contezi prea mult. Să vă dau un exemplu: în perioada în care am lucrat la Bruxelles, Delegaţia noastră permanentă avea 68 de oameni, care trebuiau să acopere 160 de grupuri, din care Slovenia făcea parte. Eu am o vorbă despre asta: la Bruxelles, trebuie să faci lobby, să faci lobby, să faci lobby! Şi să faci asta înainte de întâlniri sau reuniuni, pentru că odată ce au început, s-a terminat. Ce poţi să obţii în timpul unei reuniuni? Să schimbi o virgulă pe ici, pe acolo.
Reporter: Care sunt principalele domenii ale cooperării economice între Slovenia şi România? Care sunt perspectivele de dezvoltare ale acesteia?
Ambasador Mihael Zupancic: În primul rând, este de menţionat colaborarea consistentă dintre Automobile Dacia SA şi Renault Slovenia. Cred că în anul acesta, conform datelor statistice preliminare, România va avea un sold pozitiv în balanţa schimburilor comerciale cu Slovenia (n.r. – din anul 2006, soldul din fiecare an a fost negativ pentru România), în principal datorită livrărilor realizate de Dacia către filiala Renault din Slovenia. În al doilea rând, există mai multe companii slovene în România, unele dintre ele având succes de piaţă încă dinainte ca noi să ne dobândim independenţa. Aproximativ 30 de companii slovene au, în mod efectiv, reprezentanţe în România, majoritatea angajaţilor fiind cetăţeni români. Datele statistice indică un număr de 280 de firme slovene care fac afaceri pe relaţia cu România, ceea ce plasează ţara dumneavoastră pe locul 20 în ierarhia comerţului exterior al Sloveniei. Volumul total a fost de 627,4 milioane euro în 2014, dar tendinţa a fost crescătoare în fiecare an.
Cum să ne dezvoltăm pe viitor cooperarea economică bilaterală este o bună întrebare, pe care o discut adesea cu colegii mei. Consider binevenită orice idee, mai ales că, probabil, calea optimă să atingem acest obiectiv este să ne cunoaştem reciproc mai bine. Slovenia şi România nu sunt departe una de cealaltă: distanţa între Ljubljana şi Bucureşti este mai mică de 1200 km, la fel cât este de la Bucureşti la Bruxelles. Dar nu suntem vecini şi nu avem legături rutiere, aeriene şi feroviare care să faciliteze schimburile bilaterale. Din acest motiv, mai ales, firmele din ţările noastre au ajuns să colaboreze după cum s-a auzit despre ele, din vorbă-n vorbă.
În următoarele luni, Ambasada noastră va elabora un concept de prezentare a pieţei româneşti în Slovenia şi, concomitent, va organiza aici „Zilele Sloveniei”, pe modelul unor evenimente similare organizate de alte state. Suntem în căutare şi de alte idei, bazate pe exemple de bună practică, deoarece nu am vrea să omitem vreo oportunitate.
Aş fi foarte fericit dacă s-ar înfiinţa o linie aeriană directă între Bucureşti şi Ljubljana. Desigur, suntem conştienţi că un astfel de proiect depinde de dinamica relaţiilor dintre ţările noastre … nicio companie aeriană nu îşi permite să zboare cu avioanele goale. Voi încerca să organizez o serie de discuţii pe acest subiect, căci pentru noi este o mare provocare.
Reporter: În urmă cu o lună, omologul dumneavoastră muntenegrean în România, domnul ambasador Milan Begovic, ne-a acordat un interviu, context în care a semnalat aceeaşi dorinţă: o linie aeriană directă Bucureşti – Podgoriţa. Poate că s-ar putea negocia o formulă regională, cum ar fi Ljubljana – Podgoriţa – Bucureşti.
Ambasador Mihael Zupancic: Interesant ce spuneţi, este o idee care merită explorată.
Reporter: Care sunt cele mai atractive sectoare economice pentru investitorii străini în Slovenia? Aţi putea indica o serie de oportunităţi de afaceri?
Ambasador Mihael Zupancic: Nu este niciun secret că Slovenia a fost puternic afectată de criza economică şi financiară globală, care a determinat o situaţie critică în sistemul bancar sloven. În timpul aşa-numiţilor „ani graşi”, băncile de la noi au oferit împrumuturi fără prea multe precauţii, pe bază de relaţii clientelare, iar unii spun că şi pe bază de legături politice. În consecinţă, guvernul sloven a fost nevoit să injecteze în sistemul bancar 5 miliarde euro, consecinţa fiind că datoria publică a ţării a sărit de la 30% din PIB, în anul 2008, la 80%, în prezent. Pe acest fond, guvernul a trebuit să înceapă să vândă acţiunile pe care le avea la 15 mari companii slovene. Unele dintre acestea au fost deja vândute: „Aerodrom Ljubljana”, compania ce deţine aeroportul din capitala ţării şi care a fost vândută operatorului german de aeroporturi „Fraport”, producătorul de echipamente sportive „Elan”, fabrica de bere „Pivovarna Laško”, producătorul de vopsele „Helios”, retailerul „Mercator” etc. Oportunităţi de afaceri mai sunt în domeniul telecomunicaţiilor, sistemul bancar şi în domeniul transporturilor.
Reporter: Privatizările pe care le-aţi menţionat au fost negociate cu Fondul Monetar Internaţional?
Ambasador Mihael Zupancic: Nu, noi am făcut tot posibilul să ţinem Troica (n.r. – formată de UE, FMI şi Banca Centrală Europeană) departe de Slovenia, am considerat că este mai bine aşa.
Reporter: În evaluarea dumneavoastră, care sunt cele mai temeinice elemente ale relaţiei politice bilaterale dintre Slovenia şi România? Unde se întâlnesc statele noastre în cadrul UE sau pe alte zone de interes comun?
Ambasador Mihael Zupancic: La modul cel mai realist, cred că motivul pentru care relaţia noastră politică este solidă şi de succes este acela că, pur şi simplu, nu am avut divergenţe de natură istorică sau în perioada recentă. Cum spuneam mai devreme, nefiind vecini, nu am avut nici elementele care pot face relaţia între doi vecini mai „plină de viaţă”. Dacă pot fi puţin ironic, şi pentru că, de obicei, ne regăsim unii pe alţii, mai ales în cadrul UE, la marginea terenului pe care joacă „cei mari”. Sigur, ce spun acum nu trebuie înţeles ca o critică. De exemplu, România şi-a afirmat foarte clar viziunea cu privire la cotele obligatorii de refugiaţi. Eu cred că, deşi a pierdut la vot (n.r. – prin aplicarea sistemului majorităţii calificate), vocea României a fost auzită. Ţinând cont de cum funcţionează lucrurile la Bruxelles, nu aţi greşit opunându-vă, nu cred că poziţia României a fost un eşec. Este ok să nu fii de acord (n.r. – cu o poziţie majoritară), mai devreme sau mai târziu se va ţine cont de asta.
În calitate de membru al UE, Slovenia este de aceeaşi parte cu România în privinţa accederii în Spaţiul Schengen. Cu regret, observ faptul că anumite state membre impun condiţii care nu au legătură directă cu criteriile Schengen, cine ştie, poate au unele motive economice, în subsidiar. Ştiţi, la Bruxelles circulă o zicală: „nu ia nimeni masa pe gratis, dacă vrei ceva, trebuie să oferi ceva”. Oricum, eforturile dumneavoastră trebuie continuate. Din experienţa mea, trebuie să lupţi, căci în UE cel mai puţin sunt luaţi în seamă cei care se rezumă să dea din cap aprobator sau cei care nu au voce. În ambele cazuri, nu exişti.
Reporter: Cum a evoluat economia slovenă după aderarea la UE?
Ambasador Mihael Zupancic: Dacă m-aţi fi întrebat asta în anul 2008, probabil v-aş fi răspuns cu entuziasm, aş fi spus că a evoluat „cel mai bine”. Din păcate, nu mai e cazul. Slovenia a traversat două perioade: am avut creştere economică până în 2008, însă ulterior economia slovenă a intrat în declin. Am pierdut zece ani, poate chiar o generaţie întreagă, din cauză că sistemul nostru bancar a fost aproape de colaps. Dar nu putem învinovăţi UE de asta, eu personal consider că ar fi fost mult mai rău dacă nu făceam parte din Uniune. Faptul că am avut calitatea de stat membru când s-a întâmplat ceea ce, pentru noi, a fost cea mai gravă criză economică după al Doilea Război Mondial a atenuat, cumva, efectele acesteia. Să nu uităm că economia slovenă este orientată spre exporturi, iar acestea au înregistrat o scădere drastică. Dar, fiind în UE, producătorii sloveni erau bine cunoscuţi de companiile străine, iar legăturile respective au fost păstrate şi, treptat, revigorate, astfel că tendinţa de cădere a fost redresată. De altfel, asta se vede şi din creşterea economică pe care Slovenia a înregistrat-o anul trecut, de aproape 3%.
Reporter: Slovenia a fost afectată de criza financiară din perioada 2007 – 2010, ca şi România. Ce a făcut guvernul sloven pentru a depăşi situaţia? Care dintre măsurile aplicate s-au dovedit a fi de succes?
Ambasador Mihael Zupancic: Într-adevăr, asemeni României, Slovenia a fost grav afectată de criza financiară globală, dar la noi s-a adăugat criza sistemului bancar. Prin urmare, nouă ne-a luat mai mult timp să ne revenim. Guvernul a trebuit să intervină şi să salveze băncile, acestea fiind de stat, a trebuit să aplice măsuri de austeritate, să reducem salariile în sectorul public, să îngheţăm pensiile, să diminuăm sau să anulăm o serie de investiţii publice, să eliminăm din beneficiile sociale, să creştem TVA cu 2%. În plus, statul a trebuit să aplice programul de vânzare a participaţiilor avute la 15 companii, acesta fiind în curs de derulare.
Reporter: Datele statistice indică faptul că, în proporţie de două treimi, populaţia activă a Sloveniei este angajată în domeniul serviciilor. Care sunt sectoarele de activitate în care muncesc cei mai mulţi sloveni? Această situaţie ar trebui evaluată ca un avantaj al economiei slovene sau o vulnerabilitate, respectiv o dependenţă de aportul de capital străin, afluxul de turişti etc.?
Ambasador Mihael Zupancic: Aşa este, circa două treimi din angajaţii sloveni sunt în domeniul serviciilor, mai precis în comerţ, turism şi industria alimentară. Prin urmare, suntem expuşi la evoluţiile economiei globale. Consumul intern înseamnă aproximativ 75% din PIB şi, cu excepţia anului 2014, în anii precedenţi a fost în scădere. Practic, în perioada ulterioară crizei financiare, exporturile au salvat economia slovenă, iar acestea au sporit pentru că am făcut eforturi să fim şi mai competitivi. În Slovenia, există o expresie populară, de care suntem foarte conştienţi: „când partenerii de afaceri ai economiei slovene strănută, Slovenia răceşte”. Din acest motiv, pentru noi diplomaţia economică este o prioritate. Pentru Slovenia, este important ca în străinătate să fie nu doar vizibilă, ci să fie recunoscută.
Reporter: Tot datele statistice sugerează că, în ceea ce priveşte domeniul transporturilor, Slovenia a acordat prioritate infrastructurii rutiere, cea feroviară fiind pusă pe un loc secundar. În ultimii ani, investiţiile publice au mers către infrastructura aeroportuară, de exemplu pentru modernizarea şi extinderea aeroportului din Ljubljana. Prin comparaţie, România a avut şi încă are dilema prioritizării cheltuielilor publice pentru infrastructura de transport. Cu ce criterii a operat guvernul sloven în ierarhizarea priorităţilor de investiţii în acest domeniu?
Ambasador Mihael Zupancic: Când Slovenia şi-a dobândit independenţa, avea o infrastructură feroviară subdezvoltată, cu atât mai puţin cea rutieră, deşi încă din anii „70, în perioada federaţiei iugoslave, fusese lansat un program care dădea prioritate construirii şi reparării drumurilor. În 1995, Adunarea Naţională Slovenă a adoptat Programul Naţional de Construcţie de Autostrăzi, al cărui scop a fost să îmbunătăţească căile interne de transport rutier şi să conecteze ţara de regiunea extinsă a Europei unde noi ne aflăm, astfel încât să determine dezvoltare economică. Cele două elemente din urmă au fost definite ca obiective strategice. Alegerea traseelor nu a fost o problemă: construcţia unei autostrăzi pe axa est – vest a Sloveniei a coincis cu Coridorul V al Reţelei Transeuropene de Transport (Trieste – Koper – Postojna – Ljubljana – Budapesta), iar încă unei autostrăzi pe axa nord – sud a coincis cu Coridorul X al aceleiaşi reţele. Crearea acestui sistem de autostrăzi, care traversează „în cruce” Slovenia, a contribuit la dezvoltarea economică a ţării, în particular a principalului nostru port, Koper.
Totuşi, astăzi este clar că nu a fost suficient şi că trebuie ne dezvoltăm şi infrastructura feroviară. Există deja discuţii privind construirea unei a doua linii de cale ferată între Koper şi Divača, care ne-ar permite să valorificăm potenţialul Portului Koper, astfel încât acesta să fie competitiv cu marile porturi din Europa.
În orice caz, mare parte din fonduri a fost „înghiţită” de construcţia de autostrăzi, după care a venit şi criza. Prin urmare, Slovenia este acum în căutarea unui investitor privat strategic pentru construcţia acestei a doua linii, dar nu sunt prea mulţi în această categorie, având în vedere că necesarul estimat este de peste un miliard de euro, pentru lucrările propriu-zise de construcţie şi, apoi, pentru a i se asigura rentabilitatea.
În privinţa privatizării aeroportului din Ljubljana, nu sunt prea sigur că poate fi dat ca exemplu de bune practici. Am investit foarte mulţi bani în el, am extins infrastructura aeroportuară aferentă, după care l-am vândut, deşi era pe profit. Cum vă spuneam, a fost inclus pe lista celor 15 companii din care statul a trebuit să îşi vândă acţiunile. În Europa, mai există un caz similar de companie care administrează aeroporturi şi al cărei acţionar majoritar este statul – Aeroports de Paris (ADP).
Reporter: Ca multe alte state europene, se pare că şi Slovenia se va confrunta cu problema îmbătrânirii populaţiei, în consecinţă cu o presiune în creştere asupra sistemului de pensii. Are Slovenia o politică sau eventuale măsuri care să ţintească anticipativ această problemă?
Ambasador Mihael Zupancic: Întrebarea mă provoacă … mai ales ţinând cont de faptul că ministrul meu este liderul Partidului Pensionarilor (n.r. – ministrul sloven al Afacerilor Externe, Karl Viktor Erjavec este şi preşedintele Partidului Democratic al Pensionarilor din Slovenia, DeSUS). Serios vorbind, pentru Slovenia este familiară dilema, deoarece statisticile arată că avem un raport între numărul de asiguraţi şi cel de angajaţi de numai 1,36/1. Legea Pensiilor şi a Asigurărilor pentru Dizabilităţi prevede indexarea acestor drepturi. În timpul crizei financiare şi economice, a fost adoptată Legea măsurilor generale de austeritate, care a stipulat îngheţarea indexărilor până când creşterea economică va ajunge la 2,5% pe an. Ori, acest prag a fost atins anul trecut, iar pentru anul curent se estimează că vom avea o creştere economică de 3%. Din fericire, asta se suprapune cu tendinţa de scădere a şomajului. Este adevărat că, din când în când, în Slovenia se discută despre o reformă extinsă a sistemului de pensii, dar acest lucru este şi o chestiune politică.
Reporter: Subsecvent întrebării precedente, credeţi că afluxul de refugiaţi în Europa ar putea fi o soluţie la problema îmbătrânirii populaţiei?
Ambasador Mihael Zupancic: Pe mine mă intrigă faptul că mulţi dintre refugiaţi sunt bărbaţi tineri. În lumina experienţelor de până acum, cred că este mult mai important să examinăm problema integrării lor în societăţile din Europa.
Reporter: Care sunt cele mai importante obiective pe care le puteţi anticipa acum, la începutul mandatului dumneavoastră în România? Aţi venit la Bucureşti având deja anumite idei privind dezvoltarea cooperării noastre bilaterale?
Ambasador Mihael Zupancic: Ca să fac o glumă, mă bucur că sunt aici de o lună şi nu am provocat nicio criză în relaţiile bilaterale româno-slovene. Mi-am stabilit multe obiective, mă simt dator faţă de contribuabilii sloveni, ei îmi plătesc salariul. În primul rând, mi-am propus să cresc vizibilitatea Sloveniei în România şi reciproc, este o premisă de la care porneşte dezideratul meu de a ne întări relaţiile economice, culturale şi politice. În mod special, provocarea pe care o avem este să aducem în ţara dumneavoastră mai multe companii slovene. Chiar dacă dispunem de un buget limitat pentru acest proiect, eu şi cei din echipa Ambasadei suntem foarte ambiţioşi. În perioada imediat următoare, voi face un turneu în Braşov, Sibiu, Deva şi Cluj-Napoca, unde sper să port discuţii la nivelul autorităţilor locale şi să iau contact cu mediile de afaceri, culturale şi universitare din aceste oraşe.
Reporter: Vă mulţumesc!
3 noiembrie, bursa.ro: BĂNCILE DIN GRECIA AU NEVOIE DE 14,4 MILIARDE EURO, ÎN SCENARIUL NEGATIV GÂNDIT DE BCE
Cinteză, BNR: „Băncile noastre cu capital grecesc nu necesită măsuri suplimentare”
Băncile cu capital grecesc prezente în ţara noastră nu necesită adoptarea unor măsuri suplimentare, ne-a spus, ieri, Nicolae Cinteză, directorul Direcţiei de Supraveghere din cadrul Băncii Naţionale a României (BNR).
Afirmaţia sa vine în contextul în care, sâmbătă, Banca Centrală Europeană (BCE) a anunţat, în urma efectuării unor teste de stres, că băncile din Grecia necesită un capital suplimentar de 14,4 miliarde euro, într-un scenariu negativ.
Nicolae Cinteză ne-a declarat: „Ultimele date raportate arată că toţi indicatorii de prudenţă ai băncilor româneşti cu capital grecesc sunt în limite normale. Nu se impun măsuri suplimentare la băncile noastre cu acţionariat elen”.
În ţara noastră sunt prezente patru instituţii de credit cu capital grecesc, care deţineau, în iunie, aproximativ 12% din activele totale ale sectorului bancar, potrivit Raportului de Stabilitate realizat de BNR.
Raportul apreciază: „Situaţia prudenţială a acestor instituţii este la un nivel adecvat, iar majoritatea indicatorilor au continuat să se îmbunătăţească, în ultimul an.
Aceste instituţii au, în prezent, o rată a fondurilor proprii totale semnificativ peste nivelul reglementat (18,1% în iunie 2015, în creştere de la 16,3% în decembrie 2014, faţă de pragul minim de 8%), o calitate bună a fondurilor proprii (rata fondurilor proprii de nivel 1 este de 13,1%, iunie 2015), un grad de acoperire cu provizioane IFRS a creditelor neperformante la un nivel corespunzător (69,4%), în timp ce calitatea portofoliului de credite s-a ameliorat, în linie cu modificările la nivelul întregului sector bancar (15,8% în iunie 2015, în scădere de la 21% în aprilie 2014)”.
Lucrarea subliniază că, potrivit analizei de testare la stres a lichidităţii din perspectivă macroprudenţială, băncile cu capital grecesc „dispun de mijloacele necesare pentru a face faţă unui şoc de retragere de finanţare de la instituţii financiare nerezidente”.
În această vară, în timpul crizei bancare ce a avut loc în Grecia, oficialii din banca noastră centrală au spus, în mai multe ocazii, că băncile din România cu capital grecesc, care funcţionează sub reglementările BNR, nu se confruntă cu probleme.
Guvernatorul Mugur Isărescu a precizat, printre altele, că, la noi, situaţia s-a păstrat în totalitate sub control. În cel mai rău caz, BNR, care este împrumutător de ultimă instanţă, poate acorda credite subsidiarelor greceşti, a conchis oficialul BNR, subliniind că băncile româneşti cu capital elen nu sunt dependende de finanţările primite din partea acţionarilor.
Criza din Grecia nu i-a lăsat, însă, indiferenţi pe deponenţii care îşi ţin banii în băncile noastre cu acţionariat grecesc, un număr important de persoane fizice şi juridice retrâgându-şi depozitele bancare. Potrivit lui Nicolae Cinteză, suma retrasă în două luni de criză din băncile româneşti cu capital elen s-a ridicat la 600 de milioane de euro, care înseamnă o parte „destul de importantă” din totalul depozitelor existente în conturile acestor operatori (peste 5 miliarde euro, la începutul primăverii, conform estimărilor din presă).
În acest context, BNR a monitorizat atent situaţia celor patru bănci în cauză – Bancpost, Alpha Bank, Banca Românească şi Piraeus Bank. Acesta au fost puse în situaţia să lucreze între ele, pentru că celelalte bănci din piaţă nu au dorit să colaboreze, după cum ne-a declarat domnul Cinteză: „A trebuit să facem noi managementul lichidităţii între băncile cu capital grecesc. Acestea aveau nevoie de lei, iar celelalte refuzau să le schimbe valuta. Subsidiarele elene aveau valută, iar celelalte bănci cereau garanţii. Pentru ce le trebuia garanţii? Împreună cu cele patru bănci cu capital grecesc – unele aveau exces de lichiditate, altele erau oarecum la normalitate – am direcţionat excesul de lichiditate de la una la alta şi a mers perfect. Am fost felicitaţi de oficialii de la EBA (n.r. Autoritatea Bancară Europeană) pentru cum am administrat această criză”.
Testele de stres realizat de BCE la cele patru mari bănci din Grecia indică faptul că, într-un scenariu de bază, acestea ar necesita capital în valoare de 4,4 miliarde euro.
Scenariul de bază avut în vedere de BCE în rândul National Bank of Greece, Piraeus Bank, Alpha Bank şi Eurobank (toate cu subsidiare la noi) – prevede o contracţie a economiei greceşti de 2,3% în acest an şi una de 1,3% în 2016, urmată de o creştere de 2,7% în 2017. Scenariul negativ indică un declin mai semnificativ al PIB-ului Greciei.
Cele patru bănci elene au termen până în 6 noiembrie să prezinte planurile privind modul în care vor acoperi deficitul de capital.
Piraeus Bank are cel mai ridicat deficit de capital, de 2,2 miliarde euro conform scenariului de bază şi, respectiv, 4,9 miliarde euro într-un caz mai grav de depreciere a economiei.
National Bank of Greece are un deficit total de capital de 4,6 miliarde de euro, din care 1,6 miliarde de euro în cazul scenariului de bază.
Necesarul Alpha Bank este de 263 milioane de euro în scenariul de bază şi de 2,7 miliarde de euro în scenariul negativ.
Cel mai mic necesar de capital se înregistrează la Eurobank, în valoare totală de 2,2 miliarde de euro, din care 339 milioane de euro corespund scenariului de bază.
Analiza BCE a cuprins un exerciţiu de evaluare a calităţii activelor şi un test de stres realizat pe baza a două scenarii, unul de bază şi altul negativ, în vederea evaluării nevoilor de recapitalizare pentru fiecare bancă, potrivit prevederilor celui de-al treilea program de ajustare economică pentru Grecia.
* Bancpost: „Rata de adecvare a capitalului, în septembrie – 18,72%”
Reprezentanţii Bancpost ne-au declarat că banca este foarte bine capitalizată, rata de adecvare a capitalului situându-se la un nivel „foarte solid”, de 18,72% (valabil pentru luna septembrie 2015), „cu mult peste nivelul minim de 8% impus de lege”: „Principala preocupare a Bancpost este să ne concentram activitatea pe susţinerea clienţilor noştri, în paralel cu menţinerea unei creşteri sustenabile”.
Bancpost a încheiat primul semestru al acestui an cu un profit net de 34,6 milioane lei, rezultatul net înainte de constituirea provizioanelor fiind în creştere cu 37%, comparativ cu perioada similară din 2014.
Potrivit informaţiilor furnizate de Bancpost, ponderea creditelor neperformante (NPL) a scăzut la 16,3% din totalul portofoliului de credite, comparativ cu 21% – nivelul NPL din primul semestru al anului trecut. Cheltuielile operaţionale au scăzut cu 18%, datorită optimizării reţelei, în timp ce indicatorul costuri/venituri a scăzut cu 17%, ajungând la 69%. De asemenea, veniturile operaţionale au avut un avans de 1%, comparativ cu primul trimestru din 2014.
Volumul creditelor şi cel al depozitelor au rămas constante faţă de primul semestru din 2014, raportul credite/depozite menţinându-se la nivelul de 87%.
Piraeus Bank România se află în procesul de negociere cu fondul american de investiţii J.C. Flowers, pentru ca acesta din urmă să preia operatorul cu capital elen. J.C. Flowers a depus ofertă angajantă pentru preluarea Piraeus Bank România.
La finalul lunii septembrie, Mădălina Teodorescu, vicepreşedintele băncii cu acţionariat grecesc, a spus că vânzarea Piraeus Bank România către fondul american de investiţii se află în curs de negociere, la Atena. Domnia sa a ţinut să precizeze că, la vremea respectivă, nu exista o decizie locală cu privire la această tranzacţie.
Piraeus Bank este una din băncile care au acordat credite în franci elveţieni, înainte de instalarea crizei în ţara noastră.
Alpha Bank are 149 de sucursale şi 2.035 de angajaţi şi a înregistrat, în România, pierderi înainte de taxe de 6,5 milioane de euro, în primul trimestru al anului în curs, după un rezultat negativ de 58,5 milioane de euro pe ansamblul anului trecut, potrivit datelor publicate de instituţia financiară elenă. În primul trimestru al anului trecut, Alpha Bank România a avut un profit de 1,4 milioane de euro.
Rata creditelor neperformante a crescut, în primele trei luni ale acestui an, la 16,5%, de la 15,3% la sfârşitul anului trecut.
Soldul creditelor a avansat cu 3% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, la 2,95 miliarde de euro, depăşind şi nivelul de 2,92 miliarde de euro înregistrat la sfârşitul lui decembrie.
La nouă luni, nivelul creditelor a rămas relativ stabil – 2,9 miliarde euro, înregistrându-se o scădere uşoară de la an la an, de 0,2%, potrivit datelor publicate de banca grecească. Acestea arată că volumul depozitelor a scăzut la 1,2 miliarde de euro, cu 23,1%, faţă de perioada similară a anului trecut.
Banca Românească are 22 de ani de activitate pe piaţa bancară din România. În octombrie 2003, cel mai mare grup financiar din sud-estul Europei, National Bank of Greece (NBG), a cumpărat pachetul majoritar de la Banca Românească, deţinând, în prezent, 99,279% din capitalul social al acesteia. Şi Banca Românească are un portofoliu de credite în franci elveţieni.
3 noiembrie, investenergy.ro: Băncile câștigă dublu de pe urma Electrica: banii din listare zac în conturi, filialele companiei iau credite să facă investiții!
Tranzactii Băncile câștigă dublu de pe urma Electrica: banii din listare zac în conturi, filialele companiei iau credite să facă investiții! De ce nu curg investițiile la Electrica, că bani sunt din belșug?! O întrebare simplă, ce trenează de mai bine de un an, rămasă fără răspuns și măsuri în consecință! Reprezentanții Ministerului Energiei se declară dezamăgiți de evoluția societății Electrica după listare și sunt într-o perioadă de analiză a situației… “Uitaţi-vă la Electrica, se stă de un an de zile, se doarme pe banii ăia, nu s-a făcut nimic!”, a atras recent atenția ministrul Andrei Gerea. “Electrica este o companie de la care așteptăm foarte mult, care stă pe cash, care se poate implica în proiecte majore pentru România, care poate să-și extindă aria de activitate și totusi nu se întâmplă acest lucru”, a declarat- la rândul său – Bogdan Badea, secretar de stat în Ministerul Energiei, într-un interviu acordat InvesTenergy. Întrebat cum vede viitorul acestei companii, oficialul ministerului nu a dorit să se pronunțe în acest moment, anunțând că, de pe poziția de acționar, a solicitat detalii cu privire la realizarea planului de investiții, măcar cel avut în vedere cu ANRE, pentru că cel din prospectul de IPO este mult mai ambițios, în vederea realizării unei analize. La începutul lunii octombrie, Ministerul Energiei, acționar în numele statului, a solicitat conducerii Electrica să transmită informații cu privire la: stadiul de realizare a investițiilor din Planul de investiții aferent anului 2015, sursele de finanțare utilizate, termene și măsuri întreprinse în acest sens pentru fiecare filială de distribuție a energiei și pentru societatea Electrica, estimări cu privire la investițiile viitoare. Electrica zice că va realiza planul de investiții cu….măsuri energice! Conducerea companiei a venit cu un răspuns la cererile șefilor de la minister, prin care încearcă să-i convingă pe aceștia de realizarea planurilor de investiții asumate și aprobate de ANRE până la finele anului curent. Ținând seama de data de aprobare în AGEA a unui program de investiții extrem de ambițios (09 iulie 2015 – n.r.), au fost luate măsuri energice pentru a crea condițiile de realizare a acestuia până la finele anului, se precizează în răspunsul Electrica transmis Ministerului Energiei. De menționat că, după ce a fost respins de acționari în luna aprilie, planul de investiții a fost aprobat de AGEA în ședința din iulie 2015. Investiţiile totale pe anul 2015 aprobate de AGA se ridică la 194 milioane de euro, compania având însă programate investiţii de peste 715 milioane de euro. La jumătatea anului 2015, realizările filialelor, respectiv societății Electrica variau ca procente, între 21% și 33% din planul aprobat de acționari, cel mai mic procent fiind înregistrat de Electrica SA. Cu toate acestea, șefii societății se declară optimiști, asigurând că vor realiza investițiile la care s-au angajat. Sunt însă voci în interiorul grupului care susțin contrariul: nici vorbă de îndeplinire plan de investiții! De remarcat că ce s-a investit până acum sunt finanțări din surse proprii ale companiei și fonduri nerambursabile. Nu s-a cheltuit niciun leu din banii din listare, care sunt puși la păstrare în bănci, susțin surse autorizate. În aceste condiții, directorii filialelor Electrica au fost sfătuiți și au făcut deja demersuri pentru a lua credite de la banci în vederea realizării investițiilor, potrivit acelorași surse. Conform prospectului de ofertă de vânzare de acţiuni, compania a atras 1,9 miliarde de lei, propunerea inițială fiind de a investi 1,39 miliarde de lei în 2015, în total peste 6 miliarde de lei în perioada 2014-2018. ANRE a aprobat companiei un plan de investiţii la jumătate faţă de programul din ofertă, acesta urmând să fie finanţat în proporţie de 90% din sursele proprii ale Electrica, restul fiind credite şi fonduri europene. Între timp, 2 miliarde de lei zac în conturi bancare după listarea pe bursă. Încetineala celor de la Electrica în realizarea investițiilor este în analiza reprezentanților Ministerului Energiei.”Atât timp cât ai bani de investiții și nu investești, încercăm să înțelegem de ce. În acest tip de activitate, poți să ai performanțe financiare spectaculoase un an sau doi – spre bucuria pe termen scurt a investitorilor, însă ulterior vom vedea și reversul medaliei”, a avertizat secretarul de stat Bogdan Badea.
Cititi mai multe pe http://www.investenergy.ro/bancile-castiga-dublu-de-pe-urma-electrica-banii-din-listare-zac-in-conturi-filialele-companiei-iau-credite-sa-faca-investitii/
4 noiembrie, businessmagazin.ro: Cum vede România un bancher român de la Londra
Unicredit se aşteaptă ca România să aibă anul acesta o creştere economică de sub 4%, iar deficitul să nu depăşească 3%. cât de solidă este însă creşterea economică pe piaţa locală, ce se va întâmpla în continuare cu dobânzile, cum se plasează românia în regiune şi la nivel global povesteşte Dan Bucşa, macroeconomist în cadrul Unicredit Group Londra.
Venit pentru câteva zile în România, Dan Bucşa a avut o agendă plină cu întâlniri, iar pe parcursul a circa două ore a discutat şi cu jurnaliştii despre felul în care vede evoluţia României, a regiunii şi a economiei mondiale. UniCredit se aşteaptă ca România să aibă anul acesta o creştere economică de sub 4%, însă această evoluţie este în continuare bazată pe consum, cererea internă fiind motorul principal, datorită creşterii creditării în moneda naţională. Şi ţările din regiune se dezvoltă în mod asemănător, dar România se află în frunte când vine vorba de consum, dar investiţiile continuă să lipsească din ţara noastră. Iar consumul, punctează reprezentantul UniCredit, creşte din pricina a trei factori: creditarea, creşterea salariilor şi cheltuielile fiscale.
„Creditarea populaţiei creşte în România în acest moment cu peste 26%. Cehii au spus că, dacă vor mai avea încă un an cu plusuri ale creditării consumului, vor încerca să o limiteze cu măsuri administrative. Nu cred că BNR va face ceva anul acesta pentru că, în sfârşit, şi-a revenit creditarea în lei“, spune Bucşa, care adaugă că, de obicei, când finanţarea reia trendul ascendent ritmul este mai rapid la început şi apoi încetineşte. Dacă şi anul viitor creşterea creditării va fi de peste 20%, Bucşa este de părere că ar trebui luate măsuri, pentru că există riscul de supraîncălzire.
Macroeconomistul de la UniCredit a menţionat şi faptul că România este singura ţară din regiune care încearcă o refinanţare a creditelor din valută în monedă locală fără să oblige băncile să facă ceva. „Acesta este motivul pentru care băncile vor refinanţa creditele. Dobânzile în lei scad continuu şi, în acest moment, creditul imobiliar în lei este mai ieftin decât cel în valută. E normal să existe o refinanţare“, mai spune Bucşa. De asemenea, dobânzile vor scădea şi mai mult, iar odată cu reducerea rezervelor minime obligatorii se reduce şi volatilitatea dobânzilor în lei. „Suntem pe calea cea bună“, consideră Bucşa.
Al doilea factor care determină creşterea consumului este reprezentat de salarii, care au crescut foarte repede în ultima perioadă, un lucru nu tocmai bun pentru economia ţării. „Diferenţa dintre salarii şi productivitate a ajuns în acest moment la cel mai mare nivel de la criză încoace. O asemenea diferenţă am mai văzut într-o singură ţară după criză, în Ungaria“, afirmă Bucşa. Or, ungurii au fost forţaţi să deprecieze moneda. Iar întrebarea principală, în condiţiile în care productivitatea rămâne în urma salariilor, este legată de cât de mare va fi presiunea pe leu. În condiţiile în care salariile se măresc mai mulţi ani la rând, iar cursul valutar creşte, nimeni nu are de câştigat. „Este adevărat că oamenii au iluzie monetară, dar, totuşi, cele două ar trebui să fie corelate“, mai spune Bucşa.
Pe de altă parte, „investiţiile productive adevărate sunt mai degrabă sub forma creditărilor intra-grup, care sunt bune, dar nu avem cu adevărat equity. Iar un motiv pentru acest lucru este faptul că nu suntem destul de proactivi“. În acest context, reprezentantul UniCredit a povestit cum Ungaria este foarte aproape să convingă investitorii americani să investească într-o nouă fabrică Tesla. Pentru a atrage investiţii străine, maghiarii şi-ar fi alcătuit o echipă specială, care încearcă permanent să-i convingă pe reprezentanţii Tesla să aleagăUngaria. Aceeaşi metodă a fost folosită şi în cazul altor producători auto, motiv pentru care investiţiile în noi fabrici în Europa Centrală şi de Est aleg ca destinaţie Ungaria, Slovacia sau Polonia, iar România şi Bulgaria nu intră în discuţie deoarece nu dispun de infrastructura necesară, iar comunicarea cu autorităţile este greoaie. „Nu vor mai veni investitorii în România doar pentru că suntem ieftini. Ungurii au peste 90 de acorduri bilaterale cu investitori strategici (nu ştim exact ce conţin ele, dar bănuim că beneficiază de facilităţi fiscale sau de facilităţi legate de forţa de muncă, dar şi de reconversie profesională a persoanelor aflate în zonele defavorizate“, exemplifică Bucşa.
El a mai spus că o creştere repetată a salariului minim afectează competitivitatea prin preţ, pentru că majorează costurile de producţie şi opreşte reducerea şomajului. „Noii angajaţi primesc salariul minim şi eu cred că această creştere a făcut ca şomajul să nu mai scadă în România se datorează şi acestei creşteri salariale. Salariile cresc prea repede ca să permită reducerea şomajului. Este adevărat că şomajul este mai mic la noi decât în alte ţări din regiune, dar îl şi măsurăm puţin diferit. După calculele noastre, şomajul natural în România este de sub 6%, adică ar mai fi loc ca şomajul să scadă măcar un punct procentual“, apreciază macroeconomistul.
Al treilea factor al creşterii consumului îl reprezintă cheltuielile fiscale. Dacă cererea internă îşi revine, automat cresc vânzările (şi implicit încasările din TVA) şi profiturile firmelor – deci şi încasările din impozitele directe. „Ţările din regiune mai au foarte mulţi bani de cheltuit, iar România este din nou campioană la acest capitol. Am mai avea de cheltuit în jur de 2,5% din PIB doar pentru atingerea deficitului prognozat. Nu suntem singurii, şi vecini noştri mai au de cheltuit bani până la sfârşitul anului, însă nu la fel de mulţi; polonezii mai au de cheltuit aproape 1% din PIB, iar bulgarii în jur de 1,8%. Nu cred că deficitul va fi mai mare de 3%, cu toate creşterile salariale şi reducerile de taxe luate în calcul“, spune Bucşa.
Alte ţări, însă, au o mai bună organizare în ce priveşte distribuirea cheltuielilor bugetare, multe guverne ştiiind precis din luna martie ce cheltuiesc, unde şi pentru ce. În România, în schimb, nu prea se cheltuieşte nimic până în noiembrie, iar la final de an este apăsată la maximum pedala alocării de bugete.
Referindu-se la TVA, Bucşa consideră că încasările sunt totuşi modeste în acest an faţă de 2012, chiar dacă au depăşit nivelul de anul trecut, când însă încasările din TVA au fost foarte slabe, din cauza colectării proaste. Efectele reducerii TVA s-au văzut mai cu seamă în magazine, unde au crescut vânzările, datorită reducerii preţurilor, aşa cum au declarat reţele ca Metro Cash & Carry şi Carrefour.
În ce priveşte exporturile, acestea au crescut cu 8-9% în toată regiunea, iar Germania rămâne principala destinaţie a produselor trimise peste hotare de fabricile din România; şi exporturile către Italia au început să reia tendinţa de creştere. În plus, principalele ramuri de export, autoturismele şi componentele auto, cresc în continuare şi se poate observa o evoluţie pozitivă şi în ce priveşte exporturile de materialele de construcţii. La polul opus, minusuri semnificative s-au înregistrat în exporturile de vapoare, care este totuşi un domeniu de producţie foarte volatil, în opinia lui Bucşa. Per total, 40% din exporturile româneşti ajung în Germania, Italia şi Franţa, alte pieţe cu potenţial fiind prea puţin adresate. De pildă, către China merg doar 1% din exporturile României, fiind dominate de industria auto şi de materii prime.
4 noiembrie, paginadebanci.ro: BNR a făcut strategie națională de educație financiară
Reprezentanți din nouă țări din Sud-Estul Europei s-au întâlnit în perioada 2-3 noiembrie, la Sinaia, pentru discuții referitoare la crearea unei strategii naționale pentru educația financiară, întâlnirea fiind găzduită de Banca Națională a României, informează un comunicat de presă, citat deAgerpres.
La finalul întâlnirii, reprezentanții celor nouă state (Albania, Croația, Macedonia, Moldova, Muntenegru, România, Serbia și Slovenia) au căzut de acord asupra efectuării unor cursuri privind educația financiară, creării unei platforme solide pentru împărtășirea celor mai bune practici și a experiențelor fiecărui stat și punerii în aplicare a unor activități comune în diverse campanii de conștientizare precum Global Money Week. De asemenea, în cadrul întâlnirii a fost convenită și crearea unui raport anual despre progresul educației financiare și al incluziunii financiare a tinerilor.
Din partea României la această dezbatere au fost reprezentanți ai Ministerului Educației și ai Ministerului Finanțelor, precum și reprezentanți ai Băncii Naționale.
Întregul eveniment a fost coordonat de către Child & Youth Finance International, o organizație mondială nonguvernamentală care are drept scop crearea unei generații de tineri capabili să treacă peste crizele financiare viitoare prin creșterea numărului tinerilor care au cunoștințe despre educația financiară, creșterea nivelului incluziunii financiare, scăderea ratei tinerilor fără un loc de muncă, precum și creșterea cunoștințelor antreprenoriale ale acestora.
6 noiembrie, realitatea.net: Șoc valutar în România pe fondul crizei politice. Leul încheie în genunchi săptămâna
Cursul valutar a explodat în ultimele zile, pe fondul crizei politice prelungite din România. Vineri, 6 noiembrie, moneda euro a ajuns la 4,4523 lei, iar dolarul mai are puțin și ajunge la 4,1 lei.
Banca Naţională a României (BNR) a anunţat un curs de referinţă de 4,4523 lei/euro, 4,1139 lei/franc elveţian şi 4,0958 lei/dolar.
Euro atinge un nou record al ultimelor patru luni, iar dolarul creşte până la un nou maxim al ultimelor şase luni. Francul se apreciază şi atinge cea mai ridicată valoare din ultimele două luni şi jumătate.
Euro si dolarul american ar putea fi din nou pe picior de egalitate până la sfârşitul anului, potrivit unei prognoze Saxo Bank. În ultima săptămână, dolarul a crescut de la 4,02 lei luni la 4,09 lei vineri.
8 noiembrie, bursa.ro: BNR:
Numărul datornicilor la bănci s-a diminuat în septembrie cu 0,41%, faţă de luna precedentă
Numărul datornicilor persoane fizice la bănci şi instituţii financiare nebancare s-a diminuat în septembrie cu 0,41%, faţă de luna precedentă, ajungând la 716.236, se arată în datele Băncii Naţionale a României (BNR).
În august, erau 719.236 datornici, fiind înregistrat cel mai mare număr din ultimii doi ani şi o lună.
Potrivit BNR, în septembrie, cele 716.236 persoane aveau 960.635 restanţe cu o valoare cumulată de circa 11,3 miliarde lei. Cele mai multe restanţe erau în moneda europeană, peste 4,9 miliarde lei. Restanţele în moneda naţională erau de peste 4,4 miliarde lei, iar în alte valute de circa 1,9 miliarde lei. Din totalul restanţelor, aproape 8 miliarde lei reprezentau întârzieri mai mari de 90 de zile.
Datele Centralei Riscului de Credit din cadrul Băncii Centrale arată că restanţele la creditele mai mari de 20.000 de lei acordate de bănci clienţilor au scăzut, în septembrie faţă de august, însă nesemnificativ, cu doar 6 milioane de lei şi au ajuns la 31,451 miliarde echivalent lei. Aceste restanţe, pe care le centralizează Centrala Riscului de Credit, reprezentau, în septembrie, 11,69% din totalul sumelor datorate de clienţi băncilor. Din suma totală a restanţelor, 87%, respectiv 27,38 miliarde de lei, sunt credite neplătite de peste un an, în creştere uşoară de la 27,26 miliarde de lei în august.
8 noiembrie, hotnews.ro: Op-ed
Daniel Daianu: De ce banci este nevoie
Cea mai mare banca germana, Deutsche Bank (DB), a anuntat un masiv program de reducere a costurilor, a operatiunilor si de personal, inclusiv retragerea din unele tari –dupa o pierdere de cca. 6 miliarde euro in trimestrul III, a.c..Incercarea de restructurare initiata nu cu mult timp in urma nu a dat roade. DB invata din erori proprii si experienta altor banci mari; ea a crezut, poate, ca este imuna la boli ce au macinat banci de tip universal. Criza financiara a aratat ca dimensiunea mare si complexitatea sunt greu de administrat. Mai mult, aducerea sub acelasi acoperis a unor operatiuni diverse (inclusiv de investitii financiare si de retail), accentul pus pe trading (speculatii), angajarea in originarea si distribuirea de produse derivate complexe (multe toxice), vulnerabilizeaza bancile. Nu mai amintim de implicarea multor banci mari in manipularea pietelor, in operatiuni frauduloase.
DB a iesit cu anii in urma din matca sa traditionala (care insemna si participatii in companii industriale faimoase) dorind sa emuleze banci americane si britanice de top. Asa a facut si Commerzbank, care a avut mari dificultati dup ace a inghtit Dresdner Bank avand nevoie de sprijin de stat in perioada crizei (cum s-a intamplat si cu Royal Bank of Scotland dupa ce a preluat ABN Amro). Si banci de land (Landesbanken) au comis eroarea de a se angaja in operatiuni financiare “moderne” , fara a intelege riscurile asumate.
Cazul DB, ca si al altor banci germane, este cu atat mai interesant cu cat poate fi judecat in conditiile in care Germania are o economie foarte puternica. O intrebare legitima este: cum de banci pot ajunge la ananghie cand economia este performanta, exporta mult (surplusuri de cont current de 6-7% din PIB), deficitele bugetare nu prea sunt, datoria publica nu mai creste, etc. Raspunsul este dat partial de situatia descrisa in paragraful anterior.
In ultimele doua decenii, s-a schimbat natura bankingului in Germania; banci germane au renuntat la filosofia lor si au cautat sa adopte un model orientat catre perspectiva imediata, maximizarea profiturilor raportate la capitalul propriu; au mizat pe capital atras (imprumutat), pe leverage mare (active raportate la capital propriu), pe operatiuni riscante. S-au extins in toata Europa (cu expuneri mari pe Spania, Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia, etc), catre cele patru azimuturi. Bancile germane au finantat in larga masura ciclul de avant si prabusire in Europa; au fost stimulate si de aparitia euroariei si miza pe convergenta reala intre statele member (o supozitie dovedita falsa). Aici gasim o explicatie pentru contrastul dintre starea sistemului bancar si cea a economiei din Germania.
DB a vrut sa fie o veritabila banca globala. Dar se vad riscurile unor asemenea veleitati. Morala este insa mai ampla. Si banci franceze (BNP-Paribas, SoGen), banci elvetiene (UBS, Credit Suisse), nu mai vorbim de banci britanice (Barclays, HSBC) au vrut sa fie in liga globala. Cand criza financiara a izbit, au iesit la iveala boli si excrescente ce tin de gigantism, modele de afaceri eronate, incapacitatea de a gestiona operatiuni foarte diversificate, neintelegerea riscurilor asumate, inclusiv a riscurilor sistemice cauzate de o industrie financiara supradimensionata. Reforme intreprinse dupa 2009 in Europa si peste Ocean cauta sa modifice metabolismul industriei financiare, sa amelioreze modele de business, sa reduca riscuri sistemice.
Din pacate, sindromul “too big to fail””(prea mare pentru a fi lasat sa esueze) este inca in viata, iar solutiile tip “bailing in”” (participarea actionarilor si detinatorilor de obligatiuni emise de banci la salvarea bancilor) nu sunt asiguratorii. Opinia mea este ca in situatia unei banci foarte mari aflate in necaz, functia de imprumutator de ultima instanta ( lender of last resort) va fi pusa in functiune din nou, chiar daca Mecanismul de Supraveghere Unic/SSM ar functiona relativ bine. Trebuie spus ca si Mecanismul de Rezolutiune (SRM) nu are capacitate financiara adecvata. Nu intamplator Mario Draghi, seful BCE, subliniaza ca este nevoie de o schema colectiva de garantare a depozitelor in euroarie si lender of last resort comun.
Indoielnice mi se par argumentele unor sefi de banci mari (ex: un articol recent semnat de Frederic Oudea, CEO al SoGen in Financial Times) care sustin ca reglementarea mai stricta in UE (cerinte sporite de capital si lichiditati, etc) ar eroda din competitivitatea entitatilor bancare europene in spatiul global; se invoca aceeasi teza care a sustinut expansiunea din anii pre-criza, se gandeste prin prisma “’silozului’’ propriu, fara a privi lucrurile in ansamblu. De aici si rezistenta la separarea investment banking de activitatea de retail,ce ar proteja pe ultima mai bine de riscuri rezultate din opreratiuni speculative. Este un fapt observat de analisti ca bancile europene mai bine capitalizate au inclinatie mai mare sa ofere credite. Numerosi sefii de banci par sa nu accepte ideea ca bankingul este o industrie aparte, care are mult din natura utilitatilor publice –unde nu profitul maxim imediat trebuie sa ghideze managementul. Daca aceasta idee ar fi acceptata nu ar trebui sa fim obsedati de dimensiune, ci de calitatea serviciilor; nu de operatiuni aparent foarte profitabile, dar foarte riscante; nu de crestere pentru sine, ci in relatie cu cu mersul economiei. Tot imi vine in minte ponderea de 45% a pofiturilor industriei financiare in total profituri corporatiste in SUA in 2007; greu de explicat si justificat asa ceva (ponderea cu cateva decenii in urma era sub 15%).
Europa (Uniunea Europeana) are nevoie de banci solide, ceea ce nu inseamna automat banci mai mari. Unde este cazul, este bine ca banci mari sa fie sparte (in Marea Britanie se are in vedere aceasta modalitate), pentru a reduce din riscuri sistemice –chiar daca unii afirma ca nu dimensiunea ar explica natura sistemica a riscurilor, ci conectivitatea. Cred totodata ca bancile trebuie sa revina la un banking traditional, mai simplu, mai putin axat pe trading (speculatie). Reglementarea si supravegherea trebuie sa priveasca si sectorul bancar umbra (shadow banking), unde volume imense de lichiditati sunt miscate si au potential destabilizator si de de contagiune; din aceasta zona poate apare usor o noua inghetare a pietelor financiare. Interdictia ca bancile sa se angajeze in operatiuni speculative cu capital propriu (proprietary trading) are sens si Parlamentul European si Comisia Europeana merita sa sustina un asemenea demers. Este bine sa se dezvolte piata de capital, desi este cred o fantezie sa credem ca ea poate substitui bancile in mod semnificativ in urmatorii ani.
Cat priveste Romania si alte economii emergente europene, este o supoziti e validate de criza ca ca sisteme financiare mai putin sofisticate ajuta in momente dificile. Este de salutat ca bancile sunt mai bine capitalizate acum, ca au redus mult volumul de credite neperformante, ca depind mai mult de resurse din tara. Ideea de a avea o banca autohtona pentru dezvoltare are sens in opinia mea..
8 noiembrie, hotnews.ro: Dupa discutii care s-au intins peste un an de zile, Guvernul a renuntat sa mai transforme CEC Bank in Banca nationala de Dezvoltare, preferand Eximbank
documente
ProiectLegeprivindfunctionareaBanciiDezvoltareRom06112015
Desi in varialtele preliminare se discuta despre transformarea CEC Bank intr-o Banca de Dezvoltare, dupa mai bine de un an de discutii a fost preferata cealalta banca la care Statul e actionar majoritar- Eximbank, dealtfel un jucator foarte mic din piata care avea el insusi nevoie de a se dezvolta. Proiectul de lege (pe care il puteti descarca din atasament) confirma ca Statul va plasa fonduri la noua Banca de Dezvoltare a Romaniei de 317 milioane de lei in anul 2017, alte 240 milioane in anul 2018 si de 239 milioane lei in anul 2019, aceste fonduri neavand impact asupra deficitului bugetar, spun oficialii romani. Presedintele acestei banci este Traian Halalai, al caruti mandat tocmai a fost prelungit cu inca 4 ani.Romania are in acest moment o banca de dezvoltare- BRD-GSG (Banca Romana de Dezvoltare-Groupe Societe Generale), dar ea e privata, nu e controlata de Stat.
In noiembrie 2014, fostul ministru pentru IMM-uri avansa ideea de a transforma CEC Bank intr-o banca de dezvoltare. „Intentia noastra este sa avem o banca de dezvoltare si nu trebuie sa ne impiedicam de o persoana (banca vizata ar fi CEC Bank, al carei presedinte- Radu Ghetea- s-a opus constant acestui proiect-n.red). O asemenea actiune trebuie asumata indiferent de parerea unei persoane sau alta. Important e sa se faca aceasta banca!”, a spus atunci Jianu, care a si fost schimbat in scurt timp din functie.
Schimbarea lui Radu Ghetea, pe care a incercat s-o puna in practica si fostul ministru liberal al Finantelor Daniel Chitoiu, s-a dovedit o nuca prea tare, Ghetea fiind un apropiat al Guvernatorului BNR Mugur Isarescu. Cel putin 3 tentative in acelasi sens venite din interiorul Asociatiei Romane a Bancilor, s-au dovedit la fel de inutile, Ghetea ramanand in functie.
Dar nu numai persoana care sa fie in fruntea unei viitoare banci de dezvoltare s-a modificat, ci si ideea de la care a pornit infiintarea acesteia. Teoretic, banca de dezvoltare a Romaniei urma sa se faca dupa modelul Silicon Valley Bank, institutie axata pe finantarea companiilor orientate catre nanotehnologii si IT. „Primul demers al bancii de dezvoltare il reprezinta finantarea start-up-urilor si a microintreprinderilor, dificila in prezent. Totodata, aceasta trebuie sa asigure cofinantarea din fonduri europene, respectiv cofinantarea automata a celor care primesc prin program fonduri europene”, spunea pentru HotNews.ro unul din initiatorii acestui proiect.
In mai 2015, secretarul de stat din Finante Enache Jiru spunea ca proiectul bancii de dezvoltare merge „spre modelul de dezvoltare al creditului pentru studenti- pentru dezvoltarea sectorului universitar privat, dar si al fermierilor si al IMM-urilor”.
In acest moment, Eximbank este o institutie cu regim special, actionand atat in numele statului, pentru emisiune de garantii, cat si in nume propriu prin creditarea companiilor.
Misiunea initiala a bancii, care se adreseaza exclusiv persoanelor juridice, a fost sustinerea exportatorilor, dar ulterior obiectul de activitate al EximBank s-a extins catre aproape intreg mediul de afaceri.
Discutiile privind infiintarea unei banci de dezvoltare dureaza de cativa ani, in prima faza Statul avansand ideea transformarii CEC Bank in banca de investitii. Conducerea CEC Bank dar si BNR nu au privit cu ochi buni aceasta idee, convingand guvernantii sa opteze pentru Exim ca viitoarea banca de dezvoltare.
Guvernul a aprobat in martie 2015 Memorandum-ul cu tema „Informare privind proiectul bancii nationale de dezvoltare”, prin care s-a stabilit initierea procesului de extindere a mandatului EximBank in sensul desfasurarii de activitati specifice de banca de dezvoltare si, respectiv, de actualizare a cadrului legislativ relevant in scopul acomodarii noii activitati. „Prin mandatul acordat Bancii de Dezvoltare a Romaniei – EximBank SA, Guvernul Romaniei urmareste atingerea unei serii de obiective, intre care finantarea domeniilor prioritare si sustinerea exporturilor romanesti si a investitiilor romanesti in strainatate, contributia la implementarea obiectivelor economice strategice ale UE pe plan local, alinierea la practica europeana si internationala in materie de finantare a dezvoltarii, cresterea gradului de absorbtie a fondurilor europene sau adresarea directa a ineficientei pietelor prin proiecte de tip „market failures”.
„Banca de Dezvoltare a Romaniei va contribui la implementarea politicilor economice ale Guvernului printr-o serie de produse financiar-bancare specifice oferite categoriilor de beneficiari eligibili si va avea la dispozitie o gama variata de surse de finantare potentiale”, se arata in nota de fundamentare care insoteste propunerea legislativa.
Proiectul de lege a fost elaborat urmare consultarilor si discutiilor ce au avut loc in cadrul unui Comitet interinstitutional si a unui Grup de lucru constituit in acest scop care a inclus reprezentantii Ministerului Finantelor Publice, Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice, Ministerului Fondurilor Europene, Bancii Nationale a Romaniei si SC Eximbank SA cat si a dialogului si consultarilor purtate cu bancile de dezvoltare si promovare din Polonia, Croatia, Ungaria si Germania precum si cu Banca Europeana de Investitii. De asemenea, la fundamentarea mandatului Bancii de Dezvoltare a Romaniei a fost avuta in vedere si Evaluarea ex ante pentru definirea instrumentelor financiare in sectorul IMM pentru perioada de programare bugetara 2014-2020, realizata de catre FEI (Fondul European de Investitii), mai spun autorii Notei de Fundamentare
Conducerea si coordonarea operatiunilor desfasurate de catre Banca de Dezvoltare a Romaniei in cadrul mandatului este stabilita in sarcina Comitetului Interministerial de Dezvoltare Economica (CIDE), acestuia revenindu-i raspunderea de ansamblu a executarii mandatului acordat Bancii de Dezvoltare a Romaniei.
